Povestea lui Isaur

Tot din ciclul Oldies but Goldies, o poveste dedicată sclavilor care dau cu uşa după ei de nervi că sunt sclavii tuturor

02.01.2010

Cu ce sa incep anul? Sa fie o poveste despre sclavagism. Poate o stiti, dar hai sa o scriu oricum. Micutul, cum sa-i zicem noi, Isaur, a aparut pe lume intr-o dimineata insorita de primavara. Din secunda in care a aparut pe lume el a avut pe capul sau o datorie de peste 4000 de euro, asta drept cadou de iesire pe plantatie. Dupa aceea, pentru ca parintii lui culegeau toata ziua la bumbac, el a facut cunostinta cu cresa si gradinita, bune si educatoarele in loc de parinti toata ziua, doar nu vreti sa se fi atasat prea tare de aia, in plus ideile bagate in cap de straini la o varsta frageda sunt mult mai bune decat ideile parintilor. La 7 ani, Isaur, ca majoritatea copiilor de sclavi, s-a dus la scoala, din care nu a mai iesit pana la 24 de ani. Apoi, in calitate de sclav cu studii superioare, s-a angajat cu un salariu de 1000 de lei pe luna, in mana, tot in cadrul plantatiei, desigur. Cu cei 1000 de lei Isaur abia reusea sa-si acopere transportul de la coliba parinteasca, unde inca locuia, pana la parcela de bumbac pentru cules care-i fusese atribuita, si sa cotizeze la plata utilitatilor si cumpararea mancarii. Cand era el pe camp intr-o zi, a cunoscut o fata dragutica. A luat-o de sotie, peste inca un an, si s-au mutat amandoi in coliba parintilor lui. Peste inca 3 ani, cand Isaur implinea 28 de ani, sotia i-a nascut un baiat, Isaur Junior. Cei doi proaspeti parinti si-au zis ca ei si progenitura lor ar trebui sa aiba o coliba proprie, asa ca s-au dus la departamentul de imprumuturi de pe plantatie, i-au implorat pe cei de acolo sa inchida putin ochii in privinta veniturilor modeste al familiei si,avand noroc, au luat un credit de 60.000 de euro, cu care si-au luat o locuinta personala. Vederea era mirifica spre ghena din spatele fagurelui cu colibe, ei netrebuind sa urce decat 7 etaje pentru a se bucura de confortul celor doua cotloane ale caminului lor. Pana la 63 de ani Isaur reusi sa-si achite datoria fata de creditori si cele 4000 de euro primite cadou din start, plus dobanda, desigur. Timp in care el a cules mult bumbac 8 sau mai multe ore pe zi si apoi a fugit vesel acasa si s-a uitat la tv, s-a culcat si s-a intors la munca. Printre picaturi, Isaur si-a mai scos sotia si copilul la plimbare pe plantatie, dar nu prea departe pentru ca sclavii nu sunt platiti prea bine. Stiti, li se da doar cat li se ia inapoi de stapani. La 71 de ani, Isaur, dupa 8 ani de la pensionare, a facut un atac de cord, dar spitalul pentru sclavi era cam aglomerat, asa ca nu vom sti niciodata daca Isaur mai avea zile dupa acea zi.

Sfarsit.

Eventual fundal muzical pentru poveste.



Anonim de pe plantatie