Prof. dr. Mihai POPESCU
"Ca zece morti deodatã durerile iubirii-s
Cu-acele morti în suflet, eu te iubesc, Tomiris."
Mihai Eminescu, Gemenii
Antrenat de entuziasmul tineresc al copiilor si nepotilor mei, am pornit în amonte pe firul istoriei, am cãutat pe Internet numele reginei Tomiris si am gãsit circa 15.000 de referinte pentru prima variantã graficã si alte 35.000 pentru varianta Tomyris. Apoi, am cercetat, timp de mai multe sãptãmâni, o parte din cele peste 50.000 de referinte, în multe dintre limbile lumii, si am descoperit cã regina massagetilor este revendicatã, în diverse forme, de istoria
strãveche a mai multor popoare si tãri: Armenia, Azerbaidjan, Georgia, Kazahstan, România, Rusia si Ucraina.
Societãti comerciale de profiluri diferite, echipe de fotbal, emisiuni astrologice la unele posturi de televiziune, restaurante si baruri, firme de design general sau vestimentar din tãrile enumerate mai sus si din multe altele, inclusiv din tãri occidentale si nordice, poartã numele Tomiris, legendara adversarã si învingãtoare a lui Cyrus cel Mare, întemeietorul Imperiului Persan.
Îndemnat de intuitia genialã a lui Eminescu, cel care redãdea viatã unei regine Tomiris
din vechea Dacie, am bãnuit cã numele reginei este cu mult mai vechi decât consemnarea
din Istoriile lui Herodot (circa 425 î. Hr.) si am avut surpriza sã aflu cã una din variantele
propuse pentru descifrarea inscriptiei ce apare pe Inelul de la Ezerovo cuprinde urmãtorul
text: "Zeita Cerului, Sfânta Tomiris".
Pe de altã parte, numele Spargapeithes, al fiului reginei Tomiris, luat prizonier de
Cyrus cel Mare, a fot purtat si de un rege al agatirsilor din Transilvania. Herodot, "Pãrintele Istoriei", ionian nãscut în Halicarnas, cetatea greceascã incorporatã în Imperiul Persan, bun cunoscãtor al traco-getilor din jurul Mãrii Negre, pe care i-a vizitat pânã la gurile Donului si în sudul Mãrii Caspice, în Partia si Persia, desi era constient cã persanii sustineau variante ale mortii lui Cyrus cel Mare mai favorabile imaginii sale de învingãtor, opteazã, cu argumente
solide, pentru "capturarea si pedepsirea simbolicã" a fostului ei "petitor". Biografii lui Alexandru cel Mare noteazã cã tânãrul rege macedonean, discipol al lui Aristotel si mare iubitor de literaturã si de istorie, purta în biblioteca sa de campanie Iliada lui Homer si Istoriile lui Herodot. Plutarh descrie vizita lui Alexandru la Pasargada, unde se afla mausoleul închinat lui Cyrus cel Mare. Constient de înrudirea strãveche dintre macedoneni si traco-geti, asadar de rãdãcinile sale etnice si dinastice, Alexandru trebuie sã se fi simtit, dupã înfrângerea lui Darius cel Mare, urmasul si continuatorul glorios al reginei massagetilor, Tomiris.
Vechea roire a triburilor trace din Carpati pânã în Asia Centralã, reprezentatã în mitologia greacã prin cucerirea Indiei de cãtre Dionyssos - expeditie reeditatã de Alexandru - este confirmatã de arheologi si de lingvisti si cunoscutã drept "marea migratiune indo-europeanã".
Alexandru cel Mare si învãtaþii care îl însoteau în expeditia sa asiaticã aveau cunostintã de Kyropedia lui Xenofon, fost mercenar si general în armata persanã, si de Persika lui Ctesias, istoric si medic, timp de 27 de ani, al regelui persan Artaxerxes Mnemon, însã, în ciuda pretenþiilor cã acestia ar fi avut acces la arhivele regale de la Persepolis, informatiile "cosmetizate" privind moartea lui Cyrus cel Mare nu prezentau credibilitate în lumea elenisticã.
De fapt, Ctesias afirmase cã lucrarea sa urmãrea sã combatã Istoriile lui Herodot. Oricum, arhivele regale persane au fost distruse din porunca lui Darius, pentru a nu cãdea în mâinile învingãtorului sãu.
Preluarea si completarea informatiilor lui Herodot în izvoarele istorice grecesti si romane se contureazã în urmãtoarele nouã veacuri, la trecerea cãrora eruditul latin Cassiodorus, sfetnic al regelui ostrogot Theodoric cel Mare, le repune în circulatie prin Getica sa, istoricul bizantin Procopius din Caesareea le prezintã si le comenteazã în Cartea rãzboaielor, iar notarul get romanizat Iordannes le continuã si le "popularizeazã" printre conationalii sãi în Getica, precizând cã "Regina Tomiris, luând de la inamic atâta pradã dupã obtinerea victoriei, a trecut în pãrtile Moesiei, care acum se cheamã Scythia Minor, împrumutându-si numele de la Scythia Mare, si acolo, pe tãrmul moesic al Pontului, a zidit cetatea cãreia i-a dat numele Tomis."
Abia dupã cãderea Constantinopolului, eruditii din Europa Occidentalã l-au redescoperit pe Herodot, iar numele reginei Tomiris reapare în operele istorice, literare si artistice ale Renasterii, devenind subiectul unor tragedii, al unor lucrãri muzicale, al unor tablouri celebre, pãstrate astãzi în muzee din întreaga lume. Voltaire, Shakespeare, Eminescu, ba chiar si adolescentul Mircea Eliade, au gãsit în operele lor ocazia sã aminteascã destinul, faima, exemplul, valoarea simbolicã si umanã a reginei massagetilor, iar câtiva istorici, cercetând "rolul femeii ca fortã în istorie", au asezat-o într-o glorioasã galerie, alãturi de Artemisia, Boudicca, Samsi, Zemobia sau Ioana d'Arc.
Sursa: Dacia Magazin, nr. 44, iulie 2007.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu