Cel de-al XII-lea Congres Internațional de Dacologie Cuvânt de deschidere

Motto:

Un popor nu poate exista fără istorie fiindcă aceasta îi dă demnitate și dreptul de a trăi alături de alte popoare.

Cităm din recomandarea nr.1283/1996 privind istoria şi predarea istoriei în Europa, adoptată de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei: „Istoria constituie unul din mijloacele de reconstituire şi de făurire a identităţii culturale. Ea reprezintă, de asemenea, o cale de acces către experienţa şi bogăţia trecutului şi a altor culturi. Cunoaşterea istoriei este importantă pentru societatea civilă. Fără aceasta, individul este mai vulnerabil la manipularea politică sau de orice fel.”

Adunarea recomandă Comitetului Miniştrilor să încurajeze învăţarea istoriei în Europa, formulând următoarele propuneri: cunoaşterea istoriei trebuie să fie o parte esenţială a educaţiei tinerilor; predarea istoriei va trebui să permită tinerilor să-şi formeze deprinderi de gândire critică pentru a interpreta şi a analiza informaţia într-o manieră critică şi responsabilă, pentru a recunoaște complexitatea problemelor şi pentru a aprecia diversitatea culturală; vor trebui identificate stereotipurile şi orice alte distorsiuni bazate pe prejudecăţi naţionale, rasiale, religioase și altele.

     În ultimii ani, datorită în mare măsură ideilor promovate de congresele de dacologie, România a început să înțeleagă și să aprecieze o altă istorie a trecutului ei, istoria cea adevărată, să cunoască alți eroi, cei care au existat pe acest pământ milenar, ceea ce a dus la o reînviere spirituală a nației noastre a cărei intensitate risipește bezna a o mie de ani de fals sau de tăcere.

          Tot mai mulți oameni înţeleg acum că întreaga noastră istoriografie s-a clădit pe principii false: latinitate, unitate şi continuitate cu agresorii romani, deși teritoriul ocupat al Daciei nu reprezenta nici măcar un sfert din suprafața ei.  Ca urmare a aberațiilor repetate, acum niciun istoric nu este dispus să se contrazică și să-și recunoască greșeala, să renunțe la ceea ce cu îndârjire afirma de-a lungul anilor. Noi avem convingerea că nu e niciodată prea târziu pentru nimeni să-și recunoască eroarea și, în consecință, să spună adevărul. Cu toate că există argumente științifice de necontestat - ADN-ul, de exemplu, care atestă continuitatea absolută a Genomului I1B, a celui dacic în cadrul populației noastre și care este aproape inexistent la populațiile italiene și spaniole - pseudoștiințificii noștri continuă să nu ia în considerație aceste informații. Probabil că lor li se potrivește zicala potrivit căreia o minciună repetată devine adevăr închipuit... Simpla lor negare însă nu este suficientă! Niciun argument științific sau arheologic nu le schimbă opinia eronată pentru simplul motiv că, în viziunea lor egoistă, adevărul le-ar distruge nu numai teoriile susținute cu atâta sârg, dar și statutul de istorici...

      Sunt foarte interesat să ştiu: mai există oare în lume un alt popor care să fi fost “transformat” într-un timp atât de scurt, istoric vorbind, din daci în romani? Evident că întrebarea mea este retorică pentru că nu mai există un astfel de popor...
Mă întreb totuși: de ce nu am devenit turci? De ce nu am devenit slavi? Că doar şi ei au trecut pe la noi...

   Îl citez mai jos pe istoricul Camil Bujor Mureşanu, membru titular al Academiei Române și a cărui opinie bizară despre istoria poporului român a devenit dogmă a înaltului for academic :“Disputa principală se poartă în jurul veracităţii informaţiei cuprinse în mituri şi, prin urmare, a posibilităţii de a o descifra şi de a interpreta în lumina ei realităţi revolute”...

   Stimabile profesor, cu tot respectul trebuie să vă corectez și să vă informez că analizele genetice (genomul) sunt nu mituri, ci realități de necontestat. În consecință, este jenant pentru dumneavoastră să induceți în eroare pe cei care încă respectă instituția pe care dumneavoastră o reprezentați. Vă invit să accesați la computer website-ul nostru, www.dacia.org , Dacia Revival,  și la ”Articole în limba română” să citiți Călătorie genetică.

   Pregătirea academică/universitară garantează achiziționarea unei metode științifice, nu și rezultatele.

     ”Dacia Revival” (Reînvierea Daciei) n-a pus și nu pune problema României imediate, a României moderne sau contemporane. Ar fi prea puțin. Nu s-ar potrivi nici dimensiunii viziunii sale și nici așteptărilor noastre. ”Reînvierea Daciei”  pune problema în termeni bazați pe știință și care surprinde în totalitate devenirea națională a poporului nostru. ”Reînvierea Daciei” nu dorește o revoluție a momentului istoric, ci una a istoriei.Societatea noastră internațională  trebuie astfel nu să re-creeze România, ci să-i răscumpere trecutul, să-i trezească mândria pentru minunata noastră istorie străveche pierdută în labirintul neadevărului.

      Pasiunea daciștilor contemporani este o expresie necesară de reacțiune în fața unui trecut de nenoroc. De aici pleacă dorința de a depăși pendularea între o amărăciune dizolvantă și o furie optimistă. Prin glasul nostru, prin reînvierea virtuților dacice, dăm țării un sens istoric onorant și redeschidem un al doilea început al României, cel adevărat, printr-o Dacie Reînviată într-o Europă unită în care valorile perene să fie apreciate.

O țară are nevoie de modele în toate straturile societății. Degeaba așteptăm să ne recunoască alții (de ce ar face-o, mă întreb)dacă nu ne cunoaștem și nu ne recunoaștem noi înșine. Iar conștiința de sine vine prin cunoașterea de sine.

Dacă am aplica premiza potrivit căreia a nu reacţiona la împilare înseamnă a pactiza cu împilatorul, ar însemna să dăm undă verde manifestărilor ulterioare de denigrare a istoriei nostre adevărate. O astfel de atitudine trebuie condamnată imediat și cu vehemență.

   Ideea romanizării Daciei, așa cum ne este ea prezentată de academicii noștri, seamănă cu aceea a sclavului care tinde să seînrudească cu stăpânul și care vrea sa fie considerat chiar rudă a stăpânului. Umilința naște monștri de gândire și acțiune.

     Până la Einstein, timpul (ca mărime fizică) era considerat liniar și cu un singur sens, ceea ce conducea la nepotriviri în calculele matematice la nivel cosmic. Când marele fizician a introdus noțiunea de "curbură a timpului", s-a produs o oarecare "isterie" în rândul unor fizicieni cu titluri academice, fapt similar curentului "dacist" contra celui "latinist". Azi, traiectoriile sateliților și rachetelor țin cont de curbura timpului pentru a obține precizia necesară! Pentru că adevărul este unul singur!

    Orice construcție, fie ea și de natură ideologică, trebuie să aibă o bază temeinică pentru a rezista. "Fundația" istoriei noastre este subțire și șubredă, pare pusă în fugă doar ca să fie ceva acolo... Și ceea ce pare "bătut în cuie" în istoria academică despre poporul nostru are o mulțime de găuri și aliaje antagonice care te fac să te îndoiești de capacitățile intelectuale și de buna credință nu numai ale celor care le produc, dar și ale celor care le ascultă fără să le înțeleagă, fără să le conteste sau să le comenteze în mod inteligent și nu dogmatic.
Prin manualele de istorie ni se impunea să credem că suntem ”Urmașii Romei... Am învățat să repetăm ca niște papagali că străbunii noștri s-au lăsat șterși de pe fața pământului ca să facă loc cuceritorului.
Am învățat o căruță de năzbâtii, contrazise de faptul că existăm aici de mai bine de 8.000 de ani și că avem același port popular ca cei de pe Columnă. Copiii născuți pe pământul dacic au îmbrăcat costumul popular al părinților lor și l-au cinstit lăsându-l din generație în generație, nealterat, așa cum îl aveau străbunii. De ce, dacă erau urmași ai romanilor și crescuți în spirit latin, n-au îmbrăcat toga și sandalele, ci ”cămeșa”, ițarii și opincile, fotele și iile care au străbătut cu mândrie până în zilele noastre?

     Păguboasă este şi tăcerea pe tema sud-dunăreană a Moesiei, Daciei Ripensis, Daciei Mediteranea, a tribalilor, a împăraţilor ridicaţi din această zonă (unii dintre ei asumându-şi explicit originea dacă), a chipurilor de daci plini de măreţie din Roma şi din Balcani, a primelor sate vlahe din Balcani, a imperiului asăneştilor, a istoriei aromânilor şi istroromânilor, a tyrageţilor transnistrieni, a caracterului moldovenesc al spațiului transnitrean medieval şi a săpânirii efective a Transnistriei în vremea lui Duca Vodă. Jalnică este această tăcere cum jalnică e și lipsa de interes!

    Prin omitere şi non-acţiune, autoritatea istorică oficială a României se face părtașă la răul ce se instalează treptat, cu efecte catastrofale, în subconștientul poporului nostru, începând încă din copilărie, și care impune românilor să creadă că ei sunt urmașii Romei! Așa ni s-a pregătit subjugarea mentală și sufletească! În viziunea de sclavi a istoricilor români, poporului îi trebuia o nouă origine, de sorginte romană, îi trebuia o nouă limbă, latina, un nou nume de țară, România, venit de la Roma... Și toate acestea, false cum sunt, s-au perpetuat de-a lungul anilor și au dat un brânci intrării noastre, în genunchi, în Europa. Noi trebuia să fim produsul unui amestec etnic, de preferință cu paternitate romană. Dar ce amestec! Un amestec indigest cu hoții de la Roma, cu niște soldați romani, cu mercenari veniți din toate colțurile prăpădite ale lumii antice...  Și în sfârșit, când am fost lăsați să ne Re-Unimcâteva din provinciile vechii Dacii, ni s-a spus, fără drept de apel, că de fapt avea loc o Unire a unor provincii, iar noul nume nu avea voie să fie Dacia, ci România. O totală lipsă de discernământ și de respectare a adevărului științific!

Nici ”Plăcuțele de la Sinaia”, tema congresului nostru din acest an, nu au făcut excepție. Contestate de către cei mai mulți așa-ziși cercetători români de înalt nivel, plăcuțele descoperite la Sinaia și apoi copiate sunt mărturia în plumb a întâietății mondiale în domeniul scrisului a străbunilor noștri daci. Iar lucrările și opiniile ce vor fi prezentate la congres vor dovedi acest fapt.

     ”Reînvierea Daciei” îi reinstaurează românului rostul lui originar. Înainte, românul era numai român, adică un material uman alcătuit din adormiri și umilințe. Dacul este un român de substanță, un român inteligent, un prieten sincer pentru cei cinstiți, o amenințare pentru cei lipsiți de onestitate. Într-o nație de umili și de umiliți, el, Dacul, introduce onoarea și orgoliul clădit pe o măreață istorie. El, Dacul, este un om a cărui mândrie suferă de insomnie, dar care construiește cu răbdare o Românie bazată pe adevărul istoric de netăgăduit și care-i va aduce odihna binemeritată în analele etnicității naționale.

    El, Dacul, dă viitorului Adevărul!

    Permiteți-mi, vă rog, să vă mulțumesc tuturor și fiecăruia în parte pentru entuziasta participare la congres și pentru militantismul dumneavoastră admirabil de a spune adevărul și de a-l face cunoscut în întreaga țară.

                                                         *

New York, august 2011

Dr. NAPOLEON SĂVESCU

Fondatorul și președintele Societății Internaționale

”Dacia Revival” - Reînvierea Daciei România - SUA

 

Thracians: Ancestors of the Swedes

The origins of the Thracians, and thus the Swedes, can be traced back to secular and biblical history. Chapters 9 and 10 of Genesis describe how the nations developed from Noah's three sons, Shem, Ham, and Japheth. Recorded history continually verifies the biblical account of the spread of nations.

The Genesis account, as a historical document, is fully corroborated by an overwhelming richness of documentary and other historical evidence so vast that it is unique in recorded history. No other manuscript enjoys such a wealth of detailed corroboration from such a wide-ranging variety of sources. The Indo-European peoples were all too aware of their historic and ethnic descent from the line of Japheth, Noah's 3rd son. These peoples, through carefully preserved records, could trace their lineage and race back to the time of Babel and the dispersal of the nations from the plain of Shinar. Noah's flood is generally agreed to have occurred about 2350 BC, and from here we find the beginnings of nations and empires (Egypt, Persia, Greek, etc). The evidence is striking from those early post-Flood nations of the Mesopotamian valley, who had direct contact with one another, and who preserved in written records those names that are explicitly mentioned in the Genesis record.



The records that have come down to us lend their weight to the already vast body of documentary evidence that can only convince us that the Genesis record is a true and faithful historical account of the early history of mankind. What is remarkable about these records is that they mostly come from ancient historians and writers of various nationalities who had not the least intention, either consciously or otherwise, of lending support to the Genesis record. Most of them were nurtured within pagan systems that were openly antagonistic to the knowledge of God, and who had labored over many centuries to darken, if not totally erase that knowledge altogether. Their verification is therefore all the more valuable.

Thracian & Viking WarriorsJapheth is considered the father of Indo-European people groups (several royal European genealogies confirm this). Japheth's 7th son, Tiras, was the progenitor of the Tiracians. Historians note they probably first settled in the area of Asia Minor (present day Turkey) about 1900 BC. The transfer of words through nations and languages is prevalent in every people group. Merenptah of Egypt, who reigned during the 13th century BC, provides us with what is so far our earliest reference to the people of Tiras, recording their name as the Tursha (or Tarusha), and referring to them as invaders from the north. Herodotus (425 BC Greek historian) wrote: "The Thracian people are the most numerous of the world; the Thracians have several names, according to their specific regions, but their habits are more or less the same...and only their chronic disunity prevented them from being the most powerful of all nations."

History attests that they were indeed a most savage race, given over to a perpetual state of "tipsy excess". They are also described as a "ruddy and blue-eyed, people", fighting with their own tribal factions. In the 3rd century BC, the Thracians were noted as having numerous tribes that rarely united, most having their own kings. Thracian dress was well known. Several descriptions were given, including illustrations on Greek vase paintings. Basic dress was tunic, cloak, cap and boots. Thracian warriors carried a shield and spears, plus a small sword (dagger) as a secondary weapon. Their mode of dress and armaments continued with their descendents, the Vikings, though modified. Thracians are mentioned by many rulers in the region they lived. After the Greek victory over the Persians (449 BC), the Persian king Xerxes (486-465 BC) established for himself a large army among whose soldiers Herodotus mentions Thracians from northwest Asia Minor, who are described as follows:

"The Thracians joined the expedition wearing fox caps, wearing long coats under their vivid colored capes. Their calf-high footwear was made of deerskin. They were equipped with spears, light shields and small daggers."

Josephus (1st century AD Jewish & Roman historian) identifies them as the tribes who were known to the Romans as Thirasians, and to the Greeks as Thracians, whom they feared as marauding pirates. Dio Cassius, Roman historian in the 2nd century AD, wrote "let us not forget that a Trajan was a true-born Thracian."

Tiras himself was worshipped by his descendants as Thuras (Thor), the god of war. The river Athyras was also named after him, and the ancient city of Troas (Troi, Troy - the Trajans or Trojans) perpetuates his name, as also does the Taunrus mountain range. Thracian lands stretched from southwestern Europe to Asia Minor, a vast area historically known as Thracia. The historical Thracian genealogical tree counts over 200 tribes which had several names, according to their specific regions. Some of their tribal names were Trajans, Etruscans, Dacians, Luwians, Ramantes, Pelasgians, Besins, Odrisi, Serdoi, Maidoi and Dentheletoi. The Trajans (Trojans) founded the city of Troy which existed approximately 2400 years (about 1900 BC to 500 AD), which was destroyed and rebuilt several times. Thousands of Trojan warriors left the city of Troy during the 11th century BC. They came north and captured land along the banks of the river Don (southwestern Russia), a major trade route. The locals named the Trojan conquerors the "Aes," meaning "Iron People," for their superior weaponry. The tribes of Trojan Aes would eventually move north, settling in present-day Scandinavia. The Aes or Aesar (plural), subsequently became known as the Svear, and then Swedes. Historians refer to the Aes people as "Thraco-Cimmerians" due to their Trojan ancestry. Other tribes of Thracians remained a culture in Asia Minor and southern Europe until the 5th century AD. Many present-day Bulgarians claim to be direct descendants of ancient Thracians (different from the Slavs who arrived that region in the 6th century AD).

The name Tiras perpetuated through different languages, as in this list of names from Noah to the present-day Swedes.

1. Noah
2. Japheth
3. Tiras
4. Tarusha
5. Thirasian
6. Thracian
7. Troi
8. Trojan
9. Aes
10. Aesar
11. Svear
12. Svenonian
13. Sverige
14. Swede
<---------------------4,000+ years--------------------->

Japheth's first born son was Gomer. Gomer is perpetuated through the names of Gamir, Gimmer, Gomeria, Gotarna and Goth. The tribes of Gomer are mentioned by the Jews in the 7th century BC as the tribes that dwelt in the "uppermost parts of the north". The Assyrians in the 7th century referred to them as the Gimirraya. Other names used throughout history include Gimmerai, Crimea, Chomari, Cimmer, Cimmerian. Cimmerians populated areas of the north of the Caucasus & Black Sea in southern Russia. Linguistically they are usually regarded as Thracian, which suggests a close relationship. "Thraco-Cimmerian" remains of the 8th-7th century BC found in the southwestern Ukraine and in central Europe are associated with the Aes people.

Back to History of Sweden

Sursa: www.osterholm.info

SCURTA ISTORIE

AROMANA

MACEDO-ROMANA

MACEDO-VLAHA

Aproape toate civilizatiile lumii s-au dezvoltat in jurul unor importante fluvii: Civilizatia Egipteana pe valea Nilului Civilizatia Mesopotaniana pe valea Tigru-Eufrat Civilizatia Chineza pe valea Fluviului Galben Civilizatia Indiana pe Gange

Civilizatia Europeana va incepe in zona celui mai important fluviu European, Dunarea si sa se dezvolte in zona Carpato-Danubiano-Pontica - spatiu ce se confunda cu un imens site istoric, din pacate foarte putin cerceta ,de unde foarte putine lucruru au iesit la iveala : Hamangia ,Cucuteni, Tartaria, Vinga, Cascioarele si bineinteles Sarmisegetusa ,Sfinxul din Bucegi

Este greu de stabilit in timp si in spatiu de unde pina unde au existat acesti Pellasgi, apoi Traci, Daci, apoi Geti, Sciti…dar daca-i citim cu atentie pe Homer, Herodot, pe Iordanes, Carolus Lundius, pe N. Densusanu, pe Marija Chimbutas, Gordon Childe sau N,Savescu putem spune ca aici apare prima civilizatie Europeana, aici s-au inblinzit pentru prima data animalele, aici s-a aprins prntru prima data focul, aici este ceea ce specialistii au numit “Vechea Europa”.spatiu populat in antichitate in principal de Dacia si Macedonia Istorica

Pelasgii, au existat ca popor unic in spatiul European mai intii in Vechea Europa. Ei se vor inmulti si vor expanda pe la 5000 i.Cr. in toate directiile. La Pella se va forma un puternic centru Pelasgc care va deveni capitala Macedoniei.

Continuatorii pelasgilor in aceasta arie au fost Tracii care dupa Herodot traiau cam pe acest teritoriu de unde rezulta ca Dacii ocupau cea mai importanta arie, iar Macedonenii ocupau zona cea mai sudica a pelasgo-tracilor. Macedonenii si dardanii vor popula mai intii marea Tracica (Egee) iar apoi Anatolia si chiar partea estica a nordului Africii. Astfel Troya si Atena sint cetati pelasgo-tracice construite de dardani si macedoneni pe care grecii le vor cuceri venind ca navalitori.

Cind Herodot si Homer vorbeau de existenta macedonenilor in zona lor, iata ce spunea Herodot “Ei (Pelasgii) au o civilizatie mai veche decit cea Elena,dela care grecii au avut multe de invatat”, el vorbea deja de o perioada tirzie a lor, caci macedonenii erau de mult acolo.

Venirea Grecilor de fapt a Danaansi-lor pe la 1500 i.Cr. dinspre Egipt (dind crezare d-lui Brane Stefanoski, un bun cercetator al zonei balcanice), ei au venit urmare unui mare razboi civil datorita caruia o parte a populatiei a fost nevoita sa emigreze in Peloponez si Atica - ii vor impinge pe localnici mai la nord dar a trebuit sa si conlocuiasca cu traco- macedoneni.

Razboiul Troyan (sec. 12-13 i.Cr.) s-a dat intre traco-troyeni si Danaansii (noii veniti), fiecare dintre tabere fiind sustinuta de o parte din triburile locale. De atunci s-a format poporul grec ca un grup etnic separat.

Grecii au meritul lor in evolutia culturii si a artelor si prin faptul ca au scris mai mult.

Se pune intrebarea cum de s-a putut ca in citeva sute de ani (pe la 900 i.Cr. cind Homer a scris opera de valoare inestimabila) sa se ajunga la o scriere asa de evoluata.

Placutele dela Tărtăria ( confirmate ca vechime) au dovedit existenta scrisului in aceste tinuturi cu cca. 1500 de ani inaintea scrierii cuneiforme sumeriene ,iar preluarea de catre greci si romani a zeitatilor si primelor legi dela pelasgo-traci este de acum dovedita de multi cercetatori.

Incepe sa devina sigura ca atit scrierea sumeriana si cea greaca care au aparut dintrodata ca scrieri evaluate,că au fost luate sau aduse de undeva..! se pune intrebarea de unde..? De fapt operele lui Homer au fost scrise in pelasgo-traca locala, adica limba veche a macedonenilor (sau a aromanilor de azi),(dindu-i crezare d-lui Br. Stefanoski).

In sec. IV i.Cr. s-a format regatul Macedonia cu capitala la Pella primul stat organizat administrativ, politic si militar al Europei antice, de fapt o creatie a traco-macedonenilor.

Sub Filip II si Alexandru, macedonenii vor cuceri mai intii cetatile grecesti, isi vor asigura granitele de nord , vor recuceri cetatile tracice din Anatolia si apoi in mai putin de zece ani vor realiza un imperiu de cca. 8 milioane km.p. si vor distruge pentru totdeauna Imperiul Persan.

Domnia lui Alexandru a fost scurta dar va lasa o dâră luminoasă in istorie precum o cometă pe cer, iar spiritual macedonean va continua sa domneasca in Mesopotamia cca. 250 de ani prin dinastia generalului Seleucus, si in Egypt cca. 300 de ani, prin dinastia Ptolomeilor si Cleopatrelor care au domnit pina la venirea romanilor in anul 44 i.Cr

Mitologia greacă si romană sint mitologii de creatie proprie dar preluate si brodate pe mitologia traco-geto-dacă.

Propovaduirea crestinismului in zona balcanica a fost facuta tot prin macedoneni in sec.I al erei noastre prin Apostolul Pavel mai intii in Epir si Tesalia datorita existentei limbii traco-geto-dace si traducerii scripturilor crestine in aceasta limba.

Tracii au tradus scripturile in limba lor “nu li s-a tradus de altii” deci ei aveau o limba si scris.(a se vedea “Codexul Rohonczi” tradus de d-na Prof. V. Enachiuc)

Dacia a fost cucerita (14%) parţial ultima la 106 si parasita prima la 272.d.Cr.

Analizind mai atent scrierile istorice vom constata ca de fapt statul roman devenise imperiul roman de neam trac.

Nici un text latin antic nu mentioneaza preocuparea Romei de inlocuirea limbii popoarelor cucerite. Dovada sigura este Malta care a stat sub romani 1088 de ani ea este cea mai apropiata de Italia si nu s-a schimbat limba si nu a fost romanizata asa de puternic precum românii in 165 de ani si macedonenii in 400 de ani. De ce ??

(este o intrebare pentru istorici si lingvisti).

Zona Carpato-Pontica, bulversata si secatuita de romani va ramine slabita si nu va mai putea face fata navalirilor migratoare ce vor urma de cca. 1000 de ani.

Primii navalitori au fost Goţii, de fapt ei erau la granite nord-estica si erau formati din dacii –liberi si getii (gotii) care au amenintat continuu hotarul rasaritean al imperiului roman, urmare carui fapt romanii incepusera sa paraseasca Dacia inainte de 272.

Urmeaza celelalte navaliri. Hunii la 370, avarii si vandalii la 400, slavii la 600, maghiarii la 890 si altii, timp in care Roma a fost distrusa de doua ori la 410 de Vizigoti si la 455 de Vandali.

Urmeaza mongolii in marea lor expansiune din sec.13 sub vestitul Gingis-Khan, care va ocupa o buna parte din estul Europei. Si in fine, sa le zicem ultimii, otomanii sec. 14-15(Constatinopolul cade la 1453 sub Mehmet II). Ei vor sta peste macedoneni cca. 450 de ani si nu le vor schimba nici limba si nici religia,iar peste români nu prea au stat ci au venit numai cu incursiuni pentru luarea birurilor sau schimbarea domnitorilor.

Aromânii au o vorba “casa naoastâ-i muntili” si intradevar in timpul navalirilor, macedonenii in muntii Rodopi si Pind iar dacii in muntii Carpati si-au salvat fiinta, apoi vor repopula zonele ravasite de navalitori, ii vor asimila pe acei trecatori ramasi. Asa ca in acest amalgam de influiente culturale, traco-dacii sint cei care vor forma elementul de baza.

Nu pot accepta ideia ca acest mosaic de rase si nationalitati puteau produce modificari importante in sufletul si singele traco-dacilor din zona carpato-balcanica

Macedonenii au fost oameni ai inaltimilor, ei au respirat intotdeauna libertatea.

Ei (dupa spusele Epicsopului Veniamin De Tudela in sec 12) “ au fost vlahi nestapaniti de nimeni.”

Asa se si explica faptul ca Suleiman Magnificul a fost nevoit sa acorde macedone- nenilor autonomie locala in sec.16 iar ei au infiintat capitanatele cu armatoli ceace le-a asigurat si mai bine pastrarea limbii, obiceiurilor si religiei.

Neamul romanesc s-a format pe ambele maluri ale Dunarii unde a existat o unitate etnica romaneasca despartita de fluviu care nu era un hotar ci o axa a românitatii (neam romanesc pe care il putem asimila cu un ou cu doua galbenuse intr-un albus foarte diferit , slavo-otomano-grec)

Din pacate coditiile de existenta , viata de clan, setea de libertate a macedonenilor va cultiva tendinte individualiste cu manifestari anarhice, care vor impiedica vederi mai largi de formare a unui organ politic unitar, iar inteligenta si vrednicia lor va fi folosita la izbinda altora.

O limba nu dispare pina nu-i dispar vorbitorii, asa ca limba traco-geto-daca nu adisparut, ea este latina vulgară, sau i se mai poate spune latina Dunareana, care va deveni prin evolutie si sinteza Italiana de azi in peninsula Italica, Spaniola de azi in Penin. Iberica, Franceza de azi in Galia si bineinteles Româna si Aromâna de azi din cadrul fostului Imperiu Roman de Rasarit unde a existat si rezistat un singur popor latin - poporul român.

Cu putina dificultate aromânii din Tesalia si Pind…etc, se pot intelege incă la vorba cu românii dela Nistru sau chiar dincolo si nu imperiului roman se datoreste acest fapt , căci romanii nu au calcat niciodata in Basarabia.Acest fapt are o singura explicatie si anume ca ei (dacii si macedonenii) au facut parte dintr-un sungur popor de neam traco-dac si au trait si traiesc pe un teritoriu care a fost Dacia-Mare. Ei sint singurii bastinasi ai acestor locuri, care nu au venit de nicaieri, ei au fost din totdeauna in vechea Europa, motiv pentru care ei nu au putut fi desradacinati de toate navalirile care au trecut peste ei.

Cea ce defineste un popor este in primul rind limba vorbita.

Iata un exemplu de numai citeva cuvinte din limba pe care o vorbesc cei carora li se spune “vorbitori de vlaha” in Grecia la Salonic, Tesalia, Pind, in Bulgaria, Albania, Serbia. (cuvinte scrise asa cum le pronunţă armânii acolo la ei):

partile corpului uman grade de rudenie animale diverse

capú mamâ câni Dumnidză

ochiú tati aoie ţerú

ureachi frati birbecú lunâ

palmâ verú ţapú soari

maţî cuscru caprâ luni, martâ, ñercuri

guşi cumnatú edú dumânicâ

coapsâ dziniri iapâ ploai

pulpâ nora calú neauâ

grumadzú soacrâ vacâ brumâ

mustăţî nipotú vulpi caşú

nări niveastâ lupú ţeapâ, aiú

Ce român, oriunde s-ar afla el nu intelege oricare di aceste cuvinte?

De altfel asa se si explica de ce un aromân din oricare din tarile din sudul Dunarii cind vine in Romania se integreaza cu usurintă la orce nivel de invătămant si in foarte scurt timp nu-l poti deosebi de ceilalti români.

Datorita fortei de caracter, constiinta aromânului este foarte puternica, de aceea el spune cu mîndrie cind se afla linga un alt vorbitor “Io hiu armân”(eu sint aromân) adica nu sint nici grec ,nici sirb, nici turc, nici francez, dar si mai multa bucurie are cind se intilneste cu un român nord –dunarean caruia ii spune “Ş-o hiu armân”.

NY 2006 m u l ţ u m e s c

ş-o hiu armân

D. Lascu

Sursa: http://dacia.org