Rosia Montana,TREBUIE SA LUAM ATITUDINE TOTI!

Am primit un mesaj interesant si de actualitate. TREBUIE SA LUAM ATITUDINE TOTI!
Cei care nu stiu cine este Cezar Aanicai sa caute pe net.

Mai jos este un material care TREBUIE SA CIRCULE. E singura forma de protest deocamdata. Sunt informatii despre Rosia Montana si despre valoarea ei fizica, despre valoarea spirituala a zonei si mai ales despre valoarea romanului si a Romaniei, aici si in lume. Am decis sa anexez citeva fotografii facute de subsemnatul in zona acum circa 3 ani. AM VAZUT GALERIILE DACO-ROMANE DE PESTE 2000 DE ANI! EXISTA! NU SUNT O MINCIUNA!
Acolo se ascunde un tezaur urias ce nu va putea fi masurat nicicind in bani! Am gasit ghidul local recomandat (clandestin, in soapta, la ureche! - dureros!) care stie foarte multe (nu din presa!) si care ne-a dus in adincurile pamintului. Si mai ales ale istoriei. Si cind am iesit la suprafata ne-am dat seama in ce hau fara fund de fapt suntem pe cale sa fim aruncati.

Cezar Aanicai
Iasi , mai 2010



" ...Rosia Montana este cea mai veche localitate din Romania , atestata de la anul 131 dupa Hristos.

..De-a lungul istoriei, ispita aurului a atras aici toate neamurile Europei, facand din Rosia un orasel cosmopolit.

..Din Rosia s-au ridicat, de-a lungul timpului, multi luptatori ardeleni, cum au fost Simion Balint, George Gritta, luptator in revolutia de la 1848, alaturi de Avram Iancu..

..In Rosia, stradutele inguste si pietruite, casele de patrimoniu, construite in stil baroc de arhitecti italieni (Strada siciliana), in urma cu aproape doua sute de ani, te transporta in alt timp..

...Ultimele 330 de tone de aur si 1680 de argint vor sa fie exploatate, pana la ultima roca de minereu, de compania Gold Corporation, careia i-a fost concesionata exploatarea.

..Doar douazeci de mii de dolari pe an plateste statului roman compania Gold Corporation, chiria pentru concesiunea a 520 de kilometri patrati, inima de aur a Apusenilor.
Concesiunea s-a facut pe 20 de ani, din 1997, deci ar mai fi inca sapte ani de-acum incolo.

..Vedem zilnic cum angajatii companiei intra in galerii, sub pretextul ca iau probe si fac masuratori, pana ce vor incepe oficial exploatarea, dar nimeni nu-i controleaza daca iau sau nu iau aur de-acolo...

..Uraniul ni l-au exploatat rusii in totalitate, iar acum vom ramane si fara aur, daca romanii nu se trezesc la timp.

De la Bucuresti sau din alta parte a lumii nu-si dau seama de dimensiunile reale ale tragediei de la Rosia Montana , iar cand vin aici si afla adevarul, sunt izbiti de anormalitatea acestei situatii, de lipsa de reactie a Guvernului si a administratiei locale, fata de aceasta stare de lucruri.
Toti scriu acolo ca nu-si pot inchipui ca vestigiile istorice, galeriile romane, bisericile si cimitirele istorice, bucati intregi de munte s-ar narui intr-un iaz de cianura.

Toti ne incurajeaza sa rezistam! Toti vor sa fie de folos cu ceva, un lucru cat de marunt. Solidaritatea aceasta de la om la om face mai mult decat orice gest politic din departare, si acesta indelung asteptat.

"Rezistati! Rezistati!" ne indeamna toata lumea, dar nu e usor, sa stiti, sa-ti traiesti viata ca in vitrina, observat, filmat si fotografiat tot timpul, pandit din fata casei, spionat obstructionat in orice faci sau ai intentia sa incepi. E o tensiune continua care slabeste numai de vineri dupa amiaza pana luni dimineata, atunci cand "observatorii" Gold-ului se aduna de pe ulite, unde se plimba in costumele lor spilcuite si cu ochelari negri la ochi,
plini de emfaza (vezi Doamne, au cumparat aproape tot si ei sunt stapanii Rosiei), si pleaca cu masinile lor scumpe in week-end. Abia atunci, noi putem sa lasam garda jos si sa traim, sa ne strigam bucuriile sau sa ne plangem necazurile, pe un ton de normalitate.

Si cum sa nu ravneasca la aurul Apusenilor, cand in el sunt, in procente mai mari decat oriunde in lume, si metalele rare atat de cautate de industria constructoare de nave spatiale: titan, vanadiu, wolfram, molibden."

Daca macar un singur om va ramane aici si nu-si va vinde proprietatea, compania nu va putea sa treaca peste el. Cred cu tarie ca nu ne luptam cu morile de vant si ca lupta noastra nu e in zadar.Nu se poate sa scoti o localitate in afara existentei, pentru ca vrea o companie straina sa le ia acest drept in numele lacomiei. Daca litigiul cu Gold ar mai tine o suta de ani, rezistenta Rosiei s-ar stinge, treptat. Probabil, asta urmareste compania. Poate daca romanii si-ar lua un petic de pamant pe dealurile acestea si nu l-ar ceda in ruptul capului, atunci ei nu vor avea sorti de izbanda, in vecii vecilor. Iata, membri ai organizatiei mondiale "Green Peace" si-au cumparat loturi fie si de cativa metri patrati in Rosia Montana, pe care nu le vor vinde companiei cu nici un pret, ba chiar au confectionat tablite pe care scrie: "Aceasta proprietate nu este de vanzare", pe care le-au impartit rosienilor, ca sa descurajeze orice tentativa a companiei de a-i ispiti sa ii vanda casele. Acum, Gold Corporation (Gabriel Resources si alte companii subsidiare dupa care se ascunde) si-a angajat cea mai mare companie de publicitate din Bucuresti, a regizorului Bogdan Naumovici, ca sa le faca propaganda proiectului minier de la Rosia Montana. Chiar daca mult prea tarziu, reclama a fost oprita,
in cele din urma, pentru minciunile continute in ea. O lovitura dura pentru companie.

Avem nevoie de exprimarea solidaritatii cu lupta noastra. Sa vina aici cei care cunosc drama noastra, sa ne sprijine moral, sa aratam Gold-ului ca nu suntem asa putini, ca avem si pe altii de partea noastra. Sa facem si noi actiuni de intimidare, asa cum fac ei, nu doar sa tacem si sa inghitim. Noi suntem vreo 20 de familii, ultimii luptatori impotriva Gold-ului, care nu vom pleca nici in ruptul capului. Oricati bani ne-ar da, cu orice ne-ar tenta, noi nu plecam. Mie sa-mi dea America toata sa fie a mea, si eu nu plec din Rosia Montana ."
Eugen Cornea, capetenia rezistentei antigoldiste de la Rosia Montana.


Am fost astazi la o intalnire cu profesori universitari si alti oameni pregatiti in diferite domenii care-si bat capul cum sa salveze muntii Apuseni de explatare si de distrugere totata. Sincer, nu pot sa stau nepasatoare la ce se intampla si simt ca daca eu nu ma ridic,tu nu te ridici, ala nu se ridica, nu ne ridicam cu totii, tragedia se va intampla si nepasarea de acum ne va costa enorm. Oamenii sunt constienti de amploarea situatiei de faptul ca astia care ne conduc stau sluj in fata banilor, ca au vandut tara pe nimic.

In principiu, s-a recunonsut ca sunt multi Romani care vor bine, dar care nu il pot realiza, pentru ca, urmare a manipularii, au reusit astia sa ne demoralizeze si sa ne dezbine.


Fiecare invitat, specialist pe felia lui a vorbit despre efectele, numai negative , ale explaotarii miniere pe care vor sa o inceapa la Rosia Montana

Prof. univ. dr. Ion Brad - membru al Academiei Oamenilor de Stiinta, biochimist a explicat clar care sunt efectele cianurilor rezultate din exploatare asupra organismelor vii: moarte sigura pentru mediu plante, animale si oameni pe o raza de sute de km (inclusiv in tarile vecine)
din cauza vaporilor de cianura care se ridica in aer.

Prof. dr. Vasile Boroneant, istoric, a povestit despre valoarea siturilor dacice, a galeriilor romane vechi de peste 2000 de ani si despre pierderea identitatii Poporului Roman si a intregului sau certificat de nastere Dacic.

S-a vorbit despre faptul ca asta este rezarva strategica de aur a Romaniei, de care se stie de mii de ani, pe care dacii au exploatat-o cu masura si pe care au lasat-o mostenire urmasilor pt gestionaterea independenta a Poporului Roman si despre faptul ca in Muntii Apuseni pe langa cea mai mare rezerva de aur si argint din europa, aur de o calitate ridicata, mult superioara, ar fi si o rezerva uriasa de wolfram metal mai scump decat aurul si mult mai pretios, greu de gasit, foarte necesar, in industria militara si spatiala si in economie in general.

Sunt multe care se invart in jurul regiunii Apuseni pe care vor sa ii distruga e plin de zacaminte, si pe toate vor sa le exploateze, statul roman primeste nimic, adica 1 miliard de dolari in 20 de ani de exploatare, adica 15 % iar explatatorii iau restul de 85 %, si lasa in urma distrugeri istorice, ecologice, umane, NATIONALE , economice inestimabile.

Pentru pamantul asta au murit Dacii, au murit marii Domnitori Romani, milioane de Romani de-a lungul secolelor ca sa il apere de asupritori si ca sa il dam noi degeaba astazi.

Pasivitatea o sa ne coste scump.

Eu cred ca nu putem sta indiferenti fata de mostenirea pe care o avem, care e a noastra.,nu a canadienilor sau a altora. E ca si cum vine unu sa iti ia casa cu tot ce ti-au lasat parintii, pamantul, hainele, amintirile, si tu te uiti la el cum o face si il lasi in pace.

Ce e de facut ? cum putem incepe sa ajutam ?

Cred ca trebuie, in primul rand, ca toata lumea sa afle despre asta sa afle adevarul. oamenii nu stiu ce se intampla. Apoi impreuna oamenii trebuie sa spuna NU !!

Pentru asta rebuie sa ne gandim repede, pentru ca nu e timp, la ce anume putem sa facem, cum putem sa contibuim cu resursele pe care le avem, si aici ma gandesc sa punem in aplicare totul pentru scopul asta care ne priveste direct. sa punem in miscare pe toata lumea pe care o cunoastem, care, la randul ei va angrena mai departe alte roti.


Doamne ajuta!

Stefan

Chemare la lupta

Din cauza influenţelor politicianismului, a ignorării
pericolului şi a nepăsării care caracterizează naţia, minoritarii au
pătruns în tot aparatul statului şi au reuşit să se infiltreze, în
cantitate considerabilă, pe treptele cele mai înalte ale conducerii.
De aici, fără să o arate şi lucrând ca nişte adevărate termite,
cu metodă şi întotdeauna perfid, sapă necontenit la temelia
statului. Aşa se face că, în loc ca reformele sociale să însemne
începutul unei ere a renaşterii naţionale, ele au fost folosite de
guverne şi partide numai pentru a crea o pătură superioară
artificială.
Patriotul, omul elitei şi al cinstei, a fost înlocuit în viaţa
publică prin demagogi superficiali şi înşelători.
Ne-am frânt puterea, ne-am slăbit cugetul şi ne-am sleit minţile în
lupte fratricide pentru ideologii, în desbinări stupide, în bârfeli
odioase, în vrajbe dureroase şi în apucături neomenoase.
De aceea, ştiu că tu, sătean trudit n-ai plug şi n-ai haine; că
fierul plugului e scump pentru punga ta goală şi bumbacul nu-ţi
ajunge ca să-ţi îmbraci copiii, că pământul ţi-a rodit puţin şi
gurile casei tale sunt multe.
Ştiu că tu meşteşugar chinuit nu-ţi poţi îndestula nevoile cu
greul muncii tale; că râvneşti să nu-ţi mai vezi copiii ofiliţi şi săţi
vezi fruntea despovărată de griji şi sărăcie.
Ştiu că tu, bogatule, eşti turburat fiindcă ai voi pace şi
linişte, pentru ca să ai siguranţa bunurilor tale şi mulţumirea
averii pentru urmaşii tăi.
Şi tu, cărturarule, care ai tăcut ieri şi taci şi astăzi, ştiu că
aştepţi ceasul când Ţara să-ţi cinstească mintea, Neamul să-ţi preţuiască sufletul şi Statul să-şi întemeieze soarta pe rostul tău
de cârmaci al cugetelor şi să nu te umilească izgonindu-te de la
luptă sau trudindu-ţi vieaţa în umilirea sărăciei.
Greutăţile în care se sbate neamul sunt mari şi încurcate.
Neamul Românesc – popor de muncă şi nu parazitar – vrea
înnoire, vrea libertate şi vrea să-şi trăiască adevăratul
Naţionalism, prăvălind pe toţi cei care – conştient sau inconştient
– îi împiedică drumul viitorului.
Puterea unui Neam faţă de el însuşi şi prezenţa unui Neam
în lume şi în Istorie se dovedeşte prin unitatea cu care, în ceasurile
de încercare, ştie să-şi afirme cugetul şi voinţa nestrămutată.
În România trebuie să trăiască şi să fie puşi în valoare mai
întâi Românii; ceilalţi, dacă rămân locuri libere, vin după ei.
Împotriva tuturor piedicilor şi intrigilor duşmane, a
clevetirilor şi ameninţărilor nemernice, trebuie să ducem Ţara în
matca viitorului, în val de veac, ca să-i asigurăm drepturile
nepieritoare.
Revoluţiile naţionale nu sunt acte de violenţă, revolte, ci
idei în marş.
Toate adevăratele revoluţii naţionale s-au întemeiat prin zidiri şi
nu prin prăbuşiri. Ele au folosit toate rezervele naţiunii şi au
întrebuinţat toate generaţiile, respectând instituţiile
fundamentale ale vieţii şi ale scopurilor omului.
De aceea, vă chem pe toţi, din toate generaţiile şi din toate
clasele, ca să înfăptuim marea chemare a istoriei noastre. Chem pe toţi Românii fără nici o deosebire de profesiune, pentru
că expresia voinţei naţionale nu se poate opri în faţa hainei sau
rostului profesional de vieaţă.
Daţi Patriei tot ce este mai bun în voi. Fiindcă azi se toarce sub
ochii voştri soarta de veacuri a lumii. Şi la împlinirea ei fiecare
trebuie să vă simţiţi chemarea.

Ion Antonescu

Fragment din LUMINII DIN NOI.
(Testamentul politic al Mareşalului Ion Antonescu, redactat cu înseşi cuvintele
acestuia, prin asamblare logică de idei citate – pentru fluidizarea lecturii, fără
ghilimele – din scrierile: «Îndemnuri româneşti» şi «Către români»)

Mihai Viteazul, dacul cel rau, a triumfat, din nou, la Alba Iulia

Omagierea personalităţii lui Mihai Viteazul, readusă în actualitatea istorică a României mileniului III, a făcut săli arhipline la Congresul Internaţional de Dacologie, organizat de Dacia Revival International Society, în perioada 28- 29 mai, la Alba Iulia. Fără îndoială, ediţia din acest an, cea de-a XI-a, a incitat spiritele istoricilor şi cercetătorilor din ţară şi străinătate. A fost, după părerea multora dintre participanţi, poate cea mai complexă şi variată abordare a celui care a fost supranumit în epocă "Eroul Răsăritului". Cu titlul generic "Malus Dacus", Dacul cel Rău, cum îl numeau pe domnitor duşmanii săi, tema celei de-a XI-a ediţii a Congresului de Dacologie va rămâne printre cele mai dragi şi de suflet pentru participanţii la aceste manifestări ştiinţifice care au sporit în calitate şi prestanţă. Meritul este al celui care a fost şi va rămâne sufletul reunirii tuturor românilor în jurul ideii privind recunoaşterea adevăratei origini a poporului român, a continuităţii elementului geto-dac pe acest pământ şi a recuperării istoriei adevărate a românilor - Dr. Napoleon Săvescu, preşedintele Dacia Revival International.
La Congresul de la Alba Iulia, unde Mihai Viteazul a reintrat triumfător, fie şi prin intermediul comunicărilor ce i-au fost închinate, a fost remarcată organizarea de excepţie, la care şi-au dat concursul şi oficialităţile municipiului Alba Iulia şi ale judeţului. Au conferenţiat istorici, cercetători, lingvişti, arheologi, care nu şi-au permis să rateze întâlnirea cu Mihai, eroul Răsăritului. Pentru că "în istoria românilor, două nume strălucesc, fără posibilitatea de a fi vreodată egalate: Mihai Viteazul şi Alba Iulia", sublinia un participant la Congres, prof. Marian Cătălin Andrei, din Buzău. "Şi fiindcă amândouă simbolizează realizarea ţelului cel mai scump al poporului român, urmărit cu perseverenţă şi necontenit de-a lungul secolelor: cel al unităţii de neam şi, mai apoi, naţionale şi al constituirii statului naţional unitar - în conştiinţa noastră ele au ajuns la un fel de simbioză, pomenirea unuia fiind suficientă pentru a ni-l reaminti şi a ni-l reprezenta şi pe celălalt".
S-a vorbit, la Alba Iulia, despre "opera politică" de la 1599 -1600 care s-a spulberat în condiţiile vitrege ale dispariţiei autorului ei, dar care a rămas ca un far călăuzitor al generaţiilor care au urmat în lupta pentru refacerea ei. " Niciun comentariu nu este însă de prisos când este vorba de Mihai Viteazul, al cărui act politic, re- unirea celor trei ţări dacice - Ardealul, Valahia şi Moldo Vlahia - a deschis în istoria poporului român o nouă epocă (potrivit celor susţinute de către dr. Elena Armenescu "Mihai Viteazul - simbolul de veacuri al ideii de Unire a Provinciilor locuite de cei de-un neam"). Redăm, în continuare, câteva fragmente din comunicatele prezentate.
Prof. Ion C. Petrescu: "Mihai Viteazul, singurul român comparat cu 16 personalităţi ale istoriei universale"
În comunicarea sa, "Mihai Viteazul: recorduri, premiere, realizări", Prof. Ion C. Petrescu a spus: "Mihai Viteazul este singurul român comparat cu 16 personalităţi ale istoriei universale: Moise, Ahile, Hector, Hanibal, Epaminonda, Alcibiade, Temistocle, Alexandru Macedon, Caius Iulius Caesar, Belizarie, Walenstein, Iancu de Hunedoara, Ştefan cel Mare, George Washington, Napoleon Bonaparte. Este singurul cruciat care nu a fost învins niciodată de turci şi nici de tătari. Primul domn al tuturor românilor, singurul român care a plănuit o alianţă cu Persia, alungarea turcilor din Europa, refacerea Daciei, refacerea Imperiului Bizantin, cucerirea Poloniei, eliberarea "locurilor sfinte", eliberarea teritoriilor de la Nipru până la Buda, unirea celor două biserici creştine despărţite în 1054. Lui îi sunt consacrate cele mai multe pagini în manualele şcolare, în tratatele de istorie, în documentele vremii. Cel care a trecut Dunărea de mai multe ori decât orice alt domnitor român şi a ajuns victorios până aproape de Constantinopol, a avut cele mai multe bătălii, cele mai multe victorii şi cele mai multe ctitorii pe unitate de timp. Restitutor Daciae este singurul român căruia grecii i-au dedicat două poeme, iar sârbii şi bulgarii mai multe creaţii populare decât românii. Singurul român care a reuşit să spargă încercuirea şi să învingă "monstruoasa coaliţie" formată din creştini şi musulmani, este realizatorul celei mai valoroase medalii româneşti, al celei mai frumoase peceţi (sigiliul Daciei româneşti, Iaşi, 3 iulie 1600). Este primul român a cărui faimă a ajuns încă din timpul vieţii până în centrul Asiei, nordul Africii, Europei şi dincolo de Oceanul Atlantic. Cel supranumit "Regele Daciei", "sabia creştinătăţii", "Steaua Răsăritului", are 234 de recorduri, premiere, realizări, şi a fost singurul român care a reuşit să schimbe planurile unui împărat german. Este singurul român care a purtat tratative directe de trei ori cu un împărat german; în timpul "glorioasei pribegii" s-au realizat cele mai multe tablouri cu chipul unui domnitor român şi cele mai multe tipărituri în limba germană. A refuzat cea mai mare sumă de bani oferită unui român pentru a trece la catolicism şi e singurul om din lume care i-a cerut unui împărat catolic să treacă la ortodoxism. "Cel mai mare erou al creştinătăţii" este singurul român a cărui stăpânire nu a fost întrecută niciodată în vest, nord-vest şi nord. De numele lui se leagă cele mai multe documente emise în ţările Europei. Singurul român care a fost numit "Dacul cel rău"; este primul român căruia un suveran spaniol i-a trimis o sabie şi care a reuşit să obţină sprijin militar de la italieni şi germani. E singurul român care a fost supranumit Viteazul încă din timpul vieţii sale şi chiar de către duşmani; este cel care a avut cea mai strălucită intrare în oraşul bimilenar Alba Iulia.

Adrian Bucurescu: Un voievod cum nu se iveşte prea des în istoria unui popor

Adrian Bucurescu: Într-o abordare foarte curajoasă, lingvistul şi publicistul Adrian Bucurescu a precizat în comunicarea sa, "Lumea magică a lui Mihai Viteazul": "Un voievod ca Mihai Viteazul nu se iveşte prea des în istoria unui popor. De aceea, încă din timpul vieţii sale, el pare a se fi aflat sub o stea aparte, cu un destin magic. Ce altceva ar însemna dezvăluirea misiunii celei mai înalte a unui neam, aceea de a reîntregi străvechea şi măreaţa lui ţară? Niciun conducător român de până atunci nu îndrăznise să treacă de la vise la fapte; şi ce fapte!". Şi totuşi, a continuat Bucurescu, "nu e de mirare că străinii
i-au zis lui Mihai Viteazul "Malus Dacus", întrucât nici noi nu îi alintam vreodată pe duşmani. Uimire stârneşte caracterizarea marelui voievod făcută de un istoric din România, ce s-a răspândit nu doar printre străini, ci şi printre "specialiştii" români, preocupaţi după anul 1989, de "demitizarea istoriei". Caracterizarea cu pricina îi aparţine lui A.D. Xenopol, care îl numeşte pe Mihai Viteazul " condotier valah". Iată, după dicţionare actuale, definiţia substantivului condotier: "căpetenie de mercenari, care se angaja în serviciul unui oraş, al unui principe sau al papii, în Italia" sau " om venal, gata a se pune în slujba oricărei cauze". A mai lungi vorba despre blasfemia lui Xenopol şi a altora ca el este pierdere de vreme", conchidea Bucurescu.

Conf. univ. dr. Gheorghe Iscru: "Naţiunea traco- geto- dacă nu a dispărut niciodată din istorie"

Au răsunat, pentru a câta oară, la Congresul de Dacologie, afirmaţii argumentate, potrivit cărora naţiunea traco- geto- dacă nu a dispărut niciodată din istorie. "După o existenţă milenară într-un spaţiu vast etno-naţional şi cu o vitalitate puternic dovedită, este firesc şi logic ca naţiunea traco- geto- dacă să nu fi dispărut din istorie. Iar izvoarele istrice, analizate profesional, nu confirmă exterminarea aestei mari naţiuni a Antichităţii în urma cuceririi unei părţi a Daciei de către Roma imperială".

Prof. Mariana Terra, New York: Malus Dacus e cu noi - recunoştinţă şi omagiu

... Şi apoi, cu peste 400 de ani în urmă, a fost Mihai Viteazul, acel superb dac-oltean care, prin vitejia lui nepereche ce a măturat duşmanii cum scuturi neghina de grâu, a speriat cancelariile Europei câştigându-şi numele de "Malus Dacus", căci rău a fost cu duşmanii şi bun cu cei de-o limbă şi de-o credinţă. Mihai a reunit cele trei ţări-surori într-o unică inimă de pământ şi de speranţă, într-o diademă de limbă şi de imn adus gliei străbune. (...) Noi suntem copii din copiii copiilor lui Burebista, Decebal, Mihai Viteazul. Suntem copiii "Reînvierii Daciei". Suntem o parte din magnificul colier de diamante umane pe care Dacia aşteaptă cu încredere să-l vadă strălucind peste întregul ei pământ multimilenar.

Dr. Grigore Ungureanu: Malus Dacus Maximus

Viaţa noastră de astăzi este îngândurată : "România nu mai ştim prea bine ce mai e şi a cui e. Ea a fost trădată şi vândută de mercenari nemernici, blestemaţi să fie în veci! Suntem sub ocupaţie, dar ocupantul se ascunde după gunoaiele naţionale. Suntem colonizaţi de o populaţie mizerabilă, invadatoare, venită de nicăieri şi urlând agresiv: "am avere, am valoareee..." . E ca şi cum undeva, cineva din umbră a pus în funcţiune o maşină de mocirlă umană care acoperă încet-încet naţiunea lui Eminescu, Sadoveanu, Caragiale, Eliade, Nichita Stănescu... Miroase a moarte prin sufocare: e ca şi cum o prezenţă grea şi absurdă s-ar fi aşezat peste cerul nostru, peste felul nostru de a fi, peste ce credeam că e bine şi, mai ales, peste ce credeam că e frumos. (...) Marginea lumii s-a răzbunat dând buzna în centru, pusă pe jaful identităţii naţionale, întocmai ca barbarii care năvăleau în Roma, surprinşi că localnicii trădaţi nu mai aveau putere să lupte..." Şi noi ce facem?
Unul dintre sponsorii importanţi ai Congresului de Dacologie a fost Dr. economist George Constantin Păunescu, a cărui prezenţă, la deschiderea lucrărilor, le-a dat speranţe de mai bine multor istorici invitaţi la Alba Iulia.

Veronica Marinescu
Sursa: www.curierulnational.ro

Preistoria spatiului carpatic si civilizatia dacica isi dezvaluie misterele

Specializat
Ajuns la a IV-a editie, Congresul International de Dacologie, organizat de Dacia Revival Society si Compania Hoteliera Intercontinental s-a incheiat ieri, dupa doua zile de discutii ample privind scrierea pictografica prezenta pe placutele de la Tartaria (descoperite, in 1961, de arheologul Nicolae Vlassa, intr-un complex apartinand culturii Vinça - Turdas). Reunind cercetatori consacrati sau tineri universitari din cele mai importante centre de invatamant superior din tara, intalnirea de la Bucuresti a fost asezata sub semnul restituirii. Numarul mare al participantilor, dar si al comunicarilor sustinute (peste 60) conduc spre ideea ca istoria, "cartea de capatai a unei natii", trebuie cunoscuta si transmisa tinerei generatii, robita altor genuri de preocupari in era Internetului si a muzicii house.
Coroborarea datelor obtinute in urma investigatiilor efectuate pe teren cu cele "descoperite" in biblioteci a facut posibila avansarea unor ipoteze care obliga, in continuare, la cercetari aprofundate. Mai precizam doar ca maine, la Tartaria, va fi dezvelit un monument inchinat acestui prim indiciu despre folosirea unei scrieri de catre comunitatile apartinand culturii Vinça - Turdas. Editia de anul viitor se va intitula „Cogaion 2004“. In cele ce urmeaza ne vom referi la cateva dintre punctele de vedere care au retinut atentia participantilor la cel de-al patrulea Congres de Dacologie.

Aveau geto-dacii un alfabet alcatuit din 22 de semne?

Cercetatorul si universitarul Mihail Diaconescu arata intr-un articol publicat in revista "Dacia Magazin", nr. 5 din iunie 2003 si intitulat "Memorialistul si geograful Aethicus Histricus si receptarea operei sale in timp si in lume" ca geto-dacii ar fi avut un alfabet compus din 22 de semne. Considerat personalitate a culturii noastre, Aethicus Histricus s-a nascut in Dacia Pontica, la Histria, in a doua jumatate a secolului al IV-lea si a murit in prima parte a secolului al V-lea e.n., probabil tot in Dobrogea.
Ca negustor de aur, argint si pietre scumpe, a calatorit in regiuni indepartate, in sate si cetati din Europa, Africa si Asia. Pornind de la Dunare si Marea Neagra pe Marea Mediterana, a trecut prin Dalmatia si Tracia pana in Thesalia, apoi a atins coastele Spaniei (unde a stat un an) si coastele Peninsulei Scandinave, unde se afla "Marea inghetata". A stat un an in Armenia, ulterior deplasandu-se in tinuturile Mesopotamiei, apoi in Mongolia, India, la Izvoarele Gangelui, Ajungand in Insula Ceylon, s-a intors acasa trecand prin Arabia, Cannan, Egipt si Libia.
Atat in timpul peregrinarilor, cat si la intoarcerea sa acasa si-a consemnat toate experientele in lucrarea sa, cunoscuta sub numele Cosmographia. In unele pasaje autorul a consemnat realitati enigmatice, utilizand o combinatie personala de semne grafice latine, grecesti si ebraice, la care a adaugat literele unui alfabet local, cunoscut azi sub numele de alfabetul aethicus.
Acest alfabet de 22 litere este asociat de unii cercetatori straini si romani cu sistemul semnelor grafice ale geto-dacilor. Nu este exclus, daca avem in vedere faptul ca regele Cotiso I si-a redactat poemele sale in limba getica pentru care avea nevoie de un alfabet capabil sa exprime nuante ale fonetismului specific conationalilor sai.
Cosmographia lui Aethicus Histricus a fost cunoscuta si apreciata de alti eruditi dupa moartea sa, cum ar fi Sfantul Isidor de Sevilla (got de origine, care a trait intre 550-635) sau de Ieronimus, care traia intr-o manastire benedictina, in secolul al VIII-lea, acesta dandu-i lucrarii o redactare abreviata.
Versiunea prescurtata a Cosmographiei lui Aethicus Histricus a fost cunoscuta si de alti invatati ca benedictinul Harabanus Maurus (780-856), care il citeaza si ii reproduce alfabetul.
Mai tarziu, opera sa a fost cunoscuta si apreciata de catre mari geografi si cartografi umanisti, cum sunt olandezul Gerhardus Mercator (1512-1592) si germanul Sebastian Münster (1488-1552).
In anii 1853-1854, invatatul german H. Wutke a editat Cosmographiei lui Aethicus Histricus dupa manuscrisul abreviat de la Leipzig (secolul al VIII-lea), cel mai vechi cunoscut pana astazi.

O scriere sacra, incarcata de simboluri

In urma cu trei ani, la Milano s-a desfasurat un simpozion stiintific intitulat "Originile scrierii", in cadrul caruia cercetatorul Haral Harmann, de la "Research Centre on Multilingualism" din Bruxelles, a reluat, pe baze documentare noi, ideea privind aparitia primelor incizii scrieriforme pe obiecte descoperite in arealul carpato-balcanic, adica in spatiul a ceea ce s-a numit "vechea Europa".
Noua teorie lansata in cadrul simpozionului academic de la Milano venea sa acrediteze ideea, care pentru cercetatorii Vechii Europe nu era chiar noua - conform careia aparitia scrisului era impinsa cu mult inainte de anul 3.300 i.Hr., devansand cu peste doua mii de ani chiar scrierea hieroglifica egipteana. Inceputul scrierii in bazinul carpato-balcanic ar data, asadar, din mileniul al VI-lea i.Ch., avand ca motivatie, desigur, atat consideratii cultico-ritualice (pentru "a vorbi cu zeii", cum zice Harmann), cat si administrativ economice,
De la primele semne de scriere incizata pe tablitele ceramice descoperite in "Corona Montium", adica in Ardeal, mai apoi in regiunea Balcanilor, la pictogramele incrustate pe placutele de argila din Mesopotamia (3500 - 3300 i.Hr.), de la hieroglifele egiptene de pe placutele de os (3200 - 3000 i.Hr.) la pictogramele cu inscriptii de pe Valea Indului (inca nedescifrate - circa 2500 i. Hr) sau cele din China, din timpul dinastiei Shang (circa 1500- 1200 i.Hr), de la enigmaticele mesaje ale zapotecilor mexicani (circa 600 i. Hr.) pana la atatea si atatea inscriptii avand ca suport ceramica si piatra, ce isi asteapta inca descifrarea din partea cercetatorilor, de la toate acestea pana azi exista un drum lung, imens, cu bome milenare, graind despre aparitia scrisului in istoria omenirii ca manifestare primara a unei mentalitati cultural-autoritare, reflex al organizarii cultice si administrarii tribale.
Astfel ca inscriptiile descoperite in arealul carpato-balcanic, cercetate cu atentie de oameni de stiinta si savanti de indiscutabila autoritate stiintifica (acad. bulgar Vladimir Georgiev, acad. rus Boris Perlov s.a.) apartin unei populatii neolitice preindoeuropene, databila 7500 - 3500 i.Hr (v. Marija Gimbutas). Revenind asupra chestiunii in 1997, cercetatoarea americana de origine lituaniana, Marija Gimbutas, precizeaza ca sistemul de scriere la vechi europeni nu servea unor scopuri economice, juridice sau administrative, ci "era o scriere sacra, aparuta in urma unei indelungate folosiri a unor semne grafice incarcate de un simbolism particular". Aparitia acestei scrieri (cum atesta neolitice de la Turdas, apoi, de la Tartaria si, ulterior, la Asaia, in apropiere de Iasi) "este strans legata de cultul dezvoltat al divinitatii feminine".
Aceste incizo-ideograme graiesc despre o scriere primordiala apartinand carpato-danubienilor (sec. V i. Hr.), ce-au fost comparate de savantul rus Boris Perlov cu ideogramele sumeriene (sec. IV-III i.Hr.) si cu cele ale Linearului A din Creta (inceputul mileniului II i. Ch.). Identitatea caracterelor este nu numai frapanta, ci mai ales identitara sub aspectul unor conotatii privind un asa-zis ritual sacrificial dedicat zeului suprem Saue, nume cu "rezonante summeriene", generand o intreaga toponimie si hidronimie ardeleana.
In inciziogramele de pe tablitele de lut ars de la Tartaria se presupune a se fi folosit un vechi alfabet pelasg, unele din semnele acestuia pastrandu-se in rabojul plutasilor de pe Bistrita, socotit drept "cel mai vechi alfabet de pe teritoriul nostru". Acest "alfabet arhaic", cu semne identificabile in „runele scandinave, in cele aglo-saxone si in alfabetele Rhetilor si Salassinilor", cuprinde "caractere grafice, cari, pe langa toate ca astazi si-au pierdut valoarea fonetica, au insa o origine istorica"
In albumul "Identitati europene" (Ed. Tehnica, Buc, 1994), arh. Silvia Paun reproduce, cu o uluitoare probitate stiintifica, toate formele de mesaj, din istoria omenirii, de la cele zooantropomorfe la cele abstract-geometrice, precum si primele semne-mesaj privind comunicarea umana in timp si spatiu, de la scrierea pictografica la cea incrustata pe raboj sau abstract-geometrica. Rezulta, comparativ, "o uimitoare similitudine, pana la identitate" a unor semne, dovada ca "ele fac parte din marea masa a unei scrieri preistorice".
O reinterpretare a mesajelor incizate pictoideografice de pe tablitele de la Tartaria se cere imperios intreprinsa, in contextul in care au proliferat atatea aproximatii mitologice pe marginea acestor prime mesaje criptice din istoria omenirii.
Departe de a fi elucidata, aceasta scriere, comparabila cu alte sisteme de scriere, poarta totusi pecetea neoliticului arian din bazinul carpatic nord-dunarean si, desigur, un cod specific acelor realitati administrativ-cultice, care inca se lasa descifrat de specialisti, a aratat prof. drd. Zenovie Carlugea, din Targu-Jiu.

Prof. univ. dr. Sergiu Haimovici: Pisica, gasca si asinul (aproape) necunoscute stramosilor nostri

In revista mai sus citata, editata cu prilejul organizarii celui de-al IV-lea Congres de Dacologie, am intalnit un articol deosebit de interesant semnat de prof. univ. dr. Sergiu Haimovici, care se refera la "Cresterea animalelor domestice in lumea geto-dacica". Domnia sa arata ca numeroase informatii despre viata de zi cu zi a dacilor pot fi extrase nu numai din documente sau prin descoperiri arheologice (ca de exemplu prezenta unui obiect legat de o anumita ocupatie), cat mai ales din cercetarea materialului arheologic.
Astfel se poate constata ca specia cea mai frecventa (in asezarile geto-dacice) era reprezentata prin cornutele mari (taurinele) ce aveau functionalitati multiple. Mai intai prin sacrificare, datorita si taliei lor, acopereau cu mult peste jumatate din necesarul de proteine animale necesare vietii omului, dar si pe aceea de producere a laptelui (ce dadea prin preparare si o serie de alte produse alimentare), cat si pe cea de motor animal indispensabil pentru o serie de activitati de acum bine diversificate. Ele erau reprezentate printr-un tip de talie cel mult medie, cu coarne relativ gracile si mici. Intre adulti si maturi erau cu totul preponderente femelele, castratii fiind astfel in numar relativ redus. Trebuie mentionat ca la dacii din Moldova se gaseau si vite acornute, ce reprezentau un grup cu totul inedit.
O frecventa mult mai mica o aveau ovicaprinele, dar existau si rare exceptii cand aceste cornute mici intreceau doar ca numar, dar nu ca pondere, taurinele. Ovinele se gaseau in cantitate mai mare decat caprinele si ele erau de talie relativ mica, din cele mai multe cornute, capra aparand insa mai masiva. Cornutele mici erau si ele polivalente, dand lapte, iar oaia, si lana. S-ar putea ca si la ovine sa se fi practicat castrarea masculilor. Prin sacrificare, ovicaprinele dadeau o cota de carne cu mult mai mica decat taurinele.
Porcinele, uneori intrecand usor ca frecventa cornutele mici, fiind monovalente, erau crescute doar pentru producerea de carne si grasime, furnizand totusi o cota nu prea mare de carne. Porcul crescut de geto-daci era de talie mijlocie.
Calul apare de doua tipuri, asa cum am aratat de mai multe ori, existand cai obisnuiti (ordinari), de talie mica si medie, cat si cai inalti (de elita), de peste 1,40 m, buni de calarie, intrebuintati probabil doar de catre aristocratie. Calul era totodata un animal pe care geto-dacii il foloseau in scopuri cultice, gasindu-se uneori cai ingropati intregi, sau doar o parte din trupul lor (cap si extremitatile membrelor), uneori insotind decedatul in mormant.
Geto-dacii nu cresteau asinul, acesta fiind de aceea foarte rar printre resturile animaliere; era adus in zona probabil de grecii din cetatile de pe tarmul Pontului Euxin.
Ca specii fara importanta economica mentionam cainele si pisica. Primul era bine reprezentat, existand caini de la foarte mici ca talie (zisi caini "de salon") pana la foarte mari, aproape ca niste lupi, folositi desigur pentru paza. Se pare ca, in a doua parte a La Tene-ului, cainele devine si un animal de importanta cultica, gasindu-se exemplare de diverse marimi ingropate intregi in gropi. Pisica era inca foarte rara, fiind prezenta doar in situri din sudul Romaniei.
Pe langa mamiferele citate mai sus, geto-dacii aveau de acum si pasari domestice, gaina, gasita in cantitate foarte mica, dar si gasca, insa foarte rara.

Mesaje preistorice descoperite in pesterile din Gorj

Primele mesaje izvorate din nevoia de comunicare ni s-au transmis sub forma unor imagini (antropomorfe, zoomorfe, etc.) sau, adesea, sub forma unor simple semne geometrice: cercul, linia curba, spirala, triunghiul, etc. Explicatia lor trebuie cautata, asa cum arata cercetatoarea Zoia Elena Deju, din Targu Jiu, intr-o mentalitate tribala vanatoreasca, pastorala si agricola, avand la origine paleo-simboluri indo-europene.
Surprinzatoarele analogii ce se pot stabili intre desenele rupestre antropomorfe si zoomorfe sau semne incizante, pe arii vaste euro-asiatice, constituie inca o dovada ca nevoia de comunicare a omului preistoric era aceeasi, fie ca el traia in pesterile Alpilor, ale Carpatilor, ale Uralo-Altailor sau ale Tibetului. Iata, spre exemplu, pentagrama dacica, identificata de cercetatorul arheolog, Vasile Boroneant in Pestera Chindiei din Mehedinti, regasita, ulterior, in cultura Greciei antice, in Diagrama lui Pitagora, dainuind in etnografia romaneasca pana azi, ca "un semn de mare mester",
Amuletele solare de la Turdas, Tablitele de la Tartaria, ca si cea descoperita la Dragoesti-Valcea, cu patru fascicule a cate trei raze, cu incizii simple, picturale sau ideografice, sunt, desigur, marturii preistorice, insa intentia expresiva a paleosimbolurilor se pierde in negurile preistoriei.
Ar fi fost interesant de observat ca simbolurile unghiulare de pe statueta de la Hotarani (cultura Vadastra, 5.250 i. Ch.) sunt aproape asemanatoare cu inscriptiile de pe strachina de la Gradesnita (Bulgaria) sau cu cele de pe fusaiola de la Kosovsko Mitrovita, Iugoslavia (reproduse de I. C. Gragan, Istoria Romanilor, Ed. "Europa Nova", Buc., 1994).
Avand in vedere toate aceste considerente privind semnele, imaginile si paleosimbolurile preistorice, studiul de fata se opreste la unele marturii descoperite de-a lungul timpului pe teritoriul judetului Gorj, fie in pesterile si avenele din Cheile Oltetului si Sohodolului, fie in cele de la Brosteni (Pestera Cioarei) sau Baia de Fier (Pestera Muierii).
Fiind pana la descoperirea lor, in 1928, de catre C.S. Nicolaescu-Plopsor, "singurele cunoscute in Romania", aceste manifestari de arta paleolitica stau in stransa legatura cu cele de pe versantul nordic al Carpatilor, unde exista un puternic centru musterian, dar mai ales, aurignacian, prin ale carui iradieri s-ar explica si asezarile paleolitice din Oltenia.
Aceste coduri-mesaje imagistice si paleosimboluri, intre care trebuie amintite si raboajele dimierilor de pe Valea Jaresului, vorbesc de la sine despre inceputurile preistorice ale scrierii in acest spatiu Carpato-Danubian in care "s-a format si inchegat centrul cel mai mare si puternic al populatiei neolitice din Europa", concluzie la care a ajuns si cercetarea istorica contemporana.
Sâmbătă, 21 Iunie 2003
Sursa: www.curierulnational.ro

Arimi (Arimani, Rami, Arimaspi, Arimphaei) in Dacia, extras din Dacia Preistorica de Nicolae Densusianu

Cea mai extinsa, mai civilizata si mai razboinica populatiune pelasga in partile de nord ale Dunarii si ale Marii Negre au format-o, in timpurile primitive ale istoriei, asa-numitii arimi.

Arimii ridicara la cea mai inalta glorie puterea militara si politica a pelasgilor.

Teritoriul ocupat odata de aceasta natiune in Europa, Asia si Africa a fost foarte vast si numele arimilor, arimanilor, ramilor sau ramnilor cum se mai numeau ei, a ramas prin traditiuni, prin legende si prin numiri de localitati, in memoria diferitelor populatiuni din cele trei continente.

Cea mai veche amintire despre arimii de la Carpati si Istru, noi o aflam de la Homer, care ne spune ca teribilul gigant Typhon- care ajungea cu o mana la rasarit, cu alta la apus- care se luptase cu titanii si cu gigantii in contra coalitiunii zeilor, a fost din tara arimilor.

Un alt erou al antichitatii pelasge era adorat pe teritoriul Panoniei si in suberbele Romei sub numele de Arimanius. Acesta era Prometheu, regele martir al Scythiei de la Carpati, reprezentantul civilizatiunii pelasge din epoca de peatra, numit in in limba religioasa Mithras.

La umbrii, pe al caror teritoriu noi aflam un vechi oras numit Ariminum, Joe, parintele zeilor si al oamenilor, mai avea si epitetul de Armunus, adeca Jupiter al arimilor, intocmai dupa cum la vechii romani divinitatea suprema a ceriului era numita si Jupiter Ruminus; iar la capodaci Zeus Dakie.

In fine, Marte, puternicul zeu al razboaielor, a carui resedinta se afla pe teritoriul getilor, inca purta epitetul de Arimanios; iar o fiica a sa era numita Armonia.

La familia etnica a arimilor de la Dunare apartinea si populatiunea ce avuta de aur din regiunile centrale ale Carpatilor.

Dupa traditiunile culese de Herodot de la grecii de langa Marea Neagra, Agathyrsus, protoparintele agathyrsilor de langa raul Maris (azi Mures), a fost un fiu al Echidnei; iar dupa Hesiod, Echidna era din tara arimilor.

In Odyssea lui Homer, arimii de la Dunare sunt amintiti sub numele de erembi sau arambi, dupa cum rectifica aceasta denumire Posidoniu-filosoful stoic din sec II i.e.n. Aici, litera b reprezinta un sunet nazal, pe n, arambi= aramni.

Aceiasi erembi ne apar la Dionysiu Perigetul cu epitetul de munteni, oreskooi. Totodata, Dionysiu mai face, in poema sa geografica, o aluziune destul de evidenta ca erembii locuiau langa muntii Rhipaei si ca erau din genul titanilor. In traditiunile epice ale antichitatii, noi mai aflam si alte amintiri importante despre tara arimilor din nordul Thraciei.

La Esiod, regiunea de langa muntele Atlas- sau tara Hiperboreilor-aceea, unde se afla balaurul care pazea merele de aur- este numit eremne gaia.

Sub numele de eremne gaia, ne apare in Odyssea lui Homer si teritoriul cel legendar al hiperboreilor, unde se retrageau sufletele eroilor decedati, spre a se bucura de o viata eterna si fericita.

Aici terminul de eremne aplicat la gaia este- in ce priveste regiunea si semnificataia sa- numai un simplu epitet geografic, format din numele etnic al arimilor, arimanilor sau aramnilor.

Autorii grecesti au cercat in toate timpurile sa reproduca in scrierile sale numirile etnice si geografice ale barbarilor sub o forma care sa aiba doua intelesuri, unul originar grecesc si altul derivat barbar. Eremne Gaia, cu intelesul sau geografic, este tara eremnilor sau aramnilor, iar cu intelesul etimologiei grecesti, eremne gaia este tara cea neguroasa, neagra si infioratoare.

Acelasi epitet geografic, insa sub forma de erimnos ni se prezinta si in Argonauticele lui Orpheu. Aici, cetatea cea puternica a lui Aiete, care domnea si peste regiunea colchilor, este numita teihos erymnon. In aceeasi poema, raul Phasis, sau Buzaul de astazi, este numit Phasis erymnos si Phasis eurymenes. Caracterul geografic al acestui epitet il aflam si mai bine precizat la Dionysus Perigetul, care ne spune, pe baza unor fantani vechi dar astazi disparute, ca raul Phasis izvoraste din muntele Armenios.

Arimii sub forma de armeni, ni se prezinta si la Pliniu. Intr-o notita geografica, extrasa nu stim din ce autor vechi, dansul aminteste, in apropiere de muntii Ceraunici, sau de muntii Cernei, pe Armenochalybes sau pe faurii de fer din tara arimilor. Sunt aceeasi maiestrii celebrii din lucrarea metalelor, pe care Eschyl ii numeste in o forma alterata, cu intentiune, kalybes anemeroi, dand astfel cuvantului de armeni sau arimeni intelesul grecesc de anemeroi adeca barbari, inumani.

Sursa: danlupu.wordpress.com

Dacia, tara noastra

N-am venit să aduc pace, ci sabie

Iata un citat de actualitate si care trebuie aplicat: “Atunci mai cu seamă este pace, cînd se taie ce este bolnav, cînd e îndepărtat ceea ce dă naştere la răzvrătire” (Sf. Ioan Gura de Aur)

Evanghelia dupa Matei 10, 32-35; 37-38; 19, 27-30:

"Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.

Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa.

Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine".

Nu sunt cuvintele mele, dar cred ca la acest moment ,,SABIA" este ceea ce ne trebuie.

Ştefan Gheorghe

La acest mesaj de la Ştefan, eu adaug: "Cine îşi va păstra viaţa, o va pierde; şi cine îşi va pierde viaţa, pentru Mine, o va câştiga.", Evanghelia după Matei, 10, 39.