Olimpiada de iarna

Si pentru ca linia genetica a lui Decebal, prezentata in postarea de dinainte nu prea intereseaza, haideti sa va spun si eu, ca orice blogger respectabil, emotiile mele, sentimentele si trairile experimentate de fiinta mea in timpul ceremoniei de deschidere a Jocurilor Olimpice, atat cat am prins-o, nu de alta dar a fost cam de dimineatza. Deci, nu-mi vin acum primele imagini, insa va spun ce am retinut cand neuronii s-au pus ca lumea-n miscare. A aparut Guvernatorul General al Canadei, care e o negresa si ne-a balmajit ceva despre ce frumos o sa fie totul. Pauza, cum? Ce coincidenta fericita, ce democratie, ce egalitate a sanselor, ce loc minunat de emigrat, ce paradis pentru toate rasele aceasta America de Nord, Canada si USA avand la carma rasa neagra. Si negrii aia din state, daca tot am mentionat si marea natiune americana, cum dracu' s-o mai puna de anarhie acum, in contextul economic superb, au si ei un presedinte de-al lor, asa ca stau cuminti. Dar sa trecem peste ultima remarca incalificabila in acest context de iubire planetara generalizata. Dupa doamna guvernator, imagine a egalitatii de sanse rasiale, pac!, apare si K.D. Lang. Cei mai mici sau ignorantii, adica destul multi, au avut senzatia ca e un mascul bine facut cu o voce cam efeminata, iar comentatoarea, pe finalul reprezentatiei muzicale a acestuia, a facut o greseala vorbind la feminin despre el. Ei nu stiu ca e prin nascare inzestrata cu pasarica, dar genele-i de mascul feroce, prea multe, au facut-0 sa fie deschizatoare de drumuri la capitolul iesirii din dulap sau de sub pat, nu am retinut exact, in privinta recunoasterii lesbianismului propriu. Ce frumos. Domnul sau doamna, nushtiu cum sa-i spun, mai e si o acerba sustinatoare a drepturilor animalelor si, desi dupa dimensiuni n-as spune, vegetariana. Deci iata si egalitatea de sanse pentru toate orientarile sexuale care trebuie sa fie manifestate in public, daca se poate, si desculti. Aleluia. Dupa micuta, nu mai mancati carne, e rea!, a urmat o negresa mai alba, north american type, u know. Aia, cu-n par explodat, m-a trezit de tot, ca a urlat imnul olimpic compus de un grecotei, unu' Spiros Samara, parca. Acest Spirache elen a dat dovada, prin oribilitatea compozitiei imnului respectiv, de lipsa de geniu a grecilor, devenind evident, inca o data, pentru mine, faptul ca astia au copiat totul de la vecini, adica de la noi, acum ceva timp. Momentul mirobolant a fost succedat de juramintele sportivilor si arbitrilor, prin cate un reprezentant al acestora, ca nu fura, adica primii nu se dopeaza, iar ultimii sunt impartiali. Da. Asa e. Si i-am si crezut. In continuare a fost momentul de reculegere pentru sanistul, adica baiatul cu sania, din Georgia, care a murit la antrenamente, cu cateva ore in urma. Nu stiu la voi ce data e dragi canadieni, dar la noi e 13, asadar incepe bine. Scurtez si trec direct la ceremonia emotionanta pana la lacrimi a aprinderii flacarei olimpice. Simbolul pacii pe Pamant, cat timp ea fiind aprinsa toate conflictele incetand. Pai da, ce bine ca acum e pace-n in Irak si Afghanistan. Aleluia. Asadar au aparut 4 indivizi din care doar trei au dat foc, artificii, lacrimi, emotii, iubire, pace, gata. Ce frumos. Dar dupa 10 minute, baiatul care nu avusese ocazia sa dea foc putin mai devreme, s-a jucat de-a piromanul in alta parte, aprinzand alt foc, ala oficial, am aflat de la comentatori, dar nu erau acolo decat cativa baieti surescitati care urlau: CANADA! CANADA! CANADA! Deci primu', pe stadion, a fost la misto, interesant..., al doilea fiind ala adevarat, da... Si gata, let the games begin!