ORIGINEA RASEI UMANE: CEI ZECE ADAMI SI CELE OPTSPREZECE EVE

Daca din Cartea Genezei aflam ca Adam si Eva au avut trei copii, pe Cain, Abel si Seth, de la geneticieni aflam de existenta a 10 fii ai lui Adam si 18 fiice ale Evei. Studiul genomului uman devine un important instrument stiintific in cercetarea istoriei si preistoriei rasei umane, de la inceputurile existentei acesteia si pana in zilele noastre. Astfel, de la Nicholas Wade, "Science Time", New York Time, din 2 mai 2000, aflam ca oamenii de stiinta, studiind ADN-ul matern, mostenit din generatie in generatie, au putut urmari traseul cromozomial al speciei umane, mergand pana la originea ei, ajungand, pur si simplu, la acea pereche primordiala, la Adam si Eva. Americanii isi redescopera istoria, studiile recente cromozomiale aratand migratia omului preistoric spre America, nu din Africa, ci din Asia. Aceasta migrare s-a produs din Asia acum 35.000 de ani, cu o singura exceptie, a unei Eve venita din Europa, de undeva din nordul spatiului Carpato-Dunarean. Dar cum Eva aceasta a migrat, traseul ei nu s-a gasit, astfel incat se considera ca s-a facut pe calea apei: fie spre vest, traversand Oceanul Atlantic, fie spre est, prin Marea Nordului. Peste noapte, englezii si irlandezii devin frati, descoperindu-si radacini comune, ciudate, din timpuri imemoriale. Norman Davies publica "The Isles" - Oxford University Press -, un studiu despre ADN-ul mitocondrial extras din scheletul omului din Cheddar, de acum 8.980 ani, care s-a potrivit cu acela al unui invatator din satul ceddar, Adrian Targett, dovedind astfel continuitatea genetica a populatiei locale, in ciuda numeroaselor invazii care s-au suprapus in timpul celor aproape 9.000 de ani.

  

  Spre deosebire de analiza ADN folosita in medicina forensica, in studiile de mai sus se analizeaza legaturile dintre indivizi, si nu indivizii in sine. Biologii pot determina, astfel, chiar marimea unei populatii antice si, de asemenea, ramurile ei in cazul raspandirii acesteia in diferite grupuri. Astfel, arheologii descopera o alta dimensiune in studiile lor care le revolutioneaza gandirea. Cel mai precis arbore al umanitatii, cel mai detaliat, a fost construit, dupa o munca de ani, de catre dr. Douglas C. Wallace si colaboratorii acestuia de la Emory University School of Medicine din Atlanta, Georgia, SUA. Arborele uman al dr. Wallace este bazat pe ADN-ul mitocondrial, care este reprezentat de cateva mici inele genetice apartinand originii primordiale materne. Un arbore uman, de data aceasta avand la origine analiza cromozomului "Y" ( cel care stabileste sexul masculin), a fost elaborat de dr. Peter A. Underhill si dr. Peter J. Oefner de la Stanford University, CT, SUA. Geneticienii considera, astfel, ca populatia de baza, "The ancestral human population", a fost foarte mica, de circa 2.000 de indivizi. Problemele au aparut in cadrul studiului cromozomului "Y" si al arborelui acestuia, ca o consecinta a faptului ca unii barbati, din aceeasi generatie, pot sa nu aiba copii ori sa aiba numai fete. Astfel, numarul cromozomilor "Y" stabili se poate diminua, chiar daca populatia, ca numar, nu se modifica. Prima populatie umana a aparut undeva in Africa, dupa parerea geneticienilor, in urma cu 144.000 de ani. |n urmatorii 10.000 de ani, prin interferenta mitocondriala si a cromozomului "Y", vor aparea primele ramuri. Mitocondria, care este localizata in interiorul celulei, dar in afara nucleului acesteia, nu este afectata de schimbarile genetice ulterioare, fiind trecuta neschimbata de la mama la copii. |n principiu, toti oamenii ar trebui sa aiba acelasi cod ADN mitocondrial. |n practica, ADN-ul mitocondrial va suferi modificari in decursul secolelor, fie datorita copierii gresite, fie radiatiilor. Cunoscand astfel raspandirea pe glob a celor 18 Eve care au suferit schimbari in codul ADN mitocondrial, putem determina azi originea materna a unei persoane, indiferent daca a schimbat sau nu regiunea ori continentul de origine. Dr. Wallace descopera ca aproape toti indienii americani au o mitocondrie care apartine ramurilor, pe care el le numeste: A, B, C si D.

    Europenii apartin unui set diferit de ramuri, de la H pana la K, plus T pana la X, sugerand ca primii europeni moderni au sosit in Europa in urma cu 39.000-51.000 de ani, corespunzand, cu datele arheologice, anului 35.000 i.d.H. |n Asia, cea mai veche linie genetica cunoscuta, M, va avea ca descendenti feminini liniile A pana la D si F plus G. Ramurile A, B, C, D se vor deplasa in America de Nord si, de acolo, in America de Sud. Dar cum lucruri misterioase se intampla totdeauna si peste tot in lume, tot in America de Nord vom gasi ramura feminina X, plecata din Europa, din nordul spatiului Carpato-Dunarean, pe o ruta nestiuta. La ce a dat ea nastere, vom vedea mai tarziu. Vedem astfel cum de la originea primei Eve, din sud-estul Africii, de fapt a radacinilor primordiale feminine - L1, L2 si L3 - din care se va pastra numai una (L3), se vor naste cele 18 ramuri cunoscute ca "haplo groups", dar cunoscute popular ca cele 18 fiice ale Evei. Originea paterna, arborele cromozomial "Y", am gasit-o in cartea "Genes, people and language", aparuta in luna martie a.c. si scrisa de dr. Luca Cavalli-Sforza, fara insa sa avem o comunicare oficiala a cercetatorilor de la Stanford. Acest arbore are 10 ramuri principale.

    Primele trei ramuri I, II si III au fost gasite exclusiv in Africa. Ramura III migreaza insa in Asia, din ea desprinzandu-se ramurile de la IV pana la X, care vor popula lumea. |n Marea Japoniei gasim fiul IV, in nordul Indiei - fiul V, iar in sudul Marii Caspice - fiii VI si IX. Dr. Cavalli-Sforza considera ca aceste ramuri ale cromozomului "Y" ar putea fi asociate cu grupurile principale de limbi vorbite in lume. Cand Dr. Wallace a fost intrebat daca ramurile mitocondriale ADN sunt si ele in corelatie cu limbile principale vorbite in lume, el a fost mai circumspect. |ntr-un articol publicat, in martie a.c., in "The American Journal of Human Genetics", Dr. Wallace identifica o populatie in sudul continentului african, nord-vestul desertului Kalahari, Vasike Kung, a carei vechime crozomiala este cea mai apropiata de radacina cromozomiala originala. O alta populatie africana, care este aproape la fel de veche ca cea sus-amintita, este cea a pigmeilor Biaka din centrul Africii. Amandoua grupurile de populatie traiesc in regiuni izolate si aceasta pare a fi cauza pentru care ADN-ul lor mitocondrial nu arata prea multe schimbari fata de cel ancestral. America, fiind tara care investeste cei mai multi bani in aceste studii, are si cei mai multi cercetatori in acest domeniu de pionierat. Astfel, dr.Joseph Greenberg, lingvist la Stanford University, a propus trei migratii, corespunzatoare cu cele trei grupuri lingvistice ale americanilor, cunoscute ca: amer-ind, Na-Dene si Eskimo-Aleut.

    Studiul mitocondrial al dr.Wallace arata ca sosirea primelor grupuri in America a fost mult mai complexa decat o simpla migrare de populatie. Din ramurile A, B, C si D gasite la populatia bastinasa nord-americana, A, C, si D se gasesc si in Siberia, sugerand ca principala sursa migratia acestora in America de Nord. Absenta ramurii B in Siberia ne sugereaza sosirea acesteia de undeva de peste ocean. Surpriza mare s-a produs in anul 1998, cand dr. Wallace gaseste ramura X, o ramura europeana foarte rara printre nativii Americii de Nord, ca Ojibwa si Sioux. La inceput, el a considerat ca aceasta a aparut in urma casatoriei localnicilor cu europenii moderni. Dar, X-lineage-ul american s-a dovedit a fi...pre-columbian (!), avand o varsta intre 15.000 si 30.000 de ani. X-lineage-ul european a avut doua cai de a ajunge in America: una trans-Siberiana, dar nu s-au gasit urmele ei in populatia siberiana; alta trans-Atlantica...acum mai mult de 20.000 de ani!!! Cand primii oameni "moderni" au inceput sa paraseasca Africa, acum 50.000 de ani, au facut-o probabil in grupuri mici, de cateva sute, aventurandu-se ca vanatori, in cautarea hranei. Ei au venit in contact cu populatia de Neanderthal, care i-a precedat. Biologul Edward O. Wilson, intr-un interviu acordat in The Wall Street Journal, vorbind despre istoria originii rasei umane, spunea: "noi trebuie sa rescriem epopeea originii rasei umane". Si tot el adauga : "Homo Sapiens a avut si are o istorie data naibii! Si cand spun asta, ma refer la acea istorie indepartata, la istoria evolutiei, la istoria lui genetica, la care trebuie sa adaugam si istoria culturala si religioasa a ultimilor 10.000 de ani" .

    Multi biologi ai lumii, care reconstruiesc istoria rasei umane, spun:"Noi toti suntem frati africani la origine"! Cand oare si istoricii nostri se vor trezi si vor accepta originea poporului nostru Carpato-Dunarean ca fiind cel ce a dat nastere poporului european modern, cand se va termina cu basmul romanizarii populatiei dacice si se va accepta si de catre ei adevarul: ca spatiul Carpato-Dunarean este vatra Vechii Europe, iar poporul nostru este cel mai vechi popor european ?

Napoleon SAVESCU
Dacia Revival International, New York, SUA



   

DRAGOBETE - ROMANIA - ARMONIA

 

 

M-am trezit de dimineata cu o stare de bucurie si lumina, de fericire si plinatate sufleteasca. Voua, fratii mei romani, doresc sa va transmit ce mi s-a spus si mie in vis: ma aflam intr-un spatiu care era doar lumina galben-aurie in care cineva imi vorbea. Imi spunea sa citesc cu atentie numele tarii noastre pentru ca este numele ARMONIEI, sa impart in silabe numele si sa reasez literele: 

                       RO - MA - NIA

                       AR - MO - NIA

Mai spunea ca numele tarii noastre a fost ales de sus tocmai pentru a exprima energiile ARMONIEI! 

Pamantul si structura energetica a tarii noastre sunt impregnate cu energiile divine ale armoniei sau, cu alte cuvinte, aici se afla izvorul ARMONIEI pentru intreg pamantul! Noi, romanii si toti cei ce locuiesc pe pamantul acestei tari, sa fim constienti de aceasta si sa ne conectam cat mai des posibil la aceste energii chiar si prin simplul fapt de a ne gandi la ele, sa le chemam mereu atat in viata noastra, cat si pentru intreaga tara. Acest lucru face mai usoara si mai rapida reinstaurarea ARMONIEI pe acest pamant.

 

CHEM ARMONIA IN VIATA MEA! SUNT ARMONIA! 

CHEM ARMONIA IN ROMANIA! ROMANIA ESTE ARMONIE !

 

Va imbratisez pe toti in IUBIRE si ARMONIE!

 

Sa fim binecuvantati cu totii si sa traim in ARMONIE pe pamantul ARMONIEI! 

 

 

 

 

 

 

Multumesc Doamnei Maria Talpa

Locotenentul Alexandru Gheorghe, trecut in rezerva printr-un ordin care i-a fost adus la cunoştinţă, joi

Locotenentul Alexandru Gheorghe de la Flotila 71 din Câmpia Turzii, care a protestat la Bucureşti în uniforma militară, a fost trecut în rezervă printr-un ordin semnat de ministrul Apărării Naţionale, Gabriel Oprea, ordin care i-a fost adus la cunoştinţă, joi, fostului militar.
Ion Panaitescu, avocatul lui Alexandru Gheorghe, a declarat că acesta a fost trecut în rezervă, ordinul fiind semnat, miercuri, de ministrul Gabriel Oprea şi fiindu-i adus la cunoştinţă locotenentului, joi, la Flotila 71 de la Câmpia Turzii.
Conform sursei citate, locotenentul Alexandru Gheorghe are la dispoziţie două zile să predea cele peste 1.000 de documente pe care le gestiona. Panaitescu a spus că va ataca ordinul în contencios. "Decizia ministrului Apărării Naţionale de excludere a lui Alexandru Gheorghe din armată va fi contestată în contencios, la Curtea de Apel Cluj. Dacă va fi nevoie, vom merge şi la instanţele internaţionale pentru a se face dreptate", a afirmat Panaitescu, citat de realitatea.net.
Flotila 71 Aeriană din Câmpia Turzii a confirmat, în 15 februarie, că în Consiliul de judecată al apelului, reunit în şedinţă, s-a decis cu unanimitate menţinerea hotărârii iniţiale referitoare la locotenentul Gheorghe Alexandru, respectiv "vinovat, cu propunerea de trecere în rezervă".
Conform sursei citate, potrivit prevederilor legale, Consiliul a fost format din trei ofiţeri, dintre care doi colegi de unitate ai locotenentului Gheorghe Alexandru şi unul de la Statul Major al Forţelor Aeriene. "Decizia a fost luată în unanimitate, iar la şedinţă şi la pronunţare a fost prezent ofiţerul care a formulat cererea de apel", se arăta în comunicat.

Sorin Jurcă - Fundaţia Culturală Roşia Montană:

 

Îl aştept pe Borbely să bea primul din cianură!

 

 

 

Vă mai puteţi baza pe presa locală sau regională în acţiunile dumneavoastră?
Greu! Prima oară au "cumpărat" regionalele. Ziarul Unirea care se distribuie în judeţul Alba este cu ei. Apoi, zic eu, au cumpărat tăcerea multora din Bucureşti. Nu trebuie să scrii favorabil întotdeauna, doar să taci. Acum câteva zile au adus în "documentare" ziarişti din Arad şi Timişoara, apoi din Maramureş. Însă o doamnă, cred că din Arad, Felicia Gheorghe, nu s-a convins de "binefacerile" exploatării şi n-a marşat la "zugrăvirea" în culori frumoase a acesteia, a zis că e ceva în neregulă şi a şi scris în consecinţă! Vrea să vină la Roşia să facă o anchetă.
A pornit o campanie mai ceva ca la sucurile americane. Cât costă plânsul de la tv al celor din zonă care apar în clipurile publicitare?
Îi cunosc pe majoritatea dintre ei - şi îmi pare rău să o spun - sunt nişte victime ale acestei campanii furibunde de racolare... E jenant că-i pun să plângă, să se milogească în faţa semenilor lor, să ceară ajutor oricui. Păi am stat de vorbă cu doamna care a "jucat" în primul videoclip, celebra Sanda Lungu, şi care mi-a spus că ea a trebuit să facă lucrul ăsta că o duce greu - şi într-adevăr o ducea greu - şi că i-a ajuns cuţitul la os. Bineînţeles că n-a făcut-o pentru nişte bomboane! Iar cu domnul Balog, cel cu pensiunea care nu poate să facă turism în Roşia, îmi spunea că i s-a dat un salariu în plus - că el lucrează ca maistru la companie de vreo zece ani - are şi pensiune, şi-a şi extins-o acuma. Chiar dacă "nu merge turismul", el s-o pregătit...! De oamenii ăştia îmi pare rău că sunt toţi prieteni şi cunoscuţi, dar nu trebuie să plângi atât de tare când îi vorba de un loc de muncă. Trebuie să ridicăm capul sus, să fim un pic mai verticali!
În primul rând situaţia de la Roşia Montana este creată artificial de către companie. Sunt 15 ani de când ăştia stau pe capul nostru şi adoptă o politică voită de sărăcire, adică ţi s-a luat orice posibilitate de a face altceva. Primăria spune "Nu patrimoniului UNESCO!", compania organizează mitinguri când avem sărbătoarea noastră anuală. Scot oamenii în stradă şi strigă: "Nu vrem turism, vrem minerit!". Poate turiştii care vin se sperie şi pleacă în treaba lor. Se mai strigă şi "Noi suntem români!" - adică cei care vin nu sunt români - şi alte bazaconii.
Mineritul s-a terminat în Roşia în 2006. Aici e un alt mare potenţial reprezentat de galeriile romane, unice în Europa. Incluse în patrimoniul UNESCO, ar fi cu adevărat mina de aur a zonei şi a României.
Şi UNESCO ce zice?
Ei aşteaptă să primească acel raport care există la Ministerul Culturii şi de care domnul Kelemen Hunor - nu ştiu, din nepricepere sau din rea-voinţă - nu-l trimite la UNESCO! Nu ar fi inclusă zona de azi pe mâine în acel patrimoniu, dar ar fi inclusă pe lista de evaluare, iar Gold Corporation n-ar mai putea face nici o mişcare: să foreze, să mai meargă pe acele galerii...
Cine sunt la această oră angajaţii companiei?
Ei vor să-şi câştige şi simpatia zonei, nu numai a comunei – că aici le-au cumpărat unora casele, îi mai şi lasă pe unii, deocamdată, să stea în ele, unora le plătesc penalităţi că nu le-au făcut casele promise. Sunt câţiva din Roşia, puţini însă, care lucrează la munca de jos, la curăţenie, la frunze... În birouri sunt alţii, din exterior. Cică oamenii de aici n-au pregătirea necesară. Stau şi mă întreb, dacă vor începe lucrările, oare câţi de-aici vor mai prinde un loc de muncă!? Vor spune că nu sunt specializaţi...
Cum stăm cu cianurile?
Din păcate, compania ne serveşte cianură în fiecare zi! Apare prin presă faptul că cianura o folosim în fiecare zi, că e foarte bună, că e mai multă în ţigări şi în cafea... Hai să fim serioşi! Ceea ce s-ar folosi la Roşia Montană, ştiind că vor să facă cea mai mare exploatare de aur din Europa... Normal că şi cantităţile de cianură vor fi pe măsură! A folosi 240.000 de tone de cianură timp de 17 ani nu e tocmai jucărie. Nu te poţi juca cu aşa ceva! Cianura va fi deversată în imensul baraj de 600 de hectare - vreo 60 de avioane puse cap la cap - şi înălţimea de 185 de metri. Că nu sunt periculoase ne-o spune un angajat al companiei care ştie atâta chimie cât ştiu şi eu. Măcar ştiu clar că este otravă! Dar mai ştiu că folosită în cantităţile astea – un gram de cianură omoară zece oameni – normal că nimeni nu va mai bea apă de-acolo! Cine va avea curajul? Chiar ministrul Mediului spunea că va bea de-acolo! Îl aştept să bea primul şi după aia angajaţii companiei să stea la rând să bea unul câte unul... Numa' să bea încet, că poate-i rece, să nu facă pneumonie!
Cred că ministrul ăsta Borbely trebuie numit nu al Mediului, ci al Cianurii, din moment ce face atâta publicitate cianurii, poate omul ăsta ştie ce vorbeşte! Nu apără mediul, ci îşi face mendrele! Ei spun că o să aducă un distrugător de cianuri, dar din câte avem informaţii, nu s-a folosit nicăieri. Poate îi vor da drumul la câte-un control, însă dacă faci calculul la câtă energie consumă, exploatarea nu va mai fi rentabilă. Aşa că se vor deversa în baraj, iar vara la 26 de grade, se evaporă în atmosferă. Nici nu pot să-mi imaginez ce dezastru va fi aici! Nu mai vorbesc de eventuale accidente la transport, pe drumuri înguste, iarna e grea, stă vreo cinci luni şi se lasă de prin noiembrie. Ei sunt atât de specialişti încât n-au făcut în viaţa lor vreo exploatare minieră. Au venit să experimenteze aici, la proşti. Însă e posibil ca, după ce vor obţine - Doamne-fereşte! - avizele, să vândă mai departe proiectul şi să-l deruleze altcineva.
Eu mă cutremur când mă gândesc cum stau cu matematica marii analişti ai acestui proiect! Este Blănculescu ăla care pe mine mă sperie, care spune că România cu 19,1 la sută din proiectul ăsta câştigă peste 5 miliarde de dolari. Hai să calculăm că-i matematică de clasa întâi; el spune că zăcământul este estimat la 10 miliarde. România, fără să pună nimic, ar câştiga 5,6 miliarde. Compania, chipurile câştigă mai puţin, deşi are 81 la sută. De ce oare ăştia cu 19 la sută câştigă mai mult decât ăia cu 81? Asta nu pot înţelege! Cineva minte, şi minte cu neruşinare!
Cât ar fi toată investiţia acolo?
Ei spun că trebuia să fie un miliard, dar au cheltuit deja vreo 400 de milioane, aşa că se va suplimenta...
N-ar fi mai simplu, la cât s-a dus pe apa sâmbetei, să mai luăm vreo două miliarde împrumut şi să ne "minerim" singuri?
Cel mai bine ar fi să lăsăm aurul acolo unde este! Dacă nu se poate şi nu se poate, nu mai dăm miliarde pe contracte fantomă cu deszăpezirea şi avem posibilitatea oricând să ni-l scoatem singuri. Auzi, s-a mai pus şi întrebarea cu cât vom cumpăra aurul de la Gold Corporation!? Eu cred că patrimoniul Roşiei Montana este în timp, mult mai valoros decât rezerva de aur. Galeriile în trapez, săpate din daltă şi ciocan pe 7 kilometri, nu le mai vezi nicăieri. Dacă s-ar face micul pas spre UNESCO, lumea într-adevăr va veni aici. Nu s-ar îmbogăţi nici Roşia, nici România, începând de mâine... Dar va fi o dezvoltare durabilă!
Banca Naţională am înţeles că ar avea vreo 120 de tone de aur. Aici mai sunt estimate în subsol cam 330 de tone. E tezaurul României, care poate rămâne la locul lui, în siguranţă, un CEC, o garanţie pentru urmaşii noştri.
A venit o ziaristă şi mi-a spus că i-a întrebat pe cei de la companie cu cât vor vinde aurul către statul român. I s-a spus că aurul - ca şi când era deja al lor, gata extras - are destinaţii precise în alte ţări. Păi cum e posibil aşa ceva? Ei la început au venit cu frumosul, n-au intrat cu "bocancii" în patrimoniu cum fac acum. Au început cu cadouri, cu plase pentru copii cu căciuli, tricouri şi steguleţe, dar au spus aşa: "Noi vom extrage aurul, statul român va avea drept de preempţiune la cumpărare, la preţul pe care-l vrem noi". Important e totuşi că sunt oameni aici care nu vor să înceapă exploatarea şi că soarta Roşiei trebuie văzută într-un sens exact opus mineritului. Tot ei spun că la Roşia nu se poate face turism, dar chiar şi în condiţiile în care fac totul pentru a îndepărta turiştii, tot au venit 14.000, numai la muzeul pe care ei l-au deschis. Vă daţi seama câţi au fost în mod real, pentru că mulţi i-au ocolit ştiindu-i cine sunt.
Ce urmează?
Avem acţiuni în instanţă contra autorităţilor locale şi centrale. Sunt lucruri foarte grave care se întâmplă şi nu e vorba despre cel care cere, ci despre cel care dă. Masivul Câlnic a fost descărcat de sarcina arheologică deşi era monument istoric, care prin toate legile din lume nu poate fi distrus. Ei spun că nu distrug decât 80 la sută, mai lasă acolo ceva că aşa vor ei, că îl cumpără şi au dreptul să facă orice. Ministerul Culturii a descărcat pe "bandă" tot ce a cerut compania.
Oricum, şi licenţa le-a expirat! Avem şi proces pe tema asta şi mai solicităm şi desecretizarea contractului. Ni se trâmbiţează în faţă cât e de benefic pentru statul român acest proiect. Dar dacă e de interes naţional şi câştigăm atât de mult, desecretizaţi-l şi arătaţi-le tuturor românilor cât va fi câştigul real al României, că nu va fi nici un câştig! Statul român n-are nimic din această afacere. Anul trecut trebuia mărit capitalul social, trebuiau plătite 24 de milioane de dolari, pentru a rămâne în vigoare cele 19 procente din asociere, însă nu s-a plătit nimic! Avem o companie falimentară asociată, Mininvest Deva, o siglă folosită doar ca propagandă pentru a se demonstra că e şi statul acolo. Chiar Gold Corporation a declarat că a împrumutat statul cu suma asta şi vor recupera banii din ceea ce ar trebui să plătească peste câţiva ani, mai précis din al optulea an, atunci când - chipurile - se va trece pe profit.
Mă bucur însă că mişcarea de rezistenţă la acest proiect, ia amploare. Ni se alătură presă, oameni din ţară şi de peste hotare, ONG-uri, parlamentari europeni, până şi oameni din Canada, de unde este Gold Corporation. Şi să închei cu acest tip de publicitate agresivă, "scrisorile către România". Eu cred că de fapt românii nu mai pot fi duşi de nas, de fapt este un mesaj către guvernanţi, pentru ca aceştia să poată acţiona având, chipurile, un accept al comunitaţii. Dar Roşia Montană nu este doar patrimoniul comunităţii locale, este patrimoniul întregii Românii şi chiar al Europei.

 

 

 

 

 

Marcel Bărbătei

Constantin Brancusi

„Am slefuit materia pentru a afla linia continua.
Si cand am constatat ca n-o pot afla,m-am oprit; parca cineva nevazut
mi-a dat peste maini - Constantin Brancusi ”

19 februarie 1876 - 16 martie 1957

Constantin Brancusi a eliberat sculptura de preponderenta imitatiei mecanice a naturii, a refuzat reprezentarea figurativa a realitatii, a preconizat exprimarea esentei lucrurilor, a dinamismului formei, a unit sensibilul cu spiritualul.
In opera sa, Brancusi a oglindit felul de a gandi lumea a taranului roman. Prin obarsia sa taraneasca, si-a aflat radacinile adanci ale operei sale in traditiile, miturile si functia magica a artei populare romanesti.
Brancusi este, neindoielnic, un asemenea moment al constiintei artei moderne, care concentreaza sensurile unei intregi ere a evolutiei spiritului creator.

Reprezentant al miscarii artistice moderne, Constantin Brancusi este considerat de multi ca fiind cel important sculptor ai secolului al XX-lea. Sculpturile sale se remarca prin eleganta formei si utilizarea sensibila a materialelor, combinand simplitatea artei populare romanesti cu rafinamentul avantgardei pariziene.

Brancusi a dat veacului nostru constiinta formei pure, a asigurat trecerea de la reprezentarea figurativa a realitatii, la exprimarea esentei lucrurilor si a reinnoit in mod revolutionar limbajul plastic, imbogatindu-l cu o dimensiune spirituala. Verticalitatea, orizontalitatea, greutatea, densitatea cat si importanta acordata luminii si spatiului sunt trasaturile caracteristice ale creatiei lui Brancusi. Studiile referitoare la opera lui Brancusi impartasesc, fara exceptie, o concluzie formulata in termeni lipsiti de echivoc: arta brancusiana constituie una din sursele ideilor esentiale pe care se cladeste civilizatia vizuala a secolului al XX-lea. Brancusi a scos in evidenta lumii occidentale dimensiunea sacra a realitatii.

Din 1963 pana astazi, au aparut in toate partile lumii peste 50 de carti si monografii si mii de articole si studii despre Constantin Brancusi, determinand in mod decisiv locul lui ca artist genial si chiar ca "unul din cei mai mari creatori ai tuturor timpurilor" (Jean Cassou). In 1937, cunoscutul sculptor englez Henry Moore scria: " Brancusi a fost acela care a dat epocii noastre constiinta formei pure". Unul dintre cei mai importanti arhitecti contemporani, Frank Gehry indica cu precizie influenta pe care a avut-o asupra sa marele sculptor roman Constantin Brancusi.

„Alethea”, amintiri turceşti despre viitorul Roşiei Montane

Povestea unei mine de aur din Turcia, unde ar fi trebuit să meargă în vizită de documentare ziariştii „neozeelandezi” Tatulici, I.T. Morar, Hurezeanu şi Turcescu!

„Aurul înseamnă strălucire, bogăţie şi, de cele mai multe ori, conflicte. Începând cu 1989, o serie de companii miniere multinaţionale s-au arătat interesate să extragă aur din Turcia. Eurogold, o companie australiano-canadiană, a fost una dintre ele. Procesul tehnologic propus presupunea deversarea de cianuri, ceea ce a îngrijorat comunităţile din zonă. Cu toate că localnicii au câştigat procesele intentate companiei în toate instanţele, extragerea aurului continuă şi astăzi." Cu aceste cuvinte introductive a fost prezentat la Sibiu, în octombrie 2009, la Festivalul de film documentar „Astra Film Festival", filmul documentar „Alethea", realizat de Petra Holzer şi Ethem Ozguven din Turcia. O exploatare minieră minusculă (24 tone de aur şi 20 tone de argint), în comparaţie cu ceea ce ar urma să fie la Roşia Montană, pune pe jar comunităţile dintr-o zonă dens populată.

Coincidenţa de nume dintre compania de la noi (la începuturile ei) şi compania din Turcia nu este întâmplătoare. Este vorba de Eurogold, nume „curat" european. Rechinii transatlantici de exploatare a resurselor minerale obişnuiesc să-şi pună astfel de nume înşelătoare, „frumoase", europene. Şi Roşia Montană Gold Corporation s-a numit, în anii de început, Eurogold, la fel ca firma din Turcia. Acest nume este paşaportul de intrare în Europa, după ce Africa, Asia şi America de Sud au devenit conştiente de pericolul reprezentat de astfel de musafiri hrăpăreţi şi nepoftiţi. Filmul lui Holzer şi Ozguven scoate în evidenţă adevăruri universale despre corporaţiile miniere canadiene, de care s-au săturat şi ziarele şi ONG-urile şi publicul de peste Ocean şi chiar Organizaţia Naţiunilor Unite! Una spune Justiţia şi alta spune Guvernul, exact ca în România, unde ministrul Mediului dă undă verde analizei studiului de impact asupra mediului, deşi ONG-urile au avertizat că Certificatul de Urbanism nu este în regulă şi, în orice caz, continuă să fie contestat. Mai departe, una spune CEDO şi alta spun miniştrii guvernului de la Ankara. Povestea din filmul „Alethea" este o mostră elocventă despre ceea ce s-ar putea întâmpla şi la noi, în Apuseni, dacă guvernanţii, care au de plătit încă multe datorii din campania electorală, se vor lăsa îngenuncheaţi de capitalul de risc din lumea largă.

„Oamenii care rezistă sunt nişte eroi"

Filmul debutează cu povestea din 1991. Eurogold cumpără pământ la un preţ simbolic, exact cum au făcut canadienii la Roşia Montană. Oamenii nu-şi dau seama şi vând, ameţiţi de sumele totuşi mari pentru buzunarele lor mult prea mici. Este pământul moştenit de la părinţi şi bunici. Când îşi dau seama că au greşit, e mult prea târziu. Compania devine stăpână pe tot ce mişcă (întocmai ca la Roşia Montană!). Un reprezentant al Ministerului Sănătăţii de la Ankara, alertat de efectul dezastruos al forajelor, nu este lăsat să se apropie de şantier (la Roşia au fost mai... precauţi: au cumpărat medicul cu totul, obligându-l apoi să plece!).

De sectorul de foraje nu se apropie nimeni. Pământul turcesc devine, peste noapte, pământ interzis chiar şi pentru guvernanţii ţării. Doi săteni curajoşi, opozanţi ai proiectului minier, îşi varsă focul în faţa camerei de filmat: „Noi, pergamonienii (zona se numeşte Pergamon), cum o să trăim? Pământul e bun. Pământul nostru este aurul nostru. Va trebui să plecăm de pe pământul nostru ca odinioară bătrânii care au emigrat în America. Nu, nu vom pleca. Cei care rezistă sunt nişte eroi. Noi suntem poporul. Dreptatea e de partea noastră. Vom învinge". Satul Ovacik este cel mai afectat. Bătrânii se plâng cui vrea să-i asculte.

„Am ajuns să nu mai putem mânca ouăle găinilor din curte, roşiile din grădină, măslinele din pom, căci otrava cianurii e peste tot..."

Ca şi la Roşia Montană, oficialii companiei, străini sau localnici cumpăraţi cu salarii mari, vin să liniştească spiritele. Iată o frază tipică, cunoscută din folclorul Gold Corporation: „Proiectul nu va produce nici o pagubă". La început, activiştii de mediu sunt optimişti. Ei cred că-i vor determina pe capitaliştii străini să plece de bunăvoie. Vor constata însă că nu pleacă nici dacă justiţia le interzice exploatarea. Odată ce a pus piciorul pe un zăcământ de aur, o corporaţie transatlantică nu pleacă până ce nu epuizează minereul. Cale de mijloc nu există, chiar de-ar fi să declanşeze un război civil (cazuri întâmplate în Africa şi Asia).

Pe o pantă, lângă sat, sunt tăiaţi măslinii, să facă loc şantierului. Un bătrân îl strigă pe reporter şi se destăinuie: „Am ajuns să nu mai putem mânca ouăle găinilor din curte, roşiile din grădină, măslinele din pom... şi am ajuns să nu ne mai putem cultiva nici tutun, nu mai putem cultiva nimic, că otrava cianurii e peste tot...". O nouă demonstraţie de stradă în faţa sediului companiei. Circa 2.000 de localnici blochează drumul cu căruţe şi tractoare. O bătrână explică unui reporter: „Ministrul Mediului ne ignoră, a tratat zona ca pe un deşert, nu ca pe o arie locuită. L-am chemat să vină să vadă, dar n-a venit... nu îndrăzneşte. Nu vrem aur, le dăm foc... Ne ajunge pământul nostru. Această companie a încercat să ne cumpere... Ne-a trimis alimente cu camioanele. Refuzăm! Nu vrem nimic de la ei!".

„Acest aur este o bogăţie binecuvântată a pământului pe care-l moştenim de la părinţi. Să-l lăsăm în pământ acum. Mai devreme sau mai târziu, noi îl vom putea exploata"

Filmarea surprinde toate evenimentele în desfăşurarea lor temporală, reporterul a fost de faţă în ultimii 15 ani. Referendumul din 1997, din comuna Ovacik. Se numără voturile. Nici un vot de partea companiei! Imediat ce se anunţă rezultatele, mulţimea mărşăluieşte spre oraşul apropiat şi strigă: „Nu staţi nepăsători! O să vă vină şi vouă rândul!". Ca urmare a rezultatului referendumului, Consiliul de Stat de la Ankara, reunit în sesiune specială, ordonă întreruperea activităţii miniere. Compania ignoră somaţia Consiliului (un fel de CSAT) şi îşi continuă lucrul. În urma acestui refuz, ţăranii ies din nou în stradă. Unul dintre ei vorbeşte cu reporterul: „Ne plătim taxele, facem serviciul militar, de ce guvernanţii nu-şi coboară privirea spre noi? Care-i vina noastră? Am încercat toate metodele: mitinguri, referendum, am ieşit goi pe stradă, am blocat drumurile. Are statul dreptul să facă asta cetăţenilor săi? Le cerem autorităţilor să ne protejeze".

Are cuvântul un activist ecologist care aminteşte reglementările ONU: „Zonele locuite trebuie să fie la cel puţin 30 de kilometri depărtare de locul unde se foloseşte cianura". Oamenii vociferează, sunt scandalizaţi de încălcarea şi a acestor norme internaţionale. Unul dintre ei izbucneşte: „Mina de aur nu va face să crească economia acestei ţări. Dar noi, cetăţenii turci, putem ajuta economia! Acest aur este o bogăţie binecuvântată a pământului pe care-l moştenim de la părinţi. Să-l lăsăm în pământ acum. Mai devreme sau mai târziu, noi îl vom putea exploata. Nu putem acum, dar o vom face în 30-50 de ani!".

„Vom refuza să mai plătim taxe, vom refuza să ne îndeplinim datoriile de cetăţeni"

Ca şi la Bucureşti, unde Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a consfinţit calitatea de monument intangibil a muntelui Cârnic, oprind practic proiectul RMGC, Curtea Supremă de Justiţie de la Ankara decide în 1998: „Mina de aur din Pergamon este împotriva Constituţiei". Mii de oameni se deplasează în Capitală cu braţele încărcate de flori, spre a-i omagia pe judecători. Unul dintre ei anunţă în portavoce: „Declarăm grevă ca cetăţeni. Vom refuza să mai plătim taxe, vom refuza să ne îndeplinim datoriile de cetăţeni. Nu vom mai merge la vot şi la armată. Vom cere azil politic în Grecia. Democraţia se împrăştie până ajunge la noi, sătenii". Văzând că lucrările minei nu sunt întrerupte, sătenii deschid proces la CEDO împotriva companiei „Eurogold", pentru a nu se fi supus Consiliului de Stat. Unul dintre sătenii semnatari ai plângerii trimise la Strasbourg mărturiseşte: „Ne luptăm pentru viaţă de atâţia ani. Oamenii au nevoie de aer, de apă şi de pământ, nu de aur. Nici o tonă de aur nu ar putea compensa viaţa unui om. Oamenii trăiesc o singură dată. Dacă am trăi de două ori, am muri acum pentru aur şi am trăi mai mult data viitoare, când vom reveni la viaţă".

1999. Pe baza unui raport mincinos care spune că natura nu a fost afectată, Eurogold cere oficial redeschiderea minei (de fapt, nu fusese închisă niciodată), împotriva deciziei Curţii Supreme. Primul-ministru se conformează şi dă ordin ca mina să fie redeschisă, deşi nici în Turcia acţiunile executive nu pot fi deasupra sentinţelor justiţiei. Potrivit reglementărilor Curţii, „este imposibil de a vorbi de o metodă sigură atunci când vorbeşti de exploatarea cu cianuri". Practic, Consiliul de Miniştri (guvernul) acceptă ca Eurogold să lucreze fără licenţă.

„Vom spune NU exploatării cu cianuri până la moarte"

Decizia guvernului provoacă alte şi alte demonstraţii. Mii de localnici ies din nou în stradă. Pe o pancartă se poate citi: „Vom spune NU exploatării cu cianuri până la moarte". Un specialist povesteşte care sunt efectele cianurii: malformaţii la naştere, cancer la nou născuţi, cancere de sân la femei (o incidenţă mărită în ultima vreme, în zona Pergamon). Un fost muncitor al companiei îşi învinge teama şi povesteşte, susţinut de imagini filmate chiar la locul faptei: „Ca să demonstreze presei că cianura din iazul de decantare este complet inofensivă, compania ne-a obligat pe vreo 20 de mineri să înotăm în iazul respectiv. Eram sănătos tun atunci. Am fost nevoit să accept ordinul de a înota, ca să nu-mi pierd slujba. La fel au făcut şi ortacii mei. Oamenii companiei ne-au asigurat că nu vom păţi nimic, că apa este pură ca o apă de izvor. Ne-au pus să bem demonstrativ, în faţa camerelor de filmat. După aceea, la nici un an de la nefericita demonstraţie, am început să observ schimbări graduale în corpul meu. Am luat pastile, dar degeaba, nu m-am vindecat. Azi am cancer şi sunt disperat, deoarece m-au dat afară din slujbă ca invalid".

„Oamenii au câştigat numai otravă. Băncile, lingouri"

Un inginer minier constată: „Graba atâtor companii de a investi în mine aurifere din Turcia este suspectă. Deoarece populaţia se opune peste tot, guvernanţii au luat decizia de a încheia contracte secrete" (vezi şi contractul dintre statul român şi compania de la Roşia Montană). Celebrul profesor Noam Chomsky, de la Universitatea din Istanbul, crede că corporaţiile aurifere au succes acolo unde „populaţia nu e prea educată şi nu se poate organiza. Rezistenţa paşnică de 15 ani (între timp, regizorul inserează imagini filmate în 2005), a populaţiei din Pergamon, este importantă pentru că aceşti oameni apără viaţa. O fac în numele nostru, al tuturor, pentru că viaţa e sacră".

Între timp, Eurogold dispare, se naşte Normandy, iar după un timp, compania americană Newmont (acţionară şi la Roşia Montană şi dată în judecată chiar în ţara mamă, în SUA) preia toate acţiunile. N-a rezistat mult în business şi şi-a vândut acţiunile companiei turceşti Koza. O nouă demonstraţie ia cu asalt sediul companiei (la acest capitol, al demonstraţiilor şi opoziţiei de masă, moţii din Roşia Montană s-au dovedit mult mai anemici şi mai uşor de manipulat). Ia cuvântul un activist de mediu: „Dacă vă continuaţi protestul corect, apa, aerul, pământul, satul - nimeni nu va avea atâta putere să vi le ia, să vi le polueze. Ştim că rivalii noştri sunt foarte bogaţi, au relaţii la Ankara şi sunt puternici. Dar voinţa noastră este mai puternică decât toate relaţiile lor". O ţărancă aidoma bătrânelor noastre din Bărăgan se apropie de reporter şi plânge: „De ce nu vine primul-ministru aici? L-am ales, de ce nu vine? Să vină, să guste din rocile astea poluate cu cianură! De ce ne distruge pământul? Nu mai pot vorbi...". Filmul se încheie cu anunţul de la CEDO. Este anul de graţie 2006. Sentinţa judecătorilor europeni sună astfel: „Guvernul Turciei trebuie să plătească daune tuturor celor 315 localnici afectaţi direct de proiectul minier, iar mina trebuie închisă". Comentariul regizorului Petra Holzer: „Oamenii au câştigat numai otravă. Băncile, lingouri". În anul următor, 2007, în ciuda tuturor sentinţelor posibile în sistemul judiciar al Europei, mina din Pergamon lucra încă. Parafrazând titlul cunoscutei cărţi a lui Erich von Daineken, „Amintiri despre viitor", am putea spune că povestea de mai sus nu este altceva decât o colecţie de... „amintiri turceşti despre... viitorul Roşiei Montane".

sursa> http://www.cotidianul.ro

Povestea lui Isaur

Tot din ciclul Oldies but Goldies, o poveste dedicată sclavilor care dau cu uşa după ei de nervi că sunt sclavii tuturor

02.01.2010

Cu ce sa incep anul? Sa fie o poveste despre sclavagism. Poate o stiti, dar hai sa o scriu oricum. Micutul, cum sa-i zicem noi, Isaur, a aparut pe lume intr-o dimineata insorita de primavara. Din secunda in care a aparut pe lume el a avut pe capul sau o datorie de peste 4000 de euro, asta drept cadou de iesire pe plantatie. Dupa aceea, pentru ca parintii lui culegeau toata ziua la bumbac, el a facut cunostinta cu cresa si gradinita, bune si educatoarele in loc de parinti toata ziua, doar nu vreti sa se fi atasat prea tare de aia, in plus ideile bagate in cap de straini la o varsta frageda sunt mult mai bune decat ideile parintilor. La 7 ani, Isaur, ca majoritatea copiilor de sclavi, s-a dus la scoala, din care nu a mai iesit pana la 24 de ani. Apoi, in calitate de sclav cu studii superioare, s-a angajat cu un salariu de 1000 de lei pe luna, in mana, tot in cadrul plantatiei, desigur. Cu cei 1000 de lei Isaur abia reusea sa-si acopere transportul de la coliba parinteasca, unde inca locuia, pana la parcela de bumbac pentru cules care-i fusese atribuita, si sa cotizeze la plata utilitatilor si cumpararea mancarii. Cand era el pe camp intr-o zi, a cunoscut o fata dragutica. A luat-o de sotie, peste inca un an, si s-au mutat amandoi in coliba parintilor lui. Peste inca 3 ani, cand Isaur implinea 28 de ani, sotia i-a nascut un baiat, Isaur Junior. Cei doi proaspeti parinti si-au zis ca ei si progenitura lor ar trebui sa aiba o coliba proprie, asa ca s-au dus la departamentul de imprumuturi de pe plantatie, i-au implorat pe cei de acolo sa inchida putin ochii in privinta veniturilor modeste al familiei si,avand noroc, au luat un credit de 60.000 de euro, cu care si-au luat o locuinta personala. Vederea era mirifica spre ghena din spatele fagurelui cu colibe, ei netrebuind sa urce decat 7 etaje pentru a se bucura de confortul celor doua cotloane ale caminului lor. Pana la 63 de ani Isaur reusi sa-si achite datoria fata de creditori si cele 4000 de euro primite cadou din start, plus dobanda, desigur. Timp in care el a cules mult bumbac 8 sau mai multe ore pe zi si apoi a fugit vesel acasa si s-a uitat la tv, s-a culcat si s-a intors la munca. Printre picaturi, Isaur si-a mai scos sotia si copilul la plimbare pe plantatie, dar nu prea departe pentru ca sclavii nu sunt platiti prea bine. Stiti, li se da doar cat li se ia inapoi de stapani. La 71 de ani, Isaur, dupa 8 ani de la pensionare, a facut un atac de cord, dar spitalul pentru sclavi era cam aglomerat, asa ca nu vom sti niciodata daca Isaur mai avea zile dupa acea zi.

Sfarsit.

Eventual fundal muzical pentru poveste.



Anonim de pe plantatie

Kitul de facut copii

Acu doi ani şi mai bine postam asta, iar cum mai sunt multe astfel de materiale pe care nu vreau ca mai tânara generaţie să nu le vadă niciodată, o sa va delectez cu o noua rubrica, Oldies but Goldies

Peste câţiva ani, pentru reproducere nu va mai fi necesară prezenţa celor două sexe, deoarece cercetătorii au dezvoltat spermă şi ovule din celule stem.

Acestea pot fi folosite cu succes la procesul de fertilizare în laborator şi din ele se pot dezvolta embrioni, chiar dacă la reproducere a participat, exclusiv, material genetic obţinut din celule stem.

În momentul de faţă, celulele suşă din care au fost obţinute ovule şi spermă au fost prelevate de la embrioni umani aflaţi în primele zile de dezvoltare, explică cercetătorii de la Centrul pentru Celule Stem Embrionare de la Universitatea Stanford, SUA.

Următorul pas este ca sperma şi ovulele să fie obţinute din celule stem prelevate de la nivelul pielii. Astfel, embrionii obţinuţi în laborator vor semăna cu părinţii biologici care au donat propriile celule stem. Sursa: www.adevarul.ro

• Autor: Livia Roşca
• Data: 30 oct 2009

Gata, se pot face oameni in laborator! Uraa, toti bulangii pot avea copii ai lor facuti cu-n kit cumparat din piata. Uraa! Astia o sa-si faca armate de clone cu care sa se joace de-a Dumnezeu, asadar George Lucas cu Star Wars este Nostradamus! Si, in sfarsit! Cocalarii care conduc planeta pot sa-si faca sclavii doriti si sa nu mai aiba nevoie de fiinte ca noi, de exemplu. Or sa-i faca saraci cu duhul, clar, toata lumea va fi mai fericita!

Alt film vizionar, in acest context, a fost Demolition man, ala de oamenii faceau sex cu castile de la calculator sau ceva de genu', iar carnea, condimentele, ciocolata, alcoolul, tigarile, injuraturile si, nu in ultimul rand, sarcinile fara permis erau ilegale. Iar Sylvester se stergea la cur cu amenzile, foarte tare!

Deci, de maine, ma apuc din nou de fumat, o sa beau toate chestiile pe care nu le-am incercat pana acum, n-o sa-mi mai pun cauciuc pe pula, o sa mananc cat mai condimentat si mai gras, o sa las apa sa curga si o sa uit lumina aprinsa la BAIE, futu-i in gura sa-i fut de jegosi! Asa, din principiu.



Un parolist

Cocalarii şi Insula misterioasă

Printr-un concurs de împrejurări pe care înclin să-l numesc nefericit, am avut ocazia să ajung să văd o premieră a unui film 3D, Călătoria 2: Insula misterioasă. La un bilet care costa 34 de lei, unii fac economii, dacă vor să aibă parte de aşa ceva... Experienţa de care ar avea parte este unică, o să încerc să o descriu cât mai civilizat momentele de care m-am bucurat eu, uluitoare, 3D chiar, înaintea, pe parcursul şi după finalul peliculei. Cu vreo 20 de minute înainte de fix, sala a început să fie ocupată de ceea ce este cunoscut în limbajul de specialitate drept cocalaricus urbanus, iar pe limba nespecialiştilor - cocalar i. Se pare că atracţia unei premiere 3D pentru ei este una puternică. Băieţi cu priviri tâmpe, echipaţi în treninguri de firmă şi cu mult aur cât mai la vedere. Ei se deplasează, desigur, în turme gălăgioase, fiindu-le prea frică să iasă din casă şi să meargă la baie singuri, se pare*. Cocalarii erau însoţiţi, cum spun şi cercetătorii fenomenului, de un număr egal, dacă nu mai mare, de fufis trendicus (sau fufe), adică trofee care au senzaţia că ălora cu care sunt le pasă. Acestea ciripesc vesel şi încearcă să calmeze masculii cei feroce care nu vor să stea la locul desemnat, că aşa vrea muşchii lor, să stea pe mijloc, să vadă mai bine. Când reuşesc să liniştească cocalarii, ele, toate, la unison, scot din poşetele la modă ultimul tip de telefon şi încep să dea mesaje pe Facebook, să citească articole trendy şi să îşi verifice mailul. După aceea, toate fufele se îndoapă cu elan muncitoresc din floricele şi alte prostii culinare oferite cu mândrie de cocalari, ca un vânat rar pe care l-au ucis chiar ei în junglă cu multă măiestrie. Partea interesantă e că sunt sigur că pentru exemplarele respective, de ambele sexe, Jules Verne, până ce au văzut filmul, bine, cei care s-au putut abţine din verificat mesaje pe telefon, hăhăit băsescian şi comentarii legate de ţâţele 3D de pe ecran, a reprezentat un misterios creator de modă. Specimenele au căutat să găsească nişte ţoale făcute de ăla, dar s-au mulţumit cu echipament sportiv gen AC Milan şi pantaloni bufanţi completaţi cu pantofi cu toc cui. La finalul peliculei pe care au savurat-o ca pe cea mai tare, frate, experienţă din viaţa lor, mai ales când a sărit gândacu ăla din ecran!, exemplarele de cocalaricus urbanus şi fufis trendicus, despre ultimele uitând să precizez că la astfel de evenimente mondene se echipează cu ce au mai tare prin dulap, că doar e întuneric la film şi pot fi admirate mai bine, lasă în urma lor resturile festinului culinar pe jos. Coşul de gunoi este vechiul lor duşman. Nu i-ar da de mâncare nimic! În rest, filmul a fost drăguţ. Cine nu vrea să îl vadă măcar o dată pe Dwayne Douglas Johnson cântând la ukulele? Critic de film trebuia să mă fac, e clar că mi-am greşit cariera...

Căpitanul Grant


* mai avem de a face şi cu cocalarul ăla de nişă, zis şi metrosexualus, care face mai mult shopping decât o femeie (şi se dă cu mai mult parfum decât una) şi ţine să se vadă asta. Mai tăcut, dar la fel de strident precum colegii săi de regn.

Scrisoare deschisa poporului roman transmisa de arhimandritul Iustin Pirvu

Popor român

Îţi scriu pentru că sper ca măcar acum,să îţi aminteşti cine ai fost,cine eşti şi poate aşa vezi încotro te îndrepţi!Eşti singurul popor european care trăieşte încă acolo unde s-a născut. Nu o spun eu, o spune istoria popoarelor. O fi mult, o fi puţin, nu ştiu dar ştiu că eşti unic în Europa, această Europă care te loveşte, te jigneşte şi te umileşte. De ce o laşi să facă asta, când tu eşti singurul popor născut , crescut şi educat în graniţele sale ?Eşti primul popor din lume care a folosit scrierea. Nu o spun eu, o spun tăbliţele de la Tărtăria , şi o recunosc toţi cei care le-au studiat.

Acum 7000 de ani, când alţii nici nu existau ca popor, pe aceste meleaguri locuitorii scriau, pentru a ne lăsa nouă mândria de a fi prima civilizaţie care se semnează pe acest pământ. Scrierea sumeriană a apărut 1000 de ani mai târziu şi totuşi mulţi se fac că nu văd şi nu recunosc adevărul. Cât timp o să te laşi neglijat ? Ai fost singurul popor pe care nici o putere din lume nu l-a cucerit chiar dacă ai fost împărţit, despărţit şi asuprit de mai multe imperii. Nici unul nu a putut să te cucerească cât ai fost unit, nici romanii care au stăpânit doar o parte din vechea Dacie, cealaltă fiind stăpânită de Dacii liberi, nici turcii care nu au reuşit niciodată să îţi transforme teritoriul în paşalâc. Toate marile înfrângeri s-au bazat pe trădare. NIMENI NU A REUŞIT SĂ TE SUPUNĂ CÂT AI FOST UNIT. De ce te laşi dezbinat ?Ai fost scut creştinătăţii, când întreaga Europă tremura de teama islamului.

Sângele tău a salvat Europa iar românul Iancu de Hunedoara a salvat Viena şi întreaga Europa de furia semilunii. Acum, tu popor de salvatori ai creştinismului, eşti tratat ca un paria. Când îţi vei revendica drepturile ?Din tine au apărut: Eminescu, Enescu, Brâncuşi, Gogu Constantinescu, Vuia, Vlaicu, Coandă, Petrache Poenaru, Nicolae Teclu, Spiru Haret, Herman Oberth, Conrad Haas. Dar ce păcat, cei mai mulţi şi-au pus minţile sclipitoare în slujba altor ţări pentru că acasă nu i-a ascultat nimeni. De ce ai lăsat să se întâmple asta? Astăzi, popor român pentru tine se rescrie istoria. Cum vrei să se facă asta ? Cum vrei să te vadă cei ce îţi vor urma ?

- Astăzi, ca şi pe vremea fanarioţilor, domnitorul şi divăniţii nu au nici o legătură cu tine. Sunt străini de interesele şi dorinţele tale tot ce doresc este să stea cât mai mult în funcţie şi să câştige cât mai mult. - Tu taci; -
- Astăzi , ca şi pe vremea cuceririi romane, bogăţiile tării, aceleaşi mine de aur, argint sare, mierea acestui pământ sunt exploatate de alţii cu braţele tale şi se duc pentru a umple visteriile străinilor de neam. - Tu taci; -
- Astăzi, ca şi pe vremea asupririi austro – ungare, drepturile românilor sunt călcate în picioare, iar cei puţini fac legea pentru cei mulţi. - Tu taci; -
- Astăzi, ca şi în vremuri de restrişte, românii pleacă din ţară, să muncească, sau să îşi vândă inteligenţa pentru că ţara lor nu are nevoie de ei. Câţi dintre ei sunt viitorii Brâncuşi, Coandă, Conrad Haas, te-ai gândit la asta ? Conducătorii acestei ţări au nevoie de slujbaşi proşti, lipsiţi de educaţie, lipsiţi de caracter, lipsiţi de voinţă, lipsiţi de coloană vertebrală, ca să îi poată îndoi şi face figurine de plastilină din ei. - Tu taci; -
- Astăzi, ca şi pe vremea bolşevismului, la mare preţ sunt trădătorii, linguşitorii, vânzătorii de neam şi conştiinţă, traseiştii politici, gata să calce pe cadavre pentru a parveni şi a îşi păstra privilegiile. - Tu taci; -
- Astăzi, parlamentul şi guvernul ţării, divăniţii de azi, arendează pământurile şi întreprinderile “nerentabile “ la indicaţiile unor străini de neam cărora le cântă osanale, unor arendaşi străini, spunând că asta se numeşte privatizare. Pentru aceste arende, ei primesc peşcheşul iar ţara rămâne pe butuci. - Tu taci; -
- Astăzi, urmele civilizaţiei străbunilor voştri sunt şterse pentru ca fiii tăi să nu mai ştie niciodată cum au apărut ei pe acest pământ, cine le sunt strămoşii şi care le sunt meritele:
1. Vechile situri arheologice sunt distruse, se construiesc şosele experimentale peste ele, Sarmisegetuza, Grădiştea, Munţii Buzăului, sunt vândute sub pretextul impulsionării turismului, unor privaţi care habar nu au că în pământul pe care îl calcă zace istoria ta încă nedescoperită. - Tu taci; -
2. Elemente din tezaurul ţării sunt trimise “ la expoziţie“ în afara ţării şi uită să se mai întoarcă, iar cei ce le-au scos nu dau nici un răspuns, se fac că au uitat de ele. - Tu taci; -
3. Arhivele tării sunt cedate printr-o lege a arhivelor străină de interesele naţionale, celor ce vor să scoată din mintea românilor ideea şi dovezile de unitate naţională. - Tu taci ; -

Slujbaşii ţării, căftăniţii vând la preţ de piatră seacă şi fier vechi bunurile realizate de tine, sub oblăduirea şefilor lor, împart banii, apoi sunt “judecaţi” de ochii lumii şi primesc pedepse cu suspendare, adică “mulţumesc, la revedere, te mai chemăm noi când avem nevoie de serviciile tale”. - Tu taci ; -
- Oştirea ţării este batjocorită, decimată, dezarmată,pusă în slujba altora, copiii tăi mor pe pământuri străine iar Hatmanul Suprem vine în faţa ta şi spune că suntem într-o mare încurcătură, vom fi nevoiţi să împrumutăm avioane străine pentru a ne asigura siguranţa aeriană, de parcă asta s-a întâmplat peste noapte şi nu este urmarea politici sale dezastruoase, de parcă nimic din ceea ce se întâmpla românului azi nu i se datorează lui. - Tu taci; -
- Dispar din instituţii ale statului arhive cu invenţii şi inovaţii de interes strategic privind cercetarea nucleară. Cei puşi să le păzească nu păţesc nimic, iar cei ce trebuie să investigheze spun că nu e nimic deosebit. - Tu taci; -
- Ţi se fură voturile iar comisia care trebuia să investigheze pe cei care au fost prinşi cu vot dublu, nu dă nici un răspuns deşi există dovezi că ai fost furat şi voinţa ta răsturnată. - Tu taci; -
- În divan, se fură la 2-3 mâini, unii chiulesc alţii se fac că lucrează, iar alţii mânuiesc legile după bunul plac, în văzul tuturor şi nu li se întâmplă nimic. -Tu taci; -
- Sistemul educaţional se reduce la bani, bani la înscriere, bani la examene, bani la absenţe, bani la promovare, bani la angajare, bani la reexaminare. Copiii tăi nu mai ştiu nici cum îi cheamă dacă nu se uită pe internet sau nu primesc un SMS. - Tu taci; -
- Dacă te îmbolnăveşti , nu ai unde să te duci, s-au închis spitalele , s-au scumpit medicamentele, trebuie să mergi dacă eşti operat cu faşele şi anestezicul de acasă, altfel mori neoperat sau deschis şi neînchis. Intri în spital pentru o unghie lovită şi ieşi cu 10 boli pe care nu le aveai la intrare. - Tu taci; -
- Un copil de 15 ani, român sportiv, este bătut de colegii de echipă maghiari, pentru că e român , chiar de Ziua Naţională a României. Nu se întâmplă nimic. Ceva mai târziu, Hocheiştii Naţionalei României, (de naţionalitate maghiară) la un meci cu selecţionata Ungariei tac când se intonează Imnul României, dar cântă cu foc imnul Ungariei şi pe cel al ŢINUTULUI SECUIESC, imn care nu avea ce căuta la o manifestare oficială. - Toţi tac. - Tu taci; -
- Guvernanţii nu fac altceva decât să te jupoaie, îţi bagă mâna în buzunar şi îţi iau banii pentru că eşti prea bogat în viziunea lor sau nu meriţi ce ai câştigat , iar ţara nu are bani. Se împrumută lăsându-te dator pe sute de ani fără să le pese ce vor face şi de unde vor plăti datoriile cei ce le vor urma. - Tu taci; -
- Duşmanii tăi, cei ce vor să te vadă dispărut pentru a îţi lua locul, îţi impun ce să mănânci, ce să bei, ce medicamente să iei, fac experimente cu tine, te folosesc drept cobai cu avizul şi ajutorul trădătorilor din fruntea ţării, care le aplică legile într-un Codex Alimentarius care te duce la pieire. - Tu taci; -
- Parlamentarii îşi votează legi speciale, se protejează împotriva judecăţii pentru hoţiile şi prostiile pe care le fac, se acoperă cu legi făcute numai pentru ei, şi fură acoperindu-se unul pe altul. - Tu taci; -
- Preşedintele ţării îşi exprimă oficial acordul de modificare a Constituţiei ţării, la cererea unor străini, care îşi urmăresc propriile interese, fără a consulta măcar parlamentul dar să mai te consulte pe tine . - Tu taci; -
- Un român plecat de acasă, descoperă peste hotare că ţara lui are de recuperat o sumă mare de bani de la alt stat. Ce fac parlamentarii români? Refuză să investigheze cazul pentru că nu vor să îi supere pe cei ce îi ţin pe jilţuri fără să le pese de interesul naţiunii trădând jurământul făcut la investire. - Tu taci; -

Asta se întâmplă astăzi, popor român, şi - Tu taci; -

Dacă ar fi ca tot ceea ce se întâmplă să se răsfrângă numai asupra ta,românul de azi, nu ţi-aş scrie un cuvânt. Te-aş lăsa să lâncezeşti, să dormi până se aşterne praful peste tine şi mătura istoriei te va scoate afară din mintea celor ce vor urma, ca pe o întâmplare neplăcută. Dar tu popor român de azi, eşti legat de cel de ieri şi de cel de mâine şi odată cu tine piere nu numai trecutul, dar şi viitorul acestui neam.

Cât o să mai taci ?
- Trezeşte-te popor român, trezeşte-te român adormit şi nu lăsa să se şteargă dintr-o trăsătură de condei tot ce ti-au lăsat părinţii, nu îţi lăsa copiii pe drumuri, sclavi ai celor ce nici nu existau pe când tu ştiai să scrii.

sursa: http://gandeste.org/adevaruri/scrisoare-deschisa-poporului-roman-transmisa-de-arhimandritul-iustin-parvu/20571

Lupul Sur vi se adresează

Lupul Sur

ANTI ACTA

RObotzi.S02.Ep.Special.ACTA from Toma Caragiu on Vimeo.

Mai mult decât ai

Jeux d'enfants: "Asta înseamnă să fii adult, un vitezometru care merge până la 210  km/h şi să nu treci niciodată de 60"


Deşi nu am parte, aici, la malul mării, de o iarnă ca în 1954 pe care o aşteptau unii autori, iată-mă în casă scriind pe o temă care mă frământă. Nu de alta, dar este una fundamentală pentru rasa umană, şi anume tendinţa de a avea mai mult decât ai. Ea apare la anumiţi indivizi ambiţioşi, care au dus înainte rasa umană. Să dau un exemplu. Cândva, un nebun s-a săturat să mânânce carne crudă şi a inventat focul. I s-a sugerat, desigur, de persoane clar inocente şi bine intenţionate, să stea liniştit şi să fie mulţumit cu ce are, să zicem, un file crud de dinozaur. Dar individul respectiv a ciocnit pietre până a făcut un foc. Dacă era să se ia după cei care nu aveau timp sau erau prea comozi sau le era frică de un nou element în ecuaţie, haleam şi acum cu toţii găini crude, adică dinozauri în miniatură. La fel şi cu ţările care şi-au apărat doar nevoile şi neamul. Care au avut suficient, care nu au vrut mai mult. Ele rămân mici şi la  mila vecinilor şi a celor care au avut ambiţia să ajungă în poziţia de a conduce lumea şi chiar acolo nu le ajunge că au ajuns, vor mai mult. Deci, aşadar şi prin urmare, dacă nu era tendinţa asta pe care unii o au, trăiam şi acum pe un pământ plat, care era centrul universului unor oameni amatori de sushi şi al unor ipocriţi, în cazul celor care doreau mai mult, dar aşteptau cu frică să le pice din cer. Cei din urmă au ajuns, totuşi, până în ziua de azi. Cei mai reprezentativi dintre ei sunt cei care au creat convenţiile, cea mai utilă scuză pentru ei. Acum cei care nu sunt în stare de ceva o aruncă pe răspunderea în faţa legii, de orice natură e ea. Lor le urez să aibă parte de puţinul lor. Unii se vor minţi că le ajunge, şi  mai urât, deci să aibă parte şi de asta.

Acest material este dedicat tuturor celor care au încercat să vadă cum e să mergi cu 200 la oră.

Capitanul Base de pe Enterprise

"Președintele Traian Băsescu ar vrea să viziteze vasul Deepwater Champion, care execută forajul în ape de mare adâncime din sectorul românesc al Mării Negre, pentru că a auzit că la bordul lui este o tehnologie "ca în Star Trek".

Preşedintele i-a primit la Palatul Cotroceni pe Ian Fisher, director general al sucursalei ExxonMobil Explorare şi Producţie România, şi pe Mariana Gheorghe, director general executiv al Petrom, prilej cu care și-a exprimat această inedită dorință. Şeful statului a precizat că ar fi trebuit să viziteze Deepwater Champion sâmbătă, dar vizita a fost anulată, însă a susţinut că nu şi-ar dori să piardă ocazia de a vizita vasul.

"Am auzit că tehnologia este ca în Star Trek la bordul vasului", a spus Băsescu, conform Agerpres. În replică, Fisher a afirmat că tehnologia s-a schimbat foarte mult, în ultimii ani. "Sunt în acest domeniu de 34 de ani şi schimbările tehnologice în timp au fost fenomenale, acum este ca pe nava Enterprise, se forează cu ajutorul joystick-urilor". 


sursa> limbistii evz 


si acum, sub influenta carmaciului, un scurt moment antologic, clasic etc, care aduce putin cu discutia de mai sus... Astia de la Vacanta Mare se dovedesc a fi niste adevarati vizionari, anticipand clipele de glorie pe care Bas escu le scrie pentru patria noastra. 

Ziua Rosiei Montane - 1881 de ani de atestare documentara - Constanta

Vino alături de noi pentru a spune tuturor românilor,şi nu numai, că roşienii sunt cea mai veche comunitate minieră din România, că Roşia Montană este actul de naştere al poporului român şi că nu vom accepta niciodată distrugerea ei!

Cu ocazia împlinirii a 1881 de ani de atestare documentară a Roşiei Montane, vă învităm pe 5 februarie să sărbătorim Ziua Roşiei Montane, eveniment dedicat patrimoniului său natural şi cultural excepţional.

La Constanta evenimentul este organizat de catre Centrul pentru Resurse Civice, impreuna cu:
Grupul pentru Jurnalism, Cultura si Comunicare
Curtea Brancoveneasca
Asociatia Romania - Dacia Casa Noastra


Vino sa vezi ce nu se vede la TV despre Rosia Montana!
Vino sa dezbati si sa te implici!
Vino sa ii asculti pe artistii constanteni ai muzicii folk!
Vino sa sarbatorim impreuna 1881 de atestare documentara a localitatii Rosia Montana!

Ziua Rosiei Montane este sarbatorita in 9 orase din tara si din afara ei: Rosia MOntana, Bucuresti, Constanta, Cluj Napoca, Iasi, Timisoara, Brasov, Chisinau si Berlin. Urmareste Ziua Rosiei Montane! Intra pe site-ul evenimentului: www.ziuarosieimontane.ro.

Primavara democratica

Acesta este un mesaj mai degrabă pentru politicieni decât pentru cetăţeni. Nu sunt aici nici în calitate de lider, nici ca reprezentant, nu există această «funcţie» în piaţa publică. Mă aflu aici ca «povestitor», şi vă aduc câteva poveşti scurte din Piaţa Universităţii. Chiar dacă sunt aici cu voi, inima mea este alături de oamenii din Piaţă, acasă. Unii dintre ei protestează de două săptămâni la rând la minus 15 grade Celsius. Aici, în piaţa publică, este locul în care se află conştiinţa democratică a României. Aşadar, alăturaţi-vă pentru a-i aplauda împreună pe oamenii care au restaurant democraţia în România. Sunt timpuri dificile, în care o ţară nu are încredere în politicienii ei, dar are încredere în cetăţenii ei. Însă ar trebui să aibă încredere în ambele entităţi. Acesta este cel mai important mesaj din Piaţa Universităţii: «Vrem să avem încredere în politicieni/ vrem să avem încredere în democraţie/ vrem să avem încredere în instituţiile publice. Dar nu faceţi să ne fie atât de greu».

Am fost martor la un mic miracol în Piaţa Universităţii: oamenii au venit împreună, de la studenţi, activişti, pensionari şi până la oameni care lucrează în companii/corporaţii şi au salarii foarte bune. Toţi au venit împreună şi au scandat împreună. Nu este atât de simplu să spui: «Nu vrem ca Guvernul actual să plece». Bineînţeles că vrem ca Guvernul actual să plece; aceasta este o schimbare imediată şi necesară. Dar totodată avem nevoie de schimbări mai profunde. Nu vrem să-i schimbăm pe deţinătorii puterii actuale şi să ne trezim în anul următor în aceeaşi situaţie.

Aşadar, dragi politicieni de la guvernare sau din opoziţie, vă rog, ascultaţi, pentru schimbare: să preţuim acest moment în care politicienii ascultă, iar cetăţenii vorbesc. Dragi politicieni de la guvernare, dialogul nu înseamnă să trimiteţi trupe de ordine care să bată oamenii. Acesta nu este dialog. Aceasta nu este democraţie. Aceasta nu este o situaţie de care să vă aparaţi. Acesta este un lucru de care să vă fie ruşine, vouă şi oamenilor care au hotărât să se întâmple asta. Partide de opoziţie, nu este uşor, poate vă bucuraţi că oamenii au ieşit în stradă, dar poate anul următor vor fi din nou acolo în stradă dacă veţi câştiga alegerile. Vă rog, ascultaţi! Ascultaţi-i! Am fost într-adevăr martor la un mic miracol. Oamenii din toate categoriile au venit împreună şi au găsit ceva care i-a unit, au găsit solidaritate. Nevoia de schimbare, de a avea o voce, i-a adus împreună. Să nu oprim asta!

Să vă dau un exemplu legat de suporterii galeriilor de fotbal (ei sunt huliganii, aşa au fost prezentaţi de mass-media). Am descoperit că sunt oameni absolut normali, tineri, cu studii. Am descoperit şi activişti civici şi ecologişti care, dupa ce au stat zile de-a rândul în Piaţă, au început să susţină celelalte grupuri (suporterii susţinându-i pe activişti, pensionarii pe studenţi, şi invers). Toate vocile (şi acest lucru este un excelent exemplu pentru ce s-a întâmplat în Piaţă), toţi oamenii, chiar dacă nu au auzit despre Roşia Montana Gold Corporation, bazată pe cianură şi corupţie, după zile de protest, au început laolaltă să strige că nu vor asta. «Vrem cianură pentru dictatură», scandau ei.

Şi acesta nu este decât începutul, pentru că, probabil, Europa de Est are nevoie de o primavară democratică. După 20 de ani, oamenii nu au încredere în democraţie. Nimeni, sau aproape nimeni, nu vrea să o apere. Poate că după 20 de ani avem nevoie de o primăvară democratică. Şi aceasta va veni! Va veni dacă ei continuă să ignore oamenii, aşa cum s-a întâmplat în Spania, Israel, în SUA. Oamenii din Europa de Est se uită la Bucureşti. Avem prieteni în Serbia, Bulgaria, Ungaria care spun că trebuie să facem împreună un lucru ca acesta. Spun că avem nevoie de schimbare. Aşadar, nu vreau să spun prea multe în continuare. Însă spun asta: timp de două săptămâni la rând sunt acolo, în piaţa publică, alături de oameni pe care nu-i ştiam înainte, chiar şi alături de oameni care nu au case şi trăiesc în stradă. Ei au venit cu toţii acolo şi au protestat alături de noi. Am rămas fără voce de mai multe ori, dar am câştigat în schimb speranţa din noi.
Vă mulţumesc!"