Exista un hop in literatura noastra peste care am sarit cu bine, dar cu aferentele noduri in gat.
Placut surprinsa am fost in clasa a VIII-a in momentul in care, la ora de romana, unde in mod "normal" se dictau cu spor si drag interminabilele comentarii literare, doamna profesoara ne-a intrebat ce credem noi despre atitudinea ciobanasului moldovean din Miorita.
O parte din colegii mei erau surprinsi si profund derutati de intrebare. Unii rasfoiau de zor caietul in speranta gasirii raspunsului. Foarte rar ni se cerea sa gandim singuri, sa avem idei proprii, ceea ce, facand o paranteza, a devenit chiar "periculos" acum, studenta fiind...
Cand mi-a venit randul sa raspund, am spus destul de raspicat, desi intr-o exprimare nu tocmai literara, dar graitoare si oarecum reprezentativa pentru generatia mea de cei mai tineri "despionerati" ce ne aflam: "Cred ca ciobanasul moldovean e revoltator de fraier si e cam las. Daca ar fi un pic mai istet i-ar ataca el pe dusmani sau macar s-ar apara. Dar nu, el accepta asa, ca o mamaliga totul. Fara lupta". E inutil sa comentez reactia profesoarei.
Memorabila, insa, este ipoteza lansata de un coleg, care afirma ca "ciobanasul e timid, nu poate sa-si gaseasca singur o iubita si se gandeste ca, dupa moarte, s-ar putea insura si el ca tot omul". Desi, mireasa asta a lui era "mandra craiasa, a lumii mireasa". Nu contestam sub nicio forma valoarea artistica a sintagmei, in fapt o metafora reusita, insa e mare generatoare de interpretari, dupa cum se vede.
Alta colega era revoltata de ideea ca, desi era lucid si constient de durerea pricinuita mamei sale de moartea lui, ciobanasul moldovean nu se sinchiseste sa o crute de o astfel de durere, nu misca un pai in acest sens, mai ales ca este "maicuta batrana cu braul de lana" si, prin urmare, foarte fragila si neajutorata. Da dovada de prea multa comoditate si accepta totul fara sa lupte pentru a schimba lucrurile care nu-i convin si care, mai rau, ii aduc un sfarsit prematur. Asa ca scoateti fratilor Miorita din manuale pana nu ne ciunteste de tot sufletul de romani. Am mai putea salva cumva generatiile viitoare de la blazare, non-actiune si comoditate. Ne-am putea scoate din vocabular expresia "Ei, asta e!". Stiti ceva? M-am saturat sa tot zicem "Asta e!". Semn clar de acceptare cu resemnarea de rigoare.
Ma ingrozesc auzindu-i pe actualii mei colegi ca aspira deja la statutul de someri cu diploma. Nici macar nu avut, acolo, in infima tentativa de cautare a unei slujbe si se vad deja someri. Iar multora inca nu le este clar, in anul III, de fac ei facultate. Cica "asa trebuie" sau "ca asa au vrut parintii". Nu au vointa proprie, asta e! a se consemna ca mai sus am folosit un "Asta e!" cu valoare constatativ-ironica!!! Nu ma dezic de propriile afirmatii, decat in cazul in care mi se demonstreaza cu argumente valabile contrariul.
Suntem un popor de resemnati cu diploma... Acceptam cu o seninatate stupida tot ce ni se intampla. "Ei, acum daca ei vor sa ma omoare, asta e!" spune ciobanasul si nu lupta o secunda sa sa-si schimbe ceea ce crede el ca este destinul sau. Ba, mai mult, isi organizeaza inmormantarea in cel mai mic detaliu, starnind invidia celui mai bun angajat de la pompe funebre!
Hai sa fim seriosi! De liberul arbitru n-o fi auzit el, ciobanasul nostru, dar nici macar un gram de amarat de instinct de conservare sa nu aiba in dotare?! E prea de tot!
In ciuda valorii estetice, Miorita e un rau secular, care ni s-a inradacinat aproape iremediabil in mentalitate si de care tare mi-e teama ca nu vom scapa prea curand. Parca ar fi varianta carpato-danubiano-pontica a "Cronicii unei morti anuntate" a lui Gabriel Garcia-Marquez. In cazul de fata "Cronica unei morti (stupid) acceptate".
Asa ca... scoateti Miorita din manuale (daca nu s-o fi intamplat deja, desi e putin probabil), pana nu e prea tarziu!!! Tot astfel a devenit imperios necesara si scoaterea termenului de "tranzitie" din vocabularul societatii romanesti. Totusi, daca nu se poate renunta la el nici in ruptul capului, propun sa-i dam un loc de cinste si sa ne numim tara cu el: Republica de Tranzitie Romania. Adica de vreo 14 ani "tranzitam". Spre ce? Parca mai stie cineva! Sau parca mai conteaza in mod esential! Noi sa fim sanatosi, sa tranzitam cu cantec inainte! Electoral daca se poate, ca tot se deschide sezonul la promisiuni si cel de vanatoare de naivi! Poate ca de data asta nu ne vom mai adanci, pentru a nu stiu cata oara, in cine stie ce stari "de lama", cum se definesc, mai nou, eufemistic vorbind, starile depresive cu intentii clare de sinucidere.
Oana Ion, Litere, an IV
Universitaria, noiembrie 2003
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu