Armata romana cucereste Budapesta
Ion Bulei
La un pas de infrangere
Armata maghiara ataca la Tisa, la mijlocul dispozitivului de asezare al trupelor romane, in dimineata zilei de 20 iulie, dupa un intens foc de artilerie, de la 04.45 pana la 08.00. Ataca cu sapte divizii, avand alte doua de rezerva. Reusisera sa transfere unele unitati de pe frontul cehoslovac, gratie armistitiului cu Cehoslovacia. Frontul era de circa 300 . Ungurii reusesc in forta, in primele patru zile, sa realizeze intre Tokay, Szolnok si Csongrad un cap de pod larg de 40 km si adanc de 25 km.
5 divizii maghiare erau concentrate la acest cap de pod. Ele urmau sa inainteze spre Oradea Mare. Reusita operatiunii deschidea drumul spre inima Transilvaniei.
Unele unitati ale armatei romane nu sunt la inaltime. Ca de pilda regimentul 23 infanterie, care intra in panica si se imprastie in totala dezordine. Gen. Prezan si lt. col. Antonescu sosesc in graba la Oradea la 22 iulie. Scrie Antonescu, accentuand latura dramatica a situatiei si actiunea energica a lui si a lui Prezan: „Daca generalul Prezan cu mine nu am fi alergat cu dezasperare (intrand o data - la Orashaza - chiar in mijlocul inamicului) de la un capat la altul al frontului, daca nu am fi intors, in aceasta goana, trupe si comandanti din drumul retragerii, daca nu am fi luat, pe loc, si masuri de ordine si operative, am fi inregistrat cea mai rusinoasa dintre infrangeri".
Contraofensiva generalului Mosoiu
Nu s-ar fi ajuns aici, armata maghiara neavand forta necesara, dar lui Antonescu i-a placut totdeauna ideea de salvator. La 22 iulie se formeaza un grup de manevra, comandat de generalul Traian Mosoiu, care ataca armata maghiara din flancul stang. Numarul total al militarilor romani antrenati in lupte e de 84.000. Ei sunt sprijiniti de 98 de baterii de artilerie. La 24 iulie ofensiva maghiara e oprita. In dimineata aceleiasi zile, incepe contraofensiva romana. Efectul ei se vede clar chiar de a doua zi, cand, de teama de a nu fi incercuite, trupele maghiare incep retragerea generala de pe aliniamentul atins pe 24 iulie. Retragerea ia forma unei degringolade generale. Trupele maghiare se imbulzesc spre podul de la Szolnok, „aruncand in drum armele si munitiile din carute... intr-o invalmaseala de neinchipuit".
Armata maghiara e respinsa
La 26 iulie, armata maghiara e respinsa la vest de Tisa. Ca sa se impiedice urmarirea din partea armatei romane, sunt distruse podurile de la Szolnok si cel improvizat de la Tokay. La 27 iulie 1919, Marele Cartier General Roman comunica: „Dupa lupte crancene, inamicul a fost azvarlit de pretutindeni peste Tisa; el se retrage in debandada, urmarit de aproape de trupele noastre".
Continuarea ofensivei romane e aprobata de aliati
Dupa ce romanii au ajuns din nou la Tisa, infrangind atat de repede si total armata maghiara, ce urma? Era intrebarea lor din iulie 1919. „Era oare sa lasam adversarului, a doua oara infrant (prima data fusese in mai n.n.), putinta de-a organiza impotriva noastra si a treia agresiune?". Pentru ca la Budapesta nu se recunostea explicit hotararea nationala a romanilor de la Alba Iulia. Si atunci oprirea din nou la Tisa era o greseala, nu doar militara. Marele Cartier General, dupa consultarea factorilor conducatori de la Bucuresti, da Ordinul 85 din 26 iulie 1919: „Inamicul, retras in completa dezordine la vest de Tisa, sa fie urmarit pana la completa lui distrugere".
Contraofensiva generalului Mosoiu
Nu s-ar fi ajuns aici, armata maghiara neavand forta necesara, dar lui Antonescu i-a placut totdeauna ideea de salvator. La 22 iulie se formeaza un grup de manevra, comandat de generalul Traian Mosoiu, care ataca armata maghiara din flancul stang. Numarul total al militarilor romani antrenati in lupte e de 84.000. Ei sunt sprijiniti de 98 de baterii de artilerie. La 24 iulie ofensiva maghiara e oprita. In dimineata aceleiasi zile, incepe contraofensiva romana. Efectul ei se vede clar chiar de a doua zi, cand, de teama de a nu fi incercuite, trupele maghiare incep retragerea generala de pe aliniamentul atins pe 24 iulie. Retragerea ia forma unei degringolade generale. Trupele maghiare se imbulzesc spre podul de la Szolnok, „aruncand in drum armele si munitiile din carute... intr-o invalmaseala de neinchipuit".
In seara zilei de 25 iulie, seful Marelui Stat Major al armatei rosii maghiare isi da demisia. Demisia nu e acceptata, dar... Ungaria rosie sta sa cada. Comandamentul Trupelor Romane din Transilvania ordona ca ofensiva sa nu se opreasca.
Armata maghiara e respinsa
La 26 iulie, armata maghiara e respinsa la vest de Tisa. Ca sa se impiedice urmarirea din partea armatei romane, sunt distruse podurile de la Szolnok si cel improvizat de la Tokay. La 27 iulie 1919, Marele Cartier General Roman comunica: „Dupa lupte crancene, inamicul a fost azvarlit de pretutindeni peste Tisa; el se retrage in debandada, urmarit de aproape de trupele noastre".
Succesul armatei romane era mare, obtinut la un aproape echilibru de forte, circa 85.000 de luptatori de o parte si de alta (la Tisa fortele maghiare au fost de circa 60.000). Armata maghiara avea la dispozitie aproape intreg materialul de razboi de provenienta austriaca sau germana care apartinuse fostei armate Mackensen. Romanii aveau superioritate neta in cavalerie, oarecum egalitate in infanterie si aviatie, dar erau inferiori la artilerie. Succesul armatei romane este important, total si rapid. Obtinut fara nici un sprijin din partea aliatilor. De altfel, ungurii trecusera la ofensiva in conditiile in care stiau ca romanii atacati la Tisa nu s-ar fi putut bucura de sustinere armata din partea aliatilor. Din fericire pentru ei, daca romanii nu au putut fi sustinuti de aliati in vest, nici nu au fost atacati semnificativ dinspre Rasarit in acest moment. In primavara, expeditia aliata condusa de gen. d’Anselme in Ucraina fusese infranta si apararea granitei dinspre est a Romaniei nu mai cadea decat in sarcina armatei sale. Dar, la jumatatea lunii iulie, polonezii cuceresc aproape intreaga Galitie orientala. Acest succes inlatura pericolul unei posibile jonctiuni intre armata maghiara si cea bolsevica, ucraineana sau rusa.
Continuarea ofensivei romane e aprobata de aliati
Dupa ce romanii au ajuns din nou la Tisa, infrangind atat de repede si total armata maghiara, ce urma? Era intrebarea lor din iulie 1919. „Era oare sa lasam adversarului, a doua oara infrant (prima data fusese in mai n.n.), putinta de-a organiza impotriva noastra si a treia agresiune?". Pentru ca la Budapesta nu se recunostea explicit hotararea nationala a romanilor de la Alba Iulia. Si atunci oprirea din nou la Tisa era o greseala, nu doar militara. Marele Cartier General, dupa consultarea factorilor conducatori de la Bucuresti, da Ordinul 85 din 26 iulie 1919: „Inamicul, retras in completa dezordine la vest de Tisa, sa fie urmarit pana la completa lui distrugere".
Prea era tentant pentru romani ca sa nu razbune ocuparea Bucurestiului din decembrie 1916 de catre Puterile Centrale. Factorii politici pregatesc terenul obtinand aprobarea aliatilor, si ei surprinsi de rapiditatea cu care romanii rezolvau singuri o problema ramasa acuta in Europa Centrala. Pana in acest moment aliatii manifestasera o suspecta toleranta fata de regimul Bela Kun. Acum insa Franchet d’Esperey vrea sa-si disponibilizeze trupele imobilizate la frontierele Ungariei. Si aproba continuarea ofensivei romane. In felul acesta, de fapt, prin inlaturarea lui Bela Kun si a regimului sau, aliatii scapau de un focar de presiune in zona. Generalii Traian Mosoiu si Grupul de Manevra, Holban si Grupul de Sud, Mihailescu si Grupul de Nord forteaza trecerea Tisei.
Regele asista la trecerea Tisei
La 27 iulie, Comandamentul Trupelor din Transilvania isi muta punctul de comanda de la Sibiu la Oradea. Evident pentru a fi mai aproape de zona de operatii. Regele Ferdinand, regina Maria si primul ministru I.I.C. Bratianu sunt prezenti la trecerea Tisei pe la Tiszabo si Kiskore. Pentru romani actiunea militara contra regimului Bela Kun era una de proportii si desfasurata cu acordul tuturor. In noaptea de 29-30 iulie se incepe traversarea Tisei in zona Fegyvernek si Kiskore. Primele trec Brigada 4 vanatori si regimentele 9 si 10 vanatori. Apoi Divizia 1 vinatori, Divizia a 6-a infanterie...
Dezastru militar maghiar
De comun acord cu Marele Cartier General, Gh. Mardarescu continua ofensiva, trecand la urmarirea generala a trupelor maghiare in debandada. Incep interventiile pentru oprirea inaintarii trupelor romane. Seful singurei misiuni militare care mai functiona la Budapesta, misiunea italiana, colonel Guido Romanelli, la 2 august il intampina pe generalul Gheorghe Rusescu, comadantul Brigazii 4 rosiori, la Albertirsa, intre Cegled si Budapesta. El ii inmaneaza acestuia un document, semnat de el: „Prin radiograma si curier special, am rugat ieri seara pe E.S. generalul Franchet d’Esperey de a suspenda orice ostilitate impotriva armatei ungare. Pentru a nu face mai grea situatia politica de la Budapesta, va rog a cere instructiuni Cartierului General al armatei dumneavoastra inainte de a inainta de la Cegled". Gen. Rusescu il indreapta pe colonelul Romanelli spre Marele Cartier General roman. De altfel, ofiterul italian normal ar fi fost sa se adreseze de la inceput cu cererea sa generalului Prezan si lui d’Esperey doar pentru informare.
Armata romana ajunge la Budapesta
Ofensiva in Ungaria era condusa de roman si nu de francez, care doar isi daduse acordul. Gen. Rusescu isi continua inaintarea spre Budapesta, unde si ajunge in seara zilei de 3 august. La bariera e intampinat de o delegatie a noului guvern, care ii cere sa nu intre in oras. Generalul se opreste, dar... la cazarma „Arhiducele Josef". Si, fireste, dupa ce intra in capitala.
Sursa: /www.zf.ro/ziarul-de-duminica
Regele asista la trecerea Tisei
La 27 iulie, Comandamentul Trupelor din Transilvania isi muta punctul de comanda de la Sibiu la Oradea. Evident pentru a fi mai aproape de zona de operatii. Regele Ferdinand, regina Maria si primul ministru I.I.C. Bratianu sunt prezenti la trecerea Tisei pe la Tiszabo si Kiskore. Pentru romani actiunea militara contra regimului Bela Kun era una de proportii si desfasurata cu acordul tuturor. In noaptea de 29-30 iulie se incepe traversarea Tisei in zona Fegyvernek si Kiskore. Primele trec Brigada 4 vanatori si regimentele 9 si 10 vanatori. Apoi Divizia 1 vinatori, Divizia a 6-a infanterie...
La 1 august principalele forte ale romanilor sunt pe malul drept al Tisei. Peste tot trupele maghiare se retrag in fata fortei ofensive dezvoltate de romani. Reactia militara maghiara e relativ slaba. De teama incercuirii, trupele maghiare se retrag pretutindeni. 40.000 de militari unguri si 1.235 de ofiteri sunt facuti prizonieri. Unitatile de cavalerie romane sunt cu deosebire foarte active. Ungaria e in fata unui dezastru militar. Imediata reactie politica. In dimineata zilei de 1 august, social-democratii le cer ministrilor republicii sfaturilor sa se retraga. Dupa amiaza guvernul lui Garbai-Kun demisioneaza. Ii ia locul un guvern social-democrat al lui Peidl Gyula.
Dezastru militar maghiar
De comun acord cu Marele Cartier General, Gh. Mardarescu continua ofensiva, trecand la urmarirea generala a trupelor maghiare in debandada. Incep interventiile pentru oprirea inaintarii trupelor romane. Seful singurei misiuni militare care mai functiona la Budapesta, misiunea italiana, colonel Guido Romanelli, la 2 august il intampina pe generalul Gheorghe Rusescu, comadantul Brigazii 4 rosiori, la Albertirsa, intre Cegled si Budapesta. El ii inmaneaza acestuia un document, semnat de el: „Prin radiograma si curier special, am rugat ieri seara pe E.S. generalul Franchet d’Esperey de a suspenda orice ostilitate impotriva armatei ungare. Pentru a nu face mai grea situatia politica de la Budapesta, va rog a cere instructiuni Cartierului General al armatei dumneavoastra inainte de a inainta de la Cegled". Gen. Rusescu il indreapta pe colonelul Romanelli spre Marele Cartier General roman. De altfel, ofiterul italian normal ar fi fost sa se adreseze de la inceput cu cererea sa generalului Prezan si lui d’Esperey doar pentru informare.
Armata romana ajunge la Budapesta
Ofensiva in Ungaria era condusa de roman si nu de francez, care doar isi daduse acordul. Gen. Rusescu isi continua inaintarea spre Budapesta, unde si ajunge in seara zilei de 3 august. La bariera e intampinat de o delegatie a noului guvern, care ii cere sa nu intre in oras. Generalul se opreste, dar... la cazarma „Arhiducele Josef". Si, fireste, dupa ce intra in capitala.
In centrul Budapestei trupele romane isi fac intrarea triumfala a doua zi, dupa ce Divizia 3 vanatori dezarmeaza trei regimente maghiare din oras. Generalul Gh. Mardarescu primeste pe Bulevardul Andrassy defilarea unei parti din trupele sale: regimentul 4 vanatori, 1 escadron din regimentul 23 artilerie si un divizion din regimentul 6 rosiori. A asistat un imens public, care „a avut o atitudine linistita, manifestand, in general, oarecare satisfactie pentru schimbarea regimului". Generalul Prezan, aflat la 15 km de Budapesta, nu vine sa prezideze chiar el aceasta defilare. „Nu vreau sa umbresc nici gloria Coroanei si nici sa iau din aureola lui Maldarescu. Eu ma duc, el ramane". Greu de explicat renuntarea la o onoare prijeluita de o stralucita victorie a armatei romane!
Caderea Budapestei a pus capat unui regim bolsevic in centrul Europei, a sfarsit un vis milenar, al Ungariei istorice, si a consfintit crearea Romaniei Mari. Istoria ne invata relativitatea a toate cate exista.
Sursa: /www.zf.ro/ziarul-de-duminica
Armata Romana intra in Budapesta
Armata Romana insotita de copii maghiari
Gornisti romani la Budapesta
Maghiarii se predau la Szolnok
Divizion roman de artilerie la Budapesta
Generalul Panaitescu pe terasa hotelului Gellert din Budapesta
Sincere felicitari,sunt un patriot adevarat iar articolul si blogul tau sunt fantastice.
RăspundețiȘtergerep.s. Multi dintre noi uita cine am fost...
Ce a fost va mai fi.
RăspundețiȘtergere