Imperiul valah de la sud de Dunare

Scanteia revoltei armate

Denumirea de vlah ne-a fost data de popoarele germanice, pentru care romanus era tradus cu walah. Prima stire sigura consemnata despre vlahi este consemnata de cronicarul bizantin Georgios Kedrenos. In anul 976, David, fratele tarului bulgar Samuil este ucis de niste "vlahi carausi". Trei ani dupa aceea Niculita primeste din partea imparatului bizantin Vasile II conducerea . In 1066, vlahii din regiunea Larissa se razvratesc contra autoritatilor. Rebelii condusi de protospatharios Niculita Delphinos sunt recrutati atat dintre vlahi cat si dintre bulgari. Importanta comunitatii de vlahi este recunoscuta neoficial de autoritatile bizantine si prin crearea unui corp de armata compus numai din vlahi.

In una din diminetile lui octombrie 1185, in fata bisericutei purtand hramul Sfantului Dimitrie din Tirnovo, doi frati, Petru si Asan, vorbesc in fata multimii adunate, indemnandu-i sa se elibereze din robia in care ii tinea imparatul Bizantului, Isaac II Anghelos. Aceea a fost scanteia unei puternice rascoale care va zgudui timp de 2 ani intinsul imperiu grecesc al Bizantului si va pune bazele unui imperiu pe care multi prefera sa-l treaca sub tacere, ca si cum ar fi vorba de o gresala a istoriei: Imperiul romano-bulgar.

In lupta cu armatele Bizantului

Prima confruntare dintre rasculati si oastea bizantina s-a soldat cu un esec din partea rebelilor. Petru si Asan s-au retras la nordul Dunarii unde, cu ajutorul cumanilor si al vlahilor din aceasta zona si-au refacut armatele si au atacat cu furie oastea lui Isaac Anghelos. In 1188, dupa mai multe lupte cu bizantinii, un armistitiu recunostea lui Petru si Asan stapanirea unui teritoriu intre Balcani si Dunare. In anul 1189, cei doi ofereau imparatului german Frederic I Barbarosa un ajutor de 40.000 soldati ca sa cucereasca Ierusalimul, punand conditia ca acesta din urma sa cucereasca Constantinopolul si sa le recunoasca independenta. Propunerea a fost respinsa iar luptele dintre bizantini si vlahii rasculati sprijiniti de bulgari au urmat cu si mai mare indarjire. Din pacate, in 1196 Asan este ucis in palatul sau din Tirnovo de boierul Ivanco. Ramas singur, Petru si-a asociat la domnie pe fratele sau mai mic, Ionita. In 1197, Petru impartasea aceeasi soarta ca fratele sau mai mare, fiind la randul sau asasinat.

Destramarea imperiului

Ramas singur, Ionita a incercat sa consolideze statul ridicat de fratii sai. A supus puterii sale pe boierii care manifestau tendinte centrifugale, a marit oastea si a inzestrat-o cu armament modern si a obtinut recunoasterea independentei statului sau din partea puterilor apusene. In 1204 imperiul bizantin se prabusea pentru a face loc Imperiului latin - conducatorii celei de a 4-a cruciade au cucerit Constantinopolul. Profitand de nemultumirile maselor populare impotriva noii conduceri, Ionita a purtat lupte contra ostilor apusene pe care le-a decimat in anul 1205 sub zidurile Constantinopolului. Imparatul Balduin de Flandra a fost luat prizonier si a murit in inchisoarea din Tirnovo. Aliantele dintre imparatul Henric, fratele lui Balduin si cel de la Niceea - imperiu nou creat de fugarii greci din Constantinopol- l-au impiedicat pe Ionita sa se declare imparat. In 1207, acesta din urma cadea asasinat, aidoma fratilor sai, de un soldat din armata sa.

O perioada critica

A urmat o perioada de regres intre anii 1207 - 1218. In acest timp, tar al imperiului a fost Borila, nepot de sora si urmas al lui Ionita. Dar marii feudali nu agreau spiritul centralizator al statului si faceau tot posibilul sa il destrame. Totul a culminat cu o rascoala a boierilor impotriva lui Borila desfasurata in anul 1211. Neputincios, acesta din urma a cerut ajutor regatului maghiar si a fost infrant de insurgenti. Pentru a impiedica destramarea statului, in 1213 Borila si-a casatorit fiica, pe frumoasa Maria cu imparatul Imperiului Latin, Henric de Flandra. Initial, la refuzul imparatului de a se casatori cu o femeie considerata de el de cea mai joasa speta, marii baroni i-au spus: " ...o sa o faceti sire, pentru ca acesti oameni sunt cei mai temuti si mai tari din intreg imperiul si chiar de pe Pamant. " La moartea lui Henric, in 1216, pozitia lui Borila a slabit. Ioan, fiul cel mai mare al lui Asan I revenise din pribegie si revendica tronul parintesc. In 1218 el a ocupat Tirnovo, capitala tarii si a preluat domnia. Incercand sa fuga, Borila a fost, la randul sau, prins si orbit de oamenii noului tar.

Marele imperiu al valahilor si bulgarilor

Ioan Asan al II-lea a avut o domnie lunga, pana in anul 1241 si a ridicat imperiul romano-bulgar pe aceeasi treapta cu marile puteri ale vremii. A consolidat puterea centrala si a folosit in favoarea sa contradictiile rezultate din destramarea imperiului bizantin. Desi initial mentinea relatii cordiale cu regatul maghiar, cu Roma si cu Imperiul Latin, o data cu abdicarea imparatului Robert, Ioan se indeparteaza tot mai mult de Constantinopol, ruptura relatiilor cu acesta ducand si la ruperea legaturilor cu regatul maghiar si cu Papa. Ioan s-a apropiat tot mai mult de imparatul de la Niceea, Vatates, casatorindu-si fiica, Elena, cu mostenitorul tronului si fiul lui Vatates, Teodor.

Succesele celor doua armate reunite au produs ingrijorarea papei care, in 1236 a cerut regelui maghiar sa intervina in sprijinul Constantinopolului latin, interventie ramasa doar in stadiul de proiect din cauza invaziei tatare din anul 1238. Moartea lui Ioan Asan al II-lea a intervenit tocmai in momentul in care era mai multa nevoie de geniul sau militar si politic. Au reinceput luptele dintre diferite partide de boieri. Fiul sau, Caliman I Asan (1241 - 1246) a fost ucis de o conjuratie, aceeasi soarta avand-o si fratele sau, Mihail Asan, care a domnit intre 1246 - 1256 si varul lor, Caliman II Asan (1256 - 1257), ucis la randul sau de boieri.

Cu efemera domnie a lui Caliman II s-a stins dinastia romaneasca a celui de al doilea tarat romano-bulgar, care, ca stat, va fi desfiintat in secolul XIV de catre turci.

Telul Asanestilor a fost sa se intemeieze o monarhie romaneasca cu capitala la Constantinopol. Nu a fost realizat din cauza faramitarii teritoriale si a intereselor contradictorii din aceasta parte a lumii.

Imperiul creat de romanii aflati la sud de Dunare si de bulgari, merita sa fie amintit pentru ca el ne arata maretia poporului nostru si valoarea noastra militara. Si mai trebuie amintit si ca lectie a istoriei, lectie care s-a repetat sute de ani la rand si care ne demonstreaza ca romanii nu au putut fi invinsi niciodata de straini ci doar cu ajutorul unor tradatori din interior.

Articol preluat de pe www.razboiulnevazut.com