Pe urme de legenda

Hercule, în drumul său spre Caucaz, în căutarea lânei de aur, împreuna cu argonauţii săi, ar fi urcat pe Dunăre în sus. Hercule şi argonauţii săi au ajuns la cataracta de pe Dunăre - Cazanele Dunării. Aici au oprit pentru a încerca trecerea corăbiei deasupra cataractei. Până la găsirea unei modalităţi de a trece corabia, Hercule a plecat pe Cerna în sus şi a ajuns la Herculane, unde s-a întâlnit cu Corcoaia, o batrână care locuia în zona Platoului Coroninii .

Aceasta, väzându-l vlăguit, i-ar fi spus sa intre in apa unui izvor ce se afla in vale sa se mai indrazveneasca, apoi i-a mai spus ca si cei doi fi ai sai intrau in apa izvoarelor dupa ce terminau munca cimpului, iar dupa baia in apa calda erau mai vigurosi. De asemenea, localnici bolnavi si animale bolnave, ranite, muscate de serpi veninosi faceau baie in aceste izvoare, iar dupa ce ieseau afara, si oamenii si animalele se vindecau complet. Batrina i-a mai povestit lui Hercule despre un balaur care venea si se scalda aici in vale, iar cind isi lua zborul de pe pamint, scuturindu-si aripile, stropi de apa cadeau de sus din cer ca o perdea de ploaie, formind o cascada in munte, numita Cascada Vinturatoarea.

Reluându-şi drumul, Hercule ajunse intr-un loc salbatic numit Piatra Puscata. Acolo s-a întâlnit cu un localnic. Acesta aflind ca este Hercule i-a cerut ajutorul pentru a omorî un balaur care îsi avea vizuina lângă Izvoarele Cernei si care producea mari necazuri localnicilor. Hercule i-a ascultat rugămintea şi a pornit în căutarea balaurului, dar, inainte de a parasi locul, ca sa nu uite pe unde a venit, a facut un semn cu coada maciucii in stinca. Hercule ajunse în sat, care era fortificat şi bine apărat. Din discuţia avută cu căpetenia satului, aceasta i-a povestit de necazul lor şi anume că, de fiecare dată când ieşeau din sat şi se duceau la munca, balaurul venea şi îi omora, distrugându-le şi recoltele. Pentru ca să nu mai aibă probleme cu balaurul, ei trebuiau să dea câte o copilă din sat pe care o legau de un stâlp, care se afla chiar pe buza unei prăpastii. Balaurul venea şi o lua, astfel sătenii aveau linişte un timp.

Hercule se hotărăşte să omoare balaurul şi organizează o pânda folosind drept momeala o fata din sat. În momentul in care balaurul veni sa ia fata de pe stâlp, îi apăru în cale şi îi dădu o lovitură puternică cu măciuca, dar aceasta sare din solzii balaurului în munte, retezând jumătate din vârful acestuia. De aici vine numele de Muntele Retezat. Apoi, balaurul, naucit de lovitura, o lua pe Cerna in jos si intra in Cheile Corcoaiei. Locul fiind strimt, balaurul ramase blocat, dar Hercule ocoli muntele, iesindu-i in cale. Acolo, in chei, in locul acela strimt, Hercule se propti atit de tare sa dea lovitura de gratie, incit piciorul i-a intrat in stinca, urma acestuia fiind vizibila si astazi.

Balaurul de durere si aproape pe moarte, se zvircoli asa de tare incit reusi sa iasa din strimtoare si intra in locul unde isi avea vizuina. In locul lui au ramas urmele luptei: muntele despicat in doua, scobiturile rotunde din peretii de stinca si despicatura verticala prin care abia se intrevede un colt de cer undeva sus de tot, e lasata de maciuca. Hercule il urmari si ii aplica ultima lovitura, omorindu-l. Singele, tisnindu-i cu putere, forma izvoarele - Izbucul Cernei. Iar ultima suflare i-a iesit printr-un virf de munte, in locul stiut astazi de Grota cu Aburi.

Legenda mai spune, in continuare, ca in timpul luptei cu balaurul, fata care fusese folosita ca momeala, speriata, a trecut riul Cerna in Cheile Tasnei, ascuzinduse intr-o grota. Dar, din cauza luptei dintre balaur si Hercule si a zguduiturilor pamintului, intrarea in grota a fost astupata de stincile masive pravalite de pe versanti. Hercule i-a auzit tipetele disperate si s-a
apucat sa elibereze intrarea grotei, insa un bloc enorm de piatra era chiar pe intare. A incercat cu forta lui recunoscuta sa-l dea la o parte, dar nu reusi. Atunci lua maciuca si-l sparse in doua, dar sparse si o parte din grota. Apoi lua bucatile de stinca si le arunca atit de departe ca una dintre ele ajunse in mijlocul riului Cerna, in locul numit La Bobot. Apa a fost oprita de stinca si, trecind peste ea, forma casacada Bobot din Valea Cernei. Locul in care sunt grota si
spartura de maciuca, este stiut de oameni drept Gaura Fetei si se poate vedea din drumul care trece pe deasupra. Dupa lupta cu balaurul, trecind pe linga izvoarele de apa miraculoasa, in drumul lui spre Dunare, unde il asteptau argonautii, isi aduse aminte de vorbele batrinei Corcoaia. Se hotari sa intre în unul din izvoarele termale, apoi, ieşind de acolo, şi-a dat seama că, într-adevăr, batrâna a avut dreptate, forţele i-au revenit ca prin minune, iar rănile i s-au vindecat pe loc.
Legenda din zona Vaii Cernei, povestita de Barbu Gheorghe.

Punind cap la cap toate informatiile strinse si gasind obiectivele turistice in teren care aveau legatura cu legenda, satul Scarisoara se aseamana foarte mult cu cel descris in legenda. Acesta este situat la km 25 pe Valea Cernei, unde se ajunge urcind niste scari de lemn pe peretele de stinca. Satul se gaseste pe un virf de munte inconjurat de jur imprejur de prapastii, singura cale de acces raminind aceste scari de lemn. Oamenii cara cu spatele materialele de constructie pina in sat. Satul are citeva case rasfirate ici si colo, scoala, biserica si o moara, construita chiar in buza prapastiei. De acolo piriul Scarisoara se arunca in hau, formind Cascada Scarisoara, de citeva zeci de metri inaltime, care se vede cu ochiul liber si de pe soseaua nationala. In timpul ploilor, cind piriul se mareste in debit, casacada face un zgomot asurzitor.

Tot acolo, in peretele de stinca, se gaseste si Pestera Ion Birzoni, una dintre cele mai frumoase pesteri din intregul bazin al Vaii Cernei. De aici, de sus, vedem intreaga panorama a Vaii Cernei, care se deschide larg inspre nord si sud . In fata, peste riu, se vede foarte bine panorama Muntilor Mehedinti. Pentru a ajunge in sat, va trebui lasata masina jos in dumul national. Traseul turistic incepe dupa ce trecem puntea peste riul Cerna, apoi drumul urca printr-o livada pina aproape de peretii de calcar, de unde vedem scarile de lemn montate una dupa alta pe perete. Urcam cu grija pina sus, apoi drumul continua in dreapta si ajungem in sat.

Sfinxul Banatean

Sursa: www.carpati-valea-cernei.com