Consecintele actului de tradare de la 23 august

România - genocidul sau holocaustul comunist în cifre:

Basarabia şi Nordul Bucovinei:

(A) Florin Mătrescu (”Holocaustul roşu sau crimele în cifre ale comunismului internaţional”, Bucuresti, 1998, pg.56-57) avanseaza următoarele cifre: Holocaustul rosu sau crimele in cifre ale comunismului international

1. între 28 iunie 1940 şi 22 iunie 1941 au fost deportaţi în lagărele din Nordul Ingheţat un număr de 300.000 de romani basarabeni şi bucovineni (inainte de actul de tradare de la 23 august 1944 - nota Lupta-NS)
2. între 1945 şi 1954, 500.000 de români basarabeni şi bucovineni deportaţi în lagăre
3. între 1946 şi 1947, 200.000 - 350.000 de români morţi în urma foametei provocată de Stalin.

(B) Victor Bârsan (”Masacrul inocenţilor”, Bucureşti, 1993, pg.18-19), deosebeşte mai multe valuri de deportări:

1. între 28 iunie 1940 şi 22 iunie 1941, 300.000 de români deportaţi
2. între 1944 şi 1948 , 250.000 de români deportati
3. între 1946 şi 1947 , 300.000 de români morţi în urma fometei provocată de Stalin
4. la 6 iulie 1949 începe a 3-a deportare masivă; 11.324 familii deportate
5. între 1954 şi 1964, 300.000 de români deportaţi în Rusia şi Kazahstan

Anton Ovseyenco în “The Time of Stalin: Potret of a Tirrany”, N.Y. Harper and Row, 1981 (citat in “Holocaustul roşu sau crimele în cifre ale comunismului internaţional”, pg. 57) , estimează
numărul total al victimelor comunismului în Basarabia şi Nordul Bucovinei la 1.500.000 de persoane.

România:

din “Holocaustul roşu sau crimele în cifre ale comunismului internaţional”, Florin Mătrescu, Bucureşti, 1998, pg.80-86) reţinem grupurile masive de deportări şi crime:

1. “capitularea fără condiţii” de la 23 august 1944 a avut ca rezultat deportarea a 180.000 de soldaţi şi ofiţeri în lagărele gulagului sovietic (doar câteva mii s-au mai întors).

Recent, în mlaştina râului Bălţi din Basarabia a fost descoperit un osuar românesc compus din 50.000 schelete de soldaţi români - din unitaţi ale Armatei Regale Române, care în primăvara 1944 au constituit prima linie de rezistenţă împotriva Armatei Roşii. (citat din Mihai Vicol, “Un “Katyn” românesc” - România Liberă Internaţional, nr.320/04.08.96)

2. ocuparea ţării de către Armata Roşie a însemnat un val de crime în rândul populaţiei civile, crime de proporţii încă necunoscute - oameni ucişi doar pentru a fi jefuiţi sau pentru ca işi apărau fiicele şi soţiile de violuri.

3. colectivizarea forţată a ţărănimii (începând din 1949) a afectat 12.000.000 de ţărani; sate întregi au fost mitraliate şi nimicite cu tunurile - provocând 30.000 de victime. Deportările masive din perioada 1949 - 1960 s-au soldat cu încă 200.000 de ţărani morţi în lagărele de muncă sau închisori.

4. rezistenţa armată din munţi (1946 - 1958), unică in lagărul comunist, a mai adăugat un număr de victime

5. în cele 120 de închisori şi lagăre de muncă, au murit între 150.000- 200.000 oameni.

Cifrele globale ale holocaustului roşu în România: sunt diferite

Numărul total al deţinuţilor:
- 2.000.000 ( Filip Păunescu - “Cunoaşterea şi combaterea comunismului”, Libertatea, anul 8, nr.72 - martie 1989)
- 3.000.000 (Cicerone Ioaniţoiu)

Numărul total al morţilor în regimurile Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ceauşescu, Iliescu (revoluţie, Târgu-Mureş, mineriade, etc.) este greu de stabilit; se descoperă mereu noi gropi comune pe lângă lagărele de muncă şi închisori.

Cifra avansată de Florin Mătrescu este de 891.500 morţi în genocidul comunist comis între actualele graniţe ale României.

* apreciat după unii cercetătători la 10.000
(Grupul Independent pentru Democraţie)
sursa: www.gid-romania.com