Deşi nu am parte, aici, la malul mării, de o iarnă ca în 1954 pe care o aşteptau unii autori, iată-mă în casă scriind pe o temă care mă frământă. Nu de alta, dar este una fundamentală pentru rasa umană, şi anume tendinţa de a avea mai mult decât ai. Ea apare la anumiţi indivizi ambiţioşi, care au dus înainte rasa umană. Să dau un exemplu. Cândva, un nebun s-a săturat să mânânce carne crudă şi a inventat focul. I s-a sugerat, desigur, de persoane clar inocente şi bine intenţionate, să stea liniştit şi să fie mulţumit cu ce are, să zicem, un file crud de dinozaur. Dar individul respectiv a ciocnit pietre până a făcut un foc. Dacă era să se ia după cei care nu aveau timp sau erau prea comozi sau le era frică de un nou element în ecuaţie, haleam şi acum cu toţii găini crude, adică dinozauri în miniatură. La fel şi cu ţările care şi-au apărat doar nevoile şi neamul. Care au avut suficient, care nu au vrut mai mult. Ele rămân mici şi la mila vecinilor şi a celor care au avut ambiţia să ajungă în poziţia de a conduce lumea şi chiar acolo nu le ajunge că au ajuns, vor mai mult. Deci, aşadar şi prin urmare, dacă nu era tendinţa asta pe care unii o au, trăiam şi acum pe un pământ plat, care era centrul universului unor oameni amatori de sushi şi al unor ipocriţi, în cazul celor care doreau mai mult, dar aşteptau cu frică să le pice din cer. Cei din urmă au ajuns, totuşi, până în ziua de azi. Cei mai reprezentativi dintre ei sunt cei care au creat convenţiile, cea mai utilă scuză pentru ei. Acum cei care nu sunt în stare de ceva o aruncă pe răspunderea în faţa legii, de orice natură e ea. Lor le urez să aibă parte de puţinul lor. Unii se vor minţi că le ajunge, şi mai urât, deci să aibă parte şi de asta.
Acest material este dedicat tuturor celor care au încercat să vadă cum e să mergi cu 200 la oră.
mersi :)
RăspundețiȘtergere