How much do you love your identity?

Cum e să te duci în munţi pe la vreo 20 de ani ştiind că asta înseamnă să mori pentru ţara ta în câţiva ani?



Noi avem acum "Vreau să văd toate fetele sus pe bar, vreau să le văd toate ţâţele cum sar, vreau să văd numai studente, să danseze fete, fete, sus pe bar! Totul e legal. Să plecaţi zig-zag pân' la mine în pat. ".



Dacă nu, avem amintiri din engeză, că mă întorc în Paradise City, te văd eu mai încolo Further on Up the road,




eventual şi într-un bar. că eu sunt micul Escobar... Superb. Ne-au rupt mizeriile astea cu globalizarea asta a lor, fără să ştim. Bine, eu am realizat asta, dar foarte târziu, abia după ce anumite melodii în engleză însemană foarte mult pentru mine. Deci i've been losing my identity. "Vorbim engleză de când ne naştem". Dacă ascult acum "hit-uri" din perioada interbelică, sunt melodii străine, traduse în română. Doar aşa au prins. Dar acum suntem alte generaţii, deja noi, cei care suntem părinţi sau aproape părinţi, ascultăm muzică în engleză, iar asta vor asculta, dacă nu ascultă deja, copiii noştri. Din păcate, muzica autohtonă pierde teren, deci, nu avem altă variantă decât să ascultăm ceea ce ne place, the foreign shit. Nasol, ca să vorbesc mai departe în termeni străini. Poate se va reinventa vreodată o industrie românească muzicală adevărată, din ceea ce avem acum, nişte tenative uitate prin sertare de trupe foarte bune. Dar dacă noi nu vom dori aşa ceva, ci ne vom mulţumi cu ceea ce ne place deja, nu vom avea parte decât de înstrăinare mai departe, noi şi copiii noştri.


Oricum, trebuie să conştientizăm că ne vom ţine ţara pentru noi şi pentru urmaşii noştri, doar dacă suntem gata să murim pentru ea oricând.

Colind - Sa v-apuce frica!

Conform traditiei, colindatorii colindau si de bine si de rau, in functie de cei carora le adresau urarile respective. Ei bine, le urez si eu celor care ne vand neamul si tara, Sa-i apuce frica!

Scrisoare deschisă poporului român – Mesajul tăbliţelor de la Tărtăria

Scris de : Marin Neacșu
Popor român ,

Îţi scriu pentru că sper ca măcar acum, de Crăciun , odată pe an să îţi aminteşti cine ai fost, cine eşti şi poate aşa vezi încotro te îndrepţi.

Eşti singurul popor european care trăieşte încă acolo unde s-a născut. Nu o spun eu, o spune istoria popoarelor. O fi mult, o fi puţin, nu ştiu dar ştiu că eşti unic în Europa, această Europă care te loveşte, te jigneşte şi te umileşte. De ce o laşi să facă asta, când tu eşti singurul popor născut , crescut şi educat în graniţele sale ?

Eşti primul popor din lume care a folosit scrierea. Nu o spun eu, o spun tăbliţele de la Tărtăria, şi o recunosc toţi cei care le-au studiat. Acum 7000 de ani, când alţii nici nu existau ca popor, pe aceste meleaguri locuitorii scriau, pentru a ne lăsa nouă mândria de a fi prima civilizaţie care se semnează pe acest pământ. Scrierea sumeriană a apărut 1000 de ani mai târziu şi totuşi mulţi se fac că nu văd şi nu recunosc adevărul. Cât timp o să te laşi neglijat ?

Ai fost singurul popor pe care nici o putere din lume nu l-a cucerit chiar dacă ai fost împărţit, despărţit şi asuprit de mai multe imperii. Nici unul nu a putut să te cucerească cât ai fost unit, nici romanii care au stăpânit doar o parte din vechea Dacie, cealaltă fiind stăpânită de Dacii liberi, nici turcii care nu au reuşit niciodată să îţi transforme teritoriul în paşalâc. Toate marile înfrângeri s-au bazat pe trădare. NIMENI NU A REUŞIT SĂ TE SUPUNĂ CÂT AI FOST UNIT. De ce te laşi dezbinat ?

Ai fost scut creştinătăţii, când întreaga Europă tremura de teama islamului. Sângele tău a salvat Europa iar românul Iancu de Hunedoara a salvat Viena şi întreaga Europa de furia semilunii. Acum, tu popor de salvatori ai creştinismului, eşti tratat ca un paria. Când îţi vei revendica drepturile ?

Din tine au apărut Eminescu, Enescu, Brâncuşi, Gogu Constantinescu, Vuia, Vlaicu, Coandă, Petrache Poenaru, Nicolae Teclu, Spiru Haret, Herman Oberth, Conrad Haas. Dar ce păcat, cei mai mulţi şi-au pus minţile sclipitoare în slujba altor ţări pentru că acasă nu i-a ascultat nimeni. De ce ai lăsat să se întâmple asta ?

Astăzi, popor român pentru tine se rescrie istoria. Cum vrei să se facă asta ? Cum vrei să te vadă cei ce îţi vor urma ?

- Astăzi, ca şi pe vremea fanarioţilor, domnitorul şi divăniţii nu au nici o legătură cu tine. Sunt străini de interesele şi dorinţele tale tot ce doresc este să stea cât mai mult în funcţie şi să câştige cât mai mult. Tu taci;

- Astăzi , ca şi pe vremea cuceririi romane, bogăţiile tării, aceleaşi mine de aur, argint sare, mierea acestui pământ sunt exploatate de alţii cu braţele tale şi se duc pentru a umple visteriile străinilor de neam.Tu taci;

- Astăzi, ca şi pe vremea asupririi austro – ungare, drepturile românilorsunt călcate în picioare, iar cei puţini fac legea pentru cei mulţi. Tu taci;

- Astăzi, ca şi în vremuri de restrişte, românii pleacă din ţară, să muncească, sau să îşi vândă inteligenţa pentru că ţara lor nu are nevoie de ei. Câţi dintre ei sunt viitorii Brâncuşi, Coandă, Conrad Haas, te-ai gândit la asta ? Conducătorii acestei ţări au nevoie de slujbaşi proşti, lipsiţi de educaţie, lipsiţi de caracter, lipsiţi de voinţă, lipsiţi de coloană vertebrală, ca să îi poată îndoi şi face figurine de plastilină din ei. Tu taci;

- Astăzi, ca şi pe vremea bolşevismului, la mare preţ sunt trădătorii, linguşitorii, vânzătorii de neam şi conştiinţă, traseiştii politici, gata să calce pe cadavre pentru a parveni şi a îşi păstra privilegiile. Tu taci;

- Astăzi, parlamentul şi guvernul ţării, divăniţii de azi, arendează pământurile şi întreprinderile “nerentabile “ la indicaţiile unor străini de neam cărora le cântă osanale, unor arendaşi străini, spunând că asta se numeşte privatizare. Pentru aceste arende, ei primesc peşcheşul iar ţara rămâne pe butuci. Tu taci;

- Astăzi, urmele civilizaţiei străbunilor voştri sunt şterse pentru ca fii tăi să nu mai ştie niciodată cum au apărut ei pe acest pământ, cine le sunt strămoşii şi care le sunt meritele:

Vechile situri arheologice sunt distruse, se construiesc şosele experimentale peste ele, Sarmisegetuza, Grădiştea, Munţii Buzăului, sunt vândute sub pretextul impulsionării turismului, unor privaţi care habar nu au că în pământul pe care îl calcă zace istoria ta încă nedescoperită. Tu taci;
Elemente din tezaurul ţării sunt trimise “ la expoziţie“ în afara ţării şi uită să se mai întoarcă, iar cei ce le-au scos nu dau nici un răspuns, se fac că au uitat de ele. Tu taci;
Arhivele tării sunt cedate printr-o lege a arhivelor străină de interesele naţionale, celor ce vor să scoată din mintea românilor ideea şi dovezile de unitate naţională.Tu taci ;
- Slujbaşii ţării, căftăniţii vând la preţ de piatră seacă şi fier vechi bunurile realizate de tine, sub oblăduirea şefilor lor, împart banii, apoi sunt “judecaţi” de ochii lumii şi primesc pedepse cu suspendare, adică “mulţumesc, la revedere, te mai chemăm noi când avem nevoie de serviciile tale”. Tu taci ;

- Oştirea ţării este batjocorită, decimată, dezarmată, pusă în slujba altora, copiii tăi mor pe pământuri străine iar Hatmanul Suprem vine în faţa ta şi spune că suntem într-o mare încurcătură, vom fi nevoiţi să împrumutăm avioane străine pentru a ne asigura siguranţa aeriană, de parcă asta s-a întâmplat peste noapte şi nu este urmarea politici sale dezastruoase , de parcă nimic din ceea ce se întâmpla românului azi nu i se datorează lui. Tu taci;

- Dispar din instituţii ale statului arhive cu invenţii şi inovaţii de interes strategic privind cercetarea nucleară. Cei puşi să le păzească nu păţesc nimic, iar cei ce trebuie să investigheze spun că nu e nimic deosebit. Tu taci;

- Ţi se fură voturile iar comisia care trebuia să investigheze pe cei care au fost prinşi cu vot dublu, nu dă nici un răspuns deşi există dovezi că ai fost furat şi voinţa ta răsturnată.Tu taci;

- În divan, se fură la 2-3 mâini, unii chiulesc alţii se fac că lucrează, iar alţii mânuiesc legile după bunul plac, în văzul tuturor şi nu li se întâmplă nimic. Tu taci;

- Sistemul educaţional se reduce la bani, bani la înscriere, bani la examene, bani la absenţe, bani la promovare, bani la angajare, bani la reexaminare. Copiii tăi nu mai ştiu nici cum îi cheamă dacă nu se uită pe internet sau nu primesc un SMS. Tu taci;

- Dacă te îmbolnăveşti , nu ai unde să te duci, s-au închis spitalele , s-au scumpit medicamentele, trebuie să mergi dacă eşti operat cu faşele şi anestezicul de acasă, altfel mori neoperat sau deschis şi neînchis. Intri în spital pentru o unghie lovită şi ieşi cu 10 boli pe care nu le aveai la intrare. Tu taci;

- Un copil de 15 ani, român sportiv, este bătut de colegii de echipă maghiari, pentru că e român , chiar de Ziua Naţională a României. Nu se întâmplă nimic. Ceva mai târziu, Hocheiştii Naţionalei României, ( de naţionalitate maghiară) la un meci cu selecţionata Ungariei tac când se intonează imnul României, dar cântă cu foc imnul Ungariei şi pe cel al ŢINUTULUI SECUIESC, imn care nu avea ce căuta la o manifestare oficială. Toţi tac. Tu taci;

- Guvernanţii nu fac altceva decât să te jupoaie, îţi bagă mâna în buzunar şi îţi iau banii pentru că eşti prea bogat în viziunea lor sau nu meriţi ce ai câştigat , iar ţara nu are bani. Se împrumută lăsându-te dator pe sute de ani fără să le pese ce vor face şi de unde vor plăti datoriile cei ce le vor urma.Tu taci;

- Duşmanii tăi, cei ce vor să te vadă dispărut pentru a îţi lua locul, îţi impun ce să mănânci, ce să bei, ce medicamente să iei, fac experimente cu tine, te folosesc drept cobai cu avizul şi ajutorul trădătorilor din fruntea ţării, care le aplică legile într-un Codex Alimentarius care te duce la pieire. Tu taci;

- Parlamentarii îşi votează legi speciale, se protejează împotriva judecăţii pentru hoţiile şi prostiile pe care le fac, se acoperă cu legi făcute numai pentru ei, şi fură acoperindu-se unul pe altul. Tu taci;

- Preşedintele ţării îşi exprimă oficial acordul de modificare a Constituţiei ţării, la cererea unor străini, care îşi urmăresc propriile interese, fără a consulta măcar parlamentul dar să mai te consulte pe tine . Tu taci ;

- Un român plecat de acasă, descoperă peste hotare că ţara lui are de recuperat o sumă mare de bani de la alt stat. Ce fac parlamentarii români? Refuză să investigheze cazul pentru că nu vor să îi supere pe cei ce îi ţin pe jilţuri fără să le pese de interesul naţiunii trădând jurământul făcut la investire. Tu taci;

Asta se întâmplă astăzi, popor român, şi tu taci. Dacă ar fi ca tot ceea ce se întâmplă să se răsfrângă numai asupra ta, românul de azi, nu ţi-aş scrie un cuvânt. Te-aş lăsa să lâncezeşti, să dormi până se aşterne praful peste tine şi mătura istoriei te va scoate afară din mintea celor ce vor urma, ca pe o întâmplare neplăcută. Dar tu popor român de azi, eşti legat de cel de ieri şi de cel de mâine şi odată cu tine piere nu numai trecutul, dar şi viitorul acestui neam.

Cât o să mai taci ? Trezeşte-te popor român, trezeşte-te român adormit şi nu lăsa să se şteargă dintr-o trăsătură de condei tot ce ti-au lăsat părinţii, nu îţi lăsa copiii pe drumuri, sclavi ai celor ce nici nu existau pe când tu ştiai să scrii. Acesta este mesajul nedescifrat până acum, al tăbliţelor de la Tărtăria!

Fostul şef al Serviciului de Contraspionaj, despre Lovitura de stat din decembrie 1989

Col (r.) Paulian Păsărin a fost şeful Serviciului de Contraspionaj. El a condus serviciul de la înfiinţarea sa, în anul 1974, până la dizolvare, în decembrie 1989. Acesta declara că în decembrie 1989 nu a fost revoluţie, iar evenimentele care au dus la înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu şi chiar împuşcarea lui şi a Elenei Ceauşescu, au fost planificate cu mult timp înainte, de Uniunea Sovietică şi Statele Unite. Paulian Păsărin a murit în anul 2007, iar apropiaţi ai săi au declarat că ultimele sale cuvinte ar fi fost: "Mi-au făcut-o şi ei mie…". Agentia de presa "Asii Romani" a publicat in exclusivitate un foarte interesant interviu cu Pasarin despre culisele loviturii de stat din decembrie 1989.
Reporter: Domnule colonel, a ştiut Nicolae Ceauşescu
ce i se pregăteşte, sau a fost luat prin surprindere de Revoluţia
din Decembrie 1989?
Paulian Păsărin: Despre evenimentele din 1989 pot să spun adevărul, pentru că am cunoscut faţa nevăzută a lucrurilor, dar nu voi folosi termenul de revoluţie, pentru că nu împărtăşesc această variantă şi vă voi argumenta în
continuare de ce.
S-a ştiut cu mult timp înainte ce va urma. Au existat informaţii în mediul oamenilor de informaţii şi nu de genul că s-ar putea, ci au fost informaţii certe.
Totul a plecat de la o greşeală a lui Nicolae Ceauşescu.
La sfârşitul anilor 70, după moartea lui Brejnev, s-a pus problema cine să fie succesorul lui la conducerea Partidului Comunist din Uniunea Sovietică.
Printre posibilii succesori a apărut şi Andropov, care era şeful KGB-ului în Uniunea Sovietică.
Atunci Ceauşescu a făcut greşeala (nu ştiu dacă sfătuit, sau din proprie iniţiativă, dar cred că a fost o iniţiativă personală), de a ieşi pe postul naţional de televiziune cu părerea că nu este Andropov cel mai potrivit să-l urmeze pe Brejnev la conducerea partidului.
De aici au sărit scântei şi de o parte şi de alta, dar mai ales din partea lui Andropov, care a ajuns în poziţia de preşedinte al Uniunii Sovietice.
Deci înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu a fost pusă la cale la Moscova.
În plan informativ, un subordonat de-al meu a venit şi mi-a spus că, în fiecare zi de marţi şi de vineri ale săptămânii, la blocul din Piaţa Aviatorilor, bloc care era al sovieticilor şi era un cămin-hotel, vin un autocar sau două cu turişti, care a două zi nu făceau altceva decât să împânzească Bucureştiul.
În urma verificării informaţiilor am constatat că turiştii verificau pieţele, magazinele, dar mai ales se familiarizau cu dispozitivele de pe traseele pe care circula Ceauşescu.
Dacă bărbaţii aveau ca sarcină să monitorizeze intersecţiile şi să vadă lipsurile cu care se confruntă populaţia, femeile au mers până acolo încât îi identificau pe băieţii noştri aflaţi în dispozitiv şi încercau să le facă "ochi dulci", în ideea de a intra în vorbă cu ei.
Am mers mai departe cu verificarea şi am aflat că aceste grupuri făceau parte dintr-o divizie amplasată în Basarabia. Unii dintre ei îşi căutau anumite poziţii, din care să poată acţiona cu arme de foc.
Eu îmi întăresc afirmaţia prin faptul că toţi care s-au aflat în mulţime şi asupra cărora s-a tras, au fost împuşcaţi de la înălţime, după traiectoria gloanţelor.

R: Coincid clădirile în jurul cărora au stat mai mult presupuşii turişti cu cele din care s-a tras în timpul evenimentelor din Decembrie 1989?

P. P.: Da, cele mai studiate clădiri de către respectivele persoane au fost chiar cele din care sau de pe care s-a tras în mulţime.
De exemplu, în jurul Televiziunii au fost instalate acele simulatoare, iar eu cunosc un caz concret, al unui anume Popescu, de pe Zambacian, care a mânuit tot timpul simulatorul şi a recunoscut ulterior acest lucru.
Este un fost agent KGB, care a povestit că a folosit simulatorul, iar pe masă avea un pahar cu apă şi o pastilă, pe care trebuia să o ia, ca să moară, dacă acţiunea ar fi eşuat, iar el ar fi fost prins.
R: Ce se făcea, concret, cu acele simulatoare?
P. P.: Simulatoarele erau de mai multe categorii:
de zgomot care imitau trecerea unui tanc, o rafală de mitralieră,
o explozie, dar şi simulatoare cu efecte luminoase, cu trasoare.
Deci, revenind la întrebarea iniţială, dacă s-a cunoscut sau nu ce urmează, este cert că Ceauşescu a fost informat despre faptul că urma să fie înlăturat.
Astfel, pentru că ştia că i se pregăteşte ceva, nu a rămas
niciodată pe timp de noapte în URSS, de câte ori s-a dus în vizită,
n-a acceptat niciodată să se facă aplicaţii pe teritoriul României,
împreună cu celelalte state din Tratatul de la Varşovia
şi nici măcar să treacă trupele pe teritoriul ţării, singurul lucru
pe care l-a acceptat fiind aplicaţiile pe hartă.
Mulţi spun că ar fi fost vorba despre o trădare a Securităţii,
dar Securitatea şi-a făcut datoria, aceea de a culege informaţii,
de a le verifica şi de a informa pe preşedinte despre ce se întâmplă,
ori noi asta am făcut.
Trebuie precizat că eu şi cu oamenii mei ne ocupam
strict de securitatea preşedintelui şi nu aveam nici o legătură
cu trupele de securitate, care se ocupau de securitatea naţională.
Poate am fost acuzaţi că nu am acţionat în timpul
evenimentelor din 1989, dar trebuia să te gândeşti întâi la ţară
şi apoi dacă e bine sau nu să-l aperi pe Ceauşescu.
Dacă ar fi acţionat Securitatea, ar fi însemnat măcel naţional.
Trebuie spus că s-a afirmat că în
România a fost genocid şi că sunt 62.000 de morţi,
o cifră lansată dinainte de sistemul de dezinformare sovietic,
ca să justifice intervenţia militară, o altă variantă pusă la
cale de sovietici, dacă varianta începută ar fi eşuat.
S-a acţionat cu planuri de dezinformare, s-a acţionat cu
zvonuri, propagandă defăimătoare, prin Europa Liberă şi
cu mobilizare de oameni, ceea ce s-a întâmplat la
Timişoara şi la Bucureşti.
Asta pentru că lumea era nemulţumită şi era uşor de
scos în stradă.
Iar la acţiune n-au participat numai sovieticii, au
participat şi americanii, aceştia din urmă în partea aeriană.
R: Deci, concret, cine şi ce a hotărât îl legătură cu soarta soţilor Ceauşescu?
P. P.: Bush cu Gorbaciov s-au întâlnit în vara lui 89 la Malta şi au
hotărât înlăturarea lui Ceauşescu de la conducerea României, dar s-a hotărât ca treaba să fie executată pe cale terestră de Uniunea Sovietică şi pe cale aeriană de Statele Unite. Reţeaua informativă, însă, a fost îmbunătăţită, pentru că, pe lângă serviciile secrete ruse şi americane ce au acţionat în plan informaţional, s-a colaborat şi cu serviciile de informaţii ale evreilor, sârbilor. De altfel, vreau să-i informez pe cititori că primul partid comunist care a rupt legăturile cu Nicolae Ceauşescu a fost Uniunea Comuniştilor Iugoslavi, în frunte cu Miloşevici, iar principala poartă de intrare a trupelor de comando în România, care au declanşat evenimentele de la Timişoara, a fost graniţa sârbească.
R: Am înţeles cine au fost actorii acestor scene, dar care era scopul, ce voiau, de fapt, să facă?
P. P.: Gorbaciov voia înlăturarea lui Ceauşescu şi o Perestroika, adică schimbarea şi destinderea, care să ducă la un grad mai mare de libertate, dar tot într-un socialism cu un singur partid.
De ce? Pentru că Gorbaciov era finul lui Andropov şi a fost şeful direcţiei de dezinformare din KGB, deci acţiona ca un profesionist. De altfel, la întâlnirea şefilor de state şi de guverne din Tratatul de la Varşovia, care a avut loc la Moscova, Gorbaciov s-a întâlnit separat cu fiecare şef de stat, iar când s-a întâlnit cu Ceauşescu i-a spus că trebuie făcută o schimbare, iar aşa cum s-au retras alţii (Honeker a plecat, Brejnev a plecat, Jivcov a plecat), e cazul să se retragă şi el, la al XIV-lea congres.
Răspunsul lui Ceauşescu a fost destul de categoric, cum că e treaba partidului şi a poporului său, iar atunci Gorbaciov l-a ameninţat, că-l şterge de pe faţa pământului, la care Ceauşescu a trecut şi el la ameninţări, spunând: “Dacă te mai amesteci în ţara mea îţi fac din Europa un Vietnam cum n-ai mai văzut niciodată şi-ţi cer Tezaurul, Insula Şerpilor şi Basarabia!”...
Efectul discuţiei lor s-a văzut şi în întâlnirea generală, pentru că Ceauşescu a anunţat că s-a înţeles cu şefii de state şi cu primii miniştrii, ca următoarea întâlnire a primilor miniştrii să aibă loc la Bucureşti şi Gorbaciov din prezidiu i-a zis: “Să vedem dacă mai apuci!”.
R: A fost acea întâlnire de la Moscova semnalul de începere a evenimentelor din decembrie 89?
P. P.: Categoric! La cererea lui Gorbaciov, a pornit ofensiva şi trebuie să clarificăm ce s-a întâmplat la Timişoara.
Se tot vorbeşte de cei 42 de morţi, care au fost împuşcaţi la Timişoara şi arşi în crematoriu la Bucureşti. Nu au fost oameni din Timişoara , ci oameni din trupele de comando, care trăgeau de aproape în oamenii care manifestau.
Au fost depistaţi, împuşcaţi şi duşi la Morgă. Din toţi, n-a venit până acum vreo rudă să spună că le-a fost ars cineva la crematoriu. Ei erau oameni recrutaţi cu ani în urmă din străinătate, e drept români, dar despre care nu se mai ştia nimic. Ei au fost recrutaţi şi pregătiţi în Ungaria şi au fost
pregătiţi special. Ei au fost cei care i-au scos pe studenţi afară cu forţa. Mulţi se tem să spună, dar eu ştiu, pentru că am cules informaţii.
R: Pe aceşti oameni din trupele de comando cine i-a împuşcat?
P. P.: Oamenii generalului Nuţă Constantin, şeful Inspectoratului General al Miliţiei i-au împuşcat, iar el a fost trimis la Timişoara de Elena Ceauşescu,
pentru că Ceauşescu era în Iran . Iar ca o dovadă că aşa a fost, ungurii au făcut deja monument celor 42 de morţi în Ungaria. Când a plecat din Timişoara , Nuţă a luat cu el toate documentele şi probele pe care le avea de la acţiunea care a avut loc, inclusiv probe video. Ruşii au ştiut, însă, că acesta are probe împotriva lor, aşa că l-au interceptat în tren la Alba Iulia şi l-au urcat într-un elicopter, care a pierit într-o explozie, iar Nuţă, echipajul şi dovezile au ars.
Deci, după cum vedeţi, totul a fost pus la punct, spontane fiind doar manifestaţiile oamenilor în stradă, dar şi ieşirea lor a fost provocată de cei care au organizat totul. Asta pentru ca o simulare de revoluţie a poporului
să mascheze intervenţia externă.

sursa http://www.agentia.org

Jucătorii de origine maghiară din echipa de hochei a României au cântat Imnul Ungariei

Moment incredibil petrecut la meciul de hochei pe gheaţă dintre România şi Ungaria, disputat vineri seară la Miercurea Ciuc: "tricolorii" de origine maghiară au tăcul atunci când s-a intonat "Deşteaptă-te, române!", dar au cântat Imnul Ungariei! Evenimentul vine la puţin timp după ce Florin Cosmin Marinescu, un hocheist în vârstă de doar 15 ani, a fost bătut şi umilit de colegii maghairi de la lotul under 16, pe motiv că este român, chiar de Ziua Naţională, pe 1 Decembrie.

România, care s-a impus cu 4-1, are în lotul de 26 de jucători nu mai puţin de 24 de etnici maghiari. Cei doi români sunt portarul Adrian Catrinoiu şi ucraineanul naturalizat Evgheni Pisarenko. Libertatea scrie că, în momentul în care se intona "Deşteaptă-te, române!", tot lotul României prezent pe gheaţă a ascultat în tăcere, iar când a venit rândul imnului maghiar, câţiva dintre jucătorii naţionalei noastre au cântat mai cu foc chiar decât oaspeţii! Printre cei mai vocali s-au dovedit Peter Levente şi Zsombor Antal, dar şi câţiva dintre oficialii de etnie maghiară ai Federaţiei Române de Hochei pe Gheaţă. Mai mult, după intonarea ambelor imnuri de stat, membrii celor două echipe, ca de altfel şi întreaga sală, au cântat într-un singur glas imnul Ţinutului Secuiesc, deşi era vorba de o întâlnire oficială. La fel de scandalos, imnul Ţinutului Secuiesc a fost cântat şi la finalul partidei!

Hocheistul Florin Cosmin Marinescu a fost agresat verbal şi fizic de Ziua Naţională a României de colegii săi de etnie maghiară din lotul naţional Under 16. Conform site-ului oficial al Federaţiei Române de Hochei pe Gheaţă, mai mulţi jucători din lotul olimpic al României şi-au supus colegul la "umilinţe verbale şi fizice în vestiarul patinoarului Lajos Vakar din Miercurea Ciuc" la finalul unui antrenament.

Oficialii FRHG au efectuat o primă anchetă din care a reieşit că jucătorul Florin Cosmin Marinescu, în vârstă de 15 ani, a fost supus unor umilinţe verbale şi fizice de neacceptat.

sursa http://www.agentia.org


Acum, ca eu vad asa ceva, ar trebui sa stau calm si sa zic "lasa, ca trece" sau "asta e?".

Mai bine pun asta, cum ne irita micutzii, cum mai bine le aducem aminte ce se intampla cand ne suparam putin si avem contextul favorabil...

http://casanoastra-romania-dacia.blogspot.com/2010/03/armata-romana-cucereste-budapesta.html

Nici mizeriile alea de romani, nici praful pustei ne ne-au gonit de aici si nici n-o vor face

Amintiri din viitorul Rosiei Montane 1 (titlu original: Alethea)

Cazul cat se poate dramatic al locuitorilor din apropierea unei mine de aur din Turcia, la Pergamon/Bergama, mina al carei proprietar este Newmont, cei care detin actiuni si la Gabriel Resources si RMGC

O fotografie din România a fost aleasă cea mai bună imagine din lume în 2011

de
ALEXANDRA JELES

O fotografie realizată de un român a fost desemnată de către fundaţia Wikimedia drept cea mai frumoasă fotografie din lume în 2011 a unui monument istoric.
Fotografia realizată de fotograful Mihai Petre surprinde Mânăstirea Chiajna, situată lângă Bucureşti.
La concursul internaţional organizat de Fundaţia Wikimedia au participat fotografi din 18 ţări, care au înscris 169.150 de poze.
Sursă :
România Liberă

LIBERI VOM FI

Şi au trecut 22 de ani de la lovitura de stat pe care o ştiţi cu toţii. Ce am făcut că au murit peste 1000 de oameni degeaba, pentru o minciună numită libertate?
I-am căinat şi cam atât, rămâne ca pe criminalii pe care îi ştim toţi să îi pedepsească Dumnezeu, că noi avem alte ocupaţii şi, în plus, suntem creştini, deci e ok să îndurăm tot, sau cel puţin aşa avem senzaţia. S-a scandat libertate şi acum cîteva zile, dar acolo nu erau nişte zeci de mii de oameni şi nici nu erau securiştii străini băgaţi ca să îi ţină în priză şi să îi stârnească pe ai noştri. Acum câteva zile erau doar vreo 20 de oameni în Piaţa Universităţii din Bucureşti, iar când au primit amenzile, şi-au adus aminte că au rate de plătit şi s-au potolit, că aşa funcţionează sistemul sclavagist. Oricum, decât o "Revoluţie" ca cea din '89, mai bine deloc. Mai bine o mişcare adevărată, care să aducă la conducerea ţării oameni care chiar îşi iubesc neamul şi patria, nu nişte comunisto-securişti ordinari ca cei care au venit după '89 şi care ne conduc şi acum, spre moarte, ignorând neamul românesc care s-a sacrificat de atâtea ori pentru viitorul său, inclusiv într-o lună de decembrie, acum 22 de ani. Parcă a trecut o viaţă de om, apropos. Aveam 9 atunci atunci şi chiar a trecut o viaţă de om. Visam că o să avem un viitor şi noi, românii, aici, la NOI ÎN ŢARĂ, în anii următori evenimentelor, dar m-am înşelat. Ghinionul mizeriilor care vor să ne fure visele e, însă, că eu am rămas un visător şi nu sunt singurul. Iar, cândva, vom avea o Dacie MARE ŞI LIBERĂ AICI.


Din bălţile de sânge va răsări o ŢARĂ şi pentru NOI

Octavian Manu

Revolutia Romaneasca 1989

Aşa am înţeles noi, neamul nostru: o dâră de foc sfânt, pierdută în negura vremurilor ce vor să vie

În 1947 grupările de partizani anticomunişti se retrăgeau în munţi. Inamici ai sistemului, vânaţi de autorităţi şi iubiţi de românii simpli, partizanii au parte de un destin exemplar. Va prezentam un scurt pasaj din trairea unor tineri care au inteles perfect destinul si frumusetea neamului romanesc. Un testament gandit din dragoste suprema pentru generatiile de astazi si pentru cele ce vor urma. Testamentul este conceput si intocmit de Gavrila Ogoranu, comandantul unui grup de rezistenta romanesc care s-a opus distrugerii Romaniei de catre comunisti. Povestea lor e mult mai inaltatoare.

Alcătuit de Grupul Carpatin-Făgărăşan în primăvara anului 1954, în muntele Buzdugan (ciorna acestui testament a fost găsită de Securitate la profesorul Remus Budac).

Pe potecile munţilor, acest grup de tineri n-a purtat numai arme. Alături de onoarea, mândria şi conştiinţa libertăţii neamului nostru, alături de durerea ceasului de faţă, în inima şi creierul nostru, am purtat ca o povară scumpă: visuri, doruri şi gânduri pentru vremile ce vor să vie. Visuri, doruri şi gânduri, izvorâte şi călite în dragoste pentru neamul nostru.

Şi aşa am înţeles noi, neamul nostru: o dâră de foc sfânt, pierdută în negura vremurilor, în care din loc în loc strălucesc sori şi luceferi, într-o ploaie de stele, şi care izvorăşte din hăul trecutului, de dincolo de vremea dacilor nemuritori. Iar înaintea noastră, în continuarea dârei de foc, printre crestele de brazi, vedem aceeaşi dâră de lumină, din ce în ce mai puternică, terminată în visul nostru la picioarele Domnului Hristos în Ziua cea Mare.

Şi-n această dâră de foc, din urma şi dinaintea noastră, noi, câţiva fii ai acestui neam, pe care destinul ne-a adunat pe aceste creste, ne aducem aportul nostru de foc, candela iubirii noastre de neam, jertfa noastră.

Vrem să aducem pe altarul patriei tot ce se va găsi mai bun în slaba noastră fiinţă pământeană: libertatea noastră, tinereţea noastră, renunţările la o viaţă tihnită. Şi de candela ce-am aprins-o va cere, pentru a lumina, însăşi viaţa noastră, nu vom ezita să o sacrificăm. Nu am luat arma în mână să luptăm pentru ambiţii deşarte de mărire omenească, nici din spirit de aventură, nici din ură pentru nimeni.

Cu atât mai mult suntem departe de meschinele probleme materiale, de pofta de îmbogăţire în viitor. Nici unul din noi nu avem averi de apărat, nici interese de clasă. Niciodată, nici noi, nici părinţii noştri, nu am exploatat munca şi viaţa nimănui. Din contră, suntem din rândul acelor care în viaţă au cunoscut mai mult foamea şi lipsurile, decât tihna şi belşugul.

Ceea ce ne-a mânat aici, a fost dragostea de acest neam, liberă de orice meschinărie. Am învăţat să privim neamul nostru, ca de altfel orice în lume, prin prisma dragostei. EXIŞTI ÎN MĂSURA ÎN CARE IUBEŞTI; ŞI TE ÎNALŢI ÎN MĂSURA ÎN CARE TE JERTFEŞTI PENTRU ACEASTĂ IUBIRE.

Noi nu admirăm neamul nostru, nici nu căutăm să-l înţelegem şi să-l studiem în virtutea nu ştiu cărui principiu scornit de mintea omenească. Noi îl iubim. Aşa cum e. Aşa cum îşi iubeşte copilul părinţii lui. Şi nu l-am schimba cu oricare altul, nici în gând, cum nici o mamă din lume nu şi-ar schimba copilul ei. În inima şi mintea noastră, n-au încolţit niciodată visuri şi gânduri de emigrare prin nu ştiu ce ţări fericite. Voim să rămânem aici părtaşi ai durerilor şi bucuriilor neamului, al destinului său, în valul căruia voim şi noi să ne contopim soarta noastră.

Noi nu admirăm şi nu lăudăm în cuvinte deşarte pe Ştefan cel Mare. Nici nu-i folosim numele ca soclu, pe care să înălţăm statuia nimicniciei noastre, noi îl iubim cu iubirea oşteanului care s-a jertfit sub comanda domnului, pentru libertatea Moldovei, la Valea Albă. Şi ne plecăm spinarea alături de aprodul Purice, ca domnul să încalece. Auzim ca o adiere dulce cuvintele de mulţumire ale lui Ştefan. Întindem o mână de frate peste veacuri, apărătorilor Sarmizegetusei, arcaşului lui Ştefan, oşteanului în opinci de la Rovine, pandurului lui Tudor şi moţilor lui Horea şi Iancu. Comunicăm de la suflet la suflet cu orice român de totdeauna, focul sfânt şi cald al familiei româneşti.

În aceşti ani am găsit în suflete de români, adesea umili şi nebăgaţi în seamă, atâta nobleţe şi atâta frumuseţe, încât nu o viaţă, dar şi o mie de vieţi de ai avea, merită să le jertfeşti. Ne-am lovit însă şi de atâta răutate, ipocrizie, interese, ambiţie prostească, zgârcenie şi mai ales nepăsare, încât ni s-a umplut sufletul de durere, amărăciune şi dezgust. A trebuit să primim pe obrazul nostru, nu odată, sărutul scârbos a lui Iuda şi, nu odată, otrăviţi cu roadele amare ale josniciei omeneşti, am ajuns în pragul deznădejdii. Ne-am coborât atunci în adâncuri şi din istorie ne-am luat din nou seva dătătoare de viaţă. Ne-am cuminecat din jertfa tuturor câtor şi-au dat viaţa pentru acest neam. Iar voi dragi camarazi căzuţi din rânduri, ne-aţi legat prin jertfa voastră cu putere, în lupta din care nu putem să ieşim decât biruitori sau morţi.

Şi mai ales am simţit în ceasurile negre mâna lui Dumnezeu, atunci când slabele noastre puteri omeneşti ne-ar fi dus la moarte şi deznădejde. Aici, pe crestele munţilor, am simţit cuvintele Domnului, care ne-a spus că fără El nu putem face nimic. Şi noi, prin suferinţa noastră, am învăţat să-L iubim. Căci până nu vei suferi tu însuţi, măcar o palmă sau o înjurătură pe nedrept, până atunci nu vei putea înţelege, drama de pe Golgota. Aceste gânduri, adânc frământate în nopţi lungi de iarnă, îngropaţi în zăpezi pe crestele Carpaţilor sau în ceasurile de veghe cu arma-n mână, vi le închinăm vouă, tineri din sate şi oraşe, ca semn al dragostei ce v-o purtăm, ca unora ce le va fi dat, când noi nu vom mai fi, să vadă şi să desăvârşească marea şi strălucita biruinţă românească.

Grupul carpatin-făgărăşan, muntele Buzduganu, Săptămâna Mare, anul 1954.



http://www.agentia.org/

Nesupunerea civică este necesară. Și legală.

Nesupunerea civică este legală. Și necesară. Să le spună asta cineva și polițiștilor și jandarmilor


La sfârșitul săptămânii trecute, am avut o scurtă discuție cu Gabi Bădescu, fost șef al Agenței pentru Strategii Guvernamentale, legată de nesupunerea civică. Era în pauza unui debate la Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării (UBB Cluj) pe tema unei eventuale instituționalizări a obligativității voluntariatului. Gabi Bădescu afirma că, în cadrul unui alt debate, nimerise într-o echipă care trebuia să combată nesupunerea civică. Asta chiar dacă este un susținător al acestei forme de activism (în cadrul unui debate cu titlu demonstrativ poți ajunge și în echipa care trebuie să susțină puncte de vedere contrare cu cele personale – strict pentru demonstrație). Argumentul cu care afirma că a câștigat votul celor prezenți ținea de faptul că o ilegalitate nu poate fi combătută cu o altă ilegalitate.

Faptul că acest argument a avut succes (adunând voturile celor care participaseră la acel eveniment) nu mă miră, însă mă întristează. Pentru că reflectă lipsa de cultură civică a unei mari părți a românilor. Iar atunci când nu-ți cunoști drepturile, șansele să-ți fie încălcate cresc exponențial. Acest argument l-am auzit și cu alte ocazii în ultimele luni (și nu doar în cadrul unor exerciții): în cazul acțiunilor publice pe tema Roșiei Montană, în speccial în cazul ocupării fostului Hotel Continental, în cazul Ocupării de la Istorie ori, ieri, după acțiunile din București (în special) legate de Ziua Mondială a Drepturilor Omului.

***

Ei bine, nesupunerea civică este cât se poate de legală. Chiar dacă, aparent, în cadrul manifestării nesupunerii civice, există acțiuni pe care unii sau alții (de bună sau de rea credință) le cataloghează ca fiind ilegale. De altfel, inclusiv în legislația românească există norme care înlătură răspunderea pentru fapte care ar putea fi încadrate ca infracțiuni sau contravenții. Și mă refer expres la instituția legitimei apărări din Dreptul Penal. O persoană care comite o faptă (penală) nu răspunde dacă a săvârșit fapta respectivă pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, împotriva altuia sau împotriva unui interes public și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public.

Să luăm exemplele enumerate mai sus. Cazul Roșia Montană și ocuparea fostului Hotel Continental. Oponenții proiectului RMGC au obținut mai multe hotărâri judecătorești definitive și irevocabile (în special legate de certificatul de urbanism, certificatul de descărcare de sarcină arheologică și Planul Urbanistic General). Compania a primit însă din partea autorităților locale și centrale alte acte menite să le înlocuiască pe cele desființate definitiv și irevocabil de instanțele judecătorești (mai pe larg, aici). Acesta este un atac. Atât la adresa unor persoane ale căror drepturi sunt afectate direct, cât și la adresa unui interes public (respectarea hotărârilor judecătorești reprezintă un interes public). Atacul prevede acte materiale (certificatele eliberate), este direct (la adresa drepturilor încălcate) și injust. Așadar, prezintă toate aspectele necesare pentru a invoca legitima apărare.

Cu referire tot la cazul Roșia Montană este așa-zis-ul proiect de modificare a Legii Minelor, în fapt, un proiect de expropriere specială. Acest proiect a fost votat în Senat ”după degetul” șefilor de grup parlamentar. Cea mai mare parte a senatorilor habar nu au avut ce au votat. Proiectul urmează să intre la vot în Camera Deputaților. În rezumat, proiectul prevede măsuri absolut aberante (de la exproprierea în interes privat până la punerea în imposibilitatea de a apărare a drepturilor în justiție – detalii aici). Sunt încălcate dreptul de proprietate, dreptul de acces liber la justiție, precum și dreptul la un proces corect în cazul a mii și zeci de mii de români vizați de proiecte miniere. Nu este o metaforă, ci o realitate cât se poate de reală. Acest proiect de lege reprezintă un atac material, direct, imediat și injust la toate aceste drepturi.

Desigur, pentru a invoca legitima apărare, practica judiciară ia în discuție și o anumite limite (stabilite de la caz la caz) între atac și ripostă (în sensul că nu se consideră a fi, totuși, legitimă apărare, dacă ai primit o palmă pe stradă, iar tu ai scos cuțitul și i-ai luat gâtul agresorului).

Există (au existat) asemenea depășiri/ excese în cazul acțiunilor legate de Roșia Montană? Înainte de a răspunde la această întrebare trebuie menționat faptul că oponenții au epuizat căile legale de apărare și/sau de negociere (au fost câștigate procesele, dar hotărârile judecătorești au fost încălcate; au fost sesizate comisiile de specialitate ale Camerei Deputaților în legătură cu neconstituționalitatea proiectului de lege propus și s-au strâns și depus peste 100.000 de semnături împotriva aceluiași proiect de lege). Au fost folosite așadar căile legale și civice unanim acceptate, dar acest lucru s-a dovedit insuficient pentru a înlătura atacul. Doar apoi s-a ajuns la nesupunere civică – proteste publice și ocuparea simbolică a fostului Hotel Continental. Sunt aceste acțiuni disproporționate în raport cu atacurile care au cauzat riposta? Pe de o parte, avem acțiuni ale unor autorități locale și centrale (Consiliul Local Roșia Montană, Consiliul Județean Alba, Ministerul Culturii, Parlament), care eliberează pe bandă rulantă avize și certificate ilegale ori votează legi care încalcă grav drepturi constituționale. Pe de altă parte, avem oameni care organizează piese de teatru amator în piețe publice, dansează, se joacă ”Țară, țară, vrem ostași” sau expropriază simbolic diferite imobile publice sau private. Dacă există vreo disproporție între forța atacului și cea a ripostei, cred că este evident pentru orice persoană de bun simț sensul acestei disproporții.

Mai mult, trebuie ținut cont și de scopul acțiunilor. Ocuparea Continentalului (a unui amfiteatru de la Facultatea de Istorie ori a unor piețe publice) nu a fost făcută pentru a pune stăpânire pe clădire. Și nici dreptul unei terțe persoane nu a fost încălcat, pentru că, din cauza incompetenței autorităților și a unor legi proaste, în acest moment Conti este o clădire părăsită, abandonată și în continuă degradare – fără un proprietar real. În dreptul maritim, o navă abandonată trece în proprietatea celui care o salvează. Fostul Hotel Conti este o asemenea ”navă abandonată”, cu mențiunea că cei care au intrat în clădire nu au făcut-o cu scopul de a o trece în proprietatea lor, ci doar pentru a se folosi de vizibilitatea pe care o are.

Tot astfel, cei care au ocupat un amfiteatru al Universității București ori piețe publice n-au urmărit și nu urmăresc ”împroprietărirea” lor pe acele spații, ci folosirea vizibilității lor pentru a-și putea face cunoscute mesajele. Și în aceste cazuri, nesupunerea civică vine tot ca o legitimă apărare împotriva atacurilor la adresa unor drepturi. Egalitatea de șanse (în cazul studenților), bursele derizorii, reprezentarea lor în luarea deciziilor care îi privesc sunt doar câteva dintre drepturile care le sunt încălcate. Iar împotriva acestor încălcări au tot dreptul să se apere. Chiar și apelând la nesupunere civică.

Din lunga listă a drepturilor omului (pentru care s-a ieșit ieri în piețe) mă voi opri doar la unul singur: libertatea de exprimare. Ministerul Afacerilor Interne a elaborat proiectul unei noi legi a adunărilor publice. Un proiect absolut aberant despre care s-a scris destul de mult (amănunte aici). Reprezentanții societății civile au atras atenția asupra încălcărilor pe care acest proiect de lege îl aduce libertății de exprimare. Au existat întâlniri între reprezentanții Ministerului și cei ai societății civile, dar Ministerul a decis să meargă mai departe cu acest proiect de lege. Această decizie este un atac material, direct, imediat și injust la adresa libertății de exprimare, împotriva căruia nesupunerea civică este cât se poate de justificată. Și apărată de lege. Iar intervenția de ieri a forțelor de ordine din București reprezintă o serie de abuzuri pe bandă rulantă Inițial au invocat lipsa unei ”autorizări” a manifestării. După ce au aflat că la Primărie a fost depusă o înștiințare legată de acțiune (iar lipsa unui răspuns în 48 de ore echivalează cu acordul tacit) au spus că tinerii au fost ridicați pentru că ar fi refuzat să se legitmeze (declarație contrazisă chiar de amenzi: procesel verbale au fost întocmite pentru ”manifestări publice neautorizate”, nu pentru ”refuz de legitimare”.

În plus, legitimările pe care, teoretic, Poliția are dreptul să le efectueze, trebuie făcute în limite legale și cu respectarea unei proceduri foarte sticte, care trec prin faza de atenționare, percheziție corporală la fața locului, încercarea de identificare prin alte procedee (IMAGETRACK, AFIS 2000 etc.) și doar apoi prin ”conducerea la sediul Poliției”. În fine, faptul că acelorași persoane li s-au întocmit procese-verbale de contravenție pentru aceeași faptă reprezintă un alt abuz (nimeni nu poate fi tras la răspundere de două ori pentru aceeași faptă – că procesele verbale au fost întocmite la ore diferite nu are nicio relevanță atâta timp cât participau la același eveniment). Aceste abuzuri sunt, la rândul lor, atacuri materiale, directe, imediate și injuste împotriva unor persoane și interese publice, care justifică nesupunerea civică.

***

Așadar, nesupunerea civică are deplină acoperire legală atunci când vizează apărarea împotriva încălcării unor drepturi. Mai mult, nesupunerea civică și gradul de nesupunere civică într-o societate reprezintă un etalon pentru sănătatea mentală a acelei societăți. Lipsa nesupunerii civice poate sugera o societate perfectă, cu reguli și legi perfecte, care sunt respectate în totalitate și dincolo de orice interpretare. O societate fără contradicții și controverse sociale, economice, religioase, de gen, de rasă, de distribuire echitabilă a resurselor etc. Aceasta este, însă, o utopie. Astfel, lipsa nesupunerii civice nu poate indica decât o societate bolnavă. Ai cărei membri sunt total sedați și incapabili să reacționeze. Cu cetățeni apatici, lipsiți de educație și de reacție împotriva încălcării propriilor drepturi. Nesupunerea civică nu este doar legală, ci absolut necesară, fiind factor determinat al schimbării. Este virusul (dacă doriți) care stă la baza antibioticului necesar însănătoșirii unei societăți.

Mihai Goţiu

preluare http://voxpublica.realitatea.net

Violenta in Piata Universitatii de Ziua Internationala a Drepturilor Omului

Dacă vor ieşi zeci de mii de oameni în stradă, îi vor sălta pe toţi?

Aproximativ zece persoane s-au întâlnit, cu puțin timp în urmă, în Piața Universității, pentru a celebra Ziua Internațională a Drepturilor Omului, cu steaguri tricolore și pancarte cu mesaje pozitive . Deși erau liniștiți, tinerii au fost luați pe sus de forțele de ordine și aruncați într-o dubă a Jandarmeriei.

UPDATE 15.00

Manifestanții luați cu forța de jandarmi și duși la Secța 1 de Poliție s-au întors în Piața Universității. Activiștii nu s-au dat bătuți și au continuat manifestarea publică, ce s-a transformat dintr-o simplă întrunire pașnică într-o luptă acerbă. De această dată, la kilometrul 0 s-au strâns aproximativ 20 de persoane care au fost bruscate și băgate cu forța în duba Jandarmeriei.

Forțele de ordine, 50 de persoane la număr, au fost și mai violente decât prima dată, târând până la dubă chiar și femei și adolescenți. Și de această dată, oamenii au fost aruncați în mașină, unii fiind chiar fugăriți de forțele de ordine. Un tânăr împins violent către dubă, striga disperat către jandarmii care îl bruscau: „Și pentru voi am venit azi aici! Și pentru drepturile voastre! Să vă fie rușine!”.

Forțele de ordine s-au comportat agresiv, în condițiile în care se aflau și copii mici printre manifestanți. O fetiță de 4-5 ani a rămas plângând, după ce oamenii legii au „curățat” zona.

Cât timp au fost reținuți la secție, tinerilor li s-au luat datele personale și li s-au dat amenzi în valoare de aproximativ 500 de lei. Un bărbat care venise cu copilul lui la manifestare, s-a plâns că acum nu va mai avea cu ce să își plătească ratele și cu ce să își hrănească fiul.

Activiștii făceau parte din ONG-uri care susțin drepturile omului și s-au reunit în Piața Universității, deoarece consideră că este un loc reprezentativ pentru libertatea de exprimare.

Ignorați de Primăria Capitalei

Tinerii nu aveau autorizație de protest, deși au solicitat aprobarea Primăriei Capitale acum cinci zile. Instituția era obligată să le dea un răspuns, fie acesta pozitiv sau negativ, în maximum 48 de ore, însă autoritățile au ignorat cererea depusă de manifestanți.

Cu toate acestea, tinerii au ales să organizeze o întâlnire pașnică, prin intermediul căreia să transmită mesaje pozitive și, printre altele, să susțină cazul Roșia Montană. Deși au anunțat atât Primăria Capitalei, cât și presa, că se vor reuni la kilometrul 0, instituția nu i-a luat în seamă.

Mai mulți jandarmi decât manifestanți

La scurt timp, și-au făcut apariția două dube pline cu jandarmi, care erau în număr mai mare decât manifestanții. Forțele de ordine i-au îmbrâncit pe activiști, chiar dacă tot ce faceau aceștia era să fluture niște steaguri ale României și să afișeze mesaje dedicate Zilei Internaționale a Drepturilor Omului. Jandarmii i-au luat pe sus și i-au aruncat violent într-o dubă, fără să îi lase pe manifestanți măcar să explice de ce se află acolo.

Târâți și aruncați în dubă de forțele de ordine

În timp ce era târât de cinci jandarmi, un tânăr striga disperat: „Vreau să știu ce am făcut!”, iar activiștii aruncați în dubă scandau: „Libertate! Libertate!”, în timp ce erau ținuți cu forța în mașină, fără să primească nicio explicație.

Sfidați de autorități

Manifestanții au declarat că au solicitat insistent autorizația Primăriei Capitalei, dar instituția a ales să îi ignore. Tinerii au considerat că aveau dreptul la un răspuns, precum și dreptul la exprimare liberă. Activiștii au spus că au organizat această întrunire pacifistă, pe care nu o consideră un protest, fără aprobarea Primăriei, deoarece instituția i-a sfidat timp de mai multe zile în care nu au primit niciun răspuns.

Reprezentanții ONG-urilor au declarat că au ales să se întâlnească la kilometrul 0 al Bucureștiului, pentru că îl consideră un simbol al democrației, însă, paradoxal, tocmai aici, tinerii au fost aduși la tăcere și umiliți de forțele de ordine. Manifestanții au mai spus că nu intenționau decât să-și spună punctul de vedere referitor la problemele legate de drepturile omului, fără să ceară demisia cuiva sau bunuri materiale.Unii dintre protestatari făceau parte din grupare Occupy România.

Chiar dacă nu deranjau pe nimeni, tinerii au fost înghesuiți în duba Jandarmeriei și duși la Secția 1 de Poliție.

Nicio explicație pentru comportamentul violent

Un reprezentant al Jandarmeriei a declarat că activiștii protestau ilegal, fără să aibe aprobare din partea Primăriei, însă nu a vrut să explice comportamentul agresiv pe care l-au avut forțele de ordine asupra tinerilor.

sursa: adevarul.ro

Scriu randurile astea la o zi de la ceea ce s-a vrut a fi o manifestatie pasnica pentru drepturile omului, zi care a fost intinata de Statul Roman! Am crezut pana mai ieri ca "democratie" nu e doar un slogan electoral asa cum ni se tot prezinta la tv in discursuri care mai de care mai pompoase. Am crezut ca mergand la aceasta manifestare, voi fi inteles, motivele mele vor fi intelese, dar nu a fost sa fie asa! Acum 22 de ani, pe acelasi loc de unde ne saltau ieri jandarmii mureau oameni pentru ideea de Libertate, in speranta ca noi, cei ramasi aici o vom pretui si o vom intelege. Insa acei bieti oameni au murit in zadar, pentru ca stim cu totii ce a fost de fapt Revolutia din '89; si cu toate ca stim atat de multi ce s-a intamplat atunci, cu toate ca viata e din ce in ce mai sumbra si mai dificila, cu toate ca ni se pun taxe peste taxe, cu toate ca nu mai avem respect, nu mai stim sa iubim, cu toata mizeria si lasitatea din jurul nostru, tacem din gura, intoarcem capul si mergem mai departe. Unde e poporul razboinic de care auzeam de atatea zeci de ori in manualele de istorie, unde sunt eroii nostrii care chiar si putini la numar, reuseau in repetate ori sa apere aceste locuri de sute de mii de invadatori!? De ce suntem nepasatori si lasam sa se distruga tot ce inca e frumos in jurul nostru? De ce nu ne luptam, cand inca mai avem pentru ce sa ne luptam? Ce le vom spune copiilor nostrii cand ne vor intreba ce am facut noi de s-a ajuns unde s-a ajuns!? Acum e momentul sa cerem schimbarea, si acum putem fi uniti; in definitiv, ei, cei care ne devoreaza viitorul cu lacomie, sunt unde sunt datorita noua, si cum noi i-am urcat, la fel de bine ii vom putea si cobori.

Dupa cum spunea si Gabi, unul din manifestantii saltati pe nedrept de Jandarmerie, am iesit in strada pentru voi, pentru toti romanii, jandarmi, militari, politisti, profesori, doctori, functionari, oameni simplii.
Am iesit ieri in strada pentru Romania, pentru a mi cere tara inapoi si pentru a o salva din ghearele lacomiei si hotiei, care au devenit modele de urmat pentru tineretul de astazi!
Mai ganditi-va.....


Andy Andrei


sursa: http://www.facebook.com/OccupyRomania

Focul Viu a coborât la Constanţa

Sunt încă sub impresia unei seri petrecute alături de Sorin Taloş şi Tudor Raţ, adică trupa Focul Viu. De când i-am ascultat prima dată, am dorit să îi cunosc personal, iar acum asta s-a întâmplat. A cânta româneşte în România, astăzi, este un act de curaj, iar a cânta despre Pintea, Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu, despre faptul că suntem Daci este rarisim. Într-o vreme în care calea cea mai uşoară e aleasă de mulţi, există în ţara noastră formaţia Focul Viu ca un exemplu, printre puţinele, că important este să îţi urmezi crezul, că a îţi iubi ţara şi a acţiona în direcţia asta este un drum de urmat. Constănţenii care, de când i-au auzit prima dată pe cei de la Focul Viu, au vrut să îi cunoască, cei care apreciază muzica bună românească au ocazia de a vedea formaţia cântând sâmbătă, 10 decembrie, la Curtea Brâncovenească, de la 13.30 şi la Maritimo, de la 18.00. Eu, reprezentând Radio Neptun, organizatorul evenimentelor, vă aştept cu drag să trăim împreună bucuria de a asculta Focul Viu la Constanţa. 


Octavian Manu

Domnia lui Apollo (Apollon, Apulu, Aplus, Belis) – Fragment din Dacia Preistorica de Nicolae Densusianu

Dupa Hercule, in listele lui Manetho figureaza Apollo, ca rege al Egipetului. La Homer, Apollo are adeseori titlu de anax (rex imperator) si domneste peste toti muritorii, iar in inscriptiunile grecesti este numit si Basileus.

Dupa origine, Apollo a fost hiperboreu sau din regiunile de nord ale Istrului de jos.

Mama-sa, o fata hiperboree, era numita Lattona, gr. Leto, Lato si Laton, adica femeie de origine latina.

Diana, sora lui Apollo, dupa cum ne spune poetul Pindar, inca petrecea in tara de la Istru. Pe o inscriptiune romana de pe tarmul Dunarii de jos, ea este numita „Diana regina”.

Templul cel renumit al lui Apollo Hyporboreul se afla in insula cea sfanta de la gurile Dunarii, numita in vechime Leuce (Alba), astazi „insula Serpilor”.

Apolo, scrie Maniliu, a fost adorat cu deosebita onoare in regiunile Pontului Euxin.

Inscriptiunile grecesti si cele romane amintesc de cultul sau in orasele Istros, Calatis si Tomis.

Pastorii hiperborei din muntii  Riphei ii sacrificau in fiecare an hecatombe de asini.Sageata lui Apollo, cu care ucisese ciclopul cari fabricase fulgerile lui Joe, a fost ingropata in muntii hiperboreilor (Carpati), dupa cum spun legendele vechi.

Apollo, ca divinitate a Soarelui, este reprezentat adeseori pe monetele nationale ale Daciei sub numele de APAN =Aplus si LCU= L(u)cu.

La greci, el este numit si Dikaios (justus, jus peritus), probabil avand in vedere originea sa din tarile Daciei (Dicla la Ulpian), dupa cum la Homer, abii din nordul Thraciei, iar la Herodot, getii erau numiti dikaiotatoi anthropon si dikaiotatoi Threikon (n.e: De unde rezulta clar ca dacii si tracii erau consierati de greci ca Parintii Omenirii! Vei „justi”, adica cei mai puri genetic, cei mai apropiati de zei…).

Apolo este infatisat si pe partea cea frumoasa din tezaurul de la Pietroasa, cu grifonul hiporboreu odihnind langa picioarele sale.

In orasul Apulum al Daciei, Apollo era zeul cel mai adorat dupa Jupiter optimus maximus. Aici el este invocat sub numele de Apollo; deus Apollo praestantissimus; Deus bonus puer posphorus Apollo Phtyius; Bonus puer; Bonus deus puer posphorus. Fara indoiala ca Apollo era zeul tutelar al orasului Apullum, numit la Ovidiu Apulus. Am putea chiar sa presupunem ca resedinta cea veche a lui Apollo se aflase la Apulus sau Apulum, cu atat mai mult cu cat grifonul hiperboreilor ne indica muntii cei avuti de aur ai Daciei si cari sunt in nemijlocita apropiere de vechiul Apullum.

Numele sau de Apollom nu este grecesc. Acest cuvant apartine limbei pelasge, ce se vorbea in nordul Thraciei, si avuse la inceput intelesul de albus (rom. alb, art. albul, iarca nume familiar Albul).

La Enniu, albu’ este un epitet al Soarelui. Latinii, scrie Macrobiu, numeau pe Apollo, „Soarele”. Sabinii, ne spune Festus, ziceau alpus, in loc de „albus”, iar la etrusci sau turseni, Apollo era numit Apulu si Aplus, dupa cum ne apar si pe monetele nationale ale Daciei, putem zice ale agathyrsilor.

In partile de sus ale Italiei, Apollo mai era numit si Belis, un cuvant ce avea acelasi inteles cu albus, rom bal.

In vechea literatura greceasca, Apollo mai avea si epitetul de Lykios, un cuvant ce deriva de la leukos, „alb”, luminos, dupa cum, la romani, Apollo era numit si deus lucoris, iar pe monetele nationale ale Daciei LVV = L(u)cu.

Atributele sale caracteristice erau: grifonul, simbol al domniei sale peste muntii de aur ai hiperboreilor, corbul lui Novac (Saturn) si soimul lui Montu (Uran).

Apollo, dupa cum ne spun traditiunile grecesti, servise in tineretile sale ca pastoriu la regele Admet din Thesalia si pazise cirezile de boi ale regelui Laomedon din Troia.

Aceasta traditiune o aflam si in literatura poporala romana.

Intr-un cantec epic batranesc, el figureaza ca cioban sau pastoriu de oi. In aceasta poema, ne spune dansul ca in urma razmeritilor ce se intamplase in aceasta tara, a ramas fara parinti, astfel ca a trebuit sa se faca cioban. In aceasta calitate, dansul a servit 9 ani la trei stapani; el este frate cu Tipocraiu (Typhon din traditiunile grecesti) si amandoi sint fii „domnului Mihnea Voda”, intelege: Manea-Voda (Novac cel Batran, Saturn). Ca semn al descendentei sale din familia domneasca el avea scris pe spate un luceafar si alti doi pe umeri.

In colindele poporale romane, resturi ale unor imne vechi religioase, Apollo este celebrat ca divinitate a Soarelui si a luminei, ca „Bunul D-zeu, cel mititel si infasetel” numit Bonus deus puer in inscrpitiunile Daciei si este invocat sub numele de :„L’eer, Leer si-a nost domn”, „Ler domn, domn de al nostru” si „Leru0i, doamne, tinerel”.

Curtile in cari se afla dansul sunt domnesti, dalbe imparatesti, inalte imparatii.

In aceste colinde , cuvantul leer sau ler este numai un epitet arhaic al lui Apollo. Forma cea veche a cuvantului era in limba latina liber, cu intelesul de „prunc” sau „copil mic” (parvulus).

Dupa cum ne spune Cicero, Apollo mai era numit si Liber in tinuturile grecesti, adeca in partile de rasarit ale Europei. Romanii insa il confundara cu Liber pater, un nume pe care dansii il atribuiau lui Bachus.

Sub numele de Luber figureaza Apollo si pe o inscriptiune romana din Dacia. Sora lui Apollo, Diana, inca este numita Libera.

Frigienii, dupa cum ne spune Macrobiu, celebrau la inceputul primaverii, in ziua a 8-a a calendelor lui aprilie, o sarbatoare solara, sub numele de Hilaria.

Pe o inscriptiune romana de la Naissus, din Mesia de sus, Diana figureaza sub numele de Hilara. O fiica a lui Apollo are in Carminele ciprice numele de Hilaira. Se pare ca astfel de numiri, de Hilaria, Hilara si Hilaira, sint numai simple forme literare ale unor invoicatiuni poporale ce se adresau divinitatile luminei, dupa cum in colindele romane, Apollo („Liber” sau „Ler domnul”) este invocat si sub formele de : „Hai Leru-mi doamne”, „Aler oi doamne” si „Eler doamne”.

(Dacia Preistorica, de Nicolae Densusianu, editura Obiectiv Craiova, Eugen Delcea)

preluare http://danlupu.net

Lăstar de stejar

Şi se mai încheie un an, în curând. Sunt optimist de felul meu, deci sper că ţara asta se va face bine cândva. Mai bine zis că va reînvia. Pentru că e clar că acum a intrat în metastază. Cancerul o devorează şi face asta într-un mod nu foarte plăcut. Pe fundalul relaxării totale în faţa morţii a poporului român, elementele care, din păcate, formează centrele de putere ale ţării noastre accelerează România către groapă. Parlamentarii votează la şapte mâini şi se laudă cât sunt ei de buni la asta, găştile care au ca Dumnezeu doar banul controlează ţara, criminali periculoşi sunt lăsaţi liberi printre noi de către magistraţi corupţi, gradul de rudenie este cel mai bun CV. Aş mai putea să mai scriu o mie de rânduri despre spectacolul hidos al morţii ţării pe care o iubesc. În schimb, o să mai dau doar un exemplu. Miron Cozma şi-a făcut o formaţiune politică, iar în ţara în care partidul OTV condus de băiatul cu gingii vinete va accede în curând la putere, şi a sa organizaţie are şanse mari să facă asta. Dacă asta nu mi-a mai făcut greaţă, având deja antrenament de la trăitul nişte zeci de ani pe aici, faptul că am aflat că la lansarea partidului cocalarului cu păr gelat, soţul Marinelei Niţu adică, s-a cântat Imnul Golanilor, m-a dat peste cap. Asta o întrece şi pe aia cu Pedro Neulander, adică Petre Roman prim-ministru după lovitura de stat. Nu de alta, dar cu ideeea respectivă m-am împăcat deja. Scrisesem eu mai demult că urmaşii dacilor liberi sunt relativ puţini comparativ cu găozarii care au înflorit de-a lungul timpului pe acest teritoriu, dar să pută spectacolul autohton chiar aşa de tare nu mă aşteptam. Asta se lasă doar cu pământ pus peste şi cu aşteptat primăvara să răsară un lăstar de stejar pe mormântul patriei noastre dragi. Iar de acela să ne asigurăm că se va face un falnic stejar. Vorbitul este ieftin, va fi nevoie de mai mult. De trecerea de la fredonarea unor versuri sau repetarea unor idei, la aplicarea lor.

NOI SUNTEM….CINE SUNTEM NOI?

Zona geografică în care se află astăzi România, a fost în urmă cu peste 10.000 de ani, vatra lumii, locul unde a început cu adevărat civilizaţia umană. Acest adevăr este destul de greu de digerat pentru celelalte mari naţiuni, printre care şi cu aspiraţii inalte la titlul de popor ales…



În zona Olteniei se înregistrează cea mai veche locuire în bordeie din lume(18,000 ani inainte de Christos), cea mai veche activitate de minerit, cel mai vechi târnacop de miner descoperit vre-o dată, cea mai veche activitate metalurgică a aramei din lume (8,000 ani înainte de Christos), cea mai veche scriere din lume (tăbliţele de la Tărtăria, judeţul Alba 5-6.000 înainte de Christos). Tot aici s-a inventat arcul, au aparut primele furnale din Europa, şi tot de aici au plecat şi s-au format celelalte popoare indo-europene şi nu numai cum ar fi: iranienii, carienii, italicii, frygienii, sciţii, cimmerienii, triburile iberice, bascii, sarmaţii, elenii(ahei şi dorieni), fenicienii….etc.

Traco-dacii reprezintă cea mai veche şi mai înaltă cultură de pe Pământ, anterioară civilizaţiei Sumeriene, şi totodată cea mai numeroasă (180 – 200 de triburi). Ei puteau fi găsiţi în întreaga Europă (Balcani, Ucraina, Ungaria, Austria, germania, Cehoslovacia, Polonia, Italia, Franţa, Spania, Turcia europeana, Asia Mica, Africa……chiar şi Burii din Africa de Sud sunt tot un neam Dac, din care făcea parte însuşi Burebista.


Scrisul şi odată cu el istoria, au apărut mai întâi în spaţiul tracic şi abia mai târziu in spaţiul greco-roman, dus probabil acolo tot de triburile care au migrat de aici. Traco-dacii au avut cea mai veche agricultură din Europa, (neolitic) si printre cele mai vechi din lume. La vremea lor erau singurul popor din lume care foloseau cercul la dispozitivele de măsurare a timpului.

Începând cu anul 1995, dupa studii îndelungate, însă intenţionat ţinute la subsol, o serie de savanţi americani de prestigiu au ajuns la concluzia că Potopul descris în Biblie a avut loc pe malul vestic al Marii Negre, unde locuia o populaţie neaşteptat de dezvoltată, (oare cine?). De altfel Olimpul, legendarul munte din mitologia greacă (ULIMP- Lumină sau Splendoare, în limba traco-dacă), nu era altceva decât muntele Bucegi pe care nu întâmplător dăinuie al doilea Sfinx de pe Pământ. Istoricul Homer spunea că numai tracii ştiau să lupte călare şi cu arcul începând cu mileniul cinci înainte de Christos.
Traco-dacii se remarcau printr-o corectitudine desăvârşită, toate convenţiile fiind încheiate verbal şi apoi păstrate cu sfinţenie. Lipsa de acasă era semnalată printr-un băţ lăsat la poartă, fiind mai mult decât suficient.
Traco-dacii erau singura civilizaţie din lume care nu a folosit sclavagismul sub nici o formă a sa.


În jurul anului 1400 Î.C, se construieşte în Tracia nord-Dunăreană, cea dintâi şcoală cu local de sine stătător de pe Terra, numită Androniconul, unde preoţii Zamolxieni predau toate disciplinele universitare începând cu teologia (cultul Zeului Soare şi al celor 12 constelaţii).
Confom mărturiilor rămase posterităţii ale lui Platon şi Socrate, însuşi Pitagora şi-a completat studiile la şcoala Zamolxiană, şi tot ei afirmau că în acea vreme în Dacia existau cei mai de seamă medici ai timpului.
Istoricul Herodot, îi considera pe Cimerieni originari de pe versantul Nord-Estic al Carpaţilor,(Moldova de astăzi). Apoi o parte din ei s-au deplasat spre Sud, în Anatolia, unde au fost cunoscuţi ca Cimiry. Migraţi ulterior către Italia, Spania, Anglia şi Irlanda au fost cunoscuţi sub denumirea de celţi.

Zona Nord -Dunăreană (România de astăzi), a fost considerată din vechime drept un paradis terestru.Un teren bogat în aproape toate bogăţiile pământului, cu terenuri agricole(Grânarul Europei de mai târziu), păşuni întinse, toate formele de relief, un incredibil sistem hidrografic natural, o zona bine apărată contra majorităţii dezastrelor naturale…..etc. Ca un miracol unic al istoriei, locuitorii acestei zone n-au putut fi alungaţi din vatra strămoşească şi nici deznaţionalizaţi.


Românii păstrează în continuare limba, portul, obiceiurile, tradiţiile strămoşilor de acum 7.000 de ani. Analizele minuţioase de sânge, demonstrează un alt miracol : în ciuda numeroaselor invazii, inclusiv mult distorsionata ocupaţie romană, ne-am păstrat puritatea genetică, specifică strămoşilor noştri.

România rămâne un miracol, căruia i s-a prevăzut un viitor mesianic. Profetul indian Sundhar Singh scria în 1922, că românii vor deveni un popor îndrăgit şi respectat de toate popoarele lumii.
Bibliografie:
- Augustin Deac - Istoria Adevărului Istoric
- P.L.Tonciulescu – Ramania, paradisul regăsit
- Nicolae Densuşianu – Dacia Preistorică , Vol.1, 2, 3, 4, 5
- Cornel Bârsan – Revanşa Daciei

sursa> http://tovidiu.wordpress.com/

Mentenanţa limbii române:trecerea de la să-ţi fac şi să-ţi dreg, la implementare

Imi plac cuvintele străine naturalizate. Mai dezmorţesc limba. În timp, unele rezistă, altele dispar. A ieşit din uz cea mai mare parte a turcismelor şi grecismelor aclimatizate de sus în jos în Ţările Române. Franţuzismele din limbajul administrativ al secolul 19 au rezistat fiindcă era nevoie de ele, ca şi cuvintele nemţeşti din limbajul tehnic. Rusismele din anii 50 ai veacului trecut au avut viaţă scurtă. Nici nu se potriveau cu româna şi aveau şi conotaţii nasoale.
După 1989, cine voia să pară pro-occidental începuse să anvizajeze şi să achieseze. Îl mai ţineţi minte pe Adrian Severin? Au apărut apoi multinaţionalele, ai căror manageri nu ştiau româneşte, românul întors de la burse, care voia să-şi marcheze lingvistic întoarcerea din străinătate – şi reclamele în engleză.
Adjuncţii autohtoni ai şefilor de multinaţionale au început să vorbească o română pigmentată cu feed-back-uri şi locaţii. Secretarele nu-şi mai spuneau decît manager assistant. Mă aşteptam să fie vorba de crize de aclimatizare şi de micile noastre snobisme de cetăţeni ai unei ţări mici dar vioaie. Nici gînd. S-a ajuns la un nou limbaj de lemn, neologistic, întrebuinţat pe la posturi de radio şi de televiziune, cum cuvinte româneşti cît se poate de utile sînt înlocuite prosteşte de persoane care stau prost şi cu vocabularul limbii române şi cu gramatica ei. Tot soiul de absolvenţi şi absolvente de doi lei, cărora li se adaugă politicieni inepţi şi comentatori care par să-şi fi luat doctoratul înainte de a lua notă de trecere la română în liceu se dau în bărcile neologismelor, cu dezinvoltura prostului. Potrivit lor nu mai avem prilejuri, avem doar oportunităţi. Nu mai sîntem hotărîţi să facem ceva, ci sîntem determinaţi. Nu mai realizăm, ci implementăm.
Nu ne ducem într-un loc, ci într-o locaţie. Nu mai luăm în considerare, fiindcă anvizajăm. Nu mai consimţim, ci achiesăm. Serviciul de întreţinere a devenit mentenanţă. Ceva care ţi se pare obligatoriu e un must! Nu mai avem speranţe, deoarece am trecut la expectaţiuni. Nu ne mai concentrăm, pentru că ne focusăm. Şi nu mai aşteptăm un răspuns, ci un feed back.
Cu alte cuvinte, deţinem o oportunitate pe care sîntem determinaţi să o implementăm într-o locaţie pe care am anvizajat-o, achiesînd la o mentenanţă care e un must şi asupra căreia ne focusăm cu expectaţiunea unui feed-back pozitiv. Altfel, cînd ies din rol, îi auzi cu cîte un neaoş şi superior „Să-mi bag…” sau cu concluzia absolută: „Un căcat!”

Basarabia e Dacia

Jurământ în faţa Ambasadei României la Chişinău

Sus inima

de George Coșbuc





Avem o mândră țară
Prin timpi de jale-amară
Strămoșii se luptară
S-o scape de stăpâni.
Azi singur noi, românii
Suntem în ea stăpânii,
Sus inima, români!

O lege-avem străbună
Prin veacuri de furtună
Ea n-a putut s-apună
Strivită de păgâni.
Ne-a fost Cel-Sfânt tărie
Și-n veci o să ne fie:
Sus inima, români!

În țara românească
De-a pururi să trăiască
Credința strămoșească
Și graiul din bătrâni.
Spre Domnul țării gândul
De-a pururi noi avându-l,
Sus inima, români!