Nu credeam că o să mai pot să scriu. Dar totul ţine de context. Iar contextul e cum vine, dar şi cum ţi-l faci tu. Aici e de aprofundat. Să merg puţin pe linia asta. Unii văd doar jumătatea goală a plajei, pe când alţii văd jumătatea plină a fâşiei de nisip pe care aleg nişte oameni să se dezbrace şi să se expună astfel vederii nefericiţilor sau fericiţilor privitori, asta iar ţine de preferinţe, deci de unghiul din care priveşti problema. N-o s-o dau foarte mult în filosofie, deci, în acest loc din articol, decât să scriu, mai bine pun ceva plin de viaţă. Cam cum e Constanţa, nu cum e Bârladul. Nu mai explic.
Nu mă pot abţine. Sub textul ăsta găsiţi o scrisoare teoretic a unui tânăr care dă vina pe toţi, mai puţin pe el, pentru faptul că a picat BAC-ul. Bă, boule, pentru ceea ce eşti tu, singurul responsabil eşti tu. Dacă eşti drogat, tu eşti un laş şi un slab şi un nimic. Dacă eşti curvă, eşti curvă, că eşti, mediul tot nu e de vină. Dacă eşti nimic, este pentru că eşti nimic. O fi ceva şi pe linie genetică... Dar asta înseamnă că ai tăi tot nimic sunt, sau aproape nimic. Adică tot tu = 0, că tu eşti mama + tata = babardeală post ceafă de porc şi vin vărsat înainte şi după degustare, nu mai explic.
Acum se cerne. Cei valoroşi şi cei slabi. Elitele şi restul. Un proces care e stimulat, desigur, de factori externi care aduc foame şi degenerare, dar care foame şi degenerare nu pot atinge ceea ce e bun cu adevărat pe aici. Elementele negative menţionate anterior nu fac decât o selecţie naturală între lupi şi oi. Deci, noi, dacii, lupii, vom avea o viaţă mai departe pe aceste meleaguri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu