25 sept. 2010

Iesi afara, javra ordinara!

Asta au scandat politistii la adresa presedintelui. Nasol pentru carmaciul luminat.

2 comentarii:

  1. Nu îi iertaţi!

    o haită de borfaşi, mecanic colorată,
    supusă ritualic aceluiaşi consemn,
    îndepărtată crud de mamă şi de tată,
    ne-aduce existenţa în sapa lor de lemn...

    în fruntea ei, dementul, o javră ordinară
    care ne-a sechestrat şi dreptul de-a vorbi,
    descreieratul care a semănat în Ţară
    doar vrajba dintre noi, în dreptul de-a muri...

    nu ne-aţi iertat niciunul, ne-aţi pângărit pe toţi,
    pe medici şi pe dascăli i-aţi răstignit borând,
    adunătură oarbă de venetici şi hoţi
    fugiţi spre-a nu vă prinde răbdarea explodând...

    aţi umilit Ostaşul, tăcut, dar suveran,
    artistului i-aţi pus bir până şi pe scenă,
    justiţia aţi frânt-o în râvne de maidan,
    pe nimeni n-aţi cruţat de jeg şi anatemă...

    ne mor copiii arşi, în leagăne de îngeri,
    bătrânii tac şi plâng, în rezumate seci,
    guvernul ne dictează fatalele constrângeri,
    e semn că este vremea cu haita ta să pleci...

    pe poliţişti i-aţi dus mai jos de disperare,
    pe mame le-aţi distrus în fondul lor suprem,
    ai pus guvernul ţării elenei la picioare
    şi balele oranj în cale i se-aştern...

    din lege aţi făcut cheremul poftei chioare,
    iar din legislativ, un jaf şi-o mascaradă,
    simţind pe os cuţitul, nimic nu ne mai doare
    borfaşi înveşmântaţi în straie de paradă...

    ne-aţi asmuţit pe toţi în contra tuturora
    spre a vă aduna voi, haita, tot mai strâns,
    azi au sosit, istoric, secundele şi ora
    să vă-aruncăm din jilţuri, să ne oprim din plâns...

    nu bogăţia haitei, nici luxul sau huzurul,
    nu desfătarea oarbă-a lichelelor ne doare,
    ci aroganţa lor, cinismul şi sperjurul
    jucat naţional făr` nicio remuşcare...

    nu contrarelativa (!) noastră sărăcie
    ne judecă speranţa şi viaţa ne-o apasă,
    ci starea ei impusă, de gravă umilire,
    pe care-au strecurat-o în fiecare casă...

    pe-această-adunătură de hoţi şi de lichele
    doar disperarea noastră o va putea opri,
    să le-aruncăm cinismul în lanţuri şi zăbrele,
    stârpiţi-i fără milă, oriunde-i veţi găsi...

    nu îi iertaţi nicicum, revolta socială,
    e tot ce ne-a rămas ca şansă de a fi,
    lăsaţi blândeţii voastre dreptul la răscoală
    şi răsplătiţi borfaşii cu dreptul de-a pieri...

    Costinel Petrache
    Bucureşti, 14 octombrie 2010

    RăspundețiȘtergere