25 feb. 2011

Intindeti o mana fratilor din Timoc

Frontul de Eliberare a Daciei (România-Dacia Casa Noastră) vă cheamă să daţi o mână de ajutor fraţilor noştri din Timoc, care sunt supuşi unui crunt proces de deznaţionalizare de sute de ani
CENTRUL CULTURAL INFORMATIV AL ROMÂNILOR
STRADA: TRG OMLADINE 2; 19229 BRESTOVAŢ; BOR; SERBIA;
Tel./Fax: 00381-30-433718; Mobil: 00381-63-1700455
e-mail: romanitimoc@yahoo.com
În zona Valea Timocului Serbia, sunt situaţi aproape 250.000 de Români, fără şcoli în limba maternă, fără medii în limba Română. S-au pastrat obiceiurile de la strabunici nostri,navem deputat la parlamentu serbesc Serbi ne asimilaze,NE PERDEM FRAŢI NOSTRI !!!
Este importantă construirea acestei biserici pentru pastrarea identitetului nostru.
Avem nevoie de ajutor finansiar pentru înfinţarea unei biserici Romaneşti în Bor Serbia,dimenziune 24x16m ,stil vec romanesc
Puteţi să ne contactaţi la adresa de sus.
Va mulţumim da dinainte
C.C.I.R.

Acesta este contul în care puteţi trimite fraţlor noştri sume de bani, cu precizarea că donaţiile se pot face numai prin virament, deci din cont în cont.
Intermediary Bank / Correspondent Bank
SWIFT – BIC: COBADEFF

Name: COMMERZBANK AG
City, Country: FRANKFURT AM MAIN, GERMANY

Account with institution / Beneficiary's Bank
SWIFT – BIC: KOBBRSBG
Name: KOMERCIJALNA BANKA AD BEOGRAD
Street: Svetog Save 14
City, Country: 11000 Belgrade, Republic of Serbia

Beneficiary
IBAN/ Account Number: RS35205007080003099272
Company name: RUMUNSKI KULTURNI CENTAR
Street: BORSKA 20
City, Country: BOR, REPUBLIC OF SERBIA




adresa cod html http://www.causes.com/widgets?cause_id=583985

http://bisericatimoc.blogspot.com/


24 feb. 2011

Mandri ca e alaturi de Frontul de Eliberare a Daciei

Andrei Oltean - a învăţat să cânte la şase instrumente


Muzician, poet şi filolog în devenire, Andrei Oltean s-a maturizat la 15 ani mai mult decât îşi poate închipui un adolescent de vârsta lui.
La doar 15 ani ai săi, Andrei ştie ce vrea de la viaţă. Dacă majoritatea tinerilor îşi pierd vremea cu jocuri pe calculator sau cu prietenii prin cartier, el ia viaţa în serios. Abia în luna mai face 16 ani, însă el este decis: vrea să plece la studii în Finlanda şi să-şi facă carieră de translator.

S-a născut şi a copilărit la Satu Mare, însă a călătorit mult la viaţa lui, tatăl lui fiind din Sibiu, iar mătuşa în Sighişoara. „Am călătorit mult de la vârsta de 6 ani. Tatăl meu stă în Sibiu, iar eu cu mama aici la Satu Mare. Dar în general îmi plac călătoriile, în special în locurile unde natura este neatinsă de om”, spune Andrei.
Vrea să studieze în Finlanda
Andrei este clasa a IX-a la Liceul Teoretic German „Johann Ettinger”. Studiază în limba română şi germană, dar învaţă şi limba engleză intensiv, iar pe viitor îşi propune să dea admitere la o facultate de filologie din Finlanda, unde să înveţe şi finlandeza, novergiana, suedeza şi rusa.
Înainte de toate însă, din toamna acestui an, Andrei se va muta la Sibiu, la tatăl lui, unde va studia la cel mai bun liceu de profil german din ţară, Brukenthal.
„Îmi plac foarte mult limbile străine, motiv pentru care îmi şi doresc ca, după terminarea liceului, să plec la studii la o Universitate din Finlanda, la profilul engleză-germană-finlandeză. Pe lângă acestea, pe viitor, aş vrea să învăţ şi suedeza, rusa şi norvegiana”, povesteşte Andrei.

Cântă la şase instrumente

Moştenind talentul de la mamă, tânărul face muzică din clasa a V-a, primul său instrument fiind un blockflote pe care şi l-a cumpărat din banii de buzunar.
„Îmi place să cânt la diferite instrumente, iar la unele am îvăţat de la profesori, iar altele le-am studiat individual”, spune muzicianul.
În prezent, ştie să cânte la diferite instrumente: fluier, drâmbă, acordeon, chitară, cimpoi şi pian. Fiind talentat la muzică, din 2006 Andrei este prezent ca muzician la cele mai mari festivaluri medievale din Sibiu şi Sighişoara.
„Prin 2002 am fost la primul astfel de festival la Sighişoara, însă, având doar 7 ani, am participat doar în calitate de spectator. Din 2006 însă am început să particip ca şi muzicant, iar din 2007 sunt prezentz şi la festivalul de la Sibiu”, mai povesteşte Andrei.
El spune că adoră festivalurile şi atmosfera medievală deoarece este o modalitate excelentă de a scăpa din monotonia de acasă, dar şi pentru că are mulţi prieteni în diferite ordine cavalereşti.

A scris aproape 200 de poezii

Dacă faptul că e muzician înăscut şi are o afinitate pentru limbile străine nu ajunge, Andrei are talent şi la literatură. Scrie poezii din 2009, iar în momentul de faţă are circa 200 de creaţii lirice adunate, pe care vrea să le editeze sub forma unui volum. „Îmi doresc să-mi scot poeziile sub forma unui volum şi sper să îmi găsesc ajutor în această privinţă. Am aproximativ 200 de poezii, majoritatea fiind inspirate din propriile gânduri. Unii spun că am o minte bolnavă pentru că scriu macabru, însă eu o iau ca şi un compliment”, mai spune el.

Întrebări şi răspunsuri

ADS: Ai atât de multe preocupări, reuşeşti să-ţi trăieşti adolescenţa?

A.O.: Eu cred că a-ţi trăi adolescenţa şi tinereţea nu înseamnă doar jocuri pe calculator, bere şi ţigări în cartier cu prietenii, ci, mai degrabă, a face ceea ce-ţi place şi te mulţumeşte. Dacă aş ptuea, aş schimba mentalitatea multor tineri cărora nu le mai pasă de nimic în ziua de azi. Nu mai citesc o carte, nu îşi îmbogăţesc cultura generală... E trist faptul că sunt orbiţi de telefoane mobile şi nu dau doi bani pe cultura adevărată.
ADS: Ai călătorit mult la viaţa ta. Ce zone îţi plac în România şi de ce?
A.O.: Ador Sibiul pentru că are acea atmosferă medievală deosebită şi atunci când nu e perioadă de festival. Îmi plac, de asemenea, şi munţii de la noi. Sunt pur şi simplu geniali şi e mare păcat că puţini descoperă farmecul lor. Din nefericire, sunt subestimaţi şi prea puţin exploataţi. La fel de mare păcat e şi pentru natură şi poluarea care agravează din ce în ce mai mult situaţia.

Ce-i place:

Lui Andrei îi place muzica şi adoră călătoriile în natura care nu a fost atinsă de om. Îi plac locurile izolate, unde lumea nu a avut acces şi nu a reuşit să distrugă frumuseţea adevărată a naturii.

Ce nu-i place:

Nu suportă faptul că legile se schimbă de pe o zi pe alta fără să mai aibă sens, că în România nu există stabilitate şi nu îi place minciuna. Nu-i palce, de asemenea, nici starea în care a decăzut poporul român şi lipsa de reacţie a majorităţii românilor.

PROFIL

Născut: 23 mai 1995, Satu Mare
Studii: Clasa a IX-a la Liceul Teoretic German „Johann Ettinger”
Familie: are un frate şi o soră

http://www.adevarul.ro/locale/satu_mare/Andrei_Oltean_-_a_invatat_sa_cante_la_sase_instrumente_0_412759036.html

14 feb. 2011

Vrem produse romanesti in supermarketuri

Parlamentarii români mai au, din când în când, câte o idee bună. Supermarketurile ar putea fi obligate, dacă se adoptă o iniţiativă a deputaţilor Horea Uioreanu (PNL) şi Mircia Giurgiu (PDL), să dedice 10% din spaţiile pe rafturi exclusiv produselor autohtone şi locale.

"Am depus împreună cu deputatul PDL Mircia Giurgiu un proiect de lege privind obligarea supermarket-urilor să expună spre comercializare produse alimentare şi nealimentare, într-un procent de cel puţin 10 la sută din suprafaţa acestora. Blocajul la care recurg marile magazine de retail în ceea ce priveşte produsele expuse afectează producătorii români, iar măsura noastră are ca scop susţinerea economiei autohtone. Creşterea consumului va sprijini redresarea economiei naţionale", a spus Uioreanu, duminică, într-o conferinţă de presă.

Politicianul a explicat că vor avea întâietate produsele locale, fabricate în judeţul respectiv, ceea ce ar trebui să încurajeze micii producători. Deputatul se aşteaptă ca acest proiect legislativ, depus în Parlament zilele trecute, să fie susţinut de Guvern, având în vedere că ministrul Agriculturii, Valeriu Tabără, s-a arătat mulţumit de idee.

Mai mult decât atât, proiectul prevede şi amenzi, pentru nerespectarea atribuirii unor rafturi special dedicate produselor autohtone, cuprinse între 5.000 şi 10.000 de lei.

"Mă aştept la rezistenţă din partea supermarket-urilor. Nu ne interesează să susţinem roşiile din Africa de Sud şi usturoiul din China, ci, mai degrabă, ceapa de Turda sau brânza de Năsal, din judeţul Cluj", a mai spus Horea Uioreanu.

Aşa că am face bine să ne adunăm în spatele ideii ăsteia şi să cream un grup de presiune care să arate că si populaţia vrea produse româneşti şi că dorim să mai avem producători autohtoni, dacă nu, vom ajunge sa importăm chiar tot, la ce preţuri vor vrea străinii. Iar acest grup de presiune fie se va împrăştia, dacă demersul are succes, fie va boicota supermarketurile, dacă proiectul de lege nu este aprobat.

Depinde doar de noi să ne schimbăm viitorul!
Frontul de Eliberare a Daciei

http://www.facebook.com/pages/Vrem-produse-romanesti-in-supermarketuri/193239884034511?sk=wall&filter=12

http://www.causes.com/causes/578816-vrem-produse-romanesti-in-supermarketuri

12 feb. 2011

Rugaciunea unui dac

Pe când nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici sâmburul luminii de viatã dãtãtor,
Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeauna,
Cãci unul erau toate si totul era una;
Pe când pãmântul, cerul, vãzduhul, lumea toatã
Erau din rândul celor ce n-au fost niciodatã,
Pe-atunci erai Tu singur, îmcât mã-ntreb în sine-mi:
Au cine-i zeul cãrui plecãm a noastre inemi?

El singur zeu stãtut-au nainte de-a fi zeii
Si din noian de ape puteri au dat scânteii,
El zeilor dã suflet si lumii fericire,
El este-al omenimei izvor de mântuire:
Sus inimile voastre! Cântare aduceti-i,
El este moartea mortii si învierea vietii!

Si el îmi dete ochii sã vãd lumina zilei,
Si inima-mi împlut-au cu farmecele milei,
În vuietul de vânturi auzit-am al lui mers
Si-n glas purtat de cântec simtii duiosu-i viers,
Si tot pe lângã-acestea cersesc îmc-un adaos:
Sã-ngãduie intrarea-mi în vecinicul repaos!

Sã blesteme pe-oricine de mine-o avea milã,
Sã binecuvinteze pe cel ce mã împilã,
S-asculte orice gurã ce-ar vrea ca sã mã râdã,
Puteri sã puie-n bratul ce-ar sta sã mã ucidã,
S-acela între oameni devinã cel întâi
Ce mi-a rãpi chiar piatra ce-oi pune-o cãpãtâi.

Gonit de toatã lumea prin anii mei sã trec,
Pân ce-oi simti cã ochiu-mi de lacrime e sec,
Cã-n orice om din lume un dusman mi se naste,
C-ajung pe mine însumi a nu mã mai cunoaste,
Cãci chinul si durerea simtirea-mi a-mpietrit-o,
Cã pot s-mi blestem mama, pe care am iubit-o
Când ura cea mai crudã mi s-ar pãrea amor…
Poate-oi uita durerea si voi putea sã mor.

Strãin si fãr de lege de voi muri atunce
Nevrednicu-mi cadavru în ulitã l-arunce,
S-aceluia, Pãrinte, sã-i dai coroanã scumpã
Ce-o sã amute cânii, ca inima-mi s-o rumpã,
Iar celui ce cu pietre mã va izbi în fatã,
Îndurã-te, stãpâne, si dã-i pe veci viatã!

Astfel numai, Pãrinte, eu pot sã-ti multumesc,
Cã tu mi-ai dat în lume norocul sã trãiesc.
Sã cer a tale daruri, genunchi si frunte nu plec,
Spre urã si blestemuri as vrea sã te înduplec,
Sã simt cã de suflarea-ti suflarea mea se curmã
Si-n stingerea eternã dispar fãrã de urmã!

Mihai Eminescu, 1879, 1 septembrie

11 feb. 2011

Raspuns

"Salut
Cred ca ar trebui sa vorbesti si cu geolog. Tatal meu e un geolog cu experienta si am mai vorbit cu el despre aceasta teorie. E nu numai improbabila, ci de-a dreptul imposibila. Incearca sa gandesti si logic nu numai afectiv. Un bun istoric trebuie sa lase cateodata la o parte patimile nationaliste. Daca nu poate atunci n-ar trebui sa se "joace" cu istoria. Fiindca istoria nu a fost mai niciodata asa cum e ilustrata in filme si carti pentru copii.
Revenind la "potop", daca ar fi dam crezare acestei teorii ar insemna ca lacul "dacic", viitoarea Mare Neagra sa fi fost la un nivel mai jos decat Mediterana si separata de aceasta de un baraj natural, la Bosfor. Trebuie sa ignori o caruta de legi ale fizicii si geologice ca fie reala aceasta teorie...:". Asta este comentariul unui baiat care are blogul http://daco-getica.blogspot.com/, la adresa articolului "Potopul lui Noe a avut loc in Marea Neagra". Dupa ce ca pe blogul lui jigneste pe toti cei care, istorici sau nu, cu bun simt si fara agresivitate au prezentat o serie de idei care se leaga si pentru care exista nenumarate dovezi de variata natura, acum, nebagat in seama, si capatand curaj ca orice javra care latra si nu e sanctionata, si-a mutat discursul care musteste de o inteligenta fara seaman si pe blogul meu. Draga Zoltes, asa se semneaza acest ilustru anonim, o sa incep cu actualitatea, deci o sa-ti raspund mai intai comentariului, care e agramat rau de tot. In primul rand, oamenii aia despre care se scrie in articol, Ryan si Pitman, daca ai ajuns pana acolo, daca nu ai obosit, sunt doctori in domeniul asta, al geologiei, la propriu, formula din text, cercetatori oceanologi, necontinand si faptul ca sunt niste somitati pe plan mondial. Iar oamenii astia, niste americani, spun asta, cu potopul, din punct de vedere geologic, nu istoric. Iar ei nu sunt singurii, iar pe langa doveziile geologice mai sunt si alea arheologice, multe, si mai sunt si cercetatorii aia multi straini care spun ca pe aici a fost prima civilizatie si tot asa, deci, iar acum o sa vezi ca exprimarea de bun simt pentru o tine o las deoparte, esti penibil. Insa cam singurel, cei ca tine, adica inca doi care, desigur, au simtit nevoia sa fie bagati in seama, reprezentati o minoritate, pentru ca foarte multi mai au si bun simt, neuroni si capacitate de analiza. Sunt sigur ca somitatea in domeniu care este tatal tau doar a interpretat gresit datele obtinute de el din analizele de pe fundul Marii Negre... Stii, americanii aia au facut si cercetare stiintifica.. Oricum, sa sarim la blogul tau numit inselator daco-getica, ai crede ca iti pasa sau iti iubesti stramosii.. Acolo, rogi lumea sa fie civilizata in exprimare, in timp ce tu te comporti ca o maimuta care arunca cu ce, in cazul tau clar, are intre urechi, adica rahat. Si cam atat, in rest, spui ce a zis lingvistul Sorin Paliga, adica de aici, din Europa Est a pornit limba asta indo-europena comuna, si s-a impartit in doua grupuri satem si centum.. Iar dupa aia vii si spui "Aceasta este motivul pentru care unii diletanti in ale istoriei "descopera" cu surprindere cuvinte romanesti asemanatoare cu cele nord-indiene, tragand cu ignoranta concluzii de genul "dacii au colonizat India". (Am auzit chiar aberatia cum ca studeti romani studiaza sanscrita in India in ideea de a redescoperii limba vechilor daci, colonizatorii Indiei - !?!?) De altfel si alte limbi europene din grupul satem au asemanari cu sanscrita (si iraniana)". Deci limba a ajuns acolo pe calea aerului, nu a dus-o o populatie plecata de aici, dupa cum tot ai spus, dand ca exemplu pe lingvistul amintit... Insa principalul lucru pe care vrei tu sa-l demonstrezi e ca a fost o latinizare aici, pentru ca dl. lingvist a separat daca de latina, deci nu are cum domne' sa se fi vorbit o protolatina aici.. in zona de unde a plecat civilizatia in patru zari. Insa dl. lingvist, daca da dovada de bun simt in o buna parte din text, pe final urmeaza linia "geniala" care spune ca limba daca e in aceeasi grupa cu indiana sau sanscrita, deci indiana nu are nicio legatura cu latina. Numai ca, vezi tu, Zoli, sanscrita seamana destul de mult cu latina, deci separarea fundamentala a celor doua grupuri nu poate fi un argument viabil. Si etruscii, stramosii romanilor, nu sunt "prea enigmaticii etrusci, ne-indo-europeni, veniti de undeva din vechimi europene imemoriale", cum spui tu, pe blogul tau, in sublima ta exprimare de gradinita, ci sunt veniti din Asia Mica, dintr-o zona plina cu traci, conform mai multor surse istorice. Sper ca nu te-am pierdut pana aici, ca mai e putin. Nu mai e mult, daca e nevoie, ia o pauza Zoli, si continua, te rog. Acum vine partea aia cu pozele alea multe pe care ai trecut tu peste tot numele blogului tau pentru ca sunt pozele tale, tu le-ai facut pe toate, cu aparatul personal, pe cheltuiala ta. In postarea aia, tu, la inceput, iar nereusind sa scrii o fraza corecta, spui "Probabil ca acest model de caciula a fost raspandit de popoarele indo-europene la inceputul epocii bronzului, fiind eficiente in zonele cu vant si clima aspra", deci spui ca civilizatia care a pornit de aici (vezi al doilea tau articol, comentat de mine mai sus) a transmis si caciula specifica. În aceste conditii, comentariul tau de final e idiot: "Caci conform opiniilor unor "dacologi" spalati pe creier si prea entuziasti, toti purtatorii de boneta frigiana sunt daci. Conform acestei logici ar trebui sa fie daci si strumfii!!!! :-)) Sper ca acest articol sa rezolve aceasta dilema". "Cacico", superba cacofonie, un iz basescian reiese din randurile tale... Si tot efortul asta incoerent ca sa spui ca magii din Catedrala din Ravenna puteau fi niste persani, nu niste daci, de care gotii, cei care au ridicat edificiul, spuneau ca sunt acelasi neam cu ei, adica geti. Numai ca toti purtau aceeasi caciula, si dacii si persanii, iar femeile ce insotesc magii, care lipsesc intentionat din cadrul postat de tine, si care nu sunt prezente in nicio alta scena cu magii din vreo alta biserica din lume, din orice epoca, poarte niste haine cu elemente care seamana izbitor cu portul traditional romanesc, nu cu ala irakian. Deci daca magii au mai fost prezentati asa ca asiatici, in cazul de fata tabloul complet indica altceva.

Octavian Manu

8 feb. 2011

POTOPUL LUI NOE A AVUT LOC IN MAREA NEAGRA

Putini stiu ca Marea Neagra este o mare foarte tanara. Pe vremuri, in locul ei era un lac cu apa dulce, cu o intindere mult mai mica. Intr-o buna zi, Mediterana a rupt istmul care o separa de acest lac si apele ei au navalit cu o forta nemaipomenita, inundand foarte repede sute de kilometri de asezari. S-a iscat un exod urias, oamenii au fugit departe de mare, raspandindu-si limbile, traditiile si povestile in Europa si Asia. Intre aceste povesti se afla si cea a unui mare potop, ramasa in Biblie sub numele de "Potopul lui Noe"

Urgia

A fost odata ca niciodata, in vremea cand, in Moldova, preafrumoasele de la Cucuteni zugraveau spirale ametitoare alb-rosii, pe oalele de lut, incifrand in ele taina vietii, a mortii si a intregului univers. Pe atunci, mai spre miazazi, stramosii nostri inca mai strabateau campia presarata de dune ce lega Dobrogea de Crimea, prin luncile Nistrului, ale Bugului si ale Niprului, care in vremea aceea se varsau in Dunare. Dunarea insasi serpuia departe, spre rasarit, catre sudul Rusiei actuale, iar Insula Serpilor era un deal, probabil pe malul Nistrului. Pamanturile acestea erau fertile si au fost populate intens, iar oamenii acestor locuri au ajuns la un nivel ridicat de civilizatie. Inainte fusese o perioada foarte aspra de glaciatiune, dar acum viata inflorea din nou, mai cu seama in aceasta gradina a Raiului. Vremea se incalzise mult si devenise umeda, vegetatia si toate resursele vietii erau din belsug. Ghetarii se topeau, iar nivelul oceanului planetar se ridica pe nesimtite. Mediterana inghitea si ea apele ghetarilor, intr-un ritm mult mai rapid decat acest lac - stramosul Marii Negre. Diferenta de nivel dintre cele doua ajunsese deja la 150 de metri.
Intr-o buna zi, limba de pamant care despartea Mediterana de lacul pontic a cedat, iar apele au navalit cu o forta de neimaginat. Mai intai s-a auzit un muget din departari, care se apropia cu repeziciune. Zgomotul devenea atat de puternic, incat parea ca vuieste intreg cerul, iar pamantul se scutura din tatanile sale. Vuietul se auzea de la 200 de kilometri departare, ceva cumplit, ce nu mai pomenise nimeni, niciodata, din mosi-stramosi. Nu putea fi, in conceptia acelor oameni, decat pedeapsa zeilor. Apoi au venit apele, prabusindu-se in lac cu puterea a 200 de cascade Niagara, dupa ce au sapat in acea limba de pamant, spulberand-o si transformand-o in stramtoare. Cei care erau in preajma nu au apucat sa se dumireasca.


Au disparut sub ape mii, poate zeci de mii de oameni. Potopul a inaintat repede, inghitind pamanturi, asezari, paduri, cursuri de apa. Segmente intregi de rauri si fluvii au disparut pe fundul viitoarei mari. Cei ce se aflau mai departe, auzind vuietul ingrozitor, si poate apucand sa si primeasca vesti de la vreun mesager ingrozit, care reusise sa scape de urgie, au apucat sa impacheteze repede cate ceva din putinul lor si sa fuga cat mai departe de mare, fie pe uscat, fie cu luntrile, pe cursurile raurilor, in sus. Apele cresteau cu 15 cm pe zi, asa incat exodul a fost aproape spontan. Vestea s-a raspandit departe, tot mai departe, iar cei la care apele nu ajunsesera inca isi faceau si ei bagajele. Au plecat sate intregi, popoare intregi, populand Europa, Asia si ajungand, poate, pana in Africa. Revarsarea a durat aproape doi ani, iar in final au fost inghitite de ape o suta de mii de km patrati de pamanturi. Generatia potopului si urmatoarele generatii au trait cu trauma acestei cumplite pedepse divine, asa cum a fost interpretat cataclismul. Multa vreme, nimeni nu s-a incumetat sa treaca dintr-o parte in alta prin stramtorile nou aparute, Bosfor si Dardanele. Va trece mult timp pana ce grecii vor avea curajul sa patrunda in aceasta mare intunecata, "neprimitoare", plina de mister si de povesti fantastice. Argonautii vor fi cei dintai, porniti in cautarea bogatiilor fabuloase ale Colchidei. Dupa ei au venit negustorii, care au impanzit tarmurile Marii Negre cu colonii. Acestia se vor aventura si mai departe, intrand in nou-formatul Bosfor Cimerian si Marea de Azov, care tocmai luase nastere, dupa ce acoperise cu totul apele Donului. Iar de aici inainte pasim in istorie, pe un pamant statornic, pe care zeii nu il vor mai rascoli cu asemenea cumplite catastrofe.



Doi americani in Marea Neagra

Teoria revarsarii bruste a Mediteranei in Marea Neagra a fost lansata de doi cercetatori americani oceanologi, William Ryan si Walter Pitman. Cercetarile lor au inceput in anii '60, dar puzzle-ul era prea complicat, si abia prin 1990 incepuse sa se dezlege cu adevarat. Echipa lor a cules mostre de sedimente de pe fundul Marii Negre, care incifrasera in ele o istorie plina de surprize. Zonele care au fost inundate au oferit sedimente care apartineau evident unui tinut uscat, inundat brusc de o apa sarata. S-au gasit apoi sedimente specifice apelor dulci, care au fost acoperite brusc de un strat de sedimente aduse de ape sarate, fara nici o tranzitie. Marea fusese inainte un lac de apa dulce si era clar ca acele ape venisera dintr-o data, nu se scursesera treptat, milenii la rand.
Potopul lui Noe a avut loc in Marea NeagraWalter Pitman si William Ryan

Apa sarata, fiind mai grea, s-a lasat la fund, ducand la crearea "zonei moarte", lipsita de oxigen. La suprafata au ramas apele dulci, alimentate de numeroasele rauri care se varsa in mare. Marea Neagra este asadar o mare vie, pana la adancimea de cca 200 m, iar mai jos de atat, absenta oxigenului impiedica viata sa se manifeste. Dar, in acelasi timp, se conserva tot ce se gaseste pe fundul marii, caci in absenta oxigenului, materiile organice nu se descompun. Asa incat fundul marii este un adevarat muzeu de asezari si epave foarte bine conservate.
Martorii acestui teribil potop au pastrat in amintirea lor evenimentul, pe care il regasim in Biblie ca "Potopul lui Noe". In Vechiul Testament, potopul are insa loc mai tarziu, in vreme ce datarile celor doi cercetatori plaseaza catastrofa acum cca 7600-7500 de ani, deci pe la 5500 i.Hr. Nu poate fi o simpla coincidenta faptul ca Facerea Lumii e plasata, de traditie, tot cam atunci, mai precis in anul 5508! Prapadul a avut dimensiuni apocaliptice, iar dupa incetarea lui se nastea, intr-adevar, o lume noua. In 1998, William Ryan si Walter Pitman au scris impreuna o carte pasionanta, "Potopul lui Noe", aparuta recent si in limba romana, in traducerea Patriciei Serbac, la Editura Dacica. BBC a facut un documentar pe baza acestei carti, iar teoria lor a fost preluata si dezbatuta de lumea stiintifica. Intre cei care i-au sustinut pe cei doi, se numara si Robert Ballard, descoperitorul Titanicului, care in anul 2000 a plecat in cautarea asezarilor neolitice aflate pe fundul marii. Ballard a gasit unelte si resturile unei asezari umane, la 95 m adancime, insa analizele nu au fost suficient de concludente pentru a clasa aceste vestigii drept antediluviene. S-au detectat apoi constructii rectangulare de piatra, la 150 m adancime, cu siguranta facute de mana omului, s-au analizat moluste extrase din aceste asezari, care s-au dovedit a fi de apa dulce, iar cercetarile continua.

Cercetatorii romani: pro si contra

E general acceptat de catre toti cercetatorii faptul ca Marea Neagra si-a extins mult suprafata in perioada post-glaciara. Ceea ce insa nu e acceptat de toti este daca inundarea marii s-a produse treptat, de-a lungul mileniilor, sau brusc, in urma unei catastrofe.


La noi, biologul Sergiu Haimovici a subscris teoriei lui Ryan si Pitman, aratand ca aparitia speciilor acvatice mediteraneene Spondilus Gaederopus si Sparus Aurata pe litoralul romanesc al Marii Negre nu se poate explica decat prin acest eveniment al revarsarii bruste a Mediteranei. Geologul N. Panin si-a manifestat retinerea in fata teoriei lui Ryan si Pitman, fara insa a o contesta. Cel care a contestat-o insa puternic, cu ecouri in cercurile stiintifice straine, a fost geologul Liviu Giosan, de la "Woods Hole Oceanographic Institution" din Massachusetts. El a facut cercetari in Delta Dunarii si a ajuns la concluzia ca, daca a avut loc un asemenea eveniment, acesta a fost de proportii mult mai mici, nivelul Marii Negre ridicandu-se cu doar 10 metri. Din pacate, istoricii si arheologii nu au luat in seama dezbaterile cu privire la modificarea conturului Marii Negre, desi efectele unei astfel de catastrofe, de proportii mai mici sau mai mari, sunt fundamentale pentru a intelege deplasarea de populatii, aparitia unor culturi noi si disparitia brusca a altora.
Inundarea Marii Negre nu este o descoperire recenta. Recenta este doar teoria revarsarii catastrofice. La inceputul secolului XX, marina tarista ce sonda fundul Marii Negre in NV a descoperit in adanc o vale scufundata, ce porneste din dreptul actualului brat Sf. Gheorghe si se intinde spre est, spre Crimea. Aceasta era vechea albie a Dunarii, prin care fluviul se varsa in mare, mult mai departe decat astazi. La noi, inca de la inceputul secolului XX, se stia ca Marea Neagra fusese un lac cu suprafata mult mai mica si ca raurile care se varsa acum in mare isi aveau gurile de varsare mult mai in interior. Ihtiologul A. A. Brauner arata, la inceputul secolului trecut, ca raurile Nistru, Nipru si Bug aveau, si ele, vaile lor, acum scufundate, care se indreptau spre SE, deci erau afluenti ai Dunarii, iar Insula Serpilor este un rest din vechiul mal al Dunarii. In 1924, T. Poruciuc arata ca grindurile submarine nu sunt altceva decat malurile fostelor albii ale raurilor inundate, iar acum, marea se afla cu mai mult de 50 de metri mai sus decat fostul lac. Insula Serpilor era un deal pe malul Dunarii si pe coasta dreapta a Nistrului. Pe baza sondajelor facute de marina britanica in 1919, C. Bratescu a aratat in 1927 ca fenomenul trebuie sa fie general pe toata coasta de vest si de nord a Marii Negre. Cu alte cuvinte, la un moment dat, marea a fost inundata, nivelul ei crescand enorm, iar malurile locuite au disparut sub ape, pe distante de multi kilometri. In 1936, Gh. Nastase, profesor la Facultatea de Geografie din Iasi si fost cadet in armata tarista, a alcatuit o lucrare pe baza sondajelor facute de rusi, in care descria vaile submerse ale Dunarii, Cogalnicului, Nistrului si Niprului, aratand ca fostul lac era mai jos decat marea actuala cu cel putin 50 m. Alti cercetatori sustineau ca e vorba de o diferenta de nivel de cel putin 100 m, iar vechiul lac avea malurile cu cca 100 km mai la est decat actuala mare. Deci, cercetatorii nostri stiau foarte bine ca Marea Neagra arata cu totul altfel, acum ceva vreme. A fost insa nevoie de tehnologia si fondurile americane ca sa se poata face sondaje, scanari, analize si a se ajunge la concluziile la care au ajuns Ryan si Pitman.



De la legenda la istorie

Povestea unui mare potop este mult mai veche decat Biblia si exista in traditia a numeroase populatii.
Potopul lui Noe a avut loc in Marea Neagra

Cercetatorii s-au intrebat daca a existat candva un potop universal sau e vorba de catastrofe locale, in diferite parti ale lumii. Se pare ca cea de-a doua ipoteza este mai vrednica de crezare. Revarsarea Mediteranei in Marea Neagra a lasat marturii in texte vechi, anterioare Bibliei, la populatii care au trait nu foarte departe de locul catastrofei. Mesopotamienii au o asemenea poveste, foarte asemanatoare cu cea a lui Noe din Vechiul Testament, insa inregistrata cu 3-4000 mii de ani inainte de Hristos si transmisa ulterior in documente. E posibil ca evreii sa fi luat povestea potopului dintr-o sursa comuna cu mesopotamienii, sau sa o fi luat direct de la acestia. Grecii aveau si ei mai multe legende legate de potop, dintre care cea mai interesanta e consemnata de Diodor din Sicilia, in insula Samos. Acesta vorbeste de un potop produs de revarsarea apelor Marii Negre in Mediterana, peste Bosfor si Dardanele, fapt ce a dus si la inundarea partiala a Samosului. Ipoteza a fost sustinuta stiintific de unii geologi, care au aratat ca din pricina topirii ghetarilor, in perioada post-glaciara, nivelul Marii Negre a crescut treptat, ajungand acum 12000 de ani mai sus decat cel al Mediteranei. Un curent puternic de apa dulce a trecut din Marea Neagra peste Bosfor in Mediterana, alimentand-o, pana cand nivelele celor doua mari s-au egalizat. Asta s-ar fi intamplat acum 7500 de ani. Apoi a inceput schimbul de apa si in sens invers, Marea Neagra primind apa sarata din Mediterana. Insa cei doi cercetatori americani pomeniti mai sus au demonstrat ca apa sarata a intrat brusc in Marea Neagra, nu treptat.
Interesant este faptul ca egiptenii nu au nici o legenda care sa pomeneasca despre un potop. Dar acest lucru este explicabil, caci potopul a fost perceput in toate culturile ca o pedeapsa, ceea ce nu putea fi valabil pentru egipteni, care traiau din inundatiile periodice ale Nilului: pentru ei inundatia insemna belsug si viata, nu pedeapsa. In folclorul nostru exista referiri la potop, dar sunt de sorginte biblica. E posibil sa existe insa si la noi povesti precrestine care sa fi inregistrat teribilul eveniment, pe care specialistii in folclor le-ar putea identifica.



Potopul lui Noe a avut loc in Marea Neagra

Inainte de inundare, pe tarmurile lacului si ale raurilor care se varsau in el, locuiau populatii cu un nivel de civilizatie avansat. Sudul Dobrogei era unit cu Crimea, Donul se varsa direct in lac, caci Marea de Azov nu exista si nici stramtoarea Kerci (vechea delta a Donului a fost descoperita pe fundul marii), Nistrul, Niprul si Bugul se varsau in Dunare care, la randul ei, se varsa in lac la mare distanta de actualul tarm. Oamenii ce locuiau in acele locuri au fugit ingroziti din fata prapadului, ducand cu ei limbile, culturile si povestile lor stramosesti. Intre cei ce au fugit de urgia apelor s-au aflat si stramosii nostri, ce locuiau pe tarmurile fostului lac. Ei erau probabil strans inruditi, daca nu cumva acelasi neam, cu cei ce locuiau in nord-vestul si in nordul lacului, in Ucraina si sudul Rusiei actuale. Lucru straniu, dar arheologii si istoricii nu au luat pana acum in considerare aceasta uriasa descoperire din domeniul geologiei, care ar fi trebuit sa influenteze major cercetarile istorice. Cum catastrofa s-a petrecut destul de recent, la inceputul neoliticului, efectele ei trebuie sa fie vizibile in arheologie. In 1978, Alexandra Bolomey, specialista in arheozoologie, se intreba de ce in Dobrogea lipseste cu totul cultura Cris, raspandita in restul Romaniei, dar si in nordul Bulgariei, Serbiei si Ungariei, iar in Dobrogea, neoliticul incepe doar cu cultura Hamangia, din neoliticul terminal. Ea si-a pus problema daca in Dobrogea nu a existat un fel de potop, datorat, la un moment dat, fie revarsarii Dunarii, fie impreuna cu ea, si a altor ape curgatoare din regiune. Insa o astfel de revarsare nu avea cum sa duca la un hiatus de civilizatie, doar o catastrofa de proportii putea produce asa ceva. Istoricii insa nu au fost receptivi la aceste intrebari.
Incotro au fugit acesti stramosi ai nostri? Spre Europa si Asia, presupun, in mod logic, Ryan si Pitman. Probabil pe cursul Dunarii in amonte, spre centrul Europei, ducand la nasterea culturii Vincea. Apoi, spre nordul si apusul Europei, punand bazele culturii ceramicii lineare. O alta ramura a format cultura Hamangia. O a patra a plecat pe Nipru in amonte, intemeind poate una din ramurile proto-indoeuropene. Apoi spre Asia, o alta ramura a proto-indoeuropenilor s-a intins spre nord-est, pana in Urali, pe langa Marea Caspica. Toharii se vor fi desprins din aceeasi ramura, inaintand pana spre actualul desert Takla Makan, din vestul Chinei. Spre sud-est, fugarii au ajuns in Levant, Egipt si Mesopotamia. Ubaizii si semitii ar putea fi ramuri ale aceluiasi exod post-diluvian, la fel si egiptenii predinastici. Unitatea exceptionala a culturii Vincea, pe o suprafata foarte mare, precum si cea a ceramicii lineare, arata ca e vorba de o raspandire aproape instantanee.

Potopul lui Noe a avut loc in Marea Neagra

Asa s-ar explica, in opinia celor doi specialisti americani, aparitia aproape simultana a culturilor Hamangia, Vincea si cea a ceramicii liniare.
Istoricii nostri au o relatie mai speciala cu timpul, in sensul ca nu reusesc sa tina pasul cu el. Daca ipotezele lansate dincolo de ocean nu au ajuns pana la urechile lor si nici luarile de pozitie ale biologilor si geologilor romani, speram ca aparitia cartii in limba romana o sa determine o reactie din partea lor. Istoria noastra se poate rescrie in urma acestor descoperiri, la fel ca istoria intregii Europe. Ca sa nu gandim mai departe, pana in Levant si Egipt. Misterioasa explozie a indo-europenilor ce s-au imprastiat in Europa si Asia ar putea capata un sens, iar cei ce au trait candva pe malurile fostui lac - in mare masura stramosi ai nostri - trebuie readusi in istorie, cu toate consecintele care decurg dintr-o astfel de luminare a trecutului.

Cartea "Potopul lui Noe", de William Ryan si Walter Pitman, poate fi comandata la Editura Dacica (www.dacica.ro, tel. 021-312.13.42).AURORA PETAN

N.A. Apreciem ca ce se pune cap la cap pe acest blog de peste un an de zile si-a gasit o forma atat de frumoasa intr-un articol al unui istoric respectat in Romania.