Eminescu despre Romania in toamna anului 1878

„ASTĂZI SE DESCHIDE ADUNAREA..."

Astăzi se deschide Adunarea din Dealul Mitropoliei Guvernul, precum a zis -o organul fanariot, deşi pregeta a -şi aduna deputaţii săi ocupaţi cu interesele lor private, se vede totuşi silit a apela la patriotismul lor şi a-i convoca, deci iată că toţi şi-au părăsit interesele, unul stosul, altul proslăvirea zeului Bacchus, moşiile pe cari nu le au şi tacurile de biliard, pentru a se aduna şi a dezbate interese grave. Aci capetele şi inimele cultivate la focariul canţonetelor alcazarului Ionescu, frunţile înăsprite la cruzimile de hazard ale jocului cu cărţi măsluite, diurnaşii şi cumularzii, oamenii ce nu ştiu nimic, nu au nimic, nu cred în nimic, naturile catilinare scoase la maidan de comitetele de salut public, indivizi a căror nume dovedesc în mare parte că nu aparţin nici unei ţări certe, nici unei naţiuni certe se vor aduna ca să consfinţească pierderea unei bucăţi a patrii noastre româneşti, ei, cari n-au patrie, n-au lege, n-au Dumnezeu şi cari consideră pămîntul nostru ca lucru străin, ce-l pot precupeţi numai să rămîie la putere.

În zadar am spus că asupra unei întrebări atît de grele ţara trebuia consultată din nou, căci aceştia, veniţi la putere prin influenţa Rusiei, primiseră cu buchete de flori pe aceia pe cari pururea i-am numit inamicii naturali ai poporului românesc. Nu. Aleşii comitetelor de salut public se cred în drept a hotărî din nou şi în senz contrariu cestiuni pe cari, de ochii lumii şi de zgomotul nostru, au fost siliţi de-a le rezolva în mod negativ.

Acuma însă, cînd cred că opinia publică e-ndestul de ameţită prin frazele şi minciunile lor, acuma cînd prin Tratatul de la Berlin poporul românesc e legat şi de mîni şi de picioare, ei cred de cuviinţă a-i pune şi căluş în gură, pentru ca fără protest să se consume o vînzare de ţară convenită de mult.
Cînd s-a luatBucovina nu s-a găsit un singur român, de la Domn pîn-la plugar, de la mitropolit pîn-la pupa cu opinci care să consimtă a o da, încît guvernul austriac s-a văzut silit să dispenseze pe români de jurămîntul de fidelitate către împăratul. Cînd la 1812 ruşii au luat Basarabia nu s-a găsit un singur român carele să fi căzut sub ispitele Rusiei. Un fanariot a vîndut-o, trădînd Poarta şi Moldova totdodată.
Un fanariot, C. A. Rosetti, o dă şi astăzi muscalilor sub o ploaie de decoraţii ruseşti; dar n-o dă singur. Azi puii de fanarioţi şi tot ce uliţa au avut mai corupt si mai înrăutăţit se unesc spre a consfinţi în mod îndoit vînzarea pămîntului patriei.
Da, în mod îndoit. O dată prin învoire, apoi prin luarea în mod silnic a Dobrogei, fără a ţinea seamă de dorinţele populaţiei, făcîndu-se ţara noastră nevinovată complicea Rusiei, justificînd răpirea prin răpire, dînd drept Rusiei de-a ne trata şi pe viitor aşa cum ne tratează astăzi.

Ce-i pasă fanariotului al cărui tată nu ştia o vorbă românească, ce-i pasă lui că se vinde un pămînt pe care el, cosmopolitul, cetăţeanul universului, antichrist, s-au născut din întîmplare numai?
Nu sînt dezmoşteniţi cei cari prin munca mînilor lor contribuie la înflorirea unei societăţi naţionale, a căreia cultură şi vază se răsfrînge şi asupra lor; nu sînt dezmoşteniţi acei ce se pot lăuda că au o patrie de iubit, un popor de apărat, o cultură de înaintat. Nu-s dezmoşteniţi acei cari iubesc trecutul poporului lor, cei cari au în suflet tezaurul de amintiri care îl face pe omul singuratec să se simţă şi el o parte, un rezultat al istoriei ţării sale. Dezmoşteniţi sînt acei ce nu mai cred în nimic, dezmoşteniţi sînt acei cetăţeni ai universului întreg, ce, neavînd patrie, îşi aleg pe cea mai ieftenă din toate: universul; cei cari neavînd popor, îşi aleg pe cel mai lesne de avut: omenirea toată.

Ce le pasă lor că se ia o bucată din Ţara Românească Patria lor, universul, rămîne intact. Ce le pasă că se robeşte o parte a poporului românesc? Poporul lor, omenirea, rămîne intactă. Ce -i pasă fanariotului, ce nu este nici grec, nici român, nici francez, nici neamţ, că se rupe patria noastră în bucăţi, poporul nostru în fîşii? A găsi destui de o seamă şi de o origine cu dînsul cari, pentru diurna de doi galbeni pe zi, vor fi salahorii votanţi ai monstruozităţilor sale.

Dar nu-i numai atîta. Între duşmanii noştri şi între ei s-a pus la cale ca România să sîngere din nou. Nu destul s-au purtat soldaţii noştri degeraţi şi flămînzi pe cîmpiile Bulgariei, nu destul că şi-au vărsat sîngele pentru cauze şi interese străine; acum România e menită a intra în cuibul de viespi pregătit în Dobrogea, unde tot după zisa fanariotului se vor vărsa milioanele noastre
pentru a face şosele pe apă şi poduri pe uscat, căci visteria geme de bani, birnicul nostru nu mai ştie ce să-şi facă capului de mulţimea bogăţiei şi nu mai avem altă treabă decît de a răspîndi civilizaţia, reprezentată prin vestitul Chiţu sau prin Pseudo-Ureche, plagiatorul, şi prin alte multe celebrităţi de soiul acesta.

Tot pentru această sesiune estraordinară se mai păstrează şi un alt proiect: acela al emisiunii de
bani adevăraţi de hîrtie, de astă dată prin crearea unei aşa-numite bance de fiţuici. Imprumutul silit cu bilete ipotecare nu ajunge pentru acoperirea colosalelor rezultate politice obţinute de radicali. Mai trebuiesc 60—70 de milioane de fiţuici fără de nici o garanţie, emise de guvern chiar, printr-o bancă înfiinţată de el, cu guvernor şi viceguvernor ca la banca Londrei.
Fiindcă nimeni nu va primi fiţuicile noastre în străinătate, tot numerariul din ţară va fugi pe mărfurile industriale ce ne trebuiesc, încît vom rămînea numai cu gologani de aramă şi franci de hîrtie ; căci modelul după care se formează banca e cel din Austria, unde-ntr-adevăr nu te mai învredniceşti să vezi circulînd galbeni de aur şi fiorini de argint şi unde există mii de oameni bătrîni cari nu ţin minte să fi văzut vrodată ban de metal.

Invidiînd starea înfloritoare a finanţelor austro-ungare, d. C. A. Rosetti & Comp. ne vor ferici şi pe noi cu milioane de hîrtii făr' de valoare, mai depreciate decît bumaştele ruseşti, fiorinul emisiunii de stat al Austriei şi cam deopotrivă cu caimelele turceşti.

Făr-a înţelege cîtuşi de puţin cumcă hîrtia e un reprezentant al banului numai in statele industriale, unde, sporindu-se, prin mulţimea braţelor disponibile, munca, e nevoie de un mijloc de schimb pentru ea: un mijloc ce se-nmulţeşte cu-mulţirea muncii şi scade cu scăderea ei, roşii noştri, ignoranţi în toate şi intervertind şirul cauzei şi efectului, uită că noi n-avem braţe destule
pentru agricultură, chiar şi că vom deprecia de la întîiul moment un mijloc de schimb prea numeros, ieftenind banul şi scumpind munca, încît productele noastre vor deveni inexportabile prin scumpetea cu care se vor produce.
Dar nici abecedarul economiei politice roşii nu-l ştiu. Ei nu-nvaţă nimic din exemplul trist al Austro-Ungariei, al Rusiei, al Turciei, ci vor să ne fericească numaidecît cu hîrtii cari nu valorează nimic pe cîtă vreme lipseşte munca industrială. Pentru a acoperi falimentul moral şi material al ţării vor mai încerca si acest ultim mijloc desperat de a se ţinea la putere. Iată banii mulţi ai visteriei cu cari voiesc să facă poduri peste Dunăre şi să civilizeze Dobrogea.
Odinioară la Mazar Paşa rusofagi, au dat faliment si s-a-nvoit cu creditorul ce i-a adus la putere, cu Rusia.

Odată neprimind nimic în schimbul Basarabiei, au dat faliment si vor să ia cu orice preţ Dobrogea, ca teren nou de antreprize patriotice, ca pretext pentru a smulge ţării cel din urmă ban.
Odată, numindu-ne calomniatori cînd i-am denunţat că vor emite bani de hîrtie, azi le-a căzut pînă şi masca hipotecarelor şi vin la ideea falită de-a înfiinţa bancă de caimele.

Mergeţi dar înainte pe această cale şi cădeţi în prăpastia ce vă aşteaptă, nulităţi pe cari
poporul românesc, pentru ruşinea lui, v-a suferit atît de mult la cîrmă. Votaţi cu amîndouă mînile, după obicei, oricînd va clipi din ochi bătrînul fanariot care vă hrăneşte şi fără de care aţi fi rămas în întunerecul cafenelelor şi al tavernelor de jocuri oprite. Adunaţi-vă în capiştea minciunii, ascultaţi pe preotul minciunii, nesfinţiţi cu suflarea voastră necurată acea culme pe care părinţii noştri legiuiau înţelepţeşte si păstrau avutul ţării cu şapte noduri.

Prin fuga voastră de muncă aţi desfiinţat statul şi aţi dat ţara în prada urelor de partid, pentru ca voi să puteţi avea rînd la pita lui Vodă, voi cari altfel nu sînteţi vrednici să călcaţi pe pămînt. Prin instinctele voastre de neorînduială veţi desfiinţa armata! Împinşi de cumplita voastră frică de justiţia ordinară, veţi desfiinţa justiţia.
Organul fanariot coprinde deja articole din care se vede că voieşte înlocuirea oştirii prin gardă; prin nişte bieţi oameni cu griji şi familii, luaţi de la ocupaţiile lor pentru a fi conduşi la vifleim de toţi crăcănaţii şi cocoşaţii din ţara Românească.
Tot organul fanariot, speriat de condamnarea confratelui Arion, cere ca procesele de delapidare de bani publici să vie iar înaintea juraţilor, adică a unor oameni privaţi cari, neavînd ochii ageri de judecător, nu vor putea descoperi subţietatea nelegiuirilor ce le comiteţi si se vor lăsa ameţiti de advocaţi guralivi.

16 septembrie 1878