Dacii şi lupii

http://www.danais.ro/ziua-lupilor-25-ianuarie/

Revenind la daci, pare destul de probabil că numele lor etnic derivă, în ultimă instanţă, de la epitetul ritual al unei confrerii războinice. Etapele procesului, prin care apelativul ritual al unui grup a devenit numele unui întreg popor, ne scapă. (Nu sîntem dealtfel mai bine informaţi nici pentru alte populaţii europene cu nume de lup.) Dar ne putem reprezenta lucrurile în două feluri: 

1) fie că datorită eroismului şi ferocităţii tineretului războinic al unui trib, epitetul lor ritual — „lupii“ — a devenit numele între­gului trib;

2) fie că epitetul ritual al unui grup de tineri imigranţi victorioşi a fost acceptat de aborigenii învinşi şi supuşi. În acest ultim caz putem crede că aceşti cuceritori au devenit aristocraţia militară şi clasa dominantă.

În stadiul actual al cercetărilor noastre e greu de optat pentru una din aceste două posibilităţi. Ceea ce este sigur e că a trebuit să treacă un timp îndelungat pînă cînd epitetul ritual al unui grup să se transforme în numele unui popor. Dacă luăm în considerare prima ipoteză, porecla unui trib mic s-a extins asupra triburilor vecine pe măsură ce se cristalizau organizaţii politice mai largi.

În al doilea caz, trebuie să ţinem cont de simbioza între imigranţii victorioşi şi aborigenii supuşi, proces mai mult sau mai puţin îndelungat, dar terminîndu-se fatal prin asimilarea celor dintîi.

Oricare ar fi fost originea eponimului lor — epitet ritual al tineretului războinic sau poreclă a unui grup de imigranţi victo­rioşi — dacii erau desigur conştienţi de raportul între lup şi război: dovadă, simbolismul stindardului lor. La început numele de daci se referea la unul dintre triburile trace din nord-vestul Daciei (Strabon, 304: VII, 3, 12). În general, numele de geţi era mai răs­pîndit spre Pontul Euxin, din Balcani pînă la Nistru (unde erau situaţi tirageţii), în timp ce numele de daci era mai frecvent în nord-vest, vest şi sud. (*Dakidava în nord-vestul Daciei, daursii în Dalmaţia, daoii şi dioii în Rodope etc. Numele de daci, uti­lizat de autorii latini, se impune mai ales în timpul lui Burebista şi Decebal, cînd unitatea şi organizarea politică a ţării erau la apo­geu şi cînd, după spusele lui Strabon (305: VII, 3, 13), armata dacă putea mobiliza 200 000 de oameni.

Epitetul ritual războinic a triumfat în momentul expansiunii maxime, politice şi militare, a regatului. Era triumful tinerilor „lupi“. Iulius Caesar înţelesese bine pericolul pe care-l reprezenta această nouă putere militară şi se pregătea să atace „lupii“ de la Dunăre, cînd a fost asasinat. Pârvan credea că numele dacilor (ca dealtfel şi cel al geţilor) era scitic; altfel zis, el ar fi trecut de la cuceritorii iranieni la popu­laţiile trace ale Carpaţilor. Deşi e plauzibilă, originea scitică a nu­melui dacilor nu ne pare demonstrată. Cum am mai spus, rădăcina dhău-, „a sugruma“, se găseşte în numele frigian al lupului, dăos. Toponimia Daciei a conservat un caracter trac accentuat, chiar în regiunile ocupate de sciţi. Dealtfel persistenţa onomasticii traco-frigiene (cimeriene) în nordul Mării Negre, acolo unde sciţii se aşezară în număr mare începînd cu secolul al VIII-lea, demonstrează strălucit fenomenul supravieţuirii elementului aborigen sub dominaţia unei minorităţi militare iraniene. Astăzi se con­simte la reducerea proporţiilor, mai degrabă modeste, ale aportului sciţilor la cultura dacă.

Scenarii mitico-rituale ale Lupului

În orice caz, arhaismul complexului religios al lupului este neîndoielnic. Lupul este deja prezent în civilizaţia neolitică de Vinca: s-au descoperit atît statuete de cîini-lupi cît şi figurine destul de rudimentare interpretate ca reprezentînd dansatori cu mască de lup. În ceea ce priveşte ultimele obiecte — admiţînd că interpretarea lor ar fi corectă — este imposibil să decidem dacă ele indică rituri iniţiatice războinice (de tip iranian sau germanic) sau ceremonii sezoniere în timpul cărora tinerii îşi pun măşti de lup. Asemenea ceremonii sînt încă populare în Balcani, în România, mai ales în timpul celor 12 zile din ajunul Crăciunului pînă la Bo­botează. La origine acestea erau ceremonii în legătură cu întoar­cerea periodică a morţilor şi comportau tot felul de măşti de ani­male: cal, capră, lup, urs etc. Acest scenariu ritual nu aparţine orizontului religios pe care îl studiem.

Fragmente din Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han, 1959

(traducere de Maria Ivănescu şi Cezar Ivănescu,
Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980)

"Misterele" istoriei, partea a doua

Dac in putza goala?



Statuie romana de marmura, sec. II, e.n. Alt dac nud?


Dac cu o bila?

Culmea, nu! Este Paris troianul, fiul regelui Priam, cel de la care incepe razboiul troian, pentru ca o fura pe Elena, reprezentat in arta universala. Hai, sa va dau si un indiciu :

"A doua lor asezare a fost in Dacia, de asemenea numita Danemarca, unde au avut multi regi bine versati in invataturi admirabile: Zeutas, Dicineus, Zalmoxis si multi altii. Astfel, Gotii au fost intotdeuna mai intelepti decat ceilalti barbari si erau egali cu grecii. Ei sustin ca zeul Marte s-a nascut printre ei si obisnuiau sa-l multumeasca cu libatiuni de sange uman. Tot ei se lauda ca Troienii erau tot din neamul lor, si ca Antenor, cand a fost fortat sa fuga de tradarea sa dupa caderea Troiei, a scapat cu doua mii de soldati si cinci sute de oameni, si dupa o perioada indelungta cauzata de numeroase ocoluri a ajuns in Germania pe mare, si mai tarziu a condus Dacia, care era numita Danemarca dupa un anume Danaus, un rege din neamul lor.
Deci, Dacii isi spuneau Danai sau Danes. Ei, totusi, sunt numiti Nordici, pentru ca in limba lor Boreas este numit Nord. Fie din acest motiv sau din altul, despre Danezi se spune ca se trag din Goti.", Despre faptele ducilor normanzi de William, Ordericus Vitalis, Robert, Elisabeth M. C. Van Houts.

CINE SUNTEM - Despre faptele ducilor normanzi de William, Ordericus Vitalis, Robert, Elisabeth M. C. Van Houts

O sa va traduc partea care ne intereseaza din aceasta carte. Fragmente din lucrarea Despre faptele ducilor normanzi, tiparita sub egida: Texte medievale Oxford, puteti gasi aici in latina si engleza.
"[...] Europa este intretaiata de multe rauri si divizata in diferite provincii, ale caror granite sunt formate din ape. Cea mai mare provincie, mai populata si bogata este Germania. In acea provincie, in varful Muntelui Athos se afla izvoarele Raului Istru, care unit cu alte saizeci de rauri curge mare si inspumat spre sud si apoi est, formand frontiera dintre Germania si Scitia, ajungand in marea Scitiei; acolo raul se numeste Dunarea. Imensa tara dintre Dunare si mare este locuita de o populatie feroce si barbara, despre care se spune ca a venit dintr-o insula inconjurata de ocean, numita Scanza; ca orice barbari ei tasnesc in toate partile, se zice, ca un roi de albine dintr-un stup sau ca o sabie din teaca. Acolo se afla imensa intindere a Alaniei, si foarte abundenta regiune a Danemarcei, ca si suprafata fara de sfarsit a Getiei.. Danemarca se afla intre cele doua, protejata ca si cum ar fi un oras, de Alpii inalti care o inconjoara ca o coroana.
Acest cerc spatios este locuit de o populatie violenta si razboinica, inspirata de Marte: Getii sau Gotii, Sarmatii, Hamoxibii, Trogoditii, Alanii, si multi altii care locuiesc in si cultiva mlastinile Meotiei. (note de subsol - alanii sunt cel mai estic trib al scitilor, iar Lacul Meotic este numele antic al Marii Azov, situata in nordul Marii Negre.)
2(3). Sfanta scriptura certifica faptul ca Noe a avut trei fii. Cel mai tanar dintre ei, numit Iafet, a avut un fiu care in limba sa natala este numit Magog. Gotii, a caror denumire deriva din ultima silaba a numelui stramosului lor, s-au inmultit atat de mult incat s-au imprastiat in etape in parti diferite ale lumii si au cucerit o insula in mijlocul marii, numita Scanza. In anii ulteriori doua triburi gotice curajoase si razboinice, au aparut acolo. Unul dintre ele a parasit sanul taramului natal condus de regele Thanausis, a invadat Scitia superioara, si a cucerit-o. Dupa aceea regele Thanausis a purtat numeroase lupte impotriva lui Vesosis, regele Egiptului, care l-a provocat. Sotiile acestor Goti, care mai tarziu au fost numite Amazoane, nu au suportat lunga absenta a sotilor lor, au rupt legaturile maritale, s-au inarmat, si au numit ca lidere ale lor doua regine, mai curajoase dect celelalte, Lampeto si Marpessa, ai caror sani drepti au fost arsi ca sa poata sa-si foloseasca arcurile; ele au atacat toata Asia si au supus-o jugului guvernarii lor impovoratoare pentru mai mult de o suta de ani. Dar destul despre ele. Cel care vrea sa stie mai mult sa citeasca faptele Gotilor; sa ne intoarcem la evenimentele pe care incepuseram sa le naram.
3(4). Celalalt trib al Gotilor a parasit insula Scanza, care era ca un atelier de popoare, ca un pantece al mai multor natiuni, cu regele lor Berith. Cum au coborat de pe corabii, ei au numit locul Scanza dupa patria lor. Dupa aceea, inaintand din ce in ce mai mult in inima Germaniei, au ocupat mlastinile din Meotis si au trait in multe provincii de-a lungul si de-latul. A doua lor asezare a fost in Dacia, de asemenea numita Danemarca, unde au avut multi regi bine versati in invataturi admirabile: Zeutas, Dicineus, Zalmoxis si multi altii. Astfel, Gotii au fost intotdeuna mai intelepti decat ceilalti barbari si erau egali cu grecii. Ei sustin ca zeul Marte s-a nascut printre ei si obisnuiau sa-l multumeasca cu libatiuni de sange uman. Tot ei se laudau ca Troienii erau tot din neamul lor, si ca Antenor, cand a fost fortat sa fuga de tradarea sa dupa caderea Troiei, a scapat cu doua mii de soldati si cinci sute de oameni, si dupa o perioada indelungta cauzata de numeroase ocoluri a ajuns in Germania pe mare, si mai tarziu a condus Dacia, care era numita Danemarca dupa un anume Danaus, un rege din neamul lor.
Deci, Dacii isi spuneau Danai sau Danes. Ei, totusi, sunt numiti Nordici, pentru ca in limba lor Boreas este numit Nord. Fie din acest motiv sau din altul, despre Danezi se spune ca se trag din Goti [...]".
De aici mai incolo autorii povestesc cum danezii numiti si vikingi au plecat intr-un nou val de cuceriri. Pentru cei care nu stiu, o sa precizez ca gotii sunt stramosii germanilor, iar Anglia a fost cucerita in 1066 de normanzi. Cartea este scrisa in jurul anului 1100. Daca vreti sa stiti ce au mai cucerit gotii, exceptand Roma, dati o cautare Google. Nu e, totusi, interesanta istoria invatata in Anglia?