În urmă cu 226 de ani izbucnea în Transilvania, pe data de 31 octombrie 1784, la Mesteacăn, răscoala iobagilor conduşi de Horea, Cloşca şi Crişan, care va lua final prin capturarea celor trei, primii doi fiind trădaţi şi prinşi la 27 decembrie 1784. Însă niciunul dintre constănţenii intervievaţi nu a ştiut să dea explicaţii despre cauza răscoalei, ţelul ei, nici măcar despre modul în care au fost executaţi Horea şi Cloşca, deşi Imperiul Austriac a ales o metoda de execuţie care ar fi trebuit să se întipărească în memoria colectivă a românilor. Detaliile lecţiilor de istorie despre faptul că iobagii doreau eliberarea din dependenţa de stăpânul feudal, deci despre caracterul social iniţial al revoltei, au fost prea îndepărtate pentru cei care au auzit doar în şcoală despre evenimentele respective. Nici măcar caracterul naţional pe care l-a căpătat răscoala datorită faptului că majoritatea nobilimii era de origine maghiară, iar răsculaţii erau români, aspect care a dus la cristalizarea conştiinţei naţionale a românilor din Munţii Apuseni, contribuind la succesul revoluţiei române din Transilvania din anul 1848 şi la Marea Unire din anul 1918, nu a spus foarte multe constănţenilor prinşi de febra pregătirilor pentru trecerea în noul an. “Sincer, detalii exacte nu ştiu. E ceva ce am învăţat la şcoală. Iar astfel de informaţii sunt ca tabla înmulţirii, pe care dacă nu o repeţi, o uiţi. Doar numele celor trei îmi sunt cunoscute”, a spus o pensionară, care a dorit să rămână anonimă.
• MARTIRIU PENTRU LIBERTATE • Dacă Crişan s-a sinucis prin strangulare în celula din cetatea din Alba Iulia, fiind găsit mort la 13 februarie 1785, Horea şi Cloşca au fost executaţi pe Dealul Furcilor, de lângă cetatea Alba Iulia, pe data de 28 februarie 1785, în prezenţa a peste 2.000 iobagi români aduşi din 419 sate, fiind traşi pe roată, adică fiindu-le frânte oasele, începând cu picioarele. La Crişan, călăul, ungurul G. Rokoczy, plătit cu şase florini pentru fiecare execuţie, a dat peste 20 de lovituri, iar la Horea s-a grăbit şi a terminat din două. Un astfel de sacrificiu pentru libertate nu ar mai fi posibil în ziua de astăzi, pentru că nimeni, conştient de o astfel de pedeapsă, nu şi-ar risca viaţa pentru semenii săi, a conchis un student, Marius Mădălin: “Sacrificiul capilor răscoalei trebuie să rămână un reper pentru noi, care nici măcar astăzi nu suntem liberi în actualul context economic. Dar cineva care să îşi mai rişte viaţa pentru libertatea românilor nu cred că va mai apare”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu