Descoperirile arheologice din Schela Cladovei, o aşezare preistorică veche de opt mii de ani, au dat la iveală şiraguri de pietricele de rîu vopsite în alb şi roşu. Potrivit cercetătorilor, micile pietre erau înşirate pe aţă şi se purtau la gît, cele două culori simbolizînd geneza şi renaşterea vieţii. Se povesteşte la români că mărţişorul este „funia anului“, împletită din săptămînile şi lunile celor două anotimpuri străvechi ale calendarului popular - vara şi iarna, simbolizate prin şnurul alb-roşu al mărţişorului. La geto-daci anul nou începea la 1 martie. Martie, Martius, „Luna zeului Marte”, cum era denumită, se respecta ca fiind prima lună a anului calendaristic. De aici şi numele lunilor: septembrie - luna a şaptea, octombrie - a opta, decembrie - a zecea. Calendarul popular la geto-daci avea două anotimpuri: vara şi iarna. Mărţişorul oferit odată cu începerea anului nou la 1 Martie, împreună cu urări de sănătate, dragoste, bucurie şi ani mulţi, era considerat un talisman aducător de noroc, cu o putere magică şi de protecţie asupra celui ce îl purta.
Împletirea celor două culori a fost preluată în timp şi folosită la popularul brad de nuntă, la steagul căluşarilor, bradul de la sîmbra oilor, în costumele populare, în numeroase alte obiceiuri străvechi. Cu timpul, 1 Martie a devenit sărbătoare tradiţională, un binevenit prilej de cinstire a femeii. Ulterior, i s-a adăugat ziua de 8 Martie, dedicată cu precădere femeii. Bazele sărbătorii au fost puse în perioada societăţii comuniste de către militanta revoluţionară Clara Zetkin, din Wiederau, Saxonia. Aceasta a lansat ideea unei zile a femeii la Conferinţa Internaţională a Femeilor Socialiste, de la Copenhaga, din anul 1910. A fost aleasă această zi, pentru că tocmai în ziua cu pricina avusese loc la New York, în anul 1857, o importată luptă de clasă, o luptă de protest a ţesătoarelor care revendicau abolirea valorilor tradiţionale şi a celor religioase, „în spiritul ateo-materialist al stîngii revoluţionare” (ups!).
Revenind, numele de mărţişor, la fel ca şi numele zilei de marţi şi al lunii martie, îşi iau încărcătura simbolică de la numele planetei Marte, personificată de zeul Marte, zeu al războiului. Acum mii de ani, pînă în anul 153 i.Hr., 1 Martie era ziua echinocţiului de primăvară, dar şi începutul anului pentru multe civilizaţii, printre care şi romanii. Simeon Florea Marian, folclorist şi etnograf român de prestigiu, preot, membru titular al Academiei Române, în lucrarea „Sărbătorile la romani” aminteşte: „scopul legării sau punerii mărţişorului la gâtul sau mâinile copiilor este ca copiii cărora li s-a pus şi-l poartă să aibă noroc în decursul anului, să fie deplini sănătoşi şi curaţi ca argintul cu venirea primăverii, şi peste vară să nu-i apuce şi scuture frigurile. Mărţişorul era mai demult un dar ce-l dau nu numai părinţii fiilor lor, ca în ziua de azi, ci un dar care şi-l trimiteau românii unul altuia la 1 martie”. Din aceeaşi sursă aflăm că, la venirea primăverii, oamenii legau pomii cu funii albe şi roşii, care aveau rolul de a alunga duhurile rele; aflăm că mărţişorul era purtat cu demnitate de către membrii societăţii tradiţionale, evitînd comportamentele rele în timp ce mărţişorul îi împodobeau. Aşadar, la început erau oferite numai copiilor, apoi de către toţi tuturor. În începuturi era o monedă de aur legată de acest fir roşu şi alb care se purta pînă înfloreau copacii, moment în care firul era legat de ramura unui pom, iar cu banul fetele îşi cumpărau brînză, pentru a avea, se spune, tenul alb şi curat tot anul. În Bucovina, fetele erau cele care ofereau flăcăilor din sat un mărţişor în ziua de 1 Martie, obicei păstrat şi azi.
Unul din cele patru mituri importante ale poporul român, cel al „Babei Dochia”, se află în strînsă legătură cu data de 1 Martie şi cu obiceiul mărţişorului. Legenda spune că firul mărţişorului ar fi fost tors de Baba Dochia, o veche zeitate agrară, care moare şi renaşte la echinocţiul de primăvară. În calendarul ortodox, 1 martie este ziua cuvioasei muceniţe Evdochia, o femeie martir, numită şi Dochia. În zilele noastre, acest simbol al primăverii a devenit o mică afacere, o producţie de serie mică, dar şi un prilej de bucurie, care îşi păstrează cota de sensibilitate şi de frumuseţe.
Medeea DELEANU
Sursa: www.agero-stuttgart.de
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu