Trezindu-ma eu din minciuna si automat si din starea de spectator scarbit, intristat, de om care considera ca de unul singur nimeni nu poate schimba nimic, mi-am zis ca daca mesajul meu atinge macar un alt om, care-l si intelege, atunci am miscat si eu ceva. Asadar, am facut acest blog, pe care din iulie pana acum am postat, cu acesta, peste 220 de materiale. Materiale despre stramosii nostri, dar si despre prezentul in care traim, asa cum il vad eu. Si, din cand in cand, niste materiale care mi-au placut mie la ora respectiva, ca o nota mai personala, mai bloggeristica.
La capitolul realizari pot sa spun si ca am pus si eu umarul, asa, la scara mica, la daramarea campaniei criminale de vaccinare a populatiei cu tot felul de otravuri in numele salvarii de gripa. Am trecut-o prima pentru ca e mai vizibila.
A doua este strangerea la un loc a multor materiale despre o istorie pe care nu o veti invata foarte curand in scoli, texte care sunt imprastiate pe net.
A treia este, sper, erodarea mitului teroristilor care ameninta planeta si a altor mituri pe care nu ma mai apuc sa le enumar.
La capitolul civic trec faptul am folosit aceasta fereastra catre lume ca sa pun pe geam niste petitii. Mai demult, unele contra supravegherii electronice, petitii care au strans se pare un milion de semnaturi, dar odata ajunse la Presedintie au disparut in obscuritate (imi place mult cuvantul mai nou), promotorii lor initiali neluand nicio atitudine in aceasta privinta, aratand, din pacate, ca sunt doar niste manipulatori platiti bine. Mai recent, am lipit pe geam petitia mea si petitia pornita de ecologisti in legatura cu Rosia Montana. Nu stiu ce vor face verzii cu petitia lor, dar pot sa va spun, repetandu-ma, ca petitia mea va ajunge la Presedinte, inmanata de mine personal, chiar daca nu va intruni numarul necesar de semnaturi. Asta daca nu porneste o persoana mai cunoscuta un demers asemanator, un demers care sa adune o suta de mii de semnaturi necesare in cateva luni, si atunci voi cere celor au semnat petitia mea sa mai faca un mic efort si sa-si mai alature numele inca o data ideii de salvare a capitalei Daciei.
Si ca tot am pomenit de petitii, tin sa multumesc tuturor celor peste doua sute de persoane care au aderat la ea pana acum. De asemenea tin sa multumesc celor peste 3500 de vizitatori ai blogului din iulie pana acum. Mi-ati facut o mare bucurie ca ati petrecut de la cateva secunde, pana la cateva ore bune, daca nu si mai mult, privind lumea prin aceeasi fereastra cu mine.
Un an nou fericit, an care sa va aduca tot ce va doriti!
31 dec. 2009
29 dec. 2009
Doamne, vino Doamne
, postata dupa sarbatori, asa, sa treaca o zi sau doua... Romania, dupa 20 de ani, a redevenit libera...
Am scapat!
Alta veste buna, dragi oi , aaa, urmasi ai Romei..., am stiri pentru voi! Era comunismului a trecut. Leprele infecte comuniste au fost invinse in urma alegerilor, aratand ca puterea poporului unit poate invinge orice impediment in calea dezvoltarii multilaterale a poporului roman. In sfarsit, odraslele anumitor personaje nu-si mai vor urma doar pe baza de nume parintii la putere, ca de exemplu Petre Roman sau Pedro Neulander, nu stiu exact. Nu mai dau exemple din trecut..., da, ajung cu o petitie la tacsu', vreau doar sa-l pomenesc pe meritoriul Hororius Prigoana. Are un Lamborghini (sau ce dracu are frate!) luat de taica-su (Super Mario schiop si grizonat, rofl., cu asta ne mancau plantele alea carnivore la plansa a doua), e tare frate! Merita sa fie deputat. Daca e coleg de club cu Poponet merita sa fie si presedintele U.E., tot ar fi mai prezentabil decat ala care e. In virtutea acestei idei marete de trezire din somnul comunist si iesire din intunericul mincinos, postez imnul Romaniei ca se ne aducem cu drag aminte de Traian, stramosul nostru!
Nota de subsol: pentru retarzii care se intreaba la ce folosesc profesorii, stiind cat de handicapati mental sunteti, nu o sa ma catadicsesc sa va raspund, ci o sa va recomand tratament de specialitate. Bahto delo delo! in limba revelionului de la pro tv, astept corectii de la populatia inlocuitoare in privinta eventualelor greseli aparute in urare.
Nota de subsol de locuinta lacustra: Remus Cernea, ca reprezentant al unui partid neparlamentar, nu are voie sa participe la alegeri pentru un post de deputat, traiasca democratia! Esti in partidele de baza, ai oameni pusi in teritoriu pe diverse posturi, bine. Ai facut greseala sa te nasti mai tarziu si sa nu ai nicio treaba cu niste jegosi, ghinion, rau, pa, hai sictir!
Nota de subsol: pentru retarzii care se intreaba la ce folosesc profesorii, stiind cat de handicapati mental sunteti, nu o sa ma catadicsesc sa va raspund, ci o sa va recomand tratament de specialitate. Bahto delo delo! in limba revelionului de la pro tv, astept corectii de la populatia inlocuitoare in privinta eventualelor greseli aparute in urare.
Nota de subsol de locuinta lacustra: Remus Cernea, ca reprezentant al unui partid neparlamentar, nu are voie sa participe la alegeri pentru un post de deputat, traiasca democratia! Esti in partidele de baza, ai oameni pusi in teritoriu pe diverse posturi, bine. Ai facut greseala sa te nasti mai tarziu si sa nu ai nicio treaba cu niste jegosi, ghinion, rau, pa, hai sictir!
BEEEEEEEEEEEEE!
Avand o mica legatura cu miscarea asta numita educatie, vreau sa remarc, cu drag, cum Guvernul Romaniei, ignorand Parlamentul, adica pe aia care teoretic reprezinta un anumit numar de indivizi, ignorand sindicatele de profil, aia care teoretic reprezinta niste angajati, ascultand orbeste ordinul strainilor sa ingroape Romania, au inceput cu invatamantul. Asadar 15.000 de oameni sunt dati afara din sistemul scolar. Cu cat mai multi agramati si ignoranti, cu atat mai bine! Esca, atunci cand va citi de pe ecran -criza! Ninge! Criza! Nu ninge! Vaccin, comunism, democratie, dreapta, stanga, Ciorogarla, Dan Petrescu, Ciorogarla, Dan Petrescu, Ciorogarla, Dan Petrescu, Ciorogarla, Dan Petrescu, Ciorogarla, Dan Petrescu, Ciorogarla, Dan Petrescu (niciodata astia ne ingroapa de vii), va fi ascultata orbeste de oile ignorante, aduse la stadiul normal de dobitoace bune doar de muls, tuns, taiat si belit. Uraa, multumim! Ma scuzati, am vrut sa zic BEEEEEEEEEEEEEEEEE!
Jacob Ludwig Carl Grimm - getii sau gotii sau germanii
Cautand eu, asa, de dimineata, niste referinte despre studiul doamnei Maria Crisan asupra Codexului Argenteus si negasindu-le, am dat in schimb de doua nume interesante: Shakespeare si Grimm. Primul pomenit ca facand, in calitate de profan intr-ale lingvisticii, o confuzie impardonabila de genul: " I am here with thee and thy goats, as the most capricious poet, honest Ovid, was among the Goths " {As Yuu Like It, iii. 3). Adica Ovidiu avea domiciliul pe la goti. Care Ovidiu? Stiti voi, cel cu statuia din piata cu acelasi nume din Constanta, Romania. Al doilea pomenit astfel: The opinion, Gotthi = Getae, has received in recent times the weighty support of Jacob Grimm on philological grounds (ideea gotii=getii, a primit recent suportul puternic, pe baza filologica, al lui Jacob Grimm); cf. Gesch. der Dentschen Sprache, cc. 9 and 13. Kratit, Kirchen- gesch., etc., follows Grimm, and adduces evidence from history, common religious ideas, customs, etc. Grimm, hmm, cred ca unul dintre fratii care scriau povestioare. Am cautat febril si pe wikipedia in romaneste si banuielile mele ca baiatul era doar un folclorist au fost intarite. Iata si textul - Jacob Ludwig Carl Grimm (n. Hanau, 4 ianuarie 1785 — d. Berlin, 20 septembrie 1863) a fost un cunoscut lingvist, folclorist şi scriitor german. Este cunoscut mai ales pentru cele două volume de poveşti pe motive populare germane, pe care le-a scris împreună cu fratele său Wilhelm Grimm. Jacob Grimm este fondatorul şcolii mitologice în folcloristică şi autorul unui important studiu întitulat Mitologia germană (2 vol., 1835). A mai scris Gramatica limbii germane (1819), Dicţionarul limbii germane (împreună cu Wilhelm Grimm, neterminat) ş.a. Totusi, neavand ce face, am cautat si referintele in engleza, limba aia pe care orice papuas trebuie sa o cunoasca si, spre stupoarea mea, am gasit asa:
Grimm's famous Deutsche Grammatik (German Grammar) was the outcome of his purely philological work. The labors of past generations from the humanists onwards resulted in an enormous collection of materials in the form of text-editions, dictionaries, and grammars, although most of it was uncritical and untrustworthy. Something had even been done in the way of the comparison and determination of general laws, and the concept of a comparative Germanic grammar had been clearly grasped by the illustrious Englishman George Hickes by the beginning of the 18th century in his Thesaurus. Ten Kate in Holland had afterwards made valuable contributions to the history and comparison of the Germanic languages. Even Grimm himself did not at first intend to include all the languages in his Grammar, but he soon found that Old High German postulated Gothic, and that the later stages of German could not be understood without the help of other West Germanic varieties including English, and that the rich literature of Scandinavia could not be ignored either. The first edition of the first part of the Grammar (which appeared in 1819), and is now extremely rare, treated of the inflections of all these languages, and included a general introduction, in which he vindicated the importance of an historical study of the German language against the a priori, quasi-philosophical methods then in vogue.
In 1822 this volume appeared in a second edition (really a new work, for, as Grimm himself says in the preface, it cost him little reflection to mow down the first crop to the ground). The wide distance between the two stages of Grimm's development in these two editions is significantly shown by the fact that while the first edition gives only the inflections, in the second volume phonology takes up no fewer than 600 pages, more than half of the whole volume. Grimm had, at last, awakened to the full conviction that all sound philology must be based on rigorous adhesion to the laws of sound change, and he never afterwards swerved from this principle, which gave to all his investigations, even in their boldest flights, that iron-bound consistency, and that force of conviction which distinguishes science from dilettanteism. Prior to Grimm's time, philology was nothing but a more or less laborious and conscientious dilettanteism, with occasional flashes of scientific inspiration.
O sa traduc cateva idei pe care le-am boldat in textul de mai sus: el a descoperit ca vechea limba germana avea ca fundament limba gota; Grimm se convinsese, in cele din urma, ca filologia sunetelor trebuie sa fie bazata pe o adeziune riguroasa la legile schimbarii sunetelor si niciodata dupa aceea nu s-a mai indepartat de acest principiu, care i-a dat tuturor investigatiilor, chiar si in cele mai indraznete cercetari, o consistenta de fier si forta convingerilor, care disting stiinta de diletantism.
Grimm's monumental German dictionary
, (Deutsches Wörterbuch, or literally German Dictionary), remains a standard work of reference to the present day.
The dictionary was undertaken on so large a scale as to make it impossible for him and his brother to complete it themselves. The dictionary, as far as it was worked on by Grimm himself, has been described as a collection of disconnected antiquarian essays of high value.
Pe scurt, printre altele si lingvistul a scris un dictionar al limbii germane care este si acum the prescriptive source for the spelling of German.... si remains a standard work of reference to the present day, adica fundamental pentru limba germana.
3) History of the German Language (Istoria limbii germane)
Surse de inspiratie sau "bibliografie": www.archive.org, www.absoluteastronomy.com, wikipedia.org
1) German Grammar
Grimm's famous Deutsche Grammatik (German Grammar) was the outcome of his purely philological work. The labors of past generations from the humanists onwards resulted in an enormous collection of materials in the form of text-editions, dictionaries, and grammars, although most of it was uncritical and untrustworthy. Something had even been done in the way of the comparison and determination of general laws, and the concept of a comparative Germanic grammar had been clearly grasped by the illustrious Englishman George Hickes by the beginning of the 18th century in his Thesaurus. Ten Kate in Holland had afterwards made valuable contributions to the history and comparison of the Germanic languages. Even Grimm himself did not at first intend to include all the languages in his Grammar, but he soon found that Old High German postulated Gothic, and that the later stages of German could not be understood without the help of other West Germanic varieties including English, and that the rich literature of Scandinavia could not be ignored either. The first edition of the first part of the Grammar (which appeared in 1819), and is now extremely rare, treated of the inflections of all these languages, and included a general introduction, in which he vindicated the importance of an historical study of the German language against the a priori, quasi-philosophical methods then in vogue.
In 1822 this volume appeared in a second edition (really a new work, for, as Grimm himself says in the preface, it cost him little reflection to mow down the first crop to the ground). The wide distance between the two stages of Grimm's development in these two editions is significantly shown by the fact that while the first edition gives only the inflections, in the second volume phonology takes up no fewer than 600 pages, more than half of the whole volume. Grimm had, at last, awakened to the full conviction that all sound philology must be based on rigorous adhesion to the laws of sound change, and he never afterwards swerved from this principle, which gave to all his investigations, even in their boldest flights, that iron-bound consistency, and that force of conviction which distinguishes science from dilettanteism. Prior to Grimm's time, philology was nothing but a more or less laborious and conscientious dilettanteism, with occasional flashes of scientific inspiration.
O sa traduc cateva idei pe care le-am boldat in textul de mai sus: el a descoperit ca vechea limba germana avea ca fundament limba gota; Grimm se convinsese, in cele din urma, ca filologia sunetelor trebuie sa fie bazata pe o adeziune riguroasa la legile schimbarii sunetelor si niciodata dupa aceea nu s-a mai indepartat de acest principiu, care i-a dat tuturor investigatiilor, chiar si in cele mai indraznete cercetari, o consistenta de fier si forta convingerilor, care disting stiinta de diletantism.
2) German Dictionary
Grimm's monumental German dictionary
German dictionary
The German dictionary has a history dating back to the Brothers Grimm, who started work on the first major dictionary of the German language, the Deutsches Wörterbuch in 1838. The Duden dictionary dates back to 1880, and is currently the prescriptive source for the spelling of German....
, (Deutsches Wörterbuch, or literally German Dictionary), remains a standard work of reference to the present day.
The dictionary was undertaken on so large a scale as to make it impossible for him and his brother to complete it themselves. The dictionary, as far as it was worked on by Grimm himself, has been described as a collection of disconnected antiquarian essays of high value.
Pe scurt, printre altele si lingvistul a scris un dictionar al limbii germane care este si acum the prescriptive source for the spelling of German.... si remains a standard work of reference to the present day, adica fundamental pentru limba germana.
3) History of the German Language (Istoria limbii germane)
Of all his more general works the boldest and most far-reaching was his Geschichte der deutschen Sprache (History of the German Language), in which the linguistic elements are emphasized. The subject of the work is the history which lies hidden in the words of the German language (the oldest natural history of the Teutonic tribes determined by means of language). For this purpose he laboriously collected the scattered words and allusions found in classical writers, and endeavoured to determine the relationship between the German language and those of the Getae, Tifracians, Scythians, and many other nations whose languages were at the time known only through doubtfully identified, often extremely corrupted remains preserved by Greek and Latin authors. Grimm's results have been greatly modified by the wider range of comparison and improved methods of investigation which now characterize linguistics, and many of the questions raised by him will probably forever remain obscure, but his book's influence has been profound.
Cu o mica paranteza (tIFracians sa fie oare tHracians, adica tracii, nah, e clar ca tifracianii sunt un alt neam, orice confuzie intre acestia si barbarii care dansau si se veseleau cand crapa vreunul de-al lor fiind o barbarie mai mare chiar decat obiceiurile alea ingrozitoare), Jacob Grimm a facut legatura intre limba germana si limba getilor, tracilor sau tifracianilor, scitilor si altele, dar datorita surselor dubioase din care s-a inspirat multe dintre intrebarile puse de el vor ramane probabil pe vecie obscure, insa influenta cartii sale a fost profunda. Unde am mai auzit eu cuvantul asta..., ah da, recent americanii si nu numai, au desoperit o cultura obscura si primara se pare, pentru ca, nu de alta, e cea mai veche. Revenind la citatul initial despre autorul german "The opinion, Gotthi = Getae, has received in recent times the weighty support of Jacob Grimm on philological grounds;" (chiar cu toata problema legata de sursele "incomplete" si "modificate" pe care le-a studiat; cand e vorba sa identificam getii cu gotii sursele respective nu sunt bune, daca e vorba sa stabilim orice alt adevar istoric, sursele respective, antice latine si grecesti, sunt foarte bune), cum se poate ca autorul primei cercetari filologice cu caracter stiintific, parintele gramaticii germane, autorul dictionarului de referinta al limbii germane sa se fi inselat. Poate nu s-a inselat.Surse de inspiratie sau "bibliografie": www.archive.org, www.absoluteastronomy.com, wikipedia.org
28 dec. 2009
Hora de pomana
"Hora tane pana nu se darueste tota lumea ce se adunat la veselie". Iata semne clare de romanizare - veselia si dansul in memoria mortilor...
Numai ca de astia a ramas doar dansul, nu-i vad prea veseli. Eh, e bine ca macar denumirea de veselie mai e prezenta. Si daca dupa atata amar de vreme oamenii inca o pun de hore ca pomana, va dati seama ce faceau tracii la o inmormantare. Trebuie sa fi fost niste bairamuri ca-n filme.
Numai ca de astia a ramas doar dansul, nu-i vad prea veseli. Eh, e bine ca macar denumirea de veselie mai e prezenta. Si daca dupa atata amar de vreme oamenii inca o pun de hore ca pomana, va dati seama ce faceau tracii la o inmormantare. Trebuie sa fi fost niste bairamuri ca-n filme.
27 dec. 2009
O cultură europeană pierdută, scoasă din obscuritate
Am gasit o traducere partiala a articolului despre vechea Europa din THE NEW YORK TIMES (SUA), 1 decembrie 2009. Asa ca iata si o varianta mai accesibila publicului nevorbitor de engleza.
Înaintea gloriei care le-a revenit Greciei şi Romei, chiar înaintea primelor oraşe din Mesopotamia sau templelor de pe malul Nilului, în Valea Dunării inferioare şi la poalele dealurilor balcanice locuia un popor avansat pentru vremea sa în domeniile artei, tehnologiei şi comerţului la distanţă.
Timp de 1.500 de ani, începînd dinainte de anul 5000 î. Chr., ei se ocupau de agricultură şi construiau oraşe considerabile, cîteva cu nu mai puţin de 2.000 de edificii. Stăpîneau prelucrarea cuprului, noua tehnologie a vremii. Mormintele lor cuprindeau un vast domeniu de podoabe de păr şi coliere şi, într-un cimitir, cel mai timpuriu ansamblu de artefacte din aur găsite pe tot cuprinsul lumii.
Modelele izbitoare ale olăriei lor vorbesc despre rafinamentul limbajului vizual al culturii. Pînă la recentele descoperiri, cele mai ciudate artefacte erau omniprezentele figurine ale "zeităţilor" din teracotă, iniţial interpretate drept dovada puterii spirituale şi politice a femeilor în societate.
Noile cercetări, spun arheologii şi istoricii, au lărgit aria de înţelegere a acestei culturi mult timp ignorate, care pare a se fi apropiat de pragul statutului de "civilizaţie". Scrisul nu fusese încă inventat, astfel că nimeni nu ştie cum îşi spuneau aceşti oameni. Pentru unii savanţi, populaţia din regiune este simplu Vechea Europă.
Această cultură puţin cunoscută este scoasă din obscuritate de expoziţia intitulată "Lumea pierdută a Vechii Europe: Valea Dunării între anii 5000 şi 3500 înainte de Hristos", deschisă luna trecută la Institutul de studii ale lumii vechi, la Universitatea New York. Sînt prezentate peste 250 de artefacte din muzee din Bulgaria, Moldova şi România, pentru prima dată în Statele Unite. Expoziţia va rămîne deschisă pînă la 25 aprilie.
La apogeu, în jurul anului 4500 î. Chr., spune David W. Anthony, curatorul invitat al expoziţiei, "Vechea Europă era între locurile cele mai sofisticate şi avansate din punct de vedere tehnologic din lume" şi prezenta "multe din semnele politice, tehnologice şi ideologice ale civilizaţiei".
Dr. Anthony este profesor de antropologie la Hartwick College din Oneonta, New York, şi autor al volumului "The Horse, the Wheel, and Language: How Bronze-Age Riders from the Eurasian Steppes Shaped the Modern World". Istoricii sugerează că s-ar putea ca venirea oamenilor din stepe în Europa de sud-est să fi contribuit la prăbuşirea culturii Vechii Europe, în jurul anului 3500 î.Chr.
La vizionarea dinainte de deschiderea expoziţiei, directorul institutului, Roger S. Bagnall a mărturisit că pînă acum "foarte mulţi arheologi nu auziseră de aceste culturi ale Vechii Europe". Admirînd ceramicele viu colorate, dr. Bagnall, specialist în arheologia egipteană, a remarcat că la vremea aceea "cu siguranţă egiptenii nu făceau astfel de obiecte de olărie".
Un catalog al expoziţiei, publicat de Princeton University Press, este primul compendiu în engleză al cercetărilor referitoare la descoperirile Vechii Europe. Cartea, publicată de dr. Anthony împreună cu directorul asociat al institutului pentru expoziţii, Jennifer Y. Chi, include eseuri ale unor experţi din Marea Britanie, Franţa, Germania, SUA şi ţările unde a existat cultura.
Dr. Chi spune că expoziţia reflectă interesul institutului pentru studierea relaţiilor dintre culturile bine-cunoscute şi "cele subapreciate".
Deşi săpăturile din ultimul secol au scos la iveală urme ale aşezărilor străvechi şi figurine de zeităţi, abia în 1972, cînd arheologii locali au descoperit un vast cimitir din mileniul cinci înainte de Hristos, la Varna, în Bulgaria, au început să bănuiască că nu era vorba de oameni săraci care trăiau în societăţi egalitare nestructurate. Chiar şi atunci, închişi în spatele Cortinei de fier, care a marcat izolarea din timpul războiului rece, bulgarii şi românii nu şi-au putut prezenta Occidentului cunoştiinţele.
Istoria care se prefigurează acum este a agricultorilor pionieri din Grecia şi Macedonia care după 6200 î.Chr. au emigrat spre nord, în Vechea Europă, aducînd grîu şi vite şi oi domesticite. Au constituit colonii de-a lungul litoralului Mării Negre şi în luncile rîurilor şi pe dealuri, iar acestea au evoluat devenind culturi conexe dar cumva distincte, au constatat arheologii. Aşezările au păstrat legătura strînsă, prin reţelele de comerţ cu cupru şi aur şi cu modele de ceramică.
Scoica Spondylus din Marea Egee era un obiect special de comerţ. Poate că cochiliile, folosite la pandantive şi brăţări, erau simboluri ale strămoşilor lor egeeni. Alţi specialişti consideră că aceste achiziţii la distanţă au fost parţial motivate de ideologia conform căreia bunurile nu reprezintă mărfuri în sensul modern, ci mai degrabă "valori", simboluri ale statutului şi recunoaşterii.
Remarcînd răspîndirea acestor scoici la acea vreme, Michel Louis Seferiades, antropolog de la National Center for Scientific Research din Franţa bănuieşte că "obiectele făceau parte dintr-un halou de mistere, un ansamblu de credinţe şi mituri".
În orice caz, dr. Seferiades scrie în catalogul expoziţional că prevalenţa scoicilor sugerează că această cultură avea legături cu "o reţea de rute de acces şi cadre sociale de sisteme de schimb elaborate - inclusiv bartere, cele bazate pe daruri şi reciprocitate".
Pe o mare suprafaţă a actualelor teritorii ale Bulgariei şi României, oamenii s-au aşezat în sate cu case cu o unică încăpere sau mai multe, înghesuite în interiorul unor palisade. Casele, unele cu două etaje, erau încadrate în lemn cu pereţi din argilă şi podele din pămînt bătătorit. Dintr-un motiv oarecare, oamenilor le plăcea să facă modele arse din lut ale unor edificii cu mai multe nivele, unele fiind prezentate în expoziţie.
sursa: www.ziarultricolorul.ro
Articolul complet in engleza aici.
26 dec. 2009
Aur dacic pradat de straini din nou
Cine vrea sa profite de aurul de la Rosia Montana
Sabina Fati, redactor-sef adjunct
Joi, 24 Decembrie 2009
Graba ministrului industriilor, Adrian Videanu, de a anunta interesul noului guvern pentru o afacere privata controversata de anvergura cum e cea de la Rosia Montana, sugereaza ca ar avea obligatii fata de patronii companiei care vrea sa transforme Muntii Apuseni intr-un El Dorado. Prin punerea in aplicare a acestui proiect miner, Gabriel Resources, inregistrata in Canada, vrea sa extraga peste 300 de tone de aur si peste 1500 de tone de argint, care la voaloarea actuala ar insemna in jur de 12 miliarde de dolari. Principala problema este ca statul roman detine doar 20 la suta din acest proiect, in vreme ce canadienii au 80 la suta din afacere. In acelasi timp prin exploatarea intensiva a zonei, preconizata de Gabriel Resources, ecosistemul va fi distrus, iar comunitatea Rosia Montana, veche de peste 2000 de ani va fi nimicita: monumentele din perioada romana, casele si bisericile din perioada habsburgica vor fi pur si simplu demolate.
Adrian Videanu, dar si alti lideri democrat-librali au o slabiciune speciala pentru acest proiect pagubos pentru stat, dar profitabil pentru Gabriel Resouces, intreprindere clientelara a partidului, care trebuie rasplatita pentru banii investiti in campaniile electorale din ultimii doi ani. Dupa o epoca lunga in care Ion Iliescu a chemat minerii sa scandeze ca nu ne vindem tara, astazi PDL vrea sa vanda pe nimic ce-a mai ramas nevandut dupa guvernarea Nastase. Pana si statele africane care-si concesioneaza minele de diamante cer o participare a statului de peste 60 la suta. Adrian Videanu ar vrea sa ne convinga ca poate scoate Romania din criza cu ajutorul exploatarii de la Rosia Montana, dar dupa cum arata cifrele, doar clientela sa ar putea depasi criza confortabil. In plus liderul PDL stie probabil ca proiectul Rosia Montana a fost blocat de fostul ministru al Mediului, Attila Korodi, care a obtinut si un succes in justitie, dupa ce a refuzata sa acorde avizul de mediu intreprinderii. Academia Romana, care a facut un studiu extins asupra efectelor imiediate si pe termen lung argumenteaza in plus ca exploatarea aurului pe o perioada de 17-20 de ani nu este o solutie pentru dezvoltarea durabila si mai ales nu rezolva problemele sociale si economice ale zonei, care se vor agrava dupa finalizarea lucrarii. De fapt numarul locurilor de munca in perioada exploatarii nu va depasii 500 si nu este clar cati localnici vor beneficia de ele, si cati muncitori vor fi adusi din alte colturi ale tarii. Legea minelor obliga investitorul sa faca reabilitarea mediului, sa se ocupe de deseurile miniere, sa repare stricaciunile care apar in urma lucrarilor si in general sa monitorizeze vreme de 100 de ani zona. Specialistii in mediu se tem insa ca in contractul facut de statul roman cu societatea canadiana nu exista garantii ca la terminarea lucrarilor si inchiderea exploatarii firma investitoare va putea asigura costurile de refacere a mediului si ca reparatiile vor fi in cele din urma suportate din buzunarele contribuabilului roman prin bugetul de stat. Experientele tarilor dezvoltate, mai ales cele din SUA, arata ca de cele mai multe ori costurile de mediu ulterioare sunt acoperite in proportii foarte mici, uneori nu mai mari de 10 -15 la suta, de garantiile depuse de companiile care exploateaza resursele.
Inainte de a fraterniza cu expansiunea anarhica de la Rosia Montana, Adrian Videanu si guvernul Emil Boc ar trebui sa desecretizeze contractul semnat de statul roman cu firma canadiana, pentru a afla cine ce castiga din acest aranjament, facut de partid inca de acum zece ani. Licenta de exploatare a fost facuta cadou canadienilor de Radu Berceanu in 1999 pe vremea cand era ministrul Industriei. Liderii democrat-liberali stiu probabil ca beneficiile statului roman sunt minime in raport cu pierderile: este vorba de dividende 2 la suta asupra exploatarii, plus diverse impozite.
Investitorii de la Rosia Montana cheltuit imens cu publicitatea si lobby-ul, reusind sa-i convinga pe destui politicieni si ziaristi sa joace cartea lor. Lucrurile s-au complicat insa dupa ce Romania a intrat in UE, fiindca standardele de exploatare sunt acum net diferite. Cu toate acestea presiunile sunt foarte mari, iar lidera democrat-liberala, Sulfina Barbu a refuzat se pare portofoliul mediului de frica sa nu se compromita pe seama aranjamentelor facute de colegii ei de partid cu afaceristii dubiosi de la Rosia Montana.
www.romanialibera.ro
Roşia Montana ameninţată de noul guvern Emil Boc
20/12/2009
destinatar: Guvernul, Parlamentul şi Preşedinţia României
Roşia Montana ameninţată de noul guvern Emil Boc
Ministrul Adriean Videanu
manifestă intenţii criminale împotriva mediului
Ministrul interimar al economiei, dl. Adriean Videanu, desemnat să facă parte din noul guvern Emil Boc, în calitate de ministru al Economiei şi Comerţului, a declarat vineri, 18 decembrie 2009, că proiectul controversat al exploatării aurifere de la Roşia Montana fost inclus în programul de guvernare şi ar putea începe cât mai curând posibil cu actualul investitor, compania canadiana Gabriel Resources.
Acest proiect constă, printre altele, în:
- utilizarea cianurilor în cadrul acestei exploatări miniere cu risc major pentru mediu, oamenii şi animalele din zonă fiind ameninţaţi deopotrivă de poluarea solului, apei şi aerului,
- schimbarea brutală a peisajului şi conformaţiei reliefului din zona Roşia Montana, prin dispariţia unor munţi ce urmează a fi trecuţi prin malaxorul exploatării miniere,
- distrugerea sitului arheologic Alburnus Maior care conţine mine romane vechi de aproape 2000 de ani ce reprezintă un patrimoniu istoric unic în Europa,
- comunitatea locală ar fi silită să îşi părăsească căminele pentru a face loc exploatării miniere,
- biodiversitatea şi cele peste 100 de specii de plante şi animale protejate din zonă ar avea un viitor sumbru,
- sunt încălcate, printre altele, directivele europene precum Directiva 97/11/CE EIM privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice şi private asupra mediului, Directiva nr. 80/68/CEE referitoare la protecţia apelor subterane şi Directivele privind Evaluarea Impactului asupra Mediului (EIM).
Faptul că noul guvern se grăbeşte să includă printre priorităţile sale măsuri care sacrifică oamenii şi mediul pentru a se da satisfacţie unor interese de afaceri arată limpede ostilitatea miniştrilor faţă de principiile unei viziuni verzi şi a unei economii durabile.
Partidul Verde susţine votarea în Parlamentul României a legii privind interzicerea cianurilor în minerit şi cere Comisiei pentru Industrii să deblocheze aducerea în plenul Camerei Deputaţilor spre discutare un astfel de proiect de lege.
Considerăm că iresponsabilitatea demonstrată plenar de mulţi politicieni români nu mai poate fi acceptată, ci sancţionată public cât se poate de ferm şi tratată fără nici un fel de menajamente.
Astfel că, de astăzi începând, Partidul Verde îi va considera pe politicienii care susţin exploatarea minieră pe bază de cianuri de la Roşia Montana drept vinovaţi de crime împotriva mediului. Primul dintre ei este, conform propriei declaraţii, dl. Ministru al Economiei Adriean Videanu. Astfel de persoane precum dl. Videanu nu ar trebui validaţi de Parlament pentru funcţia de ministru.
Crimele împotriva mediului sunt investigate de Interpol începând cu 1992 şi sancţionate de legislaţia multor ţări precum Australia, Canada, Noua Zeelandă, Marea Britanie, SUA.
Constituţia României, care pentru politicieni precum ministrul economiei pare a fi literă moartă, stipulează următoarele:
“ARTICOLUL 35 - Dreptul la mediu sănătos
(1) Statul recunoaşte dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurator sănătos şi echilibrat ecologic.
(2) Statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept.
(3) Persoanele fizice şi juridice au îndatorirea de a proteja şi a ameliora mediul înconjurător.”
Solicităm Guvernului României să stopeze proiectul exploatării miniere pe bază de cianuri la Roşia Montana şi Parlamentului României să voteze legea de interzicere a utilizării cianurilor în minerit.
Îi invităm pe cetăţenii ţării noastre care respectă mediul, invităm organizaţiile neguvernmentale de mediu şi asociaţiile care se opun crimelor împotriva mediului să susţină această luare de poziţie, să promoveze şi semneze petiţia!
Contact:
Remus Cernea - Preşedinte Executiv al Partidului Verde
remuscernea.ro@gmail.com
www.remuscernea.ro
Silviu Dumitru - Secretar General al Partidului Verde
office@verzii.ro
www.verzii.ro
http://www.petitieonline.ro/petitie-p14215043.html
Sabina Fati, redactor-sef adjunct
Joi, 24 Decembrie 2009
Graba ministrului industriilor, Adrian Videanu, de a anunta interesul noului guvern pentru o afacere privata controversata de anvergura cum e cea de la Rosia Montana, sugereaza ca ar avea obligatii fata de patronii companiei care vrea sa transforme Muntii Apuseni intr-un El Dorado. Prin punerea in aplicare a acestui proiect miner, Gabriel Resources, inregistrata in Canada, vrea sa extraga peste 300 de tone de aur si peste 1500 de tone de argint, care la voaloarea actuala ar insemna in jur de 12 miliarde de dolari. Principala problema este ca statul roman detine doar 20 la suta din acest proiect, in vreme ce canadienii au 80 la suta din afacere. In acelasi timp prin exploatarea intensiva a zonei, preconizata de Gabriel Resources, ecosistemul va fi distrus, iar comunitatea Rosia Montana, veche de peste 2000 de ani va fi nimicita: monumentele din perioada romana, casele si bisericile din perioada habsburgica vor fi pur si simplu demolate.
Adrian Videanu, dar si alti lideri democrat-librali au o slabiciune speciala pentru acest proiect pagubos pentru stat, dar profitabil pentru Gabriel Resouces, intreprindere clientelara a partidului, care trebuie rasplatita pentru banii investiti in campaniile electorale din ultimii doi ani. Dupa o epoca lunga in care Ion Iliescu a chemat minerii sa scandeze ca nu ne vindem tara, astazi PDL vrea sa vanda pe nimic ce-a mai ramas nevandut dupa guvernarea Nastase. Pana si statele africane care-si concesioneaza minele de diamante cer o participare a statului de peste 60 la suta. Adrian Videanu ar vrea sa ne convinga ca poate scoate Romania din criza cu ajutorul exploatarii de la Rosia Montana, dar dupa cum arata cifrele, doar clientela sa ar putea depasi criza confortabil. In plus liderul PDL stie probabil ca proiectul Rosia Montana a fost blocat de fostul ministru al Mediului, Attila Korodi, care a obtinut si un succes in justitie, dupa ce a refuzata sa acorde avizul de mediu intreprinderii. Academia Romana, care a facut un studiu extins asupra efectelor imiediate si pe termen lung argumenteaza in plus ca exploatarea aurului pe o perioada de 17-20 de ani nu este o solutie pentru dezvoltarea durabila si mai ales nu rezolva problemele sociale si economice ale zonei, care se vor agrava dupa finalizarea lucrarii. De fapt numarul locurilor de munca in perioada exploatarii nu va depasii 500 si nu este clar cati localnici vor beneficia de ele, si cati muncitori vor fi adusi din alte colturi ale tarii. Legea minelor obliga investitorul sa faca reabilitarea mediului, sa se ocupe de deseurile miniere, sa repare stricaciunile care apar in urma lucrarilor si in general sa monitorizeze vreme de 100 de ani zona. Specialistii in mediu se tem insa ca in contractul facut de statul roman cu societatea canadiana nu exista garantii ca la terminarea lucrarilor si inchiderea exploatarii firma investitoare va putea asigura costurile de refacere a mediului si ca reparatiile vor fi in cele din urma suportate din buzunarele contribuabilului roman prin bugetul de stat. Experientele tarilor dezvoltate, mai ales cele din SUA, arata ca de cele mai multe ori costurile de mediu ulterioare sunt acoperite in proportii foarte mici, uneori nu mai mari de 10 -15 la suta, de garantiile depuse de companiile care exploateaza resursele.
Inainte de a fraterniza cu expansiunea anarhica de la Rosia Montana, Adrian Videanu si guvernul Emil Boc ar trebui sa desecretizeze contractul semnat de statul roman cu firma canadiana, pentru a afla cine ce castiga din acest aranjament, facut de partid inca de acum zece ani. Licenta de exploatare a fost facuta cadou canadienilor de Radu Berceanu in 1999 pe vremea cand era ministrul Industriei. Liderii democrat-liberali stiu probabil ca beneficiile statului roman sunt minime in raport cu pierderile: este vorba de dividende 2 la suta asupra exploatarii, plus diverse impozite.
Investitorii de la Rosia Montana cheltuit imens cu publicitatea si lobby-ul, reusind sa-i convinga pe destui politicieni si ziaristi sa joace cartea lor. Lucrurile s-au complicat insa dupa ce Romania a intrat in UE, fiindca standardele de exploatare sunt acum net diferite. Cu toate acestea presiunile sunt foarte mari, iar lidera democrat-liberala, Sulfina Barbu a refuzat se pare portofoliul mediului de frica sa nu se compromita pe seama aranjamentelor facute de colegii ei de partid cu afaceristii dubiosi de la Rosia Montana.
www.romanialibera.ro
Roşia Montana ameninţată de noul guvern Emil Boc
20/12/2009
destinatar: Guvernul, Parlamentul şi Preşedinţia României
Roşia Montana ameninţată de noul guvern Emil Boc
Ministrul Adriean Videanu
manifestă intenţii criminale împotriva mediului
Ministrul interimar al economiei, dl. Adriean Videanu, desemnat să facă parte din noul guvern Emil Boc, în calitate de ministru al Economiei şi Comerţului, a declarat vineri, 18 decembrie 2009, că proiectul controversat al exploatării aurifere de la Roşia Montana fost inclus în programul de guvernare şi ar putea începe cât mai curând posibil cu actualul investitor, compania canadiana Gabriel Resources.
Acest proiect constă, printre altele, în:
- utilizarea cianurilor în cadrul acestei exploatări miniere cu risc major pentru mediu, oamenii şi animalele din zonă fiind ameninţaţi deopotrivă de poluarea solului, apei şi aerului,
- schimbarea brutală a peisajului şi conformaţiei reliefului din zona Roşia Montana, prin dispariţia unor munţi ce urmează a fi trecuţi prin malaxorul exploatării miniere,
- distrugerea sitului arheologic Alburnus Maior care conţine mine romane vechi de aproape 2000 de ani ce reprezintă un patrimoniu istoric unic în Europa,
- comunitatea locală ar fi silită să îşi părăsească căminele pentru a face loc exploatării miniere,
- biodiversitatea şi cele peste 100 de specii de plante şi animale protejate din zonă ar avea un viitor sumbru,
- sunt încălcate, printre altele, directivele europene precum Directiva 97/11/CE EIM privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice şi private asupra mediului, Directiva nr. 80/68/CEE referitoare la protecţia apelor subterane şi Directivele privind Evaluarea Impactului asupra Mediului (EIM).
Faptul că noul guvern se grăbeşte să includă printre priorităţile sale măsuri care sacrifică oamenii şi mediul pentru a se da satisfacţie unor interese de afaceri arată limpede ostilitatea miniştrilor faţă de principiile unei viziuni verzi şi a unei economii durabile.
Partidul Verde susţine votarea în Parlamentul României a legii privind interzicerea cianurilor în minerit şi cere Comisiei pentru Industrii să deblocheze aducerea în plenul Camerei Deputaţilor spre discutare un astfel de proiect de lege.
Considerăm că iresponsabilitatea demonstrată plenar de mulţi politicieni români nu mai poate fi acceptată, ci sancţionată public cât se poate de ferm şi tratată fără nici un fel de menajamente.
Astfel că, de astăzi începând, Partidul Verde îi va considera pe politicienii care susţin exploatarea minieră pe bază de cianuri de la Roşia Montana drept vinovaţi de crime împotriva mediului. Primul dintre ei este, conform propriei declaraţii, dl. Ministru al Economiei Adriean Videanu. Astfel de persoane precum dl. Videanu nu ar trebui validaţi de Parlament pentru funcţia de ministru.
Crimele împotriva mediului sunt investigate de Interpol începând cu 1992 şi sancţionate de legislaţia multor ţări precum Australia, Canada, Noua Zeelandă, Marea Britanie, SUA.
Constituţia României, care pentru politicieni precum ministrul economiei pare a fi literă moartă, stipulează următoarele:
“ARTICOLUL 35 - Dreptul la mediu sănătos
(1) Statul recunoaşte dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurator sănătos şi echilibrat ecologic.
(2) Statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept.
(3) Persoanele fizice şi juridice au îndatorirea de a proteja şi a ameliora mediul înconjurător.”
Solicităm Guvernului României să stopeze proiectul exploatării miniere pe bază de cianuri la Roşia Montana şi Parlamentului României să voteze legea de interzicere a utilizării cianurilor în minerit.
Îi invităm pe cetăţenii ţării noastre care respectă mediul, invităm organizaţiile neguvernmentale de mediu şi asociaţiile care se opun crimelor împotriva mediului să susţină această luare de poziţie, să promoveze şi semneze petiţia!
Contact:
Remus Cernea - Preşedinte Executiv al Partidului Verde
remuscernea.ro@gmail.com
www.remuscernea.ro
Silviu Dumitru - Secretar General al Partidului Verde
office@verzii.ro
www.verzii.ro
http://www.petitieonline.ro/petitie-p14215043.html
De ce mi-e greata in fiecare decembrie
Unul dintre personajele care ne vorbeau la TV in '89, in timp ce tinerii incasau gloante in strada, unul dintre oamenii care ne vorbesc la televizor zilnic, in fiecare decembrie, despre revolutia din '89, omul care a fost prim-ministrul Romaniei dupa evenimentele din '89. Unul dintre implanturile sovietice din cauza carora tara asta nu se face bine.
In cartea tatalui lui Petre Roman, "Secolul XX: Secolul Marilor Revolutii", publicata la Bucuresti in 1970 si in care este elogiata revolutia comunista din URSS, unul din paragrafe este extrem de concludent: "Cine va veni dupa noi?", intreaba profetic, in stilul Silviu Brucan, Walter Roman. "Dupa noi vom veni tot noi," raspunde acelasi, "Noi nu scriem istoria. Noi o cream" - fraze transformate in lozinci afisate in birourile consilierilor sovietici ai Securitatii.
Petre Roman mistifica istoria sovietizarii României
12-10-2008
Imediat dupa ce «Gardianul» a publicat articolul „Petre, fiul lui Valter”, Petre Roman, fost lider democrat, actual liberal, a sarit ca ars. El acuza ziarul nostru si pe autorul articolului ca a fost atacat atât in stil bolsevic, cât si in cel al fostei Securitati. Când am vazut nonsalanta cu care Pete Roman foloseste cuvântul „bolsevic”, mi-am amintit de povestea cu funia in casa spânzuratului. E dreptul lui Petre Roman sa apere memoria tatalui sau, Valter. Insa, in ceea ce-l priveste pe cel din urma, faptele sunt atât de cunoscute, incât, daca fiul doreste cu tot dinadinsul sa ne convinga ca tatal a fost patriot român, fara „apartenenta sovietica”, personaj al lui Ernest Hemingway, nu reuseste decât sa cada intr-un ridicol fara margini. Am sa fac apel doar la populara „Wikipedia”, enciclopedia libera de pe internet (http://ro.wikipedia.org/ wiki/ Valter_Roman). Acolo scrie ca Valter Roman, cu numele real Ernö Neuländer, ar fi fost recrutat de miscarea comunista inca din 1931 si trimis in URSS. Dupa ce a luptat in Brigazile Internationale din Spania (finantate de URSS), unde s-a casatorit cu Hortensa Vallejo, o comunista spaniola, Valter s-a refugiat in Uniunea Sovietica. Acolo, a coordonat departamentul emisiunilor in limba româna la Radio Moscova. Apoi, „Valter Roman s-a reintors pe un tanc sovietic, ca locotenent-colonel in cadrul «Diviziei Horia, Closca si Crisan», constituita din prizonieri de razboi români aflati in URSS, care au ales sa treaca de partea inamicului (crima de inalta tradare pe timp de razboi) sub comanda generalului Mihail Lascar”. Daca Valter Roman a fost un tradator, cum scrie in „Wikipedia”, sa o hotarasca istoricii, dar cert e ca el a contribuit la instaurarea in România a unui regim nelegitim si criminal. Putem zâmbi cu oarece intelegere daca Petre Roman ne scrie azi ca postul de radio „România Libera” de la Moscova, pe care Valter il conducea la inceputul anilor ’40, era independent de politica URSS si a lui Stalin. Insa, când in aceeasi „Wikipedia” scrie ca Valter a vrut sa rupa Transilvania din trupul României, cred ca ar fi mai indicat ca politicianul nostru sa trimita replici respectivei enciclopedii, chiar daca a mai contestat in presa informatia. Comentariul „Petre, fiul lui Valter” se incheia cu un citat din cartea lui Valter Roman, „Secolul XX: Secolul Marilor Revolutii”. Autorul se intreba retoric: „Cine va veni dupa noi?” Tot el raspundea: „Dupa noi vom veni tot noi, intrucât noi nu scriem istoria: noi o cream”. Cred ca acest pasaj l-a deranjat cu adevarat pe Petre Roman. Mai jos, dreptul la replica al lui Petre Roman, urmat de un articol al lui Cornel Ivanciuc, sub titlul de mai sus, autorul comentariului „Petre, fiul lui Valter”.
(Emil Berdeli)
„Ma ataca atacându-l pe tatal meu”
In urma comentariului „Petre, fiul lui Valter”, publicat sub semnatura lui Cornel Ivanciuc in „Gardianul” din 7 octombrie a.c., Petre Roman a dat un drept la replica pe care il publicam integral:
Catre Colegiul Editorial „Gardianul”
In virtutea dreptului la replica, vreau sa fac precizarile necesare fata de articolul publicat in ziarul dvs., sub semnatura C. Ivanciuc.
Domnul Ivanciuc ma ataca atacându-l pe tatal meu, procedura bolsevica si, totodata, a Securitatii române cu care domnul Ivanciuc a avut relatii de colaborare oficial dovedite. Pe aceasta linie, articolul dumnealui contine minciuna si dezinformare. Valter Roman a fost comandantul Regimentului român de artilerie al Brigazilor Internationale din Spania (nu sef CI, conform cu manipularea securista a lui Ivanciuc) si apare de altminteri ca unul dintre eroii celebrului roman al lui Ernest Hemingway „Pentru cine bat clopotele?”. Despre faptele de arme ale tatalui meu s-au scris atât lucrari literare, cât si articole de presa. Este cunoscut public faptul ca, in aceasta calitate militara, Valter Roman a primit o calduroasa telegrama de felicitare din partea lui Nicolae Titulescu, in iulie 1937. Valter Roman nu avea cum sa se „reintoarca” in URSS (alta manipulare a lui C. Ivanciuc), caci plecase spre Spania din Franta, unde edita nu mai putin de 8 publicatii in limba româna ale emigratiei române. Valter Roman nu a avut nici un fel de apartenenta sovietica si nu a fost nicidecum militar sovietic. Ca refugiat in URSS dupa infrângerea republicii democratice spaniole de catre dictatorul Franco, a lucrat ca inginer electrotehnist intr-un institut de cercetari electroenergetice, la Kuibisev, si, de asemenea, a fost redactor-sef la Radio România Libera, post de radio independent de Radio Moscova. Dar cea mai gogonata minciuna si rautate o adreseaza C. Ivanciuc voluntarilor care au format divizia „Horia, Closca si Crisan”, ca si celor care au format divizia „Tudor Vladimirescu”, caci ei s-au inscris in aceste divizii la ordinul M.S. Regele Mihai I, iar divizia tatalui meu a fost condusa de unul dintre cei mai straluciti comandanti militari români, generalul Mihail Lascar, care a si devenit ministrul apararii nationale, scurta perioada, in 1945. Cât despre intrebarea „cine va veni dupa noi?”, va rog sa notati ca ea se referea la cum va fi condusa România in contextul revolutiei stiintifice si tehnice contemporane la a carei cercetare tatal meu are contributii in 6 volume publicate in România si in strainatate.
(Cu multumiri, Petre Roman)
Memoria arhivelor
Am pornit de la premisa ca dl Roman repeta destinul tatalui sau, de inalt reprezentant al românilor in strainatate. Un destin tragic, aproape ca o karma, care il transforma pe Petre Roman intr-un saltimbanc nevoit sa-si schimbe crezul politic peste noapte, sarind din barca Internationalei Socialiste in iahtul liberalilor. intrucât dl Petre Roman, inaltul Reprezentant al Guvernului pentru problemele românilor din strainatate, comite grava eroare de a reabilita istoria sovietizarii armatei române in dreptul la replica pe care ni-l remite, doar pentru a-si absolvi tatal, pe kominternistul Valter Roman, facem cuvenitele rectificari, recurgând la memoria arhivelor. „Horia, Closca si Crisan” a fost cea de-a doua divizie de voluntari români constituita in URSS, cu scop exclusiv propagandistic, din prizonieri de razboi români, care au trecut de partea inamicului, si comunisti români refugiati in Uniunea Sovietica. Dupa legile in vigoare ale Regatului României, militarii cu pricina ar fi trebuit sa fie judecati pentru crima de inalta tradare pe timp de razboi. A sustine ca „voluntarii” care au format divizia „Horia, Closca si Crisan”, ca si cei care au format divizia „Tudor Vladimirescu”, s-au inscris in aceste formatiuni „la ordinul M.S. Regele Mihai I”, asa cum pretinde dl Roman, este nu un neadevar istoric, ci o enorma diversiune bolsevica. Divizia „Horia, Closca si Crisan” „a fost infiintata la 12 aprilie 1945 in garnizoana Kotovsk, pentru «a ajuta la cunoasterea armamentului, precum si la pregatirea de razboi a voluntarilor in scopul insusirii experientei sovietice», asa cum se preciza in ordinul de zi nr. 1 din 12 aprilie 1945”. (Alesandru Dutu, Constantin Latea, Mihai Retegan, «Politizarea armatei române - Divizia „Horia, Closca si Crisan”», Arhivele totalitarismului, nr. 18, 1/1998, p. 191-209). Diviziunea a fost condusa de generalul Mihail Lascar.
Lascar a trecut la inamic
In cuvântare rostita de general cu prilejul constituirii celei de-a 2-a divizii de voluntari români pe teritoriul URSS, acesta specifica faptul ca „Guvernul Sovietic, in frunte cu domnul maresal Stalin, marele conducator al poporului Uniunii Sovietice si desavârsitul comandant al glorioasei Armate Rosii in urma interventiei Guvernului Român, condus de domnul dr. Petru Groza, a aprobat constituirea Diviziei a 2-a de voluntari români” (Alesandru Dutu, Constantin Latea, Mihai Retegan, op. cit.). A spune ca „divizia tatalui meu a fost condusa de unul dintre cei mai straluciti comandanti militari români, generalul Mihail Lascar, care a si devenit ministrul apararii nationale, scurta perioada, in 1945”, asa cum o face dl Roman, este o alta diversiune. Conform documentelor de arhiva, generalul Lascar „a optat pentru trecere de partea inamicului, incalcându-si astfel juramântul militar de credinta fata de tara si rege, si a contribuit in calitate de comandant la formarea Diviziei sovietice de voluntari «Horia, Closca si Crisan», ca parte a armatei sovietice. A revenit in tara dupa 23 august 1944, contribuind alaturi de Valter Roman, care indeplinea functia de comandant politic al diviziei la impunerea comunismului in România”. In perioada 1 octombrie 1945 - 30 noiembrie 1946, generalul de armata Mihail Lascar a detinut functiile de comandant al Armatei a IV-a si de presedinte al Comisiei electorale a armatei, contribuind la fraudarea alegerilor din 1946. «Odata ajunsa in tara, Divizia „Horia, Closca si Crisan” nu a fost demobilizata, ci a fost integrata in armata româna, in timp ce alte numeroase mari unitati, care luptasera excelent pe front, au fost desfiintate la ordinele Comisiei aliate de Control (partea sovietica). Acest lucru nu a putut fi inteles de zecile de mii de militari români demobilizati sau indepartati pe nedrept din armata, dupa ce isi riscasera viata pe front pâna in ultima zi de confruntare». (Alesandru Dutu, Constantin Latea, Mihai Retegan, op. cit.)
Valter, decorat cu „Steaua rosie”
Dl Petre Roman pretinde ca tatal dumisale „nu a avut nici un fel de apartenenta sovietica si nu a fost nicidecum militar sovietic. Ca refugiat in URSS dupa infrângerea republicii democratice spaniole de catre dictatorul Franco, a lucrat ca inginer electrotehnist intr-un institut de cercetari electroenergetice, la Kuibisev, si, de asemenea, a fost redactor-sef la Radio România Libera, post de radio independent de Radio Moscova”. Valter Roman a fost loctiitorul politic al diviziei „Horia, Closca si Crisan”, cu gradul de maior, asa cum rezulta din Ordinea de bataie a Diviziei a 2-a de voluntari români, din 12 aprilie 1945. Divizia a venit in tara in a doua jumatate a lunii iulie 1945 (cf. Al. Dutu, C. Latea, M. Retegan, «Politizarea armatei române. Diviziile „Tudor Vladimirescu” si „Horia, Closca si Crisan”», in „Arhivele totalitarismului”, IV, 1996, nr. 1, pp. 153-163; idem, «Politizarea armatei române. Divizia „Horia, Closca si Crisan”», in „Arhivele totalitarismului”, VI, 1998, nr. 1, pp. 191-209). Valter Roman a fost decorat in 1945 cu Ordinul sovietic „Steaua rosie” si inaintat in acelasi an la gradul de general-maior in Armata româna. In 1946 a fost numit sef al Directiei de Educatie, Cultura si Propaganda a Armatei, iar intre 1947 si 1951 a ocupat functia de sef al Directiei Superioare Politice a Armatei. Pe perioada sederii in Uniunea Sovietica, Valter Roman a fost cooptat in Comintern.
Republica sovietica internationala
Cominternul sau Internationala Comunista a fost o organizatie fondata in 1919 de Lenin si de Partidul Comunist Rus (bolsevic), care avea ca scop „lupta prin toate mijloacele posibile, inclusiv lupta armata, pentru rasturnarea burgheziei mondiale si pentru formarea unei republici sovietice internationale, ca un stadiu de tranzitie catre abolirea definitiva a statului”. Cominternul a fost desfiintat de Stalin pe 15 mai 1943. NKVD a trimis o circulara catre toate agenturile sale pe 12 septembrie 1943, demonstrând fara echivoc legatura dintre NKDV si Comintern. In raportul lui Valter Roman cu privire la vizita efectuata la Budapesta si intâlnirea cu M. Rákosi, din data de 10 octombrie 1954, generalul maior Roman declara urmatoarele: „Cunoscând parerile tovarasilor unguri (respectiv ale tovarasilor Rákosi si Révai) in problema Transilvaniei, eu am inteles ca tov. Rákosi face aluzii la cedarea unor teritorii. Lucrând la Comintern in timpul razboiului, am avut in câteva rânduri discutii cu tovarasi unguri in privinta felului cum trebuie rezolvata problema Transilvaniei”. (Minoritati etnoculturale. Marturii documentare. „Maghiarii din România” (1945-1955), volum editat de Andreea Andreescu, Lucian Nastasa si Andrea Varga, Cluj, Editura CRDE, 2002, 920 p., ISBN 973-85305-4-7).
Revolutia ungara si rapirea lui Nagy
Din pacate, dl Petre Roman nu se afla la primul gest prin care mistifica cu buna-stiinta istoria României doar pentru a reabilita memoria tatalui dumisale. Când un cotidian central a publicat informatii despre participarea lui Valter Roman la complotul KGB si al Partidului Muncitoresc Român, care urmarea arestarea membrilor guvernului Imre Nagy, dupa Revolutia ungara din 1956 de la Budapesta, Petre Roman a avut aceeasi reactie disproportionata, negând faptele. Nagy a fost arestat de KGB si adus in România, cu concursul lui Valter Roman, un bun cunoscator al limbii maghiare si prieten bun cu Nagy. Fostul lider maghiar va fi anchetat luni de zile la Snagov. Este cu atât mai grav ce comite astazi dl Petre Roman, facând propaganda sovietica, cu cât a fost cooptat intr-un guvern liberal si urmeaza sa candideze din partea PNL pentru alegerile parlamentare din noiembrie.
(Cornel Ivanciuc)
www.gardianul.ro
In cartea tatalui lui Petre Roman, "Secolul XX: Secolul Marilor Revolutii", publicata la Bucuresti in 1970 si in care este elogiata revolutia comunista din URSS, unul din paragrafe este extrem de concludent: "Cine va veni dupa noi?", intreaba profetic, in stilul Silviu Brucan, Walter Roman. "Dupa noi vom veni tot noi," raspunde acelasi, "Noi nu scriem istoria. Noi o cream" - fraze transformate in lozinci afisate in birourile consilierilor sovietici ai Securitatii.
Petre Roman mistifica istoria sovietizarii României
12-10-2008
Imediat dupa ce «Gardianul» a publicat articolul „Petre, fiul lui Valter”, Petre Roman, fost lider democrat, actual liberal, a sarit ca ars. El acuza ziarul nostru si pe autorul articolului ca a fost atacat atât in stil bolsevic, cât si in cel al fostei Securitati. Când am vazut nonsalanta cu care Pete Roman foloseste cuvântul „bolsevic”, mi-am amintit de povestea cu funia in casa spânzuratului. E dreptul lui Petre Roman sa apere memoria tatalui sau, Valter. Insa, in ceea ce-l priveste pe cel din urma, faptele sunt atât de cunoscute, incât, daca fiul doreste cu tot dinadinsul sa ne convinga ca tatal a fost patriot român, fara „apartenenta sovietica”, personaj al lui Ernest Hemingway, nu reuseste decât sa cada intr-un ridicol fara margini. Am sa fac apel doar la populara „Wikipedia”, enciclopedia libera de pe internet (http://ro.wikipedia.org/ wiki/ Valter_Roman). Acolo scrie ca Valter Roman, cu numele real Ernö Neuländer, ar fi fost recrutat de miscarea comunista inca din 1931 si trimis in URSS. Dupa ce a luptat in Brigazile Internationale din Spania (finantate de URSS), unde s-a casatorit cu Hortensa Vallejo, o comunista spaniola, Valter s-a refugiat in Uniunea Sovietica. Acolo, a coordonat departamentul emisiunilor in limba româna la Radio Moscova. Apoi, „Valter Roman s-a reintors pe un tanc sovietic, ca locotenent-colonel in cadrul «Diviziei Horia, Closca si Crisan», constituita din prizonieri de razboi români aflati in URSS, care au ales sa treaca de partea inamicului (crima de inalta tradare pe timp de razboi) sub comanda generalului Mihail Lascar”. Daca Valter Roman a fost un tradator, cum scrie in „Wikipedia”, sa o hotarasca istoricii, dar cert e ca el a contribuit la instaurarea in România a unui regim nelegitim si criminal. Putem zâmbi cu oarece intelegere daca Petre Roman ne scrie azi ca postul de radio „România Libera” de la Moscova, pe care Valter il conducea la inceputul anilor ’40, era independent de politica URSS si a lui Stalin. Insa, când in aceeasi „Wikipedia” scrie ca Valter a vrut sa rupa Transilvania din trupul României, cred ca ar fi mai indicat ca politicianul nostru sa trimita replici respectivei enciclopedii, chiar daca a mai contestat in presa informatia. Comentariul „Petre, fiul lui Valter” se incheia cu un citat din cartea lui Valter Roman, „Secolul XX: Secolul Marilor Revolutii”. Autorul se intreba retoric: „Cine va veni dupa noi?” Tot el raspundea: „Dupa noi vom veni tot noi, intrucât noi nu scriem istoria: noi o cream”. Cred ca acest pasaj l-a deranjat cu adevarat pe Petre Roman. Mai jos, dreptul la replica al lui Petre Roman, urmat de un articol al lui Cornel Ivanciuc, sub titlul de mai sus, autorul comentariului „Petre, fiul lui Valter”.
(Emil Berdeli)
„Ma ataca atacându-l pe tatal meu”
In urma comentariului „Petre, fiul lui Valter”, publicat sub semnatura lui Cornel Ivanciuc in „Gardianul” din 7 octombrie a.c., Petre Roman a dat un drept la replica pe care il publicam integral:
Catre Colegiul Editorial „Gardianul”
In virtutea dreptului la replica, vreau sa fac precizarile necesare fata de articolul publicat in ziarul dvs., sub semnatura C. Ivanciuc.
Domnul Ivanciuc ma ataca atacându-l pe tatal meu, procedura bolsevica si, totodata, a Securitatii române cu care domnul Ivanciuc a avut relatii de colaborare oficial dovedite. Pe aceasta linie, articolul dumnealui contine minciuna si dezinformare. Valter Roman a fost comandantul Regimentului român de artilerie al Brigazilor Internationale din Spania (nu sef CI, conform cu manipularea securista a lui Ivanciuc) si apare de altminteri ca unul dintre eroii celebrului roman al lui Ernest Hemingway „Pentru cine bat clopotele?”. Despre faptele de arme ale tatalui meu s-au scris atât lucrari literare, cât si articole de presa. Este cunoscut public faptul ca, in aceasta calitate militara, Valter Roman a primit o calduroasa telegrama de felicitare din partea lui Nicolae Titulescu, in iulie 1937. Valter Roman nu avea cum sa se „reintoarca” in URSS (alta manipulare a lui C. Ivanciuc), caci plecase spre Spania din Franta, unde edita nu mai putin de 8 publicatii in limba româna ale emigratiei române. Valter Roman nu a avut nici un fel de apartenenta sovietica si nu a fost nicidecum militar sovietic. Ca refugiat in URSS dupa infrângerea republicii democratice spaniole de catre dictatorul Franco, a lucrat ca inginer electrotehnist intr-un institut de cercetari electroenergetice, la Kuibisev, si, de asemenea, a fost redactor-sef la Radio România Libera, post de radio independent de Radio Moscova. Dar cea mai gogonata minciuna si rautate o adreseaza C. Ivanciuc voluntarilor care au format divizia „Horia, Closca si Crisan”, ca si celor care au format divizia „Tudor Vladimirescu”, caci ei s-au inscris in aceste divizii la ordinul M.S. Regele Mihai I, iar divizia tatalui meu a fost condusa de unul dintre cei mai straluciti comandanti militari români, generalul Mihail Lascar, care a si devenit ministrul apararii nationale, scurta perioada, in 1945. Cât despre intrebarea „cine va veni dupa noi?”, va rog sa notati ca ea se referea la cum va fi condusa România in contextul revolutiei stiintifice si tehnice contemporane la a carei cercetare tatal meu are contributii in 6 volume publicate in România si in strainatate.
(Cu multumiri, Petre Roman)
Memoria arhivelor
Am pornit de la premisa ca dl Roman repeta destinul tatalui sau, de inalt reprezentant al românilor in strainatate. Un destin tragic, aproape ca o karma, care il transforma pe Petre Roman intr-un saltimbanc nevoit sa-si schimbe crezul politic peste noapte, sarind din barca Internationalei Socialiste in iahtul liberalilor. intrucât dl Petre Roman, inaltul Reprezentant al Guvernului pentru problemele românilor din strainatate, comite grava eroare de a reabilita istoria sovietizarii armatei române in dreptul la replica pe care ni-l remite, doar pentru a-si absolvi tatal, pe kominternistul Valter Roman, facem cuvenitele rectificari, recurgând la memoria arhivelor. „Horia, Closca si Crisan” a fost cea de-a doua divizie de voluntari români constituita in URSS, cu scop exclusiv propagandistic, din prizonieri de razboi români, care au trecut de partea inamicului, si comunisti români refugiati in Uniunea Sovietica. Dupa legile in vigoare ale Regatului României, militarii cu pricina ar fi trebuit sa fie judecati pentru crima de inalta tradare pe timp de razboi. A sustine ca „voluntarii” care au format divizia „Horia, Closca si Crisan”, ca si cei care au format divizia „Tudor Vladimirescu”, s-au inscris in aceste formatiuni „la ordinul M.S. Regele Mihai I”, asa cum pretinde dl Roman, este nu un neadevar istoric, ci o enorma diversiune bolsevica. Divizia „Horia, Closca si Crisan” „a fost infiintata la 12 aprilie 1945 in garnizoana Kotovsk, pentru «a ajuta la cunoasterea armamentului, precum si la pregatirea de razboi a voluntarilor in scopul insusirii experientei sovietice», asa cum se preciza in ordinul de zi nr. 1 din 12 aprilie 1945”. (Alesandru Dutu, Constantin Latea, Mihai Retegan, «Politizarea armatei române - Divizia „Horia, Closca si Crisan”», Arhivele totalitarismului, nr. 18, 1/1998, p. 191-209). Diviziunea a fost condusa de generalul Mihail Lascar.
Lascar a trecut la inamic
In cuvântare rostita de general cu prilejul constituirii celei de-a 2-a divizii de voluntari români pe teritoriul URSS, acesta specifica faptul ca „Guvernul Sovietic, in frunte cu domnul maresal Stalin, marele conducator al poporului Uniunii Sovietice si desavârsitul comandant al glorioasei Armate Rosii in urma interventiei Guvernului Român, condus de domnul dr. Petru Groza, a aprobat constituirea Diviziei a 2-a de voluntari români” (Alesandru Dutu, Constantin Latea, Mihai Retegan, op. cit.). A spune ca „divizia tatalui meu a fost condusa de unul dintre cei mai straluciti comandanti militari români, generalul Mihail Lascar, care a si devenit ministrul apararii nationale, scurta perioada, in 1945”, asa cum o face dl Roman, este o alta diversiune. Conform documentelor de arhiva, generalul Lascar „a optat pentru trecere de partea inamicului, incalcându-si astfel juramântul militar de credinta fata de tara si rege, si a contribuit in calitate de comandant la formarea Diviziei sovietice de voluntari «Horia, Closca si Crisan», ca parte a armatei sovietice. A revenit in tara dupa 23 august 1944, contribuind alaturi de Valter Roman, care indeplinea functia de comandant politic al diviziei la impunerea comunismului in România”. In perioada 1 octombrie 1945 - 30 noiembrie 1946, generalul de armata Mihail Lascar a detinut functiile de comandant al Armatei a IV-a si de presedinte al Comisiei electorale a armatei, contribuind la fraudarea alegerilor din 1946. «Odata ajunsa in tara, Divizia „Horia, Closca si Crisan” nu a fost demobilizata, ci a fost integrata in armata româna, in timp ce alte numeroase mari unitati, care luptasera excelent pe front, au fost desfiintate la ordinele Comisiei aliate de Control (partea sovietica). Acest lucru nu a putut fi inteles de zecile de mii de militari români demobilizati sau indepartati pe nedrept din armata, dupa ce isi riscasera viata pe front pâna in ultima zi de confruntare». (Alesandru Dutu, Constantin Latea, Mihai Retegan, op. cit.)
Valter, decorat cu „Steaua rosie”
Dl Petre Roman pretinde ca tatal dumisale „nu a avut nici un fel de apartenenta sovietica si nu a fost nicidecum militar sovietic. Ca refugiat in URSS dupa infrângerea republicii democratice spaniole de catre dictatorul Franco, a lucrat ca inginer electrotehnist intr-un institut de cercetari electroenergetice, la Kuibisev, si, de asemenea, a fost redactor-sef la Radio România Libera, post de radio independent de Radio Moscova”. Valter Roman a fost loctiitorul politic al diviziei „Horia, Closca si Crisan”, cu gradul de maior, asa cum rezulta din Ordinea de bataie a Diviziei a 2-a de voluntari români, din 12 aprilie 1945. Divizia a venit in tara in a doua jumatate a lunii iulie 1945 (cf. Al. Dutu, C. Latea, M. Retegan, «Politizarea armatei române. Diviziile „Tudor Vladimirescu” si „Horia, Closca si Crisan”», in „Arhivele totalitarismului”, IV, 1996, nr. 1, pp. 153-163; idem, «Politizarea armatei române. Divizia „Horia, Closca si Crisan”», in „Arhivele totalitarismului”, VI, 1998, nr. 1, pp. 191-209). Valter Roman a fost decorat in 1945 cu Ordinul sovietic „Steaua rosie” si inaintat in acelasi an la gradul de general-maior in Armata româna. In 1946 a fost numit sef al Directiei de Educatie, Cultura si Propaganda a Armatei, iar intre 1947 si 1951 a ocupat functia de sef al Directiei Superioare Politice a Armatei. Pe perioada sederii in Uniunea Sovietica, Valter Roman a fost cooptat in Comintern.
Republica sovietica internationala
Cominternul sau Internationala Comunista a fost o organizatie fondata in 1919 de Lenin si de Partidul Comunist Rus (bolsevic), care avea ca scop „lupta prin toate mijloacele posibile, inclusiv lupta armata, pentru rasturnarea burgheziei mondiale si pentru formarea unei republici sovietice internationale, ca un stadiu de tranzitie catre abolirea definitiva a statului”. Cominternul a fost desfiintat de Stalin pe 15 mai 1943. NKVD a trimis o circulara catre toate agenturile sale pe 12 septembrie 1943, demonstrând fara echivoc legatura dintre NKDV si Comintern. In raportul lui Valter Roman cu privire la vizita efectuata la Budapesta si intâlnirea cu M. Rákosi, din data de 10 octombrie 1954, generalul maior Roman declara urmatoarele: „Cunoscând parerile tovarasilor unguri (respectiv ale tovarasilor Rákosi si Révai) in problema Transilvaniei, eu am inteles ca tov. Rákosi face aluzii la cedarea unor teritorii. Lucrând la Comintern in timpul razboiului, am avut in câteva rânduri discutii cu tovarasi unguri in privinta felului cum trebuie rezolvata problema Transilvaniei”. (Minoritati etnoculturale. Marturii documentare. „Maghiarii din România” (1945-1955), volum editat de Andreea Andreescu, Lucian Nastasa si Andrea Varga, Cluj, Editura CRDE, 2002, 920 p., ISBN 973-85305-4-7).
Revolutia ungara si rapirea lui Nagy
Din pacate, dl Petre Roman nu se afla la primul gest prin care mistifica cu buna-stiinta istoria României doar pentru a reabilita memoria tatalui dumisale. Când un cotidian central a publicat informatii despre participarea lui Valter Roman la complotul KGB si al Partidului Muncitoresc Român, care urmarea arestarea membrilor guvernului Imre Nagy, dupa Revolutia ungara din 1956 de la Budapesta, Petre Roman a avut aceeasi reactie disproportionata, negând faptele. Nagy a fost arestat de KGB si adus in România, cu concursul lui Valter Roman, un bun cunoscator al limbii maghiare si prieten bun cu Nagy. Fostul lider maghiar va fi anchetat luni de zile la Snagov. Este cu atât mai grav ce comite astazi dl Petre Roman, facând propaganda sovietica, cu cât a fost cooptat intr-un guvern liberal si urmeaza sa candideze din partea PNL pentru alegerile parlamentare din noiembrie.
(Cornel Ivanciuc)
www.gardianul.ro
25 dec. 2009
24 dec. 2009
Craciun fericit!
Pentru cei care ma urmaresc cu drag, dar si pentru cei care nu; pentru cei care mi-au suportat micile scapari de genul "mistere istoriei", ca sa dam un exemplu mai recent, un cadou pentru voi:) un film care ma caracterizeaza in momentul acesta in relatia cu sarbatorile de iarna:) Sarbatori fericite!, totusi:)
P.S., sariti peste anumite oferte congruente, filmul e cadoul, daca nu l-ati vazut sau nu l-ati vazut demult in engleza. Stiu, sunt un finut, ata e:)
P.S., sariti peste anumite oferte congruente, filmul e cadoul, daca nu l-ati vazut sau nu l-ati vazut demult in engleza. Stiu, sunt un finut, ata e:)
"Misterele istoriei" III
Reluand un citat din New York Times care-mi place mie mult: "Before the glory that was Greece and Rome, even before the first cities of Mesopotamia or temples along the Nile, there lived in the Lower Danube Valley and the Balkan foothills people who were ahead of their time in art, technology and long-distance trade.
For 1,500 years, starting earlier than 5000 B.C., they farmed and built sizable towns, a few with as many as 2,000 dwellings. They mastered large-scale copper smelting, the new technology of the age. Their graves held an impressive array of exquisite headdresses and necklaces and, in one cemetery, the earliest major assemblage of gold artifacts to be found anywhere in the world.", mai pun odata una langa alta niste imagini. Oare de ce sunt toti imbracati la fel?
Dac
Mitra
Orfeu
Atis
Amazoana
Paris
For 1,500 years, starting earlier than 5000 B.C., they farmed and built sizable towns, a few with as many as 2,000 dwellings. They mastered large-scale copper smelting, the new technology of the age. Their graves held an impressive array of exquisite headdresses and necklaces and, in one cemetery, the earliest major assemblage of gold artifacts to be found anywhere in the world.", mai pun odata una langa alta niste imagini. Oare de ce sunt toti imbracati la fel?
DacMitraOrfeuAtisAmazoanaParis
22 dec. 2009
The Lost World of Old Europe: The Danube Valley, 5000-3500 BC
Before the glory that was Greece and Rome, even before the first cities of Mesopotamia or temples along the Nile, there lived in the Lower Danube Valley and the Balkan foothills people who were ahead of their time in art, technology and long-distance trade.
For 1,500 years, starting earlier than 5000 B.C., they farmed and built sizable towns, a few with as many as 2,000 dwellings. They mastered large-scale copper smelting, the new technology of the age. Their graves held an impressive array of exquisite headdresses and necklaces and, in one cemetery, the earliest major assemblage of gold artifacts to be found anywhere in the world.
The striking designs of their pottery speak of the refinement of the culture’s visual language. Until recent discoveries, the most intriguing artifacts were the ubiquitous terracotta “goddess” figurines, originally interpreted as evidence of the spiritual and political power of women in society.
New research, archaeologists and historians say, has broadened understanding of this long overlooked culture, which seemed to have approached the threshold of “civilization” status. Writing had yet to be invented, and so no one knows what the people called themselves. To some scholars, the people and the region are simply Old Europe.
The little-known culture is being rescued from obscurity in an exhibition, “The Lost World of Old Europe: the Danube Valley, 5000-3500 B.C.,” which opened last month at the Institute for the Study of the Ancient World at New York University. More than 250 artifacts from museums in Bulgaria, Moldova and Romania are on display for the first time in the United States. The show will run through April 25.
At its peak, around 4500 B.C., said David W. Anthony, the exhibition’s guest curator, “Old Europe was among the most sophisticated and technologically advanced places in the world” and was developing “many of the political, technological and ideological signs of civilization.”
Dr. Anthony is a professor of anthropology at Hartwick College in Oneonta, N.Y., and author of “The Horse, the Wheel, and Language: How Bronze-Age Riders from the Eurasian Steppes Shaped the Modern World.” Historians suggest that the arrival in southeastern Europe of people from the steppes may have contributed to the collapse of the Old Europe culture by 3500 B.C.
At the exhibition preview, Roger S. Bagnall, director of the institute, confessed that until now “a great many archaeologists had not heard of these Old Europe cultures.” Admiring the colorful ceramics, Dr. Bagnall, a specialist in Egyptian archaeology, remarked that at the time “Egyptians were certainly not making pottery like this.”
A show catalog, published by Princeton University Press, is the first compendium in English of research on Old Europe discoveries. The book, edited by Dr. Anthony, with Jennifer Y. Chi, the institute’s associate director for exhibitions, includes essays by experts from Britain, France, Germany, the United States and the countries where the culture existed.
Dr. Chi said the exhibition reflected the institute’s interest in studying the relationships of well-known cultures and the “underappreciated ones.”
Although excavations over the last century uncovered traces of ancient settlements and the goddess figurines, it was not until local archaeologists in 1972 discovered a large fifth-millennium B.C. cemetery at Varna, Bulgaria, that they began to suspect these were not poor people living in unstructured egalitarian societies. Even then, confined in cold war isolation behind the Iron Curtain, Bulgarians and Romanians were unable to spread their knowledge to the West.
The story now emerging is of pioneer farmers after about 6200 B.C. moving north into Old Europe from Greece and Macedonia, bringing wheat and barley seeds and domesticated cattle and sheep. They established colonies along the Black Sea and in the river plains and hills, and these evolved into related but somewhat distinct cultures, archaeologists have learned. The settlements maintained close contact through networks of trade in copper and gold and also shared patterns of ceramics.
A show catalog, published by Princeton University Press, is the first compendium in English of research on Old Europe discoveries. The book, edited by Dr. Anthony, with Jennifer Y. Chi, the institute’s associate director for exhibitions, includes essays by experts from Britain, France, Germany, the United States and the countries where the culture existed.
Dr. Chi said the exhibition reflected the institute’s interest in studying the relationships of well-known cultures and the “underappreciated ones.”
Although excavations over the last century uncovered traces of ancient settlements and the goddess figurines, it was not until local archaeologists in 1972 discovered a large fifth-millennium B.C. cemetery at Varna, Bulgaria, that they began to suspect these were not poor people living in unstructured egalitarian societies. Even then, confined in cold war isolation behind the Iron Curtain, Bulgarians and Romanians were unable to spread their knowledge to the West.
The story now emerging is of pioneer farmers after about 6200 B.C. moving north into Old Europe from Greece and Macedonia, bringing wheat and barley seeds and domesticated cattle and sheep. They established colonies along the Black Sea and in the river plains and hills, and these evolved into related but somewhat distinct cultures, archaeologists have learned. The settlements maintained close contact through networks of trade in copper and gold and also shared patterns of ceramics.
In any event, Dr. Seferiades wrote in the exhibition catalog that the prevalence of the shells suggested the culture had links to “a network of access routes and a social framework of elaborate exchange systems — including bartering, gift exchange and reciprocity.”
Over a wide area of what is now Bulgaria and Romania, the people settled into villages of single- and multiroom houses crowded inside palisades. The houses, some with two stories, were framed in wood with clay-plaster walls and beaten-earth floors. For some reason, the people liked making fired clay models of multilevel dwellings, examples of which are exhibited.
A few towns of the Cucuteni people, a later and apparently robust culture in the north of Old Europe, grew to more than 800 acres, which archaeologists consider larger than any other known human settlements at the time. But excavations have yet to turn up definitive evidence of palaces, temples or large civic buildings. Archaeologists concluded that rituals of belief seemed to be practiced in the homes, where cultic artifacts have been found.
The household pottery decorated in diverse, complex styles suggested the practice of elaborate at-home dining rituals. Huge serving bowls on stands were typical of the culture’s “socializing of food presentation,” Dr. Chi said.
At first, the absence of elite architecture led scholars to assume that Old Europe had little or no hierarchical power structure. This was dispelled by the graves in the Varna cemetery. For two decades after 1972, archaeologists found 310 graves dated to about 4500 B.C. Dr. Anthony said this was “the best evidence for the existence of a clearly distinct upper social and political rank.”
Vladimir Slavchev, a curator at the Varna Regional Museum of History, said the “richness and variety of the Varna grave gifts was a surprise,” even to the Bulgarian archaeologist Ivan Ivanov, who directed the discoveries. “Varna is the oldest cemetery yet found where humans were buried with golden ornaments,” Dr. Slavchev said.
More than 3,000 pieces of gold were found in 62 of the graves, along with copper weapons and tools, and ornaments, necklaces and bracelets of the prized Aegean shells. “The concentration of imported prestige objects in a distinct minority of graves suggest that institutionalized higher ranks did exist,” exhibition curators noted in a text panel accompanying the Varna gold.
Yet it is puzzling that the elite seemed not to indulge in private lives of excess. “The people who donned gold costumes for public events while they were alive,” Dr. Anthony wrote, “went home to fairly ordinary houses.”
Copper, not gold, may have been the main source of Old Europe’s economic success, Dr. Anthony said. As copper smelting developed about 5400 B.C., the Old Europe cultures tapped abundant ores in Bulgaria and what is now Serbia and learned the high-heat technique of extracting pure metallic copper.
Smelted copper, cast as axes, hammered into knife blades and coiled in bracelets, became valuable exports. Old Europe copper pieces have been found in graves along the Volga River, 1,200 miles east of Bulgaria. Archaeologists have recovered more than five tons of pieces from Old Europe sites.
An entire gallery is devoted to the figurines, the more familiar and provocative of the culture’s treasures. They have been found in virtually every Old Europe culture and in several contexts: in graves, house shrines and other possibly “religious spaces.”
One of the best known is the fired clay figure of a seated man, his shoulders bent and hands to his face in apparent contemplation. Called the “Thinker,” the piece and a comparable female figurine were found in a cemetery of the Hamangia culture, in Romania. Were they thinking, or mourning?
Many of the figurines represent women in stylized abstraction, with truncated or elongated bodies and heaping breasts and expansive hips. The explicit sexuality of these figurines invites interpretations relating to earthly and human fertility.
An arresting set of 21 small female figurines, seated in a circle, was found at a pre-Cucuteni village site in northeastern Romania. “It is not difficult to imagine,” said Douglass W. Bailey of San Francisco State University, the Old Europe people “arranging sets of seated figurines into one or several groups of miniature activities, perhaps with the smaller figurines at the feet or even on the laps of the larger, seated ones.”
Others imagined the figurines as the “Council of Goddesses.” In her influential books three decades ago, Marija Gimbutas, an anthropologist at the University of California, Los Angeles, offered these and other so-called Venus figurines as representatives of divinities in cults to a Mother Goddess that reigned in prehistoric Europe.
Although the late Dr. Gimbutas still has an ardent following, many scholars hew to more conservative, nondivine explanations. The power of the objects, Dr. Bailey said, was not in any specific reference to the divine, but in “a shared understanding of group identity.”
As Dr. Bailey wrote in the exhibition catalog, the figurines should perhaps be defined only in terms of their actual appearance: miniature, representational depictions of the human form. He thus “assumed (as is justified by our knowledge of human evolution) that the ability to make, use and understand symbolic objects such as figurines is an ability that is shared by all modern humans and thus is a capability that connects you, me, Neolithic men, women and children, and the Paleolithic painters in caves.”
Or else the “Thinker,” for instance, is the image of you, me, the archaeologists and historians confronted and perplexed by a “lost” culture in southeastern Europe that had quite a go with life back before a single word was written or a wheel turned.
Artifacts From Old Europe
Sursa: www.nytimes.com19 dec. 2009
Napoleon Savescu: Cum incepe lichidarea unui popor?
Schimbarile survenite de-a lungul mileniilor pe planeta Pamant au marcat viata, existenta stramosilor nostrii, a poporului nostru Carpato-Dunarean, dar spiritualitatea, tehnologia, continuitatea noastra multimilenara in acest spatiu, nu are dreptul nimenea sa ne-o conteste, aceasta fiind o crima, un act de inalta tradare sau de iresponsabilitate civica fata de patria si poporul nostru. Cum incepe lichidarea unui popor? Se incepe prin a-i sterge memoria: ii distrugi cartile, cultura, religia, istoria si apoi altcineva ii va scrie alte carti, ii va da alta religie, alta cultura, ii va inventa alta istorie (de origine latina, greaca, slavica, dupa momentul politic). Intre timp poporul incepe sa uite ceea ce este sau ceea ce a fost, iar cei din jur il vor uita si mai repede; limba nu va mai fi decit un simplu element folkloric, care mai devreme sau mai tirziu va muri de moarte naturala. Noile forme “istorice” vor aduce elemente si simboluri noi de adoratie care le vor indeparta pe cele vechi. Din vechiul strat spiritual vor ramane undeva, la un etaj inferior al cunoasterii, numai citeva expresii, traditii, impresii, fragmente de nume de localitati, munti si ape, fara un inteles aparent. Formele vechi care ,cindva, au ocupat valenta transcendentalului, vor fi deplasate de formele noi care vor dicta componenta si functia “noului popor”. Asa s-a intimplat si la noi! Dacia a fost cotropita de trupele “internationaliste” ale lui Traian in proportie de numai 14% si ,pentru o perioada istorica foarte scurta, de 165 de ani.86% din teritoriul Daciei nu a fost calcat de picior de legionar roman. Este greu de crezut ca intr-o asa scurta perioada istorica dacii sa fi invatat latina, fara ca pe 86% din teritoriul lor sa-i fi intilnit pe soldatii romani. Dar daca nu de la romani au invatat dacii latina, atunci de la cine – se intreaba aceiasi demni urmasi ai lui Traian? Herodot relateaza ca cel mai numeros neam din lume, dupa indieni, erau tracii. Iar Dio Casius: “sa nu uitam ca Traian a fost un trac veritabil. Luptele dintre Traian si Decebal au fost razboaie fraticide, iar Tracii au fost Daci”. Faptul ca dacii vorbeau ” latina vulgara”, este “un secret” pe care nu-l stiu decat cei ce refuza sa-l stie. Daca astazi se considera ca 95% din cunostintele acumulate de omenire sunt obtinute in ultimii 50 de ani, sa vedem cum si notiunile noastre despre istoria poporului daco-roman pot evolua. Cand, nu de mult, s-a publicat teoria evolutiei speciei umane in functie de vechimea cromozomiala, s-a ajuns la concluzia ca “prima femeie” a aparut in sud-estul Africii. Urmatorul pas urias a fost in nordul Egiptului, iar de aici spre Peninsula Balcanica si spatiul Carpato-Danubian. Cand profesoara de arheologie Marija Gimbutas, de la Universitatea din Los Angeles, California, a inceput sa vorbeasca despre spatiul Carpato-Dunarean ca despre vatra vechii Europe, locul de unde Europa a inceput sa existe, am fost placut surprins si m-am asteptat ca si istoricii nostri sa reactioneze la fel. Dar, din partea lor am auzit numai… tacere. Cartile Marijei Gimbutas nu sint traduse in Romania. Cind profesorii Leon E. Stover si Bruce Kraig, in cartea “The Indo-european heritage”, aparuta la Nelson-Hall Inc., Publishers, 325 West Jackson Boulevard, Chicago, Illinois 60606, vorbesc la pagina 25 despre Vechea Europa, a mileniului 5 i.d.H., care isi avea locul in centrul Romaniei de azi, sa nu fim mandri? Cind studiile de arheologie moderna a Universitatilor americane ne indreptatesc sa ne situam pe primul plan in Europa ca vechime, nu-mi este usor sa le raspund unor persoane care nu citesc nici ce spun, inteligent, altii despre noi si nici macar ce scriu eu. Studii impecabile cromozomiale, la nivel de mitocondrie folosind PCR (polimerase chain reaction), pot determina originea materna a unor mumii vechi de sute si mii de ani. Cand am scris “Epopeea Poporului Carpato-Dunarean”, m-am bazat pe astfel de cercetari, dar si pe cartea unei somitati in domeniul preistoriei Europei, D-l V. Gordon Childe, profesor la Universitatea din Oxford, Anglia, caruia i se publica, in anul 1993, la Barnes & Noble Books, New York, “The History of Civilization- The Aryans”. El exploreaza intr-un mod fascinant originea si difuzarea limbilor in Europa preistorica. Iar intre paginile 176-177 publica si o harta aratand leaganul aryenilor in timpul primei lor aparitii si minune mare, spatiul Carpato-Dunarean este cel vizat. Cind roata, plugul, jugul, caruta cu doua, trei si patru roti apar pentru prima data in lume pe teritoriul nostru, dacic, cind primul mesaj scris din istoria omenirii se gaseste tot pe teritoriul nostru, cind primii fermieri din Europa sunt descrisi pe acelasi spatiu, intr-o perioada cind Anglia abia se separa de continent si din peninsula devenea insula – 6,500 d.i.H., (vezi John North, “A new interpretation of prehistoric man and the cosmos”, 1996, Harper Collins Publishers, 1230 Avenue of Americas, New York, 10020, Chronology), nu-ti vine a crede ca tocmai cei pentru care aduni aceste informatii formidabile despre poporul si spatiul pe care il ocupa tara noastra, te deceptioneza. La Primul Congres International de Dacologie,din anul 2000, de la Bucuresti, dl.profesor doctor in istorie Augustin Deac ne vorbea despre “Codex Rohonczy”, o cronica daco-romaneasca insumand 448 pagini, scrisa in limba romana arhaica, “latina vulgara”cu alfabet geto-dac. Pe fiecare pagina se afla scrise circa 9-14 randuri. In text sunt intercalate 86 de miniaturi executate cu pana, care prezinta diferite scene laice si religioase. Directia scrierii este de la dreapta la stanga si textul se citeste de jos in sus. Descoperim ca in bisericele vechi, daco-romanesti, cultul ortodox se exercita in limba “latina vulgara”, chiar pina in secolele XII-XIII, cand s-a trecut la oficierea cultului in limbile greaca si slavona. Codexul cuprinde mai multe texte, ca Juramantul tinerilor vlahi, diferite discursuri rostite in fata ostasilor vlahi inaintea luptelor cu migratorii pecenegi, cumani, unguri, o Cronica privind viata voievodului Vlad, care a condus Vlahia intre anii 1046-1091, Imnul victoriei vlahilor, condusi de Vlad asupra pecenegilor, insotit de note musicale etc. Atunci te miri si te intrebi : ” de ce institute de specialitate ale Academiei Romane au ramas pasive la descoperirea si descifrarea acestui document istoric, scris in limba daco-romana, latina dunareana” intr-un alfabet geto-dacic existent de milenii, cu mult inaintea celui latin al romanilor? Dar, dupa orientarea ideologica ce o au cei sus amintiti, ar fi preferat ca acest diamant sa nu se fi descoperit. Academia Romana ar fi trebuit sa organizeze o mare sesiune stiintifica cu caracter nu atit national, cat international. Dar si ei, la fel ca si “romanii adevarati”, vajnicii urmasi ai lui Traian de la Deva si Judetul Hunedoara, arata ce inseamna sa-ti dispretuiesti stramosii, trecutul, neamul, patria si poporul. Faptul ca NOI suntem stramosi tuturor popoarelor latine si nicidecum o ruda marginala, abia acceptata, ar trebui sa ne faca sa ne mandrim si nu sa cautam contra-argumente. Noi vom continua sa facem dezinteresat aceea ce institutiile abilitate ale statului romin, care traiesc din bani publici, nu fac.
Dr. NAPOLEON SAVESCU, New York, SUA
sursa: neamul-romanesc.com
Ipocritul Alexandru Florea
Cautatorii de comori
Aurul dacilor e pe maini bune
In fiecare primavara, cand zapada se ascunde in pantecele muntilor iar batranele cetati dacice se scutura de inghetul iernii, apar ei: cautatorii. Pe hartile lor se afla comori mult mai valoroase decat aurul: aflarea adevarului despre strabuni si, in acelasi timp, regasirea. Regasirea unei identitati pierdute undeva in negurile istoriei. Cautatorii sunt tineri. Entuziasti, temerari, lupta cu pasiune pentru salvarea traditiilor amenintate de globalizare. Cautatorii sunt cei care isi saruta iubitele de Dragobete si nu de Valentine's Day. Sunt cei pentru care se deschid cerurile in noaptea de Sanziene. Foarte diferiti ca profesie, uniti in cateva organizatii non-guvernamentale, si-au ales ca scop cultul istoriei, protejarea siturilor arheologice si promovarea valorilor si traditiilor nationale. Mandri de ceea ce au reusit sa faca in numai cativa ani, uneori cu ajutorul autoritatilor, dar de cele mai multe ori singuri, avand ca unica sursa de finantare propriul buzunar, sunt decisi sa duca la capat ceea ce au inceput. [...]
Da, dar daca vreunul dintre tinerii aia entuziasti, temerari, care lupta cu pasiune pentru salvarea traditiilor amenintate de globalizare indrazneste sa faca o petitie si sa o posteze ca mesaj pe blogul dansului - dacica.ro/blog, acel tanar va descoperi cenzura. Foarte urat. Foarte, foarte urat. Cum ramane cu principiile, libertatea, speranta, entuziasmul, cautatorii, temeritatea, pasiunea, batranele cetati dacice, strabunii, regasirea... A, si aurul dacilor e intr-adevar pe maini bune.
Aurul dacilor e pe maini bune
In fiecare primavara, cand zapada se ascunde in pantecele muntilor iar batranele cetati dacice se scutura de inghetul iernii, apar ei: cautatorii. Pe hartile lor se afla comori mult mai valoroase decat aurul: aflarea adevarului despre strabuni si, in acelasi timp, regasirea. Regasirea unei identitati pierdute undeva in negurile istoriei. Cautatorii sunt tineri. Entuziasti, temerari, lupta cu pasiune pentru salvarea traditiilor amenintate de globalizare. Cautatorii sunt cei care isi saruta iubitele de Dragobete si nu de Valentine's Day. Sunt cei pentru care se deschid cerurile in noaptea de Sanziene. Foarte diferiti ca profesie, uniti in cateva organizatii non-guvernamentale, si-au ales ca scop cultul istoriei, protejarea siturilor arheologice si promovarea valorilor si traditiilor nationale. Mandri de ceea ce au reusit sa faca in numai cativa ani, uneori cu ajutorul autoritatilor, dar de cele mai multe ori singuri, avand ca unica sursa de finantare propriul buzunar, sunt decisi sa duca la capat ceea ce au inceput. [...]
Da, dar daca vreunul dintre tinerii aia entuziasti, temerari, care lupta cu pasiune pentru salvarea traditiilor amenintate de globalizare indrazneste sa faca o petitie si sa o posteze ca mesaj pe blogul dansului - dacica.ro/blog, acel tanar va descoperi cenzura. Foarte urat. Foarte, foarte urat. Cum ramane cu principiile, libertatea, speranta, entuziasmul, cautatorii, temeritatea, pasiunea, batranele cetati dacice, strabunii, regasirea... A, si aurul dacilor e intr-adevar pe maini bune.
18 dec. 2009
Stimate domn Alexandru Florea
"Foarte frumos ca ai timp sa postezi, dar sa dai drumul la comentarii nu poti, mai ales ca-n comentariul meu nu e vorba decat de o petitie de salvare a Sarmizegetusei, aia de care iti pasa mult de tot."
Stimate domn/doamna,
Aveti o tehnica de abordare "minunata". Daca planul dumneavoastra de A FACE CEVA incepe cu o astfel de exprimare... va doresc mult succes.
Pana una alta, va rog sa renuntati la orice forma de comunicare cu editura Dacica. Un lucru elementar, cum ar fi folosirea unui simplu pronume de politete ne impiedica sa avem o discutie constructiva sau, pur si simplu, o discutie.
O zi frumoasa,
Alexandru Florea
Director executiv
Director executiv
Editura Dacica
Bucureşti, Sector 2
Str. Tudor Arghezi, Nr 21
alexandru.florea@dacica.ro
www.dacica.ro
, ma scuzati ca dupa patru zile de la postarea unui mesaj pe dacica.ro/blog, mesaj cu petitia pentru salvarea Sarmizegetusei, m-am adresat dumneavoastra fara o formula de politete, fiind putin suparat de faptul ca acel comentariu era clar ca nu va fi publicat. Eram pe un blog si nu am realizat ca trebuie sa formulez un enunt absolut corect din punct de vedere al etichetei sociale.
Ma gandeam sa trimit acest raspuns la mail-ul primit, in ciuda interdictiei de a mai comunica cu somitatile respective. Dar m-am razgandit. Stiti de ce? Pentru ca in timp ce astia fac bani de pe urma dacilor, nu fac nimic concret in a salva vreo cetate dacica. Daca misca vreunul ca mine il ignora, nu le-a venit lor ideea de a face vreo petitie (sau alt demers) si, in plus, poate nu iese nimic profitabil. Acum ca i-am lezat onoarea domnului Alexandru Florea intr-un mod impardonabil, dansul nu are alta optiune decat a incheia orice comunicare... Ce ar insemna, de exemplu, o campanie in "Formula As" sau in alta publicatie centrala. Sau la vreo televiziune la care ei ar avea un acces relativ usor. De ce nu fac nimic? Ei pot aduna printr-o campanie publica 100.000 de semnaturi, relativ usor. Nu vor? Se pare ca da. Care-i profitul? Sau s-or gandi ca n-are nicio sansa de reusita, asa ca mai bine mai fac ei niste monede dacice dupa model roman si la vand. Ah da si mai fac si niste plimbari, vara, pe la cetate, alea reprezentad suficienta actiune civica. Si nu e vorba numai de editura dacica.ro, este vorba de intreaga presa care stie ce se intampla, dar in afara de a constata dezastrul, nu misca un deget spre a FACE CEVA. Deci problema nu este numai la oficialitati, ci chiar si la cei carora ar trebui, teoretic, sa le pese. Totusi, ganditi-va ca ar putea iesi niste bani pentru dumneavoastra, domnule Alexandru Florea, in urma unui demers de genul acesta. Cate articole se pot scrie, se poate face o carte sau chiar turna un film. Faceti dumneavoastra sau colaboratorii dumneavoastra o petitie, eu o voi semna, o vor semna, banuiesc, si cei care au semnat petitia mea. Daca nu faceti o petitie, puneti presiune pe autoritati printr-o campanie sustinuta de presa. Sau faceti o petitie, sustineti o campanie de presa si organizati si niste proteste organizate si pasnice, FACETI CEVA. Aveti, banuiesc, repet, suficiente relatii si o editura, FACETI CEVA. Stiu ca nu este un moment propice din punct de vedere economic pentru tara, dar consider ca salvarea istoriei nu necesita vreun moment optim de a actiona. Vorbind de economie, fac o paranteza si spun ca o Sarmizegetusa dezgropata si promovata ar fi o mana cereasca pentru turismul romanesc. Si nu numai Sarmizegetusa, toate monumentele istorice abandonate de pe teritoriul Romaniei.
Eu o sa fiu fericit ca se va salva capitala dacilor. Dumneavoastra la fel. Impreuna cu noi toti romanii, cred, indiferent de preferinte politice sau istorice sau de alt tip.
Sunt sigur ca Alex nu va face nimic, dupa modul ipocrit in care a actionat in cazul meu. Am fost intr-adevar malitios, dar de aici pana la aberatia ca ei raspund numai celor care se adreseaza cu pronume de politete, e drum lung. Spune ca nu vrei sa ai nimic de a face cu orice actiune efectiva care ar putea misca ceva in problema respectiva si gata. A, si am fost malitios pentru ca nu ma asteptam ca tocmai blogul respectiv sa inchida ochii la petitia asta. Aveam senzatia eronata ca fiind o idee despre care ei spun ca-i preocupa, n-ar avea nimic impotriva postarii unui amarat de mesaj care sa faca mai cunoscuta petitia. De asemenea, sansele ca vreo publicatie centrala sa preia acest demers prea curand si sa-l popularizeze sunt mici. Asa ca nu pot decat sa ma adresez voua, celor care ma cititi, si sa va cer ajutorul in a populariza aceasta petitie. Trimteti-o cunostintelor, prietenilor, postati-o pe twitter, facebook, myspace s.a.m.d. sau daca aveti vreun blog, postati-o acolo. Cand vom fi mai multi nu vor putea sa ne ignore. Stiu ca este un indemn venit de la un strain semi-anonim, care-si da numele doar sporadic, pe unde trebuie, dar nu am considerat ca persoana mea este importanta, ci mesajul petiei. O sa-mi actualizez, totusi, si profilul, ca sa stiti si cu cine aveti de a face.
Bucureşti, Sector 2
Str. Tudor Arghezi, Nr 21
alexandru.florea@dacica.ro
www.dacica.ro
, ma scuzati ca dupa patru zile de la postarea unui mesaj pe dacica.ro/blog, mesaj cu petitia pentru salvarea Sarmizegetusei, m-am adresat dumneavoastra fara o formula de politete, fiind putin suparat de faptul ca acel comentariu era clar ca nu va fi publicat. Eram pe un blog si nu am realizat ca trebuie sa formulez un enunt absolut corect din punct de vedere al etichetei sociale.
Ma gandeam sa trimit acest raspuns la mail-ul primit, in ciuda interdictiei de a mai comunica cu somitatile respective. Dar m-am razgandit. Stiti de ce? Pentru ca in timp ce astia fac bani de pe urma dacilor, nu fac nimic concret in a salva vreo cetate dacica. Daca misca vreunul ca mine il ignora, nu le-a venit lor ideea de a face vreo petitie (sau alt demers) si, in plus, poate nu iese nimic profitabil. Acum ca i-am lezat onoarea domnului Alexandru Florea intr-un mod impardonabil, dansul nu are alta optiune decat a incheia orice comunicare... Ce ar insemna, de exemplu, o campanie in "Formula As" sau in alta publicatie centrala. Sau la vreo televiziune la care ei ar avea un acces relativ usor. De ce nu fac nimic? Ei pot aduna printr-o campanie publica 100.000 de semnaturi, relativ usor. Nu vor? Se pare ca da. Care-i profitul? Sau s-or gandi ca n-are nicio sansa de reusita, asa ca mai bine mai fac ei niste monede dacice dupa model roman si la vand. Ah da si mai fac si niste plimbari, vara, pe la cetate, alea reprezentad suficienta actiune civica. Si nu e vorba numai de editura dacica.ro, este vorba de intreaga presa care stie ce se intampla, dar in afara de a constata dezastrul, nu misca un deget spre a FACE CEVA. Deci problema nu este numai la oficialitati, ci chiar si la cei carora ar trebui, teoretic, sa le pese. Totusi, ganditi-va ca ar putea iesi niste bani pentru dumneavoastra, domnule Alexandru Florea, in urma unui demers de genul acesta. Cate articole se pot scrie, se poate face o carte sau chiar turna un film. Faceti dumneavoastra sau colaboratorii dumneavoastra o petitie, eu o voi semna, o vor semna, banuiesc, si cei care au semnat petitia mea. Daca nu faceti o petitie, puneti presiune pe autoritati printr-o campanie sustinuta de presa. Sau faceti o petitie, sustineti o campanie de presa si organizati si niste proteste organizate si pasnice, FACETI CEVA. Aveti, banuiesc, repet, suficiente relatii si o editura, FACETI CEVA. Stiu ca nu este un moment propice din punct de vedere economic pentru tara, dar consider ca salvarea istoriei nu necesita vreun moment optim de a actiona. Vorbind de economie, fac o paranteza si spun ca o Sarmizegetusa dezgropata si promovata ar fi o mana cereasca pentru turismul romanesc. Si nu numai Sarmizegetusa, toate monumentele istorice abandonate de pe teritoriul Romaniei.
Eu o sa fiu fericit ca se va salva capitala dacilor. Dumneavoastra la fel. Impreuna cu noi toti romanii, cred, indiferent de preferinte politice sau istorice sau de alt tip.
Sunt sigur ca Alex nu va face nimic, dupa modul ipocrit in care a actionat in cazul meu. Am fost intr-adevar malitios, dar de aici pana la aberatia ca ei raspund numai celor care se adreseaza cu pronume de politete, e drum lung. Spune ca nu vrei sa ai nimic de a face cu orice actiune efectiva care ar putea misca ceva in problema respectiva si gata. A, si am fost malitios pentru ca nu ma asteptam ca tocmai blogul respectiv sa inchida ochii la petitia asta. Aveam senzatia eronata ca fiind o idee despre care ei spun ca-i preocupa, n-ar avea nimic impotriva postarii unui amarat de mesaj care sa faca mai cunoscuta petitia. De asemenea, sansele ca vreo publicatie centrala sa preia acest demers prea curand si sa-l popularizeze sunt mici. Asa ca nu pot decat sa ma adresez voua, celor care ma cititi, si sa va cer ajutorul in a populariza aceasta petitie. Trimteti-o cunostintelor, prietenilor, postati-o pe twitter, facebook, myspace s.a.m.d. sau daca aveti vreun blog, postati-o acolo. Cand vom fi mai multi nu vor putea sa ne ignore. Stiu ca este un indemn venit de la un strain semi-anonim, care-si da numele doar sporadic, pe unde trebuie, dar nu am considerat ca persoana mea este importanta, ci mesajul petiei. O sa-mi actualizez, totusi, si profilul, ca sa stiti si cu cine aveti de a face.
De la Miorita ni se trage
Exista un hop in literatura noastra peste care am sarit cu bine, dar cu aferentele noduri in gat.
Placut surprinsa am fost in clasa a VIII-a in momentul in care, la ora de romana, unde in mod "normal" se dictau cu spor si drag interminabilele comentarii literare, doamna profesoara ne-a intrebat ce credem noi despre atitudinea ciobanasului moldovean din Miorita.
O parte din colegii mei erau surprinsi si profund derutati de intrebare. Unii rasfoiau de zor caietul in speranta gasirii raspunsului. Foarte rar ni se cerea sa gandim singuri, sa avem idei proprii, ceea ce, facand o paranteza, a devenit chiar "periculos" acum, studenta fiind...
Cand mi-a venit randul sa raspund, am spus destul de raspicat, desi intr-o exprimare nu tocmai literara, dar graitoare si oarecum reprezentativa pentru generatia mea de cei mai tineri "despionerati" ce ne aflam: "Cred ca ciobanasul moldovean e revoltator de fraier si e cam las. Daca ar fi un pic mai istet i-ar ataca el pe dusmani sau macar s-ar apara. Dar nu, el accepta asa, ca o mamaliga totul. Fara lupta". E inutil sa comentez reactia profesoarei.
Memorabila, insa, este ipoteza lansata de un coleg, care afirma ca "ciobanasul e timid, nu poate sa-si gaseasca singur o iubita si se gandeste ca, dupa moarte, s-ar putea insura si el ca tot omul". Desi, mireasa asta a lui era "mandra craiasa, a lumii mireasa". Nu contestam sub nicio forma valoarea artistica a sintagmei, in fapt o metafora reusita, insa e mare generatoare de interpretari, dupa cum se vede.
Alta colega era revoltata de ideea ca, desi era lucid si constient de durerea pricinuita mamei sale de moartea lui, ciobanasul moldovean nu se sinchiseste sa o crute de o astfel de durere, nu misca un pai in acest sens, mai ales ca este "maicuta batrana cu braul de lana" si, prin urmare, foarte fragila si neajutorata. Da dovada de prea multa comoditate si accepta totul fara sa lupte pentru a schimba lucrurile care nu-i convin si care, mai rau, ii aduc un sfarsit prematur. Asa ca scoateti fratilor Miorita din manuale pana nu ne ciunteste de tot sufletul de romani. Am mai putea salva cumva generatiile viitoare de la blazare, non-actiune si comoditate. Ne-am putea scoate din vocabular expresia "Ei, asta e!". Stiti ceva? M-am saturat sa tot zicem "Asta e!". Semn clar de acceptare cu resemnarea de rigoare.
Ma ingrozesc auzindu-i pe actualii mei colegi ca aspira deja la statutul de someri cu diploma. Nici macar nu avut, acolo, in infima tentativa de cautare a unei slujbe si se vad deja someri. Iar multora inca nu le este clar, in anul III, de fac ei facultate. Cica "asa trebuie" sau "ca asa au vrut parintii". Nu au vointa proprie, asta e! a se consemna ca mai sus am folosit un "Asta e!" cu valoare constatativ-ironica!!! Nu ma dezic de propriile afirmatii, decat in cazul in care mi se demonstreaza cu argumente valabile contrariul.
Suntem un popor de resemnati cu diploma... Acceptam cu o seninatate stupida tot ce ni se intampla. "Ei, acum daca ei vor sa ma omoare, asta e!" spune ciobanasul si nu lupta o secunda sa sa-si schimbe ceea ce crede el ca este destinul sau. Ba, mai mult, isi organizeaza inmormantarea in cel mai mic detaliu, starnind invidia celui mai bun angajat de la pompe funebre!
Hai sa fim seriosi! De liberul arbitru n-o fi auzit el, ciobanasul nostru, dar nici macar un gram de amarat de instinct de conservare sa nu aiba in dotare?! E prea de tot!
In ciuda valorii estetice, Miorita e un rau secular, care ni s-a inradacinat aproape iremediabil in mentalitate si de care tare mi-e teama ca nu vom scapa prea curand. Parca ar fi varianta carpato-danubiano-pontica a "Cronicii unei morti anuntate" a lui Gabriel Garcia-Marquez. In cazul de fata "Cronica unei morti (stupid) acceptate".
Asa ca... scoateti Miorita din manuale (daca nu s-o fi intamplat deja, desi e putin probabil), pana nu e prea tarziu!!! Tot astfel a devenit imperios necesara si scoaterea termenului de "tranzitie" din vocabularul societatii romanesti. Totusi, daca nu se poate renunta la el nici in ruptul capului, propun sa-i dam un loc de cinste si sa ne numim tara cu el: Republica de Tranzitie Romania. Adica de vreo 14 ani "tranzitam". Spre ce? Parca mai stie cineva! Sau parca mai conteaza in mod esential! Noi sa fim sanatosi, sa tranzitam cu cantec inainte! Electoral daca se poate, ca tot se deschide sezonul la promisiuni si cel de vanatoare de naivi! Poate ca de data asta nu ne vom mai adanci, pentru a nu stiu cata oara, in cine stie ce stari "de lama", cum se definesc, mai nou, eufemistic vorbind, starile depresive cu intentii clare de sinucidere.
Oana Ion, Litere, an IV
Universitaria, noiembrie 2003
Placut surprinsa am fost in clasa a VIII-a in momentul in care, la ora de romana, unde in mod "normal" se dictau cu spor si drag interminabilele comentarii literare, doamna profesoara ne-a intrebat ce credem noi despre atitudinea ciobanasului moldovean din Miorita.
O parte din colegii mei erau surprinsi si profund derutati de intrebare. Unii rasfoiau de zor caietul in speranta gasirii raspunsului. Foarte rar ni se cerea sa gandim singuri, sa avem idei proprii, ceea ce, facand o paranteza, a devenit chiar "periculos" acum, studenta fiind...
Cand mi-a venit randul sa raspund, am spus destul de raspicat, desi intr-o exprimare nu tocmai literara, dar graitoare si oarecum reprezentativa pentru generatia mea de cei mai tineri "despionerati" ce ne aflam: "Cred ca ciobanasul moldovean e revoltator de fraier si e cam las. Daca ar fi un pic mai istet i-ar ataca el pe dusmani sau macar s-ar apara. Dar nu, el accepta asa, ca o mamaliga totul. Fara lupta". E inutil sa comentez reactia profesoarei.
Memorabila, insa, este ipoteza lansata de un coleg, care afirma ca "ciobanasul e timid, nu poate sa-si gaseasca singur o iubita si se gandeste ca, dupa moarte, s-ar putea insura si el ca tot omul". Desi, mireasa asta a lui era "mandra craiasa, a lumii mireasa". Nu contestam sub nicio forma valoarea artistica a sintagmei, in fapt o metafora reusita, insa e mare generatoare de interpretari, dupa cum se vede.
Alta colega era revoltata de ideea ca, desi era lucid si constient de durerea pricinuita mamei sale de moartea lui, ciobanasul moldovean nu se sinchiseste sa o crute de o astfel de durere, nu misca un pai in acest sens, mai ales ca este "maicuta batrana cu braul de lana" si, prin urmare, foarte fragila si neajutorata. Da dovada de prea multa comoditate si accepta totul fara sa lupte pentru a schimba lucrurile care nu-i convin si care, mai rau, ii aduc un sfarsit prematur. Asa ca scoateti fratilor Miorita din manuale pana nu ne ciunteste de tot sufletul de romani. Am mai putea salva cumva generatiile viitoare de la blazare, non-actiune si comoditate. Ne-am putea scoate din vocabular expresia "Ei, asta e!". Stiti ceva? M-am saturat sa tot zicem "Asta e!". Semn clar de acceptare cu resemnarea de rigoare.
Ma ingrozesc auzindu-i pe actualii mei colegi ca aspira deja la statutul de someri cu diploma. Nici macar nu avut, acolo, in infima tentativa de cautare a unei slujbe si se vad deja someri. Iar multora inca nu le este clar, in anul III, de fac ei facultate. Cica "asa trebuie" sau "ca asa au vrut parintii". Nu au vointa proprie, asta e! a se consemna ca mai sus am folosit un "Asta e!" cu valoare constatativ-ironica!!! Nu ma dezic de propriile afirmatii, decat in cazul in care mi se demonstreaza cu argumente valabile contrariul.
Suntem un popor de resemnati cu diploma... Acceptam cu o seninatate stupida tot ce ni se intampla. "Ei, acum daca ei vor sa ma omoare, asta e!" spune ciobanasul si nu lupta o secunda sa sa-si schimbe ceea ce crede el ca este destinul sau. Ba, mai mult, isi organizeaza inmormantarea in cel mai mic detaliu, starnind invidia celui mai bun angajat de la pompe funebre!
Hai sa fim seriosi! De liberul arbitru n-o fi auzit el, ciobanasul nostru, dar nici macar un gram de amarat de instinct de conservare sa nu aiba in dotare?! E prea de tot!
In ciuda valorii estetice, Miorita e un rau secular, care ni s-a inradacinat aproape iremediabil in mentalitate si de care tare mi-e teama ca nu vom scapa prea curand. Parca ar fi varianta carpato-danubiano-pontica a "Cronicii unei morti anuntate" a lui Gabriel Garcia-Marquez. In cazul de fata "Cronica unei morti (stupid) acceptate".
Asa ca... scoateti Miorita din manuale (daca nu s-o fi intamplat deja, desi e putin probabil), pana nu e prea tarziu!!! Tot astfel a devenit imperios necesara si scoaterea termenului de "tranzitie" din vocabularul societatii romanesti. Totusi, daca nu se poate renunta la el nici in ruptul capului, propun sa-i dam un loc de cinste si sa ne numim tara cu el: Republica de Tranzitie Romania. Adica de vreo 14 ani "tranzitam". Spre ce? Parca mai stie cineva! Sau parca mai conteaza in mod esential! Noi sa fim sanatosi, sa tranzitam cu cantec inainte! Electoral daca se poate, ca tot se deschide sezonul la promisiuni si cel de vanatoare de naivi! Poate ca de data asta nu ne vom mai adanci, pentru a nu stiu cata oara, in cine stie ce stari "de lama", cum se definesc, mai nou, eufemistic vorbind, starile depresive cu intentii clare de sinucidere.
Oana Ion, Litere, an IV
Universitaria, noiembrie 2003
17 dec. 2009
"Hagymakupolás honfoglalás"
Un redactor al televiziunii Duna TV, din Ungaria, care a realizat un film controversat despre presupusa expansiune a Bisericii Ortodoxe Romane in asa-zisul tinutul secuiesc, a fost premiat sambata, la Miercurea Ciuc, pentru contributia adusa la pastrarea identitatii maghiarilor, transmite Agerpres. Premiul Julianus, acordat de fundatia cu acelasi nume din Miercurea Ciuc, a ajuns in acest an la sapte personalitati maghiare din Romania, Ungaria, Ucraina si Slovacia. Unul dintre laureati este redactorul Csáky Zoltán, de la televiziunea Duna, din Budapesta, care in urma cu cativa ani a realizat, impreuna cu Marassy Geza, un film intitulat intitulat "Hagymakupolás honfoglalás" (n.r. - in traducere libera "Ocupare de patrie prin intermediul religiei"). Decernarea premiilor Julianus a ajuns la cea de-a 17-a editie, pana acum fiind laureate peste 90 de persoane din Ungaria, Romania, Slovacia, Olanda, Austria, Turcia sau SUA. De-a lungul anilor au primit premiul Julianus ex-premierul ungar Orban Viktor, fostul ministru al Justitiei de la Budapesta David Ibolya, presedintele Comisiei de Afaceri Externe a Parlamentului de la Budapesta, Nemeth Zsolt, episcopul reformat Tokes Laszlo, controversata avocata austriaca Eva Maria Braki si presedintele Ligii Pro Europa, Smaranda Enache. Julianus a fost un calugar dominican care la inceputul secolului al XIII-lea a plecat in Asia ca sa caute originea maghiarilor.
Atac la adresa statului roman si a Bisericii Ortodoxe romane La inceputul lunii noiembrie, ziarul ZIUA scria ca, in filmul documentar, realizat de doi reporteri ai televiziunii Duna TV din Ungaria si prezentat in fata catorva zeci de persoane aflate in aula Universitatii Maghiare Sapientia din Miercurea Ciuc, se afirma ca "o parte" din maghiarii transilvaneni se simt opresati de "expansiunea Bisericii Ortodoxe". O parte dintre maghiarii din Ardeal vad in expansiunea Bisericii Ortodoxe in zona o amenintare la adresa "Pamantului Secuiesc" si a identitatii maghiare, arata filmul realizat de reporterii ungari Csaky Zoltan si Marassy Geza. O serie de personalitati ale lumii politice maghiare din Romania si-au manifestat, in cadrul documentarului, ingrijorarea fata de incercarea statului roman de a "romaniza" zona prin construirea de biserici ortodoxe si ame-najarea de unitati militare. Fostul presedinte al Consiliului Judetean Harghita, Kolumban Gabor, a afirmat ca implementarea democratiei in aceasta zona este impiedicata de mai multi factori, printre care se numara si religia. Viceprimarul municipiului Miercurea Ciuc, Papp Elod, si-a exprimat, la randul sau, in cadrul aceluiasi documentar, dezacordul fata de expansiunea ortodoxa in zona Ciuc, afirmand insa ca este vorba despre o expansiune care "in mod legal nu poate fi oprita". "Educand atatia tineri maghiari, viitorul va fi al nostru" Dupa vizionarea casetei, asistenta a analizat situatia "grava" in care se afla "pamantul secuiesc". Unii au afirmat ca ar trebui organizate miscari de amploare pentru a protesta fata de romanizarea Ardealului prin intermediul Bisericii Ortodoxe, propunand ca acest lucru sa se realizeze prin intermediul preotilor reformati. Decanul Universitatii Sapientia de la Miercurea Ciuc, Lanyi Szabolcs, a afirmat ca nu este intamplator faptul ca lansarea casetei video a avut loc in aula universitatii. "Educand atatia tineri maghiari, viitorul va fi al nostru", a afirmat Szabolcs.Titlul casetei prezentate este "Hagymakupolas-Honfoglalas", ceea ce poate insemna, intr-o traducere libera, ocupare de patrie prin intermediul religiei. Filmul a durat aproximativ 40 de minute si a inceput prin prezentarea unor imagini de la o slujba ortodoxa. Chipul lui Tokes Laszlo a aparut pe fundal si a deschis sirul opiniilor prezentate pe tema acestui subiect, opinii completate de imagini cu bisericile ortodoxe din zona Ghimes si Izvorul Muresului, respectiv cu asezamantul de la Odorheiu Secuiesc. Imaginile sunt urmate de un scurt istoric referitor la venirea, in zona, a primilor pastori romani din Moldova si din sudul tarii, acestia formand mici grupuri in Ardeal, dupa care si-au ridicat biserici.Totodata, au fost vizionate cadre filmate cu ocazia unei manifestatii de strada, organizate, in anul 2000, la Sfantu Gheorghe, in cadrul careia o masa de oameni cu steaguri tricolore intona "Noi suntem romani", iar Petre Turlea chema lumea sa militeze pentru pastrarea identitatii romanesti in zona. Cei intervievati de reporterii Duna TV au apreciat ca pamantul secuiesc pierde din teritoriu din cauza bisericii ortodoxe, problema nefiind neaparat cladirile in sine, ci scopul pentru care au fost ridicate si mesajul pe care il transmit. Asezamantul de la Odorheiu Secuiesc a fost interpretat, astfel, drept un "cal troian" in oras. Primarul Szasz Jeno si-a aratat, in aceste conditii, frustrarea fata de faptul ca orfelinatul, care constituie, paralel cu aducerea trupelor romanesti, un factor important in actiunea de romanizare a zonei. Filmul s-a incheiat cu un cadrul amplu filmat in timpul pelerinajului de Rusalii organizat la Sumuleu, unde mii de oameni asistau la slujba religioasa, unii dintre ei tinand in maini drapelul Ungariei. M.A.B.
sursa: www.ziua.ro
Bravo, superb, oricum se pare ca vom avea 3 sau 4 ministri maghiari, unul chiar la ministerul pentru dezvoltarea autonomiei, aa regionala. Vad acum ca la cultura s-ar putea sa fie Marko Bela, mirabolant. In timp ce tara-i rupta-n doua, astia-si vad de treaba si erodeaza, mai departe, integritatea teritoriala a Romaniei. Nu-i panica, totusi, un baiat pe youtube mi-a spus ca dacii nu au fost niciodata in Transilvania, asa ca oamenii doar vor inapoi teritoriul care a format intotdeuna inima statului ungar. Si oricum, noi nu suntem daci, asa ca nu vad ce dracu' ne-ar supara asa tare ruperea Transilvaniei, cu Sarmizegetusa cu tot, de Romania. In plus, asa ceva n-are domne' cum sa se-ntample, doar suntem in UE, unde domnesc democratia si echitatea. Vedem asta de cand am intrat in uniune, ca abuzurile si instigarile de orice fel au disparut ca prin farmec. Imi scuzati pornirea de a publica acest text malitios din Ziua, nu stiu ce m-a apucat.
Atac la adresa statului roman si a Bisericii Ortodoxe romane La inceputul lunii noiembrie, ziarul ZIUA scria ca, in filmul documentar, realizat de doi reporteri ai televiziunii Duna TV din Ungaria si prezentat in fata catorva zeci de persoane aflate in aula Universitatii Maghiare Sapientia din Miercurea Ciuc, se afirma ca "o parte" din maghiarii transilvaneni se simt opresati de "expansiunea Bisericii Ortodoxe". O parte dintre maghiarii din Ardeal vad in expansiunea Bisericii Ortodoxe in zona o amenintare la adresa "Pamantului Secuiesc" si a identitatii maghiare, arata filmul realizat de reporterii ungari Csaky Zoltan si Marassy Geza. O serie de personalitati ale lumii politice maghiare din Romania si-au manifestat, in cadrul documentarului, ingrijorarea fata de incercarea statului roman de a "romaniza" zona prin construirea de biserici ortodoxe si ame-najarea de unitati militare. Fostul presedinte al Consiliului Judetean Harghita, Kolumban Gabor, a afirmat ca implementarea democratiei in aceasta zona este impiedicata de mai multi factori, printre care se numara si religia. Viceprimarul municipiului Miercurea Ciuc, Papp Elod, si-a exprimat, la randul sau, in cadrul aceluiasi documentar, dezacordul fata de expansiunea ortodoxa in zona Ciuc, afirmand insa ca este vorba despre o expansiune care "in mod legal nu poate fi oprita". "Educand atatia tineri maghiari, viitorul va fi al nostru" Dupa vizionarea casetei, asistenta a analizat situatia "grava" in care se afla "pamantul secuiesc". Unii au afirmat ca ar trebui organizate miscari de amploare pentru a protesta fata de romanizarea Ardealului prin intermediul Bisericii Ortodoxe, propunand ca acest lucru sa se realizeze prin intermediul preotilor reformati. Decanul Universitatii Sapientia de la Miercurea Ciuc, Lanyi Szabolcs, a afirmat ca nu este intamplator faptul ca lansarea casetei video a avut loc in aula universitatii. "Educand atatia tineri maghiari, viitorul va fi al nostru", a afirmat Szabolcs.Titlul casetei prezentate este "Hagymakupolas-Honfoglalas", ceea ce poate insemna, intr-o traducere libera, ocupare de patrie prin intermediul religiei. Filmul a durat aproximativ 40 de minute si a inceput prin prezentarea unor imagini de la o slujba ortodoxa. Chipul lui Tokes Laszlo a aparut pe fundal si a deschis sirul opiniilor prezentate pe tema acestui subiect, opinii completate de imagini cu bisericile ortodoxe din zona Ghimes si Izvorul Muresului, respectiv cu asezamantul de la Odorheiu Secuiesc. Imaginile sunt urmate de un scurt istoric referitor la venirea, in zona, a primilor pastori romani din Moldova si din sudul tarii, acestia formand mici grupuri in Ardeal, dupa care si-au ridicat biserici.Totodata, au fost vizionate cadre filmate cu ocazia unei manifestatii de strada, organizate, in anul 2000, la Sfantu Gheorghe, in cadrul careia o masa de oameni cu steaguri tricolore intona "Noi suntem romani", iar Petre Turlea chema lumea sa militeze pentru pastrarea identitatii romanesti in zona. Cei intervievati de reporterii Duna TV au apreciat ca pamantul secuiesc pierde din teritoriu din cauza bisericii ortodoxe, problema nefiind neaparat cladirile in sine, ci scopul pentru care au fost ridicate si mesajul pe care il transmit. Asezamantul de la Odorheiu Secuiesc a fost interpretat, astfel, drept un "cal troian" in oras. Primarul Szasz Jeno si-a aratat, in aceste conditii, frustrarea fata de faptul ca orfelinatul, care constituie, paralel cu aducerea trupelor romanesti, un factor important in actiunea de romanizare a zonei. Filmul s-a incheiat cu un cadrul amplu filmat in timpul pelerinajului de Rusalii organizat la Sumuleu, unde mii de oameni asistau la slujba religioasa, unii dintre ei tinand in maini drapelul Ungariei. M.A.B.
sursa: www.ziua.ro
Bravo, superb, oricum se pare ca vom avea 3 sau 4 ministri maghiari, unul chiar la ministerul pentru dezvoltarea autonomiei, aa regionala. Vad acum ca la cultura s-ar putea sa fie Marko Bela, mirabolant. In timp ce tara-i rupta-n doua, astia-si vad de treaba si erodeaza, mai departe, integritatea teritoriala a Romaniei. Nu-i panica, totusi, un baiat pe youtube mi-a spus ca dacii nu au fost niciodata in Transilvania, asa ca oamenii doar vor inapoi teritoriul care a format intotdeuna inima statului ungar. Si oricum, noi nu suntem daci, asa ca nu vad ce dracu' ne-ar supara asa tare ruperea Transilvaniei, cu Sarmizegetusa cu tot, de Romania. In plus, asa ceva n-are domne' cum sa se-ntample, doar suntem in UE, unde domnesc democratia si echitatea. Vedem asta de cand am intrat in uniune, ca abuzurile si instigarile de orice fel au disparut ca prin farmec. Imi scuzati pornirea de a publica acest text malitios din Ziua, nu stiu ce m-a apucat.
Urmasii Romei
"In afara de Densusianu, Hasdeu si frustratul contemporan Napoleon Savescu mai aveti alte surse din care sa demonstrati ca pamantul este plat si ca romanii sunt de fapt daci ?
Eu zic sa iti faci repede un control la cap, cat mai ai sanse. Asta pentru ca sigur nu ai curaj sa te duci pe un santier arheologic sa vezi cu ochii tai ca ROMANIZAREA ESTE FAPT ISTORIC REAL si nici dorinta de a constientiza ca toate sursele antice+medievale specifica faptul ca populatia din spatiul carpato`dunarean SUNT URMASI AI ROMEI. Deci controlul la cap ramane solutia cea mai plauzibila."
Iuropiăn Sitizăn
Draga cetatean european, deci nu român, multumesc pentru mesaj. Este un semn clar ca anumiti indivizi intra-n panica. Fenomenul trezirii din amnezie nu mai poate fi oprit, totusi, oricat veti tipa voi, improscand, imediat, pe cei care nu va convin cu epitetul de nebun. Stiu ca asta e placa voastra favorita, dar ghinion, suntem multi. Asta cu dileala tine la indivizi izolati, la grupuri mari nu mai tine. Ma asteptam ca, odata cu cresterea volumului de vizitatori, sa mai apara si cate un ...baiat sclipitor ca tine. Asta e. Tin, de asemenea, sa te anunt ca sursele sunt multe, dar sa citesti un text mai lung de trei randuri necesita o anumita capacitate intelectuala, care tie iti lipseste se pare. Am mai intalnit oameni care vorbeau de Nicolae Densusianu, dar nu putusera sa treaca de pagina trei din Dacia Preistorica, textul fiind prea greu pentru creierasul lor neincapator. Nu-i nicio problema, e loc si pentru voi in societate, de aia fost inventata, pentru a ajuta si exemplarele mai incete sa supravietuiasca. In incheiere, vreau sa precizez ca sunt constient ca soldatii romani, din teritoriul ocupat, aveau si ei unele nevoi trupesti; iar ca multi migratori au fost aclimatizati aici, e cert, ei, desigur, neavand nicio picatura de sange dac in ei. De-a lungul secolelor se pare ca nici nu s-a (mai) lipit de voi vreun element dac. Asa ca da, tu si aia, care, in ciuda dovezilor covarsitoare, ii dati inainte cu teoria romanizarii, sunteti urmasii Romei sau ai cui vreti voi. Sper ca ai reusit sa parcurgi pana la capat aceste randuri, cu respect disimulat (adica la misto, pentru tine), eu.
Eu zic sa iti faci repede un control la cap, cat mai ai sanse. Asta pentru ca sigur nu ai curaj sa te duci pe un santier arheologic sa vezi cu ochii tai ca ROMANIZAREA ESTE FAPT ISTORIC REAL si nici dorinta de a constientiza ca toate sursele antice+medievale specifica faptul ca populatia din spatiul carpato`dunarean SUNT URMASI AI ROMEI. Deci controlul la cap ramane solutia cea mai plauzibila."
Iuropiăn Sitizăn
Draga cetatean european, deci nu român, multumesc pentru mesaj. Este un semn clar ca anumiti indivizi intra-n panica. Fenomenul trezirii din amnezie nu mai poate fi oprit, totusi, oricat veti tipa voi, improscand, imediat, pe cei care nu va convin cu epitetul de nebun. Stiu ca asta e placa voastra favorita, dar ghinion, suntem multi. Asta cu dileala tine la indivizi izolati, la grupuri mari nu mai tine. Ma asteptam ca, odata cu cresterea volumului de vizitatori, sa mai apara si cate un ...baiat sclipitor ca tine. Asta e. Tin, de asemenea, sa te anunt ca sursele sunt multe, dar sa citesti un text mai lung de trei randuri necesita o anumita capacitate intelectuala, care tie iti lipseste se pare. Am mai intalnit oameni care vorbeau de Nicolae Densusianu, dar nu putusera sa treaca de pagina trei din Dacia Preistorica, textul fiind prea greu pentru creierasul lor neincapator. Nu-i nicio problema, e loc si pentru voi in societate, de aia fost inventata, pentru a ajuta si exemplarele mai incete sa supravietuiasca. In incheiere, vreau sa precizez ca sunt constient ca soldatii romani, din teritoriul ocupat, aveau si ei unele nevoi trupesti; iar ca multi migratori au fost aclimatizati aici, e cert, ei, desigur, neavand nicio picatura de sange dac in ei. De-a lungul secolelor se pare ca nici nu s-a (mai) lipit de voi vreun element dac. Asa ca da, tu si aia, care, in ciuda dovezilor covarsitoare, ii dati inainte cu teoria romanizarii, sunteti urmasii Romei sau ai cui vreti voi. Sper ca ai reusit sa parcurgi pana la capat aceste randuri, cu respect disimulat (adica la misto, pentru tine), eu.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)