13 oct. 2012

Ce-i (mai) unește pe români ?




Turnul Babel a fost o construcție menită să fie cea mai mare realizare a Babilonului, un turn uriaș unde întreaga omenire era unită, vorbind o singură limbă. Oamenii au hotărât că turnul lor să fie atât de mare încât vârful să ajungă la cer. Dumnezeu văzând ceea ce oamenii vor să facă și-a spus “sunt un singur popor și vorbesc o singură limbă și nimic nu-i va împiedica să facă ce și-au propus” și atunci Dumnezeu le-a încurcat limbile și oamenii nemaiputând comunica, s-au risipit care încotro și construcția a rămas neterminată…
Probabil că rădăcina tuturor relelor este dezbinarea… ca într-un turn Babel modern, românilor le-au fost încurcate “limbile” și nu se mai pot înțelege unul cu altul…
Nimic nu ne mai unește, nu mai avem nimic în comun, suntem doar grupuri care susținem, nici noi nu știm exact ce, de la ce s-a plecat, unde vrem să ajungem și ce se dorește.
Am uitat să mai fim un popor, nu mai suntem un popor… am ajuns să fim “împrăștiați” nu numai în lume, ci și în propria țara.
Îl întrebi pe unul sau pe altul ce vrea de fapt, ce dorește și îți răspunde că vrea binele, sau mai binele pentru popor (a se citi de fapt pentru el).
Ce înseamnă mai binele?
Știți cum se definește mai binele în ziua de azi? Nu în planuri economice viabile, nu în soluții sociale constructive și realiste, nu în locuri de muncă, nu în învățământ de calitate, nu în sănătate…
Mai binele la noi, în ziua de azi, se definește prin “orice e mai bine decât chiorul” pe de o parte și “orice e mai bine decât măscăricii aia doi” de cealaltă parte. Asta așa ca punct de pornire, după care urmează războiul civil virtual, în care fiecare încearcă să demonstreze de ce hoțul lui e mai puțin hoț decât hoțul celuilalt. Restul e doar escaladare de situații, de limbaj și de atitudine.
Se pare că e clar pentru toată lumea că toți sunt hoți, dar bătălia se duce în jurul ideii care e hoț mai mare. În final hoția unuia sau altuia ajunge să fie considerată o calitate doar pentru că e mai mică decât hoția adversarului. După alegeri ne batem cu pumnii în piept că hoțul nostru “a înfrânt”. Dar oare a înfrânt pentru că e hoț mai mic, sau dimpotrivă pentru că e hoț mai mare și-a furat mai bine în alegeri?
Nimic nu-i mai unește pe români, nici măcar ziua națională, nici măcar apartenența la un popor. Totul îi separă.
Acum nu mai ești român, ești uslaș sau băsist…
Acum nu mai ești român, ești regățean care-l consideră prost pe ardelean, sau ardelean care-l disprețuiește pe moldovean, sau îl consideră necivilizat pe oltean…
Acum nu mai ești român, ești pro sau contra profesorului de la Jean Monet…
Acum nu mai ești român, ești pro sau contra Oanei Zăvoranu…
Acum nu mai ești român, ești pro sau contra Antena 3…
Acum nu mai ești român, ești pro sau contra Mircea Cărtărescu…
Acum nu mai ești român, ești pro sau contra UE, Barosso, Reding…
Și mai presus de toate ești pro sau contra celui de lângă ține, în funcție de ce opinii are vis-a-vis de ale tale…
Am uitat sa mai fim români, suntem doar pro sau contra ceva, orice o fi și cu cât putem înjura mai mult și mai gros pe cel de lânga noi, cu atat suntem mai mulțumiți…
Cineva se bucură totuși că am uitat sa fim români. Cineva trage foloase de pe urma “neromânismului” nostru.
Acel cineva se numește generic “politicianul mioritic”.
Acum vreo doua mii de ani, Juvenal in Satirele lui, venea cu conceptul “pâine și circ”.
În esență ce vrea să spună chestia asta este că poporul renunță la dreptul său de a interveni în politică, mulțumindu-se doar cu “hrana și distracția” și în sens mai larg că tot ce au politicienii de făcut ca să poată să-și vadă liniștiți de “treburi” este să dea ceva de mâncare și ceva circ poporului.
Conform legii compensației, cu cât este mai puțină mâncare, cu atât trebuie mai mult circ. În condițiile actuale “mâncarea” s-a împuținat teribil, chestie la care au contribuit toate partidele, alianțele, frânturile, aripile, cioturile etc a tot ce constituie clasă politică în România.  Pe măsură ce “mâncarea” scade, crește nerăbdarea politicienilor de-a mai ciuguli ceva de pe ciolanul național. Pe de altă parte, în compensație trebuie circ, cât mai mult circ, că dacă nu, vine “prostimea”, vine vulgul și ne ia la întrebări , mă-nțelegi monșer?
Când o să învățam să găsim, sau să regăsim ce ne unește, nu ce ne dezbină, atunci și numai atunci o să se așeze lucrurile în matca bună și pentru neamul ăsta al nostru. Până atunci este doar ce se vede…





sursa : http://politicstand.ro/ce-i-mai-uneste-pe-romani/#more-2838

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu