Petitia Pentru Sarmizegetusa trimisa presedintelui Romaniei, UNESCO si UE

Doresc sa multumesc tuturor celor care au semnat petitia Pentru Sarmizegetusa.

Astazi, aceasta a fost trimisa, de subsemnatul, presedintelui Romaniei, UNESCO - The International Council on Monuments and Sites si Uniunii Europene - The European Commission Of Culture. Daca nu voi primi niciun raspuns, voi retrimite periodic petitia autoritatilor mentionate, pana cand cineva, cu autoritate legala, va lua masurile potrivite in legatura cu capitala Daciei.


Domnule Presedinte,

Pe data de 14.11.2009, am initiat aceasta petitie privind Sarmizegetusa, capitala statului dac. Dupa mai mult de cinci luni s-au adunat putin peste 400 de semnaturi. Este clar ca petitia nu va strange numarul de semnaturi necesar pentru a avea valoare legala. Dar, pe de alta parte, nu pot lasa demersul excavarii integrale si protejarii Sarmizegetusei sa dispara. Deci, in numele celor peste 400 de cetateni care au semnat-o, va trimit petitia, in speranta ca veti sprijini cercetarea si protejarea acestui monument al patrimoniului mondial si national.


Pentru Sarmizegetusa

Am putea crede ca situl arheologic Sarmizegetusa Regia este protejat, fiind monument istoric pe lista monumentelor apartinand patrimoniului cultural national, monument de patrimoniu mondial si parte integranta din Parcul Natural Gradistea Muncelului. Insa copacii sunt mai protejati decat vestigiile istorice care, sigur pana in iulie 2009, probabil si in prezent, nu sunt in administrarea statului roman, neexistand pagubit in cazul unor furturi sau daune produse. De asemenea, prin insusi statutul de parc natural, zona nu poate fi excavata pentru a fi scoasa din pamant, in totalitate, Sarmizegetusa - inima Daciei. Pana acum nu au fost scoase la suprafata decat zidurile de incinta si o terasa cu un complex de sanctuare. Ingropate, sub o padure protejata in mod special, raman palate, temple, fortificatii, ateliere, locuinte etc. Avem un munte terasat acolo, cu o salba de cetati de jur imprejur, vestigii uitate in pamant sau lasate la mila intemperiilor si a jefuitorilor de comori. Orice tara civilizata isi protejeaza trecutul, dar autoritatile abilitate nu fac nimic, lasand sa se aleaga praful sau uitand ingropat trecutul.

Daca sunt corecte teoriile care spun ca Dacia este leaganul civilizatiei europene, capitala celor care stapaneau si inca stapanesc aceste pamanturi reprezinta un punct de maximum interes, nu numai pentru istoria nationala, ci pentru istoria intregii umanitati. Pe de alta parte, daca aceste teorii sunt nefondate, faptul ca dacii sunt stramosii nostri nu poate fi negat. Lasand la voia intamplarii acele vestigii arheologice, abandonam casele si mormintele noastre. Haideti sa salvam noi, impreuna, ca un prim pas, capitala statului dac.

Prin prezenta cerem Presedintelui Romaniei sa anuleze statutul de monument natural al padurii care acopera Sarmizegetusa si sa faca demersuri pentru a se demara cercetarea arheologica integrala a capitalei dacilor. Sarmizegetusa si complexul de cetati din zona sa fie investite cu statut special de obiective arheologice de maxima importanta pentru Romania. Astfel, toate cetatile dacice din zona, incepand cu Sarmizegetusa, sa fie investigate arheologic si sa fie scoase la lumina in totalitate. De asemenea, cerem protejarea descoperirilor care au fost si vor fi facute, prin atribuirea de catre statul roman a unui administrator special pentru cetatile dacice din Gradistea Muncelului. Iar acesta sa aiba la dispozitie un buget care sa-i permita securizarea optima si promovarea pe plan national si international a complexului de asezari dacice.

Manu Octavian-Eugeniu
22.04.2010

http://www.petitieonline.ro/petitie/pentru_sarmizegetusa-p55684054.html
http://www.petitiononline.com/sarmi/petition.html


La aceasta atasez semnaturile de pe cele doua adrese de net ale petitiei.



Mai jos aveti linkuri catre cateva articole din presa filmata si scrisa, care prezinta starea deplorabila a Sarmizegetusei.

http://stirileprotv.ro/stiri/romania-te-iubesc/cetatea-sarmisegetusa-regat-devastat-de-nepasare-si-cautatori-de-aur.html

http://www.replicahd.ro/replica_db/index.php?pagerun=2&p=2453&more=1&c=1&tb=1&pb=1

http://iasi.ghimpele.ro/index.php?cat=afisare&ziarul=45&id=8103




To: the President of The International Council on Monuments and Sites, The European Commission Of Culture

On 14.11.2009, I have created a petition regarding Sarmizegetusa, the capital of the Dacian state. After more than five months there are over 400 signatures for it. It is clear that this petition will not gather the required number of signatures to be used in a legal way. But, on the other hand, I cannot leave the idea of unearthing and protecting Sarmizegetusa to fade off. So, in the name of the 400 people that signed it, I am sending it to you, hoping that you will support the investigation and protection of this monument of the world patrimony.

For Sarmizegetusa

We might believe that the Sarmizegetusa Regia archaeological site is protected, being listed as a historical monument of the national cultural patrimony, monument of the world patrimony and an important part of the Gradistea Muncelului Natural Park. But the trees are better protected than the archaeological vestiges which, surely till July 2009, probably till today, are not under the administration of the Romanian state, thus there is no injured part in case of theft or damages. Also, as a natural park, the area can't be dug to be unearthed the whole Sarmizegetusa - the heart of Dacia. Only the precinct walls and one terrace with a sanctuary complex have been brought to light until now. Buried, underneath a specially protected forest, remain palaces, temples, fortifications, workshops, houses and so on. There we have a terraced mountain, with a necklace of castles spread out, relics forgotten in the earth or left at the hand of weather and treasure robbers. Any civilized country protects its past, but the Romanian authorities do nothing, as the vestiges are destroyed and the past remains buried and forgotten.

If the theories that call Dacia the cradle of the European civilization are right, the capital of those who ruled and still own these lands represents a point of maximum interest, not only for the national history, but also for the history of the world. On the other hand, if these theories have no factual basis, the fact that the Dacians are our ancestors cannot be denied. Abandoning those vestiges, we abandon our homes and tombs. Let’s save the capital of the Dacian state together, as a first step.

By this petition we ask the President of Romania to annul the natural monument status that the forest which covers Sarmizegetusa has, and to support the start of a thorough archaeological examination of the Dacian capital.
Sarmizegetusa and the castle complex from the area are to be invested with a special status of maximum importance archaeological monuments for Romania. Thus, all the Dacian strongholds in the area, starting with Sarmizegetusa, will be investigated and fully brought to light. Also we demand the protection of all the discoveries that were and will be made, with the assign of a special administrator for the Gradistea Muncelului Dacian castles made by the Romanian state. This administrator will have at his disposal a budget which will allow him to properly secure the vestiges and to promote the complex at a national and international level.

Octavian-Eugeniu Manu
22.04.2010

http://www.petitieonline.ro/petitie/pentru_sarmizegetusa-p55684054.html
http://www.petitiononline.com/sarmi/petition.html

The signatures from the two petition addresses are attached.


Below there are links to press articles which show the poor state of the archaeological site.

http://stirileprotv.ro/stiri/romania-te-iubesc/cetatea-sarmisegetusa-regat-devastat-de-nepasare-si-cautatori-de-aur.html

http://www.replicahd.ro/replica_db/index.php?pagerun=2&p=2453&more=1&c=1&tb=1&pb=1

http://iasi.ghimpele.ro/index.php?cat=afisare&ziarul=45&id=8103

Message Sent: Petitia Pentru Sarmizegetusa

	Oops! We are having a problem sending your message

	Message could not be sent due to a connection problem

Adding recipients to your Contacts...

Recipients not in your Contacts (check the contacts you want to add):

procetatean@presidency.ro

Recipients already in your Contacts:

Automatically add new recipients to my Contacts (from now on)

Message Sent: Petition For Sarmizegetusa

	Oops! We are having a problem sending your message

	Message could not be sent due to a connection problem

Adding recipients to your Contacts...

Recipients not in your Contacts (check the contacts you want to add):

secretariat@icomos.org

Recipients already in your Contacts:

Automatically add new recipients to my Contacts (from now on)

Message Sent: Petition For Sarmizegetusa

	Oops! We are having a problem sending your message

	Message could not be sent due to a connection problem

Adding recipients to your Contacts...

Recipients not in your Contacts (check the contacts you want to add):

eac-culture@ec.europa.eu

Recipients already in your Contacts:

Automatically add new recipients to my Contacts (from now on)

„NU ÎNCURAJĂM FANTAZIILE POLITICE ...” - Mihai Eminescu

Nu încurajăm fantaziile politice de cari, din nenorocire, suferă atît de mult generaţia dominantă din România şi pe cari poporul nostru, liniştit şi cu mult bun-simţ, nu le împărtăşeşte. De regulă mişcările politice din ţările dunărene se compun, precum am spus-o adeseori, din două elemente deosebite, din masa nemulţumirilor dinlăuntru,cari există latente în orice ţară din lume, [cari] sînt însă la noi de o vehemenţă extraordinară fiindcă pentru o mulţime de lume patriotică parvenirea la putere e o cestiune de îmbogăţire şi de bun trai, pentru unii o chestiune de existenţă zilnică chiar; dar al doilea element, cel hotărîtor periculos, e drojdia politicei străine, care face să fermenteze masa nemulţumirilordinlăuntru.

Idealul nostru ar fi ca guvernul din ţară să se urce şi să cază prin opinia publică din ţară, fără amestecul acelui element de fermentaţie străină. De aceea, oricît de rea ar fi politica exterioară a unui guvern, ne-am impus în privire-i o rezervă prudentă şi n-am combătut decît temperamentul cu care a fost condusă; pentru politica interioară critica era cu atît mai uşoară cu cît reformele pripite pe toate terenurile a trebuit să creeze o atmosferă coruptă şi o organizaţie nespus de scumpă pentru viaţa simplă şi ieftină a unui popor agricol. Superioritatea vechii organizaţii istorice asupra celei nouă era ieftinătatea ei. Dovadă că această superioritate era reală e sporirea continuă şi repede a populaţiei sub domniile anterioare Unirii, era înavuţirea continuă a elementului românesc din oraşe, înmulţirea regulată, însă nu prea repede, a clasei culte de mijloc; pe cînd, în urma reformelor pripite, populaţia scade, elementul românesc din oraşe dă îndărăt, învins de imigraţiunea străină, iar clasa cultă de mijloc, mult mai numeroasă, a devenit un adevărat proletariat de postulanţi, care primejduieşte şi stabilitatea guvernelor şi existenţa ţării.

În acest proletariat, din nenorocire, guvernele străine cari au interese în Orient vor găsi totdeuna un manipul gata a se pune la dispoziţia lor. Noi nu acuzăm acele guverne. Ele se folosesc de cine pot şi iau pe cine li se oferă. Pe de altă parte, cu dreaptatea istorică pe care-o aplicăm tuturor, nu vom zice nici măcar că aceşti proletari sînt de-a dreptul trădători. Le lipseşte însă facultatea de-a distinge între interesele lor şi interesele ţării, iar masa celor nemulţumiţi e totdeuna în pericolul de-a confunda chiar aceste două serii de interese. Nu vom greşi însă daca vom susţine că pentru mulţi din oamenii politici de acest soi venirea la putere nu e un mijloc pentru realizarea unui scop, a unui program, ci scopul însuşi, urmărit cu orice mijloace, cu cele mai rele chiar. Cei cari privesc venirea la putere numai ca pe un mijloc pentru realizarea ideilor lor politice sînt adeseori amăgiţi de cătră tagma celor abili.

Aceste reflecţii nu ni le inspiră numai schimbările de ministeriu de la noi, ci şi acele din ţările balcanice. Precum ştim ministeriul din Serbia a căzut în urma neînţelegerilor cu Austria, dar nu ne îndoim că şi cel grecesc va fi căzut asemenea în urma unor influenţe oculte.

Dar tagma patrioţilor reversibili are o îndoită misiune de îndeplinit în politica ei. Cea dentîi e venirea cu orice preţ la putere, a doua mănţinerea cu orice preţ.

Din aceste două laturi ale activităţii patriotice cea de-a doua e, dacă se poate, mai periculoasă încă decît cea dentîi. Nu e nici un mijloc îndestul de rău care să nu se-ntrebuinţeze pentru mănţinerea în permanenţă a unui guvern rău. Jucăria vecinică cu personalităţi parlamentare, schimbarea lor caleidoscopică la diferitele resorturi ale administraţiei publice, care umblă astfel în ştirea lui Dumnezeu, e încă răul cel mai mic. Răul cel mare e că aceste personalităţi vin şi se retrag fără nici o cauză parlamentară, ca nişte unelte ale capriţiilor şefului. Mai periculoasă e schimbarea întregului program cu care guvernul venise la putere. În locul economiilor promise ne pomenim c-o urcare cu 34 la sută a bugetului cheltuielilor, cu cheltuieli nesocotite în toate ramurile; în locul unor bugete în adevăr echilibrate, marea făgăduinţă a patrioţilor, ne pomenim că sume de milioane, ca cea luată de la Rusia, nu se văd trecute nicăiri între venituri sau cheltuieli; în loc de claritate în gestiune ştim că există datorii ascunse, un deficit ascuns, un caos pospăit cu vorbe şi asigurări patriotice. În loc de-a se-npuţina funcţiile, înmulţirea lor, prin luarea în regie a drumurilor de fier şi a tutunului, a devenit un sistem de guvernămînt.

Din espedient în espedient nu ştim zău unde vor ajunge patrioţii pentru a se mai ţinea la putere. Marele expedient vor fi poate din nou aventurile.
Şi la 1868 faimoasa concesie Strousberg şi o nemaipomenită dezordine în finanţe mîna pe cabinetul Brătianu la căutarea marelui espedient care să arunce praf în ochii lumii.

„Deutsche Rundschau” publică un memoriu secret al guvernului rusesc din 15 ianuarie 1869, căruia se-nţelege că nu trebuie să-i uităm originea, de vreme ce pe atunci marele expedient al d-lui Brătianu consista în a pune în mişcare cestiunea orientală.Asupra politicei contelui Beust în România memoriul se esprimă astfel:În primele paisprezece zile ale lui noiemvrie (1868) cabinetul din Viena îşi alesese România drept arenă a politicei sale iritate şi iritatorii. Precum se constată deja în memoriul de la 10 noiemvrie, contele Beust a istovit toate încercările de-a dezvălui înaintea cabinetelor occidentale pretinsele agitaţii ale Prusiei şi ale Rusiei în Moldo-Valahia. Într-un discurs ţinut înaintea comisiei militare a Reichstagului cancelariul c.r. a încercat a dovedi necesitatea de-a se ridica efectivul armatei austriace la 800 000 de oameni şi a motivat urcarea cu pericolul „arsenalului român”; o colecţie ulterioară de documente oficiale cuprindea cele mai grele învinovăţiri contra ministrului Brătianu. Aceste agitaţii, întărite prin continua lucrare a opiniei publice, nu rămaseră fără efect. În Paris ca şi în Londra, dar mai cu seamă în Constantinopol oamenii începură să se neliniştească şi să vorbească de necesitatea unei represiuni în România. Cabinetul din Berlin ştiu să întîmpine cu abilitate intriga aceasta sfătuindu-l pe principele Carol să concedieze ministeriul Brătianu şi să-şi îndoiască moderaţia şi conciliaţiunea faţă cu Poarta.

Asupra marelui expedient plănuit pentru a acoperi ruina financiară, cabinetul Brătianu a căzut atunci. Vremile de astăzi par însă mai proprii pentru încurajarea marilor espediente patriotice şi nu ştim dacă mai există vreun cabinet care să sfătuiască moderaţia şi conciliaţiunea. Ţara, dacă ar avea libertatea de-a se exprima, ar fi concediat de mult pe d-l Brătianu. Dar ţara e legată prin miile şi zecile de mii de funcţii nouă, cari au prefăcut poporul românesc într-un popor de slujbaşi, şi expedientele celelalte s-au înfundat atît de rău, încît ne temem de cel mare.
[26 octombrie 1880]

Ilie Ilaşcu: « Un popor nu poate fi divizat de hotare arbitrare »

Unul din fondatorii Mişcării de Eliberare Naţională din Basarabia (1988-1992). Preşedinte al Frontului Popular din Moldova – Filiala Tiraspol (1989-1992, an când a fost lichidată de forţele separatiste). Participant la luptele armate de la Nistru (1992) în conflictul pentru Independenţa Moldovei. Fost deţinut politic al regimului de la Tiraspol (1992-2001) şi condamnat la moarte. Deputat în Parlamentul Republicii Moldova ( 1994-1998, 1998-2000). Senator în Parlamentul României ( 2000-2004, 2004-2008 ). Membru al Delegaţiei Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei.

Aţi fost senator în Parlamentul României, apoi membru al Adunării Parlamentare al Consiliului Europei. Bucureştiul şi capitalele europene v-au dat ceea ce nu era în stare să vă ofere Chişinăul ?

În anul 2000 la propunerea Partidului România Mare (PRM) şi datorită solidarităţii alegătorilor din judeţul Bacău am fost ales senator în Parlamentul României. Aceste evenimente se întâmplau încă atunci când mă aflam în temniţele separatiste de la Tiraspol. La propunerea PRM, Parlamentul României m-a delegat membru titular la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei de la Strasbourg.
Timp de 8 ani (2000-2008), având acces la tribuna din Parlamentul României, dar şi cea a Consiliului Europei, am avut ocazia să aduc în vizor, chiar să rezolv mai multe probleme legate de Republica Moldova, în special ce ţine de raioanele de Est (Transnistria).
Situaţia camarazilor de luptă în toţi aceşti ani a fost la ordinea zilei la APCE. Am depus 8 moţiuni întru susţinerea eliberării lor. Să nu uităm că în anul 2004 am câştigat la CEDO procesul itentat de noi împotriva Federaţiei Ruse. Pentru prima dată cea mai înaltă instanţă judiciară din Europa a declarat că „Federaţia Rusă a efectual în 1992 o agresiune militară împotriva tânărului stat Republica Moldova ocupând raioane de est”. Oficial a fost recunoscut faptul că Federaţia Rusă a declanşat războiul împotriva R.Moldova.

În condiţiile schimbărilor actuale din Chişinău, v-ar tenta o reîntoarcere pe arena politică din R.Moldova ?

Chiar dacă am plecat la Bucureşti, nu m-am desprins niciodată de Chişinău. Am fost şi sunt în permanenţă la curent cu evenimentele şi schimbările politice din Basarabia şi-am luat totdeauna poziţie. Plecând din Chişinău, am rămas acolo. Mă simt acasă şi la Chişinău, şi la Bucureşti. Pentru mine hotarul de la Prut este unul artificial. Un popor nu poate fi divizat de hotare arbitrare impuse pe nedrept de imperii în destrămare.
Am fost şi sunt prezent în politica de la Bucureşti, dar şi de la Chişinău. Un sucevean nu poate fi în afară politicii de la Bucureşti. De ce un chişinăuian ar fi ?

Aţi fost martorul evenimentelor din aprilie din Chişinău. După părerea dumneavoastră, ce-a fost totuşi în Piaţa Marii Adunări Naţionale pe 7 şi 8 aprilie ?

Nemulţumirea alegătorilor faţă de fraudele electorale din 5 aprilie i-a scos pe tineri în stradă. Din păcate comuniştii au făcut tot posibilul să discrediteze aceste proteste, să schimbe accentele în opinia publică locală, cât şi (sau îndeosebi) a celei internaţionale.
Printre protestatarii paşnici au fost „implantaţi” provocatori care instigau tinerii la violenţă. Au avut „misiunea” să distrugă cele clădirile celor două instituţii a statului – Parlamentul şi Preşidenţia.
Comuniştii au suferit eşec în acest scenariu. Şi-au semnat singuri decesul. Sper ca noua conducere de la Chişinău să-i tragă la răspundere penală pe toţi cei care au planificat, înfăptuit şi susţinut aceste provocări. Răul trebuie pedepsit. Un rău nepedepsit se transformă într-un rău şi mai mare.

Cum vi se pare dorinţa multor moldoveni de a renunţa la Transnistria în favoarea integrării R.Moldova în UE ?

E o aberaţie ieşită din rea intenţii sau din necunoaştere. Niciodată adevăraţii patrioţi ai Basarabiei nu vor renunţa la teritoriile primite « în schimb » de la Stalin în anii 1940- 1950. După răpirea Basarabiei, Stalin a încurcat iţele cu creionul său neascuţit, schimbând hotarele fireşti ale Basarabiei. Nu existau forţe ce ar fi putut opune rezistenţă. Am acceptat tacit schimbările de după 1945. Toate teritoriile ce-au aparţinut R.Moldova până în 1980 sunt legale şi de necontestat. S-a vărstat mult sânge în 1991-1992 pentru acest pământ şi nu vom renunţa la el niciodată.
Cei care urzesc alte planuri, sunt nişte trădători de neam, vânduţi ruşilor sau nişte laşi care azunci când trebuiau să-şi apere pământul cu arma în mână, au părăsit ţara, grăbindu-se la plajele din Mamaia sau Zatoca.
Combatanţii războiului de pe Nistru din 1992 nu vor accepta niciodată, dar niciodată ( !) cedarea raioanelor de est şi a Tighinei. Şi nu numai – nu vor permite acest lucru.

Sunt şanse ca R.Moldova să ajungă vreodată în familia europeană întregită, cu Tighina şi raioanele din stânga Nistrului ?

Bineînţeles că sunt şanse. Dar o poate face doar cu ajutorul Ţării-Mamă – România. Integrarea în structurile europene este un proces greoi, de durată. Ne trebuie multă răbdare, muncă şi perseverenţă. În Uniunea Europeană, Moldova se va integra doar cu raioanele de est şi Tighina. Cine gândeşte altfel, e un duşman al basarabenilor. Structurile Europene si Euroatlantice nu vor permite niciodată divizarea Republicii Moldova de Transnistria.

Fiind condamnat la moarte, aţi avut momente când credeaţi că nu mai există nici o scăpare ?

Esenţial e să rezişti moral. Să-i invingi. Ceea ce-am făcut. În contextul în care mă aflam, viaţa unui om mai puţin conta. Principalul era Ideea.

Care vă este cea mai mare dorinţă legată de Transnistria şi toţi vorbitorii de limbă română care au mai rămas în stânga Nistrului ?

Aş dori ca acei români care au mai rămas în raioanele de Est şi în Tighina să conştientizeze că gratis e doar caşcavalul din capcană. Trebuie să lupte pentru identitate, pentru Europa. Şi nu doar să aştepte pomeni din partea Uniunii Europene, dar să-şi ia soarta în mâinile lor. Participarea la tot felul de alegeri şi referendumuri antinaţionale şi anticonstituţionale nu grăbesc eliberarea lor, ci dimpotrivă – o amână.
Trebuie de ştiut că teritoriul din stânga Nistrului (Transnistria) şi Tighina sunt teritorii ale Republicii Moldova şi în care trebuie să prevaleze legile şi Constituţia R.Moldova.
Acele persoane (de orice etnie) care nu doresc să se încadreze în limita legilor şi Constituţiei Moldovei , inventând arbitrar alte constituţii şi statute trebuie să-şi caute altă adresă de reşedinţă. Doar aşa văd eu rezolvarea diferendumului transnistrian. Revenirea de facto la acele poziţii de la 1 ianuarie 1990. Alte variante nu există şi impunerea lor forţată vor duce inevitabil la vărsări de sânge. Suntem gata să mai plătim tribut de sânge, atâta cât va trebui, până la revenirea deplină la familia europeană.

Oxana GREADCENCO
Sursa: www.curaj.net

Mitologia Marii Negre

de ADRIAN BUCURESCU
17 Iulie 2008



Marea Neagra este o ramasita a Marii Sarmatice si prezinta mai multe aspecte unice in lume. Este o mare din bazinul atlantic, aflata intre Europa si Asia. E legata de Marea Mediterana, prin Stramtoarea Bosfor in Marea Marmara si prin Stramtoarea Dardanele in Marea Egee. Prin Stramtoarea Cherci se ajunge in Marea Azov.


Marea Neagra are o intindere de 413.000 kmp. Mareele sunt practic inexistente, avand o amploare de aproximativ 12 cm. In aceasta mare se varsa mai multe fluvii si rauri, cele romanesti mai importante fiind Dunarea si Nistru. In urma cu aproximativ trei milenii, Marea Neagra era inconjurata numai de traci, asa ca am putea spune ca a fost "Mare Nostrum", cum numeau romanii, la un moment dat, Mediterana.

Potopul si Arca lui Noe
Ca si Atlantida, potopul biblic a fost rand pe rand "plimbat" de ipoteze prin tot felul de locuri. Nu e de mirare, avand in vedere vecinatatea Muntelui Ararat cu Marea Neagra, ca sunt cercetatori care cauta aici ramasitele celebrei Arce a lui Noe. Astfel, fiindca mai exista un munte cu numele de Ararat, in apropierea orasului rusesc Ghelendjik, la tarmul Marii Negre, unii arheologi rusi sustin ca acolo a fost ultimul refugiu, dupa Biblie, al oamenilor si animalelor care au fugit din calea Potopului. In Vechiul Testament e descris Muntele Ararat, ca ultima destinatie a Arcei lui Noe, munte ce se scufunda apoi in "Lacul Negru", care dupa aceiasi arheologi ar fi chiar Marea Neagra.


Ipoteza nu este atat de fantastica, pe cat ar parea la prima vedere, fiind sustinuta si de datele privind un potop adevarat, la sfarsitul erei glaciare, care ar fi dus la revarsarea Marii Mediterane peste istmul ce a devenit apoi Stramtoarea Bosfor-Dardanele, intr-o zona depresionara, unde se afla un lac imens de apa dulce, devenit mai tarziu Marea Neagra. Tot in favoarea acestei ipoteze vine structura atipica a fundului Marii Negre, unde se vad terasele unor plaje care inainteaza mult spre larg, plus salinitatea mult mai scazuta a marii noastre in comparatie cu a Mediteranei.


Ca aici s-a intamplat candva un mare cataclism o demonstreaza si urmele unor stravechi cetati scufundate, pe fundul Marii Negre, descoperite de arheologii subacvatici. De cativa ani, arheologi americani exploreaza fundul Marii Negre, cu rezultate din ce in ce mai interesante. Pesemne ca amintiri de neuitat ale unei nenorociri de anvergura au dus la numele antic grecesc al marii noastre, de Pontos Euxinos, adica "Marea Inospitaliera", ca si la actualul atribut de Neagra.

La poarta Celuilalt Taram
In "Istoria naturala", Plinius cel Batran ii mentioneaza pe cattuzi, populatie care traia la gurile Dunarii. Etnonimul cattuzi se poate talmaci prin "cei legati" (cf. rom. catusa), cu sensurile, ramase pana astazi, de "fermecati; vrajiti; blestemati". Numele stravechi al Insulei serpilor, la greci cu talcul de "Alba", era Leuke, care, in graiul getilor ducea tot la sensul de "legatura" (cf. rom. leuca "parte a carului formata dintr-un lemn incovoiat, cu un capat imbucat in osie si in celalalt prins de loitra, spre a o sprijini"). Neavand surse de apa de baut, Insula serpilor nu poate fi locuita de oameni; de aceea, dupa legendele romanilor din Bugeac si din Dobrogea este considerata poarta spre Taramul Celalalt, ai carui locuitori sunt si buni si rai, dar toti cu aptitudini suprafiresti. Acolo se gaseste si Sorbul Pamantului. Tot acolo e si Bradul Zanelor, care isi intinde crengile ca pamantenii, dupa ce indeplinesc anumite conditii, sa poata trece in Celalalt Taram. Aici s-a ajuns si prin evolutia sensurilor si a sunetelor, de la Leuke - Cei Legati, la serbi, adica legati de glie, iar prin paronimie, la serpi, cu vechiul talc de "Balauri; Zmei", cum se vede si in numele ucrainean al Insulei serpilor, Ostriv Zmiinii. In slava, zmii inseamna si "sarpe" si "balaur", ca si rom. zmeu. Din cele de mai sus se vede ca romanii au botezat intai Insula serpilor, al carei nume a fost tradus de slavi.


In timpul domniei lui Mircea cel Batran (1386-1418), puterea voievodului Tarii Romanesti s-a intins de-a lungul ambelor maluri ale Dunarii, pana la gurile de varsare si tarmul Marii Negre, inclusiv asupra Insulei serpilor. In anul 1484 ostrovul a intrat sub stapanire otomana. Apoi, din unele cronici se intelege ca in vremea domniei lui stefan cel Mare, aceasta parte a marii era "lac moldovenesc", voievodul stapanind asadar si insula.


Sanctuarul lui Poseidon
Grecii pomenesc de aceasta insula pentru intaia oara in anul 777 i.Hr. Dupa mitologia lor, zeita Thetis s-a rugat de Poseidon, zeul marilor, sa scoata din adancul Marii Negre o insula pentru fiul ei Achile, erou al razboiului troiano-elen. Dupa un poem epic despre aceleasi razboi al lui Arctinos din Milet, osemintele lui Achile si Patrocle au fost aduse in acest ostrov de catre zeita Thetis, pentru a fi puse intr-un sanctuar. De obicei, grecii "prelucrau" informatiile de la traci. si in acest caz legenda cu Achile al lor vine de la un alt nume vechi al insulei, Age-Laos, "Domnul Apelor" (cf. rom. aga; albanez aga "chiabur"; grec agios "sfant"; lat. lauo "a spala; a scalda; a uda"), asemanator cu numele eroului grec. Dar vechiul Age-Laos, atestat si ca nume tracic, se referea la Poseidon, patronul apelor, si la altarul ce i s-a inchinat pe insula.


Cercetarile efectuate pe Insula Serpilor in veacul al XIX-la confirma existenta ruinelor unui templu, cu un diametru foarte mare, de forma patrata, fiecare latura avand 29,8 m. Arhitectura de aici era specifica erei numite ciclopeana. Zidurile erau formate din blocuri mari de piatra imbinate fara ciment, iar calcarul din care au fost fasonate conferea constructiei o culoare alba. Fragmentele descoperite confirma ca templul a fost un monument de arta, avand alaturi mai multe camere, pentru functionarea oracolului si pentru ofrandele ce se aduceau zeului. Acest templu e pomenit de Ovidius, poetul surghiunit la Tomis, precum si de geograful Ptolemaios si de istoricul Strabon. In veacul al IV-lea i.Hr. getii pontici inca mai considerau ostrovul ca un loc sacru. Astfel, un decret din Olbia cere locuitorilor acestei cetati sa apere insula si sa-i alunge pe piratii care locuiau pe "insula sfanta".


Legamantul celor zece regi
Ipotezelor conform carora Insula serpilor ar fi fost un centru religios al atlantilor li se adauga noi si noi argumente. Astfel, plecand de la denumirea ei de Leuke "Legamantul", pot fi intelese si aceste randuri din celebrul dialog "Kritias" al lui Platon: "Cat priveste autoritatea unor regi asupra altora, ca si legaturile intre ei, toate acestea se supuneau poruncilor purcese chiar de la Poseidon, asa cum le transmisese prin obiceiul pamantului si printr-o inscriptie pe care cei dintai dintre ei pusesera s-o graveze pe o stela de orichalc, ridicata in centrul insulei, in sanctuarul lui Poseidon. (...) Pe langa legea lui Poseidon, stela mai cuprindea si formula unui juramant care prevestea mari nenorociri celui ce l-ar fi tradat".


Iata ce ostrov am pierdut, din prostia si lasitatea d-rului Petru Groza, prim-ministrul Republicii Populare Romane, care a semnat cu Viaceslav Molotov, ministrul de externe al URSS, la Moscova, "Protocolul referitor la precizarea parcursului liniei frontierei de stat intre Romania si URSS"! Acest "protocol", desi invoca Tratatul de pace din 1947, stabilea, contrar prevederilor acestui Tratat, ca "Insula serpilor, situata in Marea Neagra, la rasarit de gurile Dunarii, intra in componenata URSS"!

Vidra, Faraoancele si Sorbul Marii Negre
In legendele romanesti, Vidra sau Iuda e un duh maritim si locuieste in fundul Marii Negre, intr-un mare si frumos palat, si de acolo carmuieste Imparatia Pestilor. Toti pestii asculta de el. Palatul lui se afla in locul numit Vidros si e cel mai adanc loc al marii, ca de la cer la pamant. Acolo sunt pesti cata frunza si iarba.


Prezente in mitologia multor popoare, Sirenele sunt numite de romani Faraoance sau Faraoni. Fiinte stranii, jumatate femei, jumatate pesti, stau toata saptamana, cat se framanta marea, ascunse pe fundul ei, iar sambata sau duminica, atunci cand marea se odihneste, ies la suprafata. In acel loc se face o dunga rosie, una galbena si alta albastra. Faraoancele se tin de maini si canta foarte frumos, incat cine le aude cantecele ramane vrajit si, daca nu e om drept, se zapaceste si se ineaca. Daca e om cinstit, tine minte acele cantece si le aduce pe pamant, de le invata toata lume. Faraoancele ies foarte rar pe malul marii, mai mult primavara, cand e cald, randuindu-se pe tarm si pe stanci si jucandu-se cu siraguri de margele si tot felul de scumpeturi ale mari. Nu doresc sa fie zarite de ochi de pamantean; de aceea, cand simt ca se apropie pas de muritor, se arunca in mare, uitand pe tarm scoici, ghiocuri si pietre nespus de frumoase.


Sorbul Marii nu pare a fi acelasi ca Sorbul Pamantului. Insa si primul traieste in apa, semanand cu pestii, fiindca are si el solzi stralucitori. Are o gura uriasa, cu care soarbe apa, inecand oamenii care se scalda in apa ori stau doar pe maluri privind. In Marea Neagra este cel mai mare dintre toti Sorbii Marilor. El soarbe apa din cand in cand, caci altfel s-ar mari prea mult si ar ineca pamantul. Cand ii e sete, semn de seceta, soarbe si apa raurilor, cu asa lacomie incat soarbe si broastele, care cad apoi pe pamant laolalta cu ploaia. Atunci ploua "cu broaste", cand dupa o seceta mare, ploua indelung si mult.


De altfel, in mitologia romaneasca, Marea Neagra este cea mai... mare din lume, cum se spune si intr-un colind: "Vine Marea cat de mare / si de mare tarmuri n-are".

Invisible Empire A New World Order Defined Full

Dragi iobagi, iata de unde vi se trage. Sistemul sclavagist global prezentat in toata splendoarea lui. Daca nu sunteti vorbitori de limba engleza, imi cer scuze, documentarul a fost lansat ieri, asadar nu exista traducere in limba romana.

Dan Puric despre criza economica

Dan Puric
Încărcat de vali2big. - News videos from around the world.


Dan Puric 2
Încărcat de vali2big. - Up-to-the minute news videos.


Dan Puric 3
Încărcat de vali2big. - Up-to-the minute news videos.


Dan Puric
Încărcat de vali2big. - News videos from around the world.

Limba pelasgilor

1.LIMBA PELASGILOR DUPA TRADITIUNILE BIBLICE SI HOMERICE
In cele mai vechi timpuri ale migratiunii triburilor pastorale pelasge, limba nationala a acestui popor era raspandita peste partea cea mai mare a Asiei de apus, a Europei si a Africei de nord.
Dupa detronarea lui Saturn, insa, vechea limba nationala a pelasgilor incepe a se diferentia in mai multe dialecte. De o parte extensiunea cea enorma a populatiunilor pastorale pelasge, iar, de alta parte, amestecul lor cu elemente de alte rase, cu popoare supuse si tributare, avu de consecinta formarea mai multor idiome pelasge.
Dupa traditiunile religioase ale ebreilor, a existat --pana la intemeierea Babilonului -- numai o singura limba uzuala peste intreg pamantul.
,,Si era peste tot pamantul o singura limba si vorbire" -- ne spune cartea I a lui Moise. In timpurile aceste, o parte din generatiunile lui Noe plecand spre rasarit aflara o campie in pamantul Sinar si zisera: haideti sa zidim o cetate si un tron cu varful pana la ceriu si sa ne facem nume. Atunci IOVA (IEHOVA) se pogora ca sa vada cetatea si turnul. ,,Si Iova zise: iaca un singur popor este si toti o limba au si ce incepura a face...Veniti dar sa le amestecam acolo limba lor, ca ei sa nu inteleaga unul limba celuilalt. Si astfel ii imprastie pe ei de acolo peste fata a tot pamantul...ca Iova acolo amesteca limba a tot pamantul" (Biblia sacra ex interpretatione Sebastini Castellionis --Lipsiae, 1778-- Gen. c. 11).
Din punct de vedere istoric, IEHOVA din regiunea ebreilor sau IOVA in cele mai bune texte biblice reprezinta pe JUPITER sau IOVIS al dinastiei divine, pe IOVA sau IOV imparatul din cantecele epice romane.
Mestecarea limbilor coincide asadar, dupa traditiunea mozaica, cu detronarea lui SATURN, cu risipirea titanilor si a gigantilor si cu ridicarea elementelor meridionale in contra dominatiunii politice a pelasgilor de nord.
Insa, date mai pozitive istorice despre limba cea veche a pelasgilor incepem sa avem numai din timpurile lui Homer.
,,In orasul cel mare al lui Priam", ne sune Iliada, ,,se aflau multi care venise cu ajutorul troianilor din diferite tinuturi
departate, unii de o limba, altii de alta limba"...(Homeri II. II. 803.). ,,In oastea troianilor nu era numai o singura strigare de razboi si un singur grai, ci limba era mestecata, fiinca venise luptatori chemati din multe tinuturi". (Homeri II. IV. 436.)
Homer mai aminteste, in particular, de limba a doua popoare pelasge. Locuitorii din Caria, in Asia Mica, ne spune dansul, vorbeau o limba barbara (Barbarophonoi --Homeri II.II. 667), iar pelasgii din Lemnos (sintii) aveau o limba salbatica, rustica (agriophonoi --Odyss. VIII. 294.), adeca tot barbara.
2. PELASGII, DUPA HERODOT, VORBEAU O LIMBA BARBARA
Alte notite istorice despre limba cea veche a pelasgilor le avem de la Herodot.
,,De ce limba s-au folosit pelasgii", scrie dansul, ,,eu cu siguranta nu pot sa afirm; dar daca ne este permis sa facem o concluziune dupa pelasgii ce mai exista si astazi in orasul Crestonia deasupra tursenilor (in partea orientala a Macedoniei, langa mare) si care locuiau odata in regiunea numita astazi Thessaliotis...de asemenea, daca vom avea in vedere limba pelasgilor, cari au intemeiat orasele Placia si Scylace din Hellespont si cari locuise mai inainte laolata cu athenienii, atunci vom putea face concluziunea ca pelasgii s-au folosit de o limba barbara...In ce priveste insa neamul hellenilor, acestia inca de la inceputurile lor s-au folosit intodeauna de aceeasi limba, insa diferita de a neamului pelasg...Pelasgii insisi erau un popor de neam barbar" (Herodoti lib. I.57
si 58.-Cf. Ibid. I. 173).
Herodot vorbeste aici dupa cum vedem, numai de pelasgii care locuise odata pe teritoriul Elladei, si de coloniile acestor pelasgi, stabilite pe tarmurii de nord ai Marii Egee.
Rezulta asadar, din notitele ce le avem de la Homer si la Herdot, ca limba barbara, ce o vorbeau pelasgii de pe teritoriul Elladei, era o limba externa.
Masa cea mare a natiunii barbarilor o formau populatiunile pelasge din nordul frontierelor grecesti, cu deosebire insa cele din nordul Istrului de jos si al Marii Negre.
Aceeasi numire etnica si geografica o adoptase si romanii.
In primele timpuri ale Imperiului Roman se intelegea sub numele de Barbaria, Barbaricum, Barbaricum solum si terra Barbarorum, teritoriul cel vast al Europei din nordul Istrului pana la Ocean si pana la frontierele Asiei.
Traian, scrie Sextus Rufus, a cucerit Dacia, care era situata pe pamantul barbariei si a prefacut-o in provincie.
(Sext. rufl. Brev. c.8; limes inter Romanos et Barbaros ab Augusto per Vendeliciam, per Noricum ac Moesiam, est est constitutus. Trajanus Dacos sub rege Decebalo vicit; et Daciam trans Danubium in solo barbarico provinciam fecit.)
Intreg pamantul cel vast al Scytiei, cuprins intre Dunarea de Jos si Lacul Meotic, se numea dupa Isidor, terra barbarica. (Isidori Orig. XIV.4.3. prima pars Europae regio Scythia inferior, quae
a Maeotidis paludibus incipens, inter Danubium et Oceanum septentrionalem usque ad Germaniam porrigitur, quae terra generliter...barbarica dicitur.)
Partile de rasarit ale Mesiei sunt numite la Ovidiu barbariae loca si barbara terra (Ovid. Trist. V. 12. 55; III. 3. 46 ).
La Ammian, toate tarile din nordul Pannoniei figureaza sub numele de Barbarorum terrae, Barbaricum si Babaria.
(Ammiani lib. XVII. 12. 55; III. 3. 46)
3.CARACTERUL ETNIC AL LIMBEI BARBARE VECHI
Venim acum la una din cele mai importanta cestiuni cu privire la limba pelasgilor, si anume: care erau caracterele
limbei barbare, dupa ideile celor vechi?
Autorii romani au inceput a face, inca din timpurile lui Cicero, o deosebire mai clara intre limba barbara si limba peregrina.
Expresiunile de: barbare loqui si peregrinitas ne apar in literatura clasica latina ca doua conceptiuni cu totul diferite.
Dupa Quintilian, caracterele modului de vorbire barbar erau urmatoarele: se adaugau la cuvintele latine, ori se lasau
afara, unele litere sau silabe, ori in fine, se schimba o litera cu alta, sau se stramuta din locul sau. (Ovid. Trist. V. 12.55; III. 3. 46)
Dupa Isidor din Sevilla, se numea barbarism modul de vorbire al gintilor barbare, care nu stiau sa pronunte cuvintele latine corupte, fie prin literele ce le contineau, fie prin sunetul cu care se pronuntau (Isidori Orig. I. 31. 1: Appepellatur autem barbarismus a barbaris gentibus, dum orationis latinae integritaem nescirent. --Ibid, I. 31. 3: Barbarismus autem fit scriptio et pronunciatione. Scripto...si quis in verbo litteram vel syllabam adiiciat, mutet, transmutet vel minuat. Pronunciatione autem fit in temporibus, tonis, aspirationibus etc. )
Cuvintele numite de autorii romani ,,barbare" erau asadar, cuvinte de origine latina, insa forma lor era mai lunga, ori mai scurta; uneori literele erau dislocate, ori se pronuntau cu alte sunete.
Peste tot, autorii romani considerau ca limba barbare idiomele populatiunilor de rasa pelasga, din Africa, Hispania, Gallia, Germania de nord, Rhetia, Dacia, Sarmantia meridionala, Thracia, Macedonia, Mesia si Illyric, in care se mai
cuprindeau Pannonia, Noricul si Vindelicia.

Inca in timpurile lui Enniu (239-169 i.e.n.), limba nationala a populatiunilor din Peninsula Iberica era considerata o limba romana corupta -- Hispane non Romane loqui (Enniu la Charisius, Inst.Gramm, II --Kell, Gr. lat. I. 200) -- cu toate ca romanii de abia in timpurile aceste intrara pentru prima oara cu legiunile lor in Peninsula Pyreneica.
Ca barbari, erau considerati si galii (Justin. 1. XLIII. 4), iar limba lor ,,Gallicus
sermo", era privita ca o limba rustica romana. (Hieronymi Epist. ad Rusticum)
De asemenea, se vorbea in partile de nord ale Germaniei o limba barbara latina.
Drus, fiul adoptiv al lui Augustus, ne spune Suetoniu, cutreierase cu legiunile romane aproape intreaga Germania si el nu inceta sa urmareasca incontinuu pe germani pana in momentul cand ii iesi inainte o femeie barbara, care vorbindu-i in limba latina il dojeni sa nu indrazneasca sa mearga mai departe.
(Sueton. in Claud.1.)
Sarmantii formau unul din popoarele cele mari ,,barbare".
Mesienii erau numiti ,,Barbarii Barbarorum".
Bessii, pe care Florus ii numeste ,,Thracum maximus populus", avea aceeasi insemne militare si aceleasi obiceiuri ca romanii; erau insa priviti ca ,,barbari" si ,,barbarus populus".
Toate aceste populatiuni, dupa cum vom vedea indata, aveau o limba nationala barbara latina.
Senatul roman, dupa cum ne spune Cicero (Cicero, N.D. II.4; An vos Tusci, ac
Barbari, auspiciorum populi Romani jus
tenetis, et et interpretas esse comitiorum potestis?), insarcina adeseori pe augurii barbarilor sa cerceteze si sa-si dea parerea daca auspiciile mai importante ale
consulilor romani s-au facut in conformitate cu prescriptiunile vechi religioase. (Vechiul inteles al cuvantului Barbaros nu se poate explica din limba greceasca. Originea cuvantului trebuie cautata tot in limba barbara. La inceput acest termin se vede a fi fost la greci numai un simplu epitet caracteristic al triburilor pastorale din nordul Elladei. Cuvantul Barbaros, in forma cum ne-au transmis-o autorii grecesti, este din aceeasi radacina cu latinul barbatus, adeca ,,un om ce poarta barba". Vechile triburi pelasge aveau un obicei national ce se pierde in noaptea timpurilor, sa poarte barbi netaiate si lasate in jos, promissa, prolixa barba, ca un semn exterior al demnitatii si al valorii personale. Ei erau numiti Barbaroi fiindca purtau barbi lungi, dupa cum alte triburi erau numite Kometai, comati, capilati, cu plete lungi; pitophoroi care purtau caciule; bracatae nationes, care purtau pantaloni lungi si largi, melanchleni, cu mantale negre etc. Barba barbarice demissa era o expresiune caracteristica in timpul imperiului (Capit. ver. 10). Traditiunile grecesti ne infatiseaza pe Typhon si pe giganti cu barbi lungi si oribile, ce flusturau in aer. Saturn era reprezentat in icoanele vechi cu barba lunga lasata in jos (barba prolixa) [...].
LIMBA LATINA CONSIDERATA CA LIMBA BARBARA.
Aceleasi idei despre caracterul latin al limbii barbare le aveau si grecii.
Ei numeau pe romani barbari, nu pentru ca erau inferiori grecilor in civilizatiune, dar fiindca apartineau, dupa origine si dupa limba, la familia popoarelor barbare.
,,Grecii, scrie Pliniu, ,,ne numesc si pe noi barbari si ne insulta cu cuvinte mult mai spurcate de cum insulta pe Opci. (Cato la Pliniu - XXIX. 1. 14)
De asemenea, ne spune Papa Nicolae I
intr-o scrisoare adresata la a. 865 imparatului bizantin Michail III, CA GRECII NUMEAU LIMBA LATINA O LIMBA BARBARA SI SCITA. (Du Cange, Gloss. Med.lat. -ad.v Obsequiare-

DACIA PREISTORICA de
Nicolae Densusianu