o haită de borfaşi, mecanic colorată, supusă ritualic aceluiaşi consemn, îndepărtată crud de mamă şi de tată, ne-aduce existenţa în sapa lor de lemn...
în fruntea ei, dementul, o javră ordinară care ne-a sechestrat şi dreptul de-a vorbi, descreieratul care a semănat în Ţară doar vrajba dintre noi, în dreptul de-a muri...
nu ne-aţi iertat niciunul, ne-aţi pângărit pe toţi, pe medici şi pe dascăli i-aţi răstignit borând, adunătură oarbă de venetici şi hoţi fugiţi spre-a nu vă prinde răbdarea explodând...
aţi umilit Ostaşul, tăcut, dar suveran, artistului i-aţi pus bir până şi pe scenă, justiţia aţi frânt-o în râvne de maidan, pe nimeni n-aţi cruţat de jeg şi anatemă...
ne mor copiii arşi, în leagăne de îngeri, bătrânii tac şi plâng, în rezumate seci, guvernul ne dictează fatalele constrângeri, e semn că este vremea cu haita ta să pleci...
pe poliţişti i-aţi dus mai jos de disperare, pe mame le-aţi distrus în fondul lor suprem, ai pus guvernul ţării elenei la picioare şi balele oranj în cale i se-aştern...
din lege aţi făcut cheremul poftei chioare, iar din legislativ, un jaf şi-o mascaradă, simţind pe os cuţitul, nimic nu ne mai doare borfaşi înveşmântaţi în straie de paradă...
ne-aţi asmuţit pe toţi în contra tuturora spre a vă aduna voi, haita, tot mai strâns, azi au sosit, istoric, secundele şi ora să vă-aruncăm din jilţuri, să ne oprim din plâns...
nu bogăţia haitei, nici luxul sau huzurul, nu desfătarea oarbă-a lichelelor ne doare, ci aroganţa lor, cinismul şi sperjurul jucat naţional făr` nicio remuşcare...
nu contrarelativa (!) noastră sărăcie ne judecă speranţa şi viaţa ne-o apasă, ci starea ei impusă, de gravă umilire, pe care-au strecurat-o în fiecare casă...
pe-această-adunătură de hoţi şi de lichele doar disperarea noastră o va putea opri, să le-aruncăm cinismul în lanţuri şi zăbrele, stârpiţi-i fără milă, oriunde-i veţi găsi...
nu îi iertaţi nicicum, revolta socială, e tot ce ne-a rămas ca şansă de a fi, lăsaţi blândeţii voastre dreptul la răscoală şi răsplătiţi borfaşii cu dreptul de-a pieri...
tare...speram sa aiba si efect
RăspundețiȘtergereNu îi iertaţi!
RăspundețiȘtergereo haită de borfaşi, mecanic colorată,
supusă ritualic aceluiaşi consemn,
îndepărtată crud de mamă şi de tată,
ne-aduce existenţa în sapa lor de lemn...
în fruntea ei, dementul, o javră ordinară
care ne-a sechestrat şi dreptul de-a vorbi,
descreieratul care a semănat în Ţară
doar vrajba dintre noi, în dreptul de-a muri...
nu ne-aţi iertat niciunul, ne-aţi pângărit pe toţi,
pe medici şi pe dascăli i-aţi răstignit borând,
adunătură oarbă de venetici şi hoţi
fugiţi spre-a nu vă prinde răbdarea explodând...
aţi umilit Ostaşul, tăcut, dar suveran,
artistului i-aţi pus bir până şi pe scenă,
justiţia aţi frânt-o în râvne de maidan,
pe nimeni n-aţi cruţat de jeg şi anatemă...
ne mor copiii arşi, în leagăne de îngeri,
bătrânii tac şi plâng, în rezumate seci,
guvernul ne dictează fatalele constrângeri,
e semn că este vremea cu haita ta să pleci...
pe poliţişti i-aţi dus mai jos de disperare,
pe mame le-aţi distrus în fondul lor suprem,
ai pus guvernul ţării elenei la picioare
şi balele oranj în cale i se-aştern...
din lege aţi făcut cheremul poftei chioare,
iar din legislativ, un jaf şi-o mascaradă,
simţind pe os cuţitul, nimic nu ne mai doare
borfaşi înveşmântaţi în straie de paradă...
ne-aţi asmuţit pe toţi în contra tuturora
spre a vă aduna voi, haita, tot mai strâns,
azi au sosit, istoric, secundele şi ora
să vă-aruncăm din jilţuri, să ne oprim din plâns...
nu bogăţia haitei, nici luxul sau huzurul,
nu desfătarea oarbă-a lichelelor ne doare,
ci aroganţa lor, cinismul şi sperjurul
jucat naţional făr` nicio remuşcare...
nu contrarelativa (!) noastră sărăcie
ne judecă speranţa şi viaţa ne-o apasă,
ci starea ei impusă, de gravă umilire,
pe care-au strecurat-o în fiecare casă...
pe-această-adunătură de hoţi şi de lichele
doar disperarea noastră o va putea opri,
să le-aruncăm cinismul în lanţuri şi zăbrele,
stârpiţi-i fără milă, oriunde-i veţi găsi...
nu îi iertaţi nicicum, revolta socială,
e tot ce ne-a rămas ca şansă de a fi,
lăsaţi blândeţii voastre dreptul la răscoală
şi răsplătiţi borfaşii cu dreptul de-a pieri...
Costinel Petrache
Bucureşti, 14 octombrie 2010