Domnule Băsescu

Te-am privit şi voi continua să te privesc cu statornică scârbă. Însă, dincolo de scârba mea, un concurs de împrejurări care conţine prostia unora, ticăloşia altora şi indiferenţa celor mai mulţi a făcut să devii preşedinte al ţării mele. Nu m-am aşteptat nicio clipă ca, ajuns în această demnitate, să poţi deveni altceva decât eşti, dar am vrut să sper că măcar vei încerca să pari. Mă felicit că nu am investit prea mult în această speranţă. Ex nihilo nihil.

Dispreţul pe care ţi-l port e lesne de argumentat: reprezinţi suma a tot ce are mai detestabil poporul român. Fără a avea măcar una din însuşirile admirabile ale acestui popor. Vreme de şase ani am trăit o neîncetată stupoare, colorată când şi când cu indignări sterile ori revărsări gastrice provocate de conduita ta. Vreme de şase ani, mulţi dintre noi am încetat să fim doar cetăţeni ai acestei ţări şi am devenit victime ale tulburărilor tale de personalitate, ale crizelor tale de nervi, ale sevrajelor tale, ale revărsărilor tale de ură, ale ticăloşiei tale, ale incompetenţei tale. Nu ştiu dacă în istoria modernă există şef de stat care să fi insultat atât de mulţi dintre propriii cetăţeni, cu atâta nesimţită uşurinţă.

Observi că nu folosesc pluralul politeţii. Pentru că tu însuţi, în dialogul cu ceilalţi, ai răul obicei de a nu-l folosi. Şi voi refuza să îl folosesc doar formal, demonstrativ, numai pentru a vădi că sunt mai bine crescut decât tine. Vremea convenţiilor şi demonstraţiilor de tipul acesta a trecut.

Am privit cu îngrijoarare, în aceşti şase ani, obsesia ta maladivă pentru puterea absolută. Au fost concetăţeni de ai mei care au crezut că poate ţi se cuvine, că poate, atunci când o vei avea, vei face din ea instrumentul schimbării în bine al ţării. Se înşelau. Ai folosit puterea doar pentru a revărsa urâţenia dinlăuntru-ţi asupra noastră, a tuturor. Iar ţara e astăzi mai schimonosită ca niciodată. Sărăcită, desfigurată, doar un contur înlăuntrul căruia cei mai mulţi sunt prinşi ca într-o capcană, prizonieri ai unui rău destin.

Precum în cel mai întunecat fanariotism, ai folosit demintăţile publice ori resursele statului pentru a-ţi căftăni apropiaţii, pe cei care ţi se închinau cu ipocrită smerenie, într-un detestabil qui pro quo. Astfel au ajuns cele mai multe demnităţi ale statului să fie ocupate de incompetenţi, imbecili şi neamuri proaste, personaje lipsite de orice merit, dar cu prea-plin de obedienţă faţă de tine, despotul. Şi când ţara e rânduită după legea aceasta, nu e de mirare că astăzi am ajuns la această mizerie, promiscuitate şi decădere a instituţiilor.

Ţi-ai făcut din minciună un crez politic. Şi unii găsesc asta scuzabil. Peste cei care au îndrăznit să spună altfel decât crezi tu că se cuvine spus ai revărsat diluvii de ură. Ai inventat categorii generice peste care să îţi reverşi ura şi insultele primitive. 322, moguli, tonomate, reprezentau categorii încăpătoare în care mizeria ta să poată fi eficient distribuită. Toţi cei care nu acceptau fanariotul qui pro quo erau detestabili, maculabili, expulzabili. Rar mi-a fost dat să văd atât risipă de resurse ( ale statului, ale instituţiilor publice ori ale unor dubioase instituţii private) menită unui singur scop: împroşcatul cu mizerie.

Au fost şase ani urâţi. Iar rezultatul lor e reaua stare de azi a ţării. Prea mult şi prea des am vorbit despre toate cele care au fost pentru a le mai repeta acum. Altul e motivul pentru care scriu astăzi.

Afirmi, domnule Băsescu, fără să roşeşti, cu o nesimţire prietenă cu iresponsabilitatea că ţara mea e o ţară de mâna a doua. Iar când îndrăzneşti să spui aşa ceva vremea pamfletelor şi a indignărilor din laringe a trecut. O ţară care cere bani cu împrumut, o ţară care nu poate plăti pensiile este o ţară de mâna a doua – spui tu cu o nesimţire care sfidează orice stupoare. Nu ţara a cerut bani cu împrumut, domnule Băsescu, ci tu. Împotriva tuturor acelor voci care se opuneau acestui demers. Nu suntem toţi amnezici şi încă ne amintim cum predicai nevoia acelui credit de la FMI, deşi nu puţini erau cei care strigau că e o cale greşită. Şi i-ai potopit cu insulte. Aşa cum ştii să faci.

Ai susţinut acel credit nu pentru că ţara avea nevoie de el, ci pentru că tu, deprins cu logica licuricească, ai încercat să cumperi bunăvoinţa unor stăpâni pe care noi nu-i vedem. Şi ai fost gata să plăteşti acea bunăvoinţă cu sărăcirea, umilirea şi nenorocirea noastră a tuturor. Iar dacă ţara nu poate plăti pensiile este pentru că tu ai adus-o aici. Nu mogulii, nu tonomatele, nu noi. Noi doar trudim, îndurăm şi plătim biruri.

Nici nu ar trebui să mai spun lucrurile acestea. Sunt deja ştiute. Şi nu ar trebui să accept logica rudimentară după care funcţionezi, aceea care măsoară demnitatea, înălţimea ori măreţia după grosimea pungii. Doar judecând cu maţul poţi ajunge să spui despre ţara mea că este o ţară de mâna a doua. Iar dacă punga ţării nu e azi îndeajuns de plină pentru gustul tău, asta nu se întâmplă pentru că eu şi cei asemeni mie nu trudim îndeajuns pentru a o umple, ci pentru că tu şi cei din jurul tău sunteţi prea hămesiţi, prea nesimţiţi şi prea necinstiţi pentru a şti să o chivernisiţi.

Dar ţara asta încă are bani să îşi plătească preşedintele şi imbecilii deveniţi miniştri, are bani să îşi plătească nulităţile devenite europarlamentari, are bani să te trimită la reuniuni internaţionale unde să ne umileşti pe toţi respirând dispreţul cu care eşti tratat de ceilalţi, are bani pentru a plăti pentru capriciile neroade ale favoritei tale, are bani pentru a îngrăşa guşile lăudătorilor şi numeroşilor tăi servitori. Are încă bani din care să plătească sinecuri pentru cei care ştiu să îşi manifeste îneajuns de zgomotos şi fără ruşine obedienţa faţă de tine.Are bani să îmbogăţească afacerişti suspecţi, dar cunoscători ai conturilor de partid. Să ierţi, atunci, biata ţara dacă nu mai are îndeajuns pentru a plăti şi pensiile acelea.

În aceeaşi zi când eu scriam:

Pentru că eu nu accept că România e o ţară de mâna a doua în UE. Nici că eu aş fi un cetăţean de măna a doua. Dar admit că avem politicieni de mâna a şaişpea.

mai pe seară, preşedintele României spunea că ţara mea este o ţară de mâna a doua. Iar asta nu mai poate fi îngăduit. Pentru aşa ceva nu mai este de ajuns să ne revoltăm pamfletar, să respirăm vocalele indignării la televizor ori să risipim cerneala stupefacţiei în gazete. Atunci când mizeria ta nu mai încape în hârdăul categoriilor generice şi nu se mai revarsă doar asupra tonomatelor, parlamentarilor, mogulilor, ci asupra ţării înseşi, atunci e vremea să fii trimis definitiv acolo unde îţi e locul.

Atunci când, nu are rost să ne mai ascundem după cuvinte, îţi îndemni cetăţenii să îşi părăsească ţara, tu trebuie să pleci, nu ei. E timpul!

Asta e tot ce am avut să îţi spun, domnule Băsescu. Aşa cum ţi-am promis, îţi sunt pe mai departe dator cu întreg dispreţul. Şi îţi promit că mă voi achita de această obligaţie. Dar vreau că de acum să te dispreţuiesc ca pe un ticălos oarecare şi nu ca pe preşedintele ţării mele. Du-te! Rândurile care urmează nu îţi mai sunt adresate, deşi te privesc.

Vreau să sper că prieteni şi neprieteni din blogosferă mi se vor alătura. Pentru că este o limită care nu trebuie trecută. Şi aşa, prea multă vreme, prea multe am îngăduit. Şi mai vreau să sper că, mai ales, politicieni, cu şi fără blog, vor prelua revolta mea şi îi vor da cuvenită îndreptare. Acelor politicieni le cer, neîntârziat, iniţierea procedurii de suspendare a lui Traian Băsescu. Dincolo de meschinăria calculului politic de conjunctură, dincolo de laşitatea cu care ne-au obişnuit, dincolo de indolenţa pe care le-am tolerat-o. Sau puteţi cu toţii tăcea, prudent, vascularizaţi de precauţia pe care o putem numi şi laşitate. Şi atunci am să-i cer scuze lui Traian Băsescu. Şi am să admit că trăiesc într-o ţară de mâna a doua.

Sursa: http://moshemordechai.wordpress.com

Sondaj privind autorul

Urme de pasi in piatra

Pentru cei care n-au ajuns inca la Negru Voda, comuna Cetateni, judetul Arges, iata ce e in varf de munte.

Kaka maka

Astia incearca sa ne omoare si noi facem asa. Nu mai murim. Din contra, le radem in fata. Nasol pentru micuti.

Cum salvează UNESCO cetăţile dacice

de CARMEN COSMAN
3 August 2010

DESTIN. Fortificaţiile dacice din Munţii Orăştiei fuseseră lăsate de izbelişte


Siturile arheologice din Hunedoara au o şansă nesperată: UNESCO se implică în restaurare pentru a le include în circuitul turistic

Aflate într-un nemeritat con de umbră, cetăţile dacice din judeţul Hunedoara au şansa de a fi readuse la lumină, iar turiştii vor putea vizita vestigiile inestimabile graţie unui proiect realizat de autorităţi cu implicarea UNESCO. „Deocamdată nu putem vorbi despre costuri, pentru că ne aflăm în faza premergătoare a proiectului, realizat cu implicarea UNESCO", explică primarul din comuna Băniţa, Ionel Burlec, localitate unde se află una dintre cetăţi.

„Am efectuat măsurătorile"

Deocamdată au fost realizate măsurătorile din perimetrele protejate şi au fost întocmite planurile, iar lucrările de restaurare ar putea demara în acest an. „Noi am efectuat măsurătorile şi am întocmit planurile cu coordonatele cetăţilor dacice, iar Prefectura le va trimite mai departe pentru finanţare. De restaurarea lor se va ocupa UNESCO, iar ei spun că anul acesta vor începe lucrările de restaurare a cetăţilor dacice", ne-a declarat Lucian Dragomir, şeful Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Hunedoara. Proiectul de restaurare include cinci monumente istorice, respectiv cetăţile de la Băniţa, Piatra Roşie, Costeşti, Blidaru şi Sarmizegetusa Regia.

Deşi nu au fost avansate sume privind costurile acestei ample operaţiuni, istoricii spun că, foarte probabil, fiecare monument va avea nevoie de investiţii de „milioane de euro". Cel mai probabil, restaurarea unei cetăţi precum Costeşti va costa cinci milioane de euro, preţ stabilit prin comparaţie cu monumente de mărime asemănătoare din Europa. Însă arheologul clujean Gheorghe Petrov spune că proiectul ar trebui să includă reconstrucţia totală a unor cetăţi, aşa cum se întâmplă în Franţa. Specialistul crede că restauratorii trebuie să folosească doar materiale de genul celor utilizate în Antichitate. „Dacă vorbim şi de monumente romane, trebuie folosit un amestec de var, cărămidă pisată şi nisip, nu beton, cum s-a întâmplat în perioada comunistă."

Situri uitate

Pe de altă parte, prefectul de Hunedoara, Attila Dezsi, spune că pentru fortificaţiile din Munţii Orăştie doreşte promovarea unui act normativ privind realizarea unui management
integrat, în colaborare cu forul internaţional. „Este vorba despre reglementarea situaţiei juridice a terenurilor, pentru a se face un management integrat al siturilor arheologice şi al celor naturale
şi punerea lor în valoare", a precizat Attila Dezsi.

Toate cele cinci situri arheologice ce constituite complexul cetăţilor dacice sunt incluse, din 1999, în lista patrimoniul mondial, ceea ce reliefează importanţa lor. Din păcate, pentru aceste obiective de o inestimabilă valoare s-a făcut prea puţin şi doar Sarmizegetusa Regia, care se întinde pe o suprafaţă de 266.000 mp, a fost în atenţie, mai ales pe fondul scandalurilor declanşate de căutătorii moderni de comori. Abia de curând s-a reuşit şi curăţarea perimetrului fostei capitale a Daciei preromane, însă celelalte bijuterii istorice, la fel de importante pentru moştenirea cultural-istorică, sunt aproape uitate. De exemplu, vechea cetate de la Băniţa, cu o suprafaţă de peste 81.000 de metri pătraţi, nici măcar nu mai poate fi vizitată, deşi teoretic accesul se face direct din DN 66.

Cetatea a fost construită în zona cea mai înaltă a Dealului Bolii
, care se află la limita vestică a bazinului Văii Jiului, deasupra Peşterei Bolii, însă de la baza dealului nu mai există nici o cale de acces, iar pantele sunt abrupte. De asemenea, Cetatea de la Costeşti, construită la sfârşitul secolului II şi începutul secolului I î.H., este prea puţin cunoscută, deşi este cea mai veche dintre fortificaţiile dacice din Munţii Orăştiei. Cetăţuia, cu sanctuarele sale şi cu aşezarea civilă dezvoltată la poalele sale, a fost prima capitală a regatului dac condus de Burebista.

Restaurarea cetăţilor din Munţii Orăştiei impune respectarea unor proceduri speciale, dată fiind valoarea de patrimoniu
a siturilor arheologice.
Sursa: www.romanialibera.ro

Seceri dacice în Valea Rea

Carla DODOCIOIU, 1 august 2010, 23:05


ÎNTÂMPLARE ŞI NOROC | Arheologul Dorel Bondoc a făcut o descoperire de excepţie la Radovan

Zona mlăştinoasă, considerată fără importanţă arheologică, ascunde numeroase nestemate istorice


Descoperiri de senzaţie în Valea Radovanului, două seceri dacice, în perfectă stare de conservare, ieşind la iveală ieri. Cele două artefacte găsite întâmplător de arheologul Dorel Bondoc şi doctorul Adrian Gheorghe datează probabil din perioada secolelor I a. Chr. - I p. Chr. şi aparţin unui depozit getic.



Valea mlăştinoasă a Radovanului, inexistentă până acum din punct de vedere arheologic, a devenit un adevărat cuib de istorie, odată cu descoperirea a 16 situri arheologice, majoritatea datând din epoca fierului. Ieri, cea mai importantă descoperire din această zonă a ieşit la iveală în locul numit “Valea Rea”, două seceri dacice, în perfectă stare de conservare, fiind găsite împreună.

“Cele două seceri au fost realizate prin turnare, şi apoi prin batere. Fiind descoperite împreună, acest lucru sugerează că avem de-a face cu un mic depozit. Depunerea lor s-a făcut pentru o mai bună şi sigură păstrare, având în vedere că fierul era un material important şi greu de găsit”,

a precizat arheologul Dorel Bondoc.



Importanţa acestei descoperiri este cu atât mai mare cu cât, deşi sunt răspândite în tot arealul locuit de geţi, secerele sunt puţin cunoscute în Oltenia. Găsirea lor la Radovan completează harta descoperirilor de acest gen din Dacia.

“Prin aspect şi conservare, secerele reprezintă clar obiecte de patrimoniu, ce vor îmbogăţi colecţia Muzeului Olteniei”,

a adăugat Dorel Bondoc.



Potenţialul Văii Radovanului a fost descoperit de către ONG-ul Alexis Project, în 10 luni ieşind la iveală 16 situri, două arii protejate şi două monumente de excepţie.

“Ne-am dus la loc sigur, pentru că ştiam că o zonă are potenţial dacă există platou pe deal, apă în vale şi pădure în spate. Acest lucru s-a dovedit a fi adevărat”,

a spus Adrian Gheorghe.



IMPRESIONAŢI DE CIOROIU

Consiliul Judeţean Dolj şi Muzeul Olteniei mai finanţează încă o lună



Cele peste 100 de descoperiri de senzaţie din acest an, de la Cioroiu Nou, cât şi campania de mediatizare a “Termelor Romane”, susţinută de cotidianul “Ediţie Specilă”, au înlesnit prelungirea cu încă o lună a campaniei de săpături din acest an. Consiliul Judeţean Dolj, prin Muzeul Olteniei, a oferit finanţarea necesară, atitudinea autorităţilor publice fiind una de apreciat.

“Între 2 şi 27 august se va desfăşura cea de-a doua campanie de săpături din acest an, fondurile fiind suplimentate de Muzeul Olteniei şi Consiliul Judeţean. Vestea este una foarte bună, iar Cioroiu Nou beneficiază de acest lucru tocmai datorită potenţialului său”,

a declarat Dorel Bondoc
Sursa: www.editie.ro

Renasterea sub semnul Draconului

Daca tot i-am vazuta la Constanta, acum o ora, poftiti niste imagini de la Timisoara:) Imi place sub ce stindard se produce renasterea simbolizata de pasarea fenix.