Unul dintre personajele care ne vorbeau la TV in '89, in timp ce tinerii incasau gloante in strada, unul dintre oamenii care ne vorbesc la televizor zilnic, in fiecare decembrie, despre revolutia din '89, omul care a fost prim-ministrul Romaniei dupa evenimentele din '89. Unul dintre implanturile sovietice din cauza carora tara asta nu se face bine.
In cartea tatalui lui Petre Roman, "Secolul XX: Secolul Marilor Revolutii", publicata la Bucuresti in 1970 si in care este elogiata revolutia comunista din URSS, unul din paragrafe este extrem de concludent: "Cine va veni dupa noi?", intreaba profetic, in stilul Silviu Brucan, Walter Roman. "Dupa noi vom veni tot noi," raspunde acelasi, "Noi nu scriem istoria. Noi o cream" - fraze transformate in lozinci afisate in birourile consilierilor sovietici ai Securitatii.
Petre Roman mistifica istoria sovietizarii României
12-10-2008
Imediat dupa ce «Gardianul» a publicat articolul „Petre, fiul lui Valter”, Petre Roman, fost lider democrat, actual liberal, a sarit ca ars. El acuza ziarul nostru si pe autorul articolului ca a fost atacat atât in stil bolsevic, cât si in cel al fostei Securitati. Când am vazut nonsalanta cu care Pete Roman foloseste cuvântul „bolsevic”, mi-am amintit de povestea cu funia in casa spânzuratului. E dreptul lui Petre Roman sa apere memoria tatalui sau, Valter. Insa, in ceea ce-l priveste pe cel din urma, faptele sunt atât de cunoscute, incât, daca fiul doreste cu tot dinadinsul sa ne convinga ca tatal a fost patriot român, fara „apartenenta sovietica”, personaj al lui Ernest Hemingway, nu reuseste decât sa cada intr-un ridicol fara margini. Am sa fac apel doar la populara „Wikipedia”, enciclopedia libera de pe internet (http://ro.wikipedia.org/ wiki/ Valter_Roman). Acolo scrie ca Valter Roman, cu numele real Ernö Neuländer, ar fi fost recrutat de miscarea comunista inca din 1931 si trimis in URSS. Dupa ce a luptat in Brigazile Internationale din Spania (finantate de URSS), unde s-a casatorit cu Hortensa Vallejo, o comunista spaniola, Valter s-a refugiat in Uniunea Sovietica. Acolo, a coordonat departamentul emisiunilor in limba româna la Radio Moscova. Apoi, „Valter Roman s-a reintors pe un tanc sovietic, ca locotenent-colonel in cadrul «Diviziei Horia, Closca si Crisan», constituita din prizonieri de razboi români aflati in URSS, care au ales sa treaca de partea inamicului (crima de inalta tradare pe timp de razboi) sub comanda generalului Mihail Lascar”. Daca Valter Roman a fost un tradator, cum scrie in „Wikipedia”, sa o hotarasca istoricii, dar cert e ca el a contribuit la instaurarea in România a unui regim nelegitim si criminal. Putem zâmbi cu oarece intelegere daca Petre Roman ne scrie azi ca postul de radio „România Libera” de la Moscova, pe care Valter il conducea la inceputul anilor ’40, era independent de politica URSS si a lui Stalin. Insa, când in aceeasi „Wikipedia” scrie ca Valter a vrut sa rupa Transilvania din trupul României, cred ca ar fi mai indicat ca politicianul nostru sa trimita replici respectivei enciclopedii, chiar daca a mai contestat in presa informatia. Comentariul „Petre, fiul lui Valter” se incheia cu un citat din cartea lui Valter Roman, „Secolul XX: Secolul Marilor Revolutii”. Autorul se intreba retoric: „Cine va veni dupa noi?” Tot el raspundea: „Dupa noi vom veni tot noi, intrucât noi nu scriem istoria: noi o cream”. Cred ca acest pasaj l-a deranjat cu adevarat pe Petre Roman. Mai jos, dreptul la replica al lui Petre Roman, urmat de un articol al lui Cornel Ivanciuc, sub titlul de mai sus, autorul comentariului „Petre, fiul lui Valter”.
(Emil Berdeli)
„Ma ataca atacându-l pe tatal meu”
In urma comentariului „Petre, fiul lui Valter”, publicat sub semnatura lui Cornel Ivanciuc in „Gardianul” din 7 octombrie a.c., Petre Roman a dat un drept la replica pe care il publicam integral:
Catre Colegiul Editorial „Gardianul”
In virtutea dreptului la replica, vreau sa fac precizarile necesare fata de articolul publicat in ziarul dvs., sub semnatura C. Ivanciuc.
Domnul Ivanciuc ma ataca atacându-l pe tatal meu, procedura bolsevica si, totodata, a Securitatii române cu care domnul Ivanciuc a avut relatii de colaborare oficial dovedite. Pe aceasta linie, articolul dumnealui contine minciuna si dezinformare. Valter Roman a fost comandantul Regimentului român de artilerie al Brigazilor Internationale din Spania (nu sef CI, conform cu manipularea securista a lui Ivanciuc) si apare de altminteri ca unul dintre eroii celebrului roman al lui Ernest Hemingway „Pentru cine bat clopotele?”. Despre faptele de arme ale tatalui meu s-au scris atât lucrari literare, cât si articole de presa. Este cunoscut public faptul ca, in aceasta calitate militara, Valter Roman a primit o calduroasa telegrama de felicitare din partea lui Nicolae Titulescu, in iulie 1937. Valter Roman nu avea cum sa se „reintoarca” in URSS (alta manipulare a lui C. Ivanciuc), caci plecase spre Spania din Franta, unde edita nu mai putin de 8 publicatii in limba româna ale emigratiei române. Valter Roman nu a avut nici un fel de apartenenta sovietica si nu a fost nicidecum militar sovietic. Ca refugiat in URSS dupa infrângerea republicii democratice spaniole de catre dictatorul Franco, a lucrat ca inginer electrotehnist intr-un institut de cercetari electroenergetice, la Kuibisev, si, de asemenea, a fost redactor-sef la Radio România Libera, post de radio independent de Radio Moscova. Dar cea mai gogonata minciuna si rautate o adreseaza C. Ivanciuc voluntarilor care au format divizia „Horia, Closca si Crisan”, ca si celor care au format divizia „Tudor Vladimirescu”, caci ei s-au inscris in aceste divizii la ordinul M.S. Regele Mihai I, iar divizia tatalui meu a fost condusa de unul dintre cei mai straluciti comandanti militari români, generalul Mihail Lascar, care a si devenit ministrul apararii nationale, scurta perioada, in 1945. Cât despre intrebarea „cine va veni dupa noi?”, va rog sa notati ca ea se referea la cum va fi condusa România in contextul revolutiei stiintifice si tehnice contemporane la a carei cercetare tatal meu are contributii in 6 volume publicate in România si in strainatate.
(Cu multumiri, Petre Roman)
Memoria arhivelor
Am pornit de la premisa ca dl Roman repeta destinul tatalui sau, de inalt reprezentant al românilor in strainatate. Un destin tragic, aproape ca o karma, care il transforma pe Petre Roman intr-un saltimbanc nevoit sa-si schimbe crezul politic peste noapte, sarind din barca Internationalei Socialiste in iahtul liberalilor. intrucât dl Petre Roman, inaltul Reprezentant al Guvernului pentru problemele românilor din strainatate, comite grava eroare de a reabilita istoria sovietizarii armatei române in dreptul la replica pe care ni-l remite, doar pentru a-si absolvi tatal, pe kominternistul Valter Roman, facem cuvenitele rectificari, recurgând la memoria arhivelor. „Horia, Closca si Crisan” a fost cea de-a doua divizie de voluntari români constituita in URSS, cu scop exclusiv propagandistic, din prizonieri de razboi români, care au trecut de partea inamicului, si comunisti români refugiati in Uniunea Sovietica. Dupa legile in vigoare ale Regatului României, militarii cu pricina ar fi trebuit sa fie judecati pentru crima de inalta tradare pe timp de razboi. A sustine ca „voluntarii” care au format divizia „Horia, Closca si Crisan”, ca si cei care au format divizia „Tudor Vladimirescu”, s-au inscris in aceste formatiuni „la ordinul M.S. Regele Mihai I”, asa cum pretinde dl Roman, este nu un neadevar istoric, ci o enorma diversiune bolsevica. Divizia „Horia, Closca si Crisan” „a fost infiintata la 12 aprilie 1945 in garnizoana Kotovsk, pentru «a ajuta la cunoasterea armamentului, precum si la pregatirea de razboi a voluntarilor in scopul insusirii experientei sovietice», asa cum se preciza in ordinul de zi nr. 1 din 12 aprilie 1945”. (Alesandru Dutu, Constantin Latea, Mihai Retegan, «Politizarea armatei române - Divizia „Horia, Closca si Crisan”», Arhivele totalitarismului, nr. 18, 1/1998, p. 191-209). Diviziunea a fost condusa de generalul Mihail Lascar.
Lascar a trecut la inamic
In cuvântare rostita de general cu prilejul constituirii celei de-a 2-a divizii de voluntari români pe teritoriul URSS, acesta specifica faptul ca „Guvernul Sovietic, in frunte cu domnul maresal Stalin, marele conducator al poporului Uniunii Sovietice si desavârsitul comandant al glorioasei Armate Rosii in urma interventiei Guvernului Român, condus de domnul dr. Petru Groza, a aprobat constituirea Diviziei a 2-a de voluntari români” (Alesandru Dutu, Constantin Latea, Mihai Retegan, op. cit.). A spune ca „divizia tatalui meu a fost condusa de unul dintre cei mai straluciti comandanti militari români, generalul Mihail Lascar, care a si devenit ministrul apararii nationale, scurta perioada, in 1945”, asa cum o face dl Roman, este o alta diversiune. Conform documentelor de arhiva, generalul Lascar „a optat pentru trecere de partea inamicului, incalcându-si astfel juramântul militar de credinta fata de tara si rege, si a contribuit in calitate de comandant la formarea Diviziei sovietice de voluntari «Horia, Closca si Crisan», ca parte a armatei sovietice. A revenit in tara dupa 23 august 1944, contribuind alaturi de Valter Roman, care indeplinea functia de comandant politic al diviziei la impunerea comunismului in România”. In perioada 1 octombrie 1945 - 30 noiembrie 1946, generalul de armata Mihail Lascar a detinut functiile de comandant al Armatei a IV-a si de presedinte al Comisiei electorale a armatei, contribuind la fraudarea alegerilor din 1946. «Odata ajunsa in tara, Divizia „Horia, Closca si Crisan” nu a fost demobilizata, ci a fost integrata in armata româna, in timp ce alte numeroase mari unitati, care luptasera excelent pe front, au fost desfiintate la ordinele Comisiei aliate de Control (partea sovietica). Acest lucru nu a putut fi inteles de zecile de mii de militari români demobilizati sau indepartati pe nedrept din armata, dupa ce isi riscasera viata pe front pâna in ultima zi de confruntare». (Alesandru Dutu, Constantin Latea, Mihai Retegan, op. cit.)
Valter, decorat cu „Steaua rosie”
Dl Petre Roman pretinde ca tatal dumisale „nu a avut nici un fel de apartenenta sovietica si nu a fost nicidecum militar sovietic. Ca refugiat in URSS dupa infrângerea republicii democratice spaniole de catre dictatorul Franco, a lucrat ca inginer electrotehnist intr-un institut de cercetari electroenergetice, la Kuibisev, si, de asemenea, a fost redactor-sef la Radio România Libera, post de radio independent de Radio Moscova”. Valter Roman a fost loctiitorul politic al diviziei „Horia, Closca si Crisan”, cu gradul de maior, asa cum rezulta din Ordinea de bataie a Diviziei a 2-a de voluntari români, din 12 aprilie 1945. Divizia a venit in tara in a doua jumatate a lunii iulie 1945 (cf. Al. Dutu, C. Latea, M. Retegan, «Politizarea armatei române. Diviziile „Tudor Vladimirescu” si „Horia, Closca si Crisan”», in „Arhivele totalitarismului”, IV, 1996, nr. 1, pp. 153-163; idem, «Politizarea armatei române. Divizia „Horia, Closca si Crisan”», in „Arhivele totalitarismului”, VI, 1998, nr. 1, pp. 191-209). Valter Roman a fost decorat in 1945 cu Ordinul sovietic „Steaua rosie” si inaintat in acelasi an la gradul de general-maior in Armata româna. In 1946 a fost numit sef al Directiei de Educatie, Cultura si Propaganda a Armatei, iar intre 1947 si 1951 a ocupat functia de sef al Directiei Superioare Politice a Armatei. Pe perioada sederii in Uniunea Sovietica, Valter Roman a fost cooptat in Comintern.
Republica sovietica internationala
Cominternul sau Internationala Comunista a fost o organizatie fondata in 1919 de Lenin si de Partidul Comunist Rus (bolsevic), care avea ca scop „lupta prin toate mijloacele posibile, inclusiv lupta armata, pentru rasturnarea burgheziei mondiale si pentru formarea unei republici sovietice internationale, ca un stadiu de tranzitie catre abolirea definitiva a statului”. Cominternul a fost desfiintat de Stalin pe 15 mai 1943. NKVD a trimis o circulara catre toate agenturile sale pe 12 septembrie 1943, demonstrând fara echivoc legatura dintre NKDV si Comintern. In raportul lui Valter Roman cu privire la vizita efectuata la Budapesta si intâlnirea cu M. Rákosi, din data de 10 octombrie 1954, generalul maior Roman declara urmatoarele: „Cunoscând parerile tovarasilor unguri (respectiv ale tovarasilor Rákosi si Révai) in problema Transilvaniei, eu am inteles ca tov. Rákosi face aluzii la cedarea unor teritorii. Lucrând la Comintern in timpul razboiului, am avut in câteva rânduri discutii cu tovarasi unguri in privinta felului cum trebuie rezolvata problema Transilvaniei”. (Minoritati etnoculturale. Marturii documentare. „Maghiarii din România” (1945-1955), volum editat de Andreea Andreescu, Lucian Nastasa si Andrea Varga, Cluj, Editura CRDE, 2002, 920 p., ISBN 973-85305-4-7).
Revolutia ungara si rapirea lui Nagy
Din pacate, dl Petre Roman nu se afla la primul gest prin care mistifica cu buna-stiinta istoria României doar pentru a reabilita memoria tatalui dumisale. Când un cotidian central a publicat informatii despre participarea lui Valter Roman la complotul KGB si al Partidului Muncitoresc Român, care urmarea arestarea membrilor guvernului Imre Nagy, dupa Revolutia ungara din 1956 de la Budapesta, Petre Roman a avut aceeasi reactie disproportionata, negând faptele. Nagy a fost arestat de KGB si adus in România, cu concursul lui Valter Roman, un bun cunoscator al limbii maghiare si prieten bun cu Nagy. Fostul lider maghiar va fi anchetat luni de zile la Snagov. Este cu atât mai grav ce comite astazi dl Petre Roman, facând propaganda sovietica, cu cât a fost cooptat intr-un guvern liberal si urmeaza sa candideze din partea PNL pentru alegerile parlamentare din noiembrie.
(Cornel Ivanciuc)
www.gardianul.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu