Marele neam al Tracilor

Ca sa ilustram afirmatia lui Herodot în ceea ce priveste marele numar al populatiei tracice, însiram o parte din numele celor peste 100 de triburi, cunoscute documentar: 1.Agrianii; 2.Apulii; 3.Apsinthioi; 4.Astai; 5.Bebryoi; 6.Berecyntae; 7.Besii; 8.Bisaltai; 9.Bithyni; 10.Briantai; 11.Brisai; 12.Brygoi; 13.Carpi; 14.Corpilli; 15.Costabocii; 16.Crobyzii; 17.Dacii; 18.Daursioi; 19.Derronea; 20.Dioi; 21.Disorai; 22.Drosoii; 23.Drugerii; 24.Edonii; 25.Galaioi; 26.Getae; 27.Iaiai (Lai); 28.Maedi; 29.Maedobythini; 30.Mezeanoi; 31.Mygdones; 32.Mysoi (Moesii); 33.Nipsaioi; 34.Odomantii; 35.Odrysiai; 36.Oitensisi; 37.Olizones; 38.Paioplai; 39.Panaioi; 40.Piastai; 41.Piengitai; 42.Pienghigoi; 43.Pyrogeri; 44.Rondaicii; 45.Saboii; 46.Saiaii; 47.Samaioii; 48.Sapaioi; 49.Selletes; 50.Serdoi; 51.Sialetai; 52.Sintoi; 53.Singi; 54.Siriopaionos; 55.Sithones; 56.Sucii; 57.Sacii; 58.Terizii; 59.Thunataii; 60.Tilataioi; 61.Tintenoi; 62.Tranipsai; 63.Trausi; 64.Treres; 65.Tribalii; 66.Tiragetae; 67.Usdicesii; 68.Utii; 69.Zbalenoi; 70.Zeranioi; 71.Bolohovenii (tara valaha). Herodian gramaticul în a doua jumatate a sec.II, consemneaza: „neamul Dacilor care se numeste si (neamul) Dailor, Daii sau Daos" . Tot Dacii se numeau Davi sau Dabi. Mai mentionam oarecare detalii în legatura cu acest mare popor. Dacii Mari erau în Maramures. Alte triburi de daci erau în muntii Tatra si Matra din Moravia, dar numele lor nu sint identificate. Pe rîul Vistula exista „orasul Getidava". În „Dacia Porolissensis (dupa centrul Porolissum) întîlnim subnumiri ca Daci Caucoenses, Predavenses, alaturi de Daci Apulenses (dupa marele centru Apulum). Daci Rotacenses, raspînditi pîna la curbura muntilor. Apoi, Daci Buridavenses, în tinutul Buridavei dacice, descoperiti la Ocnita-Vîlcea în jurul bogatelor saline de la Ocnele Mari, Potulatenses în Dacia Malvensis, împreuna cu Piephigi, Ciagisi, Saldenses, Albocenses, Biephi, aceste trei ocupînd întregul Banat de azi. În sudul Dunarii, urmînd o diviziune mare de mai tîrziu, gasim triburi trace ca Obulenses si Apiarenses. Pe coasta Marii Negre, mai spre sud, se aflau Crobysii, Seletii, Nipsaei, Samaii, Bennii, Coelaletii, Sapaii, Corpillii, Caenii, Scirmiades, Astii, iar la mijlocul lor, Odrisii, adica tribul care a creat un regat prin unirea acestora. S-a ajuns astfel, în partea de sud a muntilor Haemusului, la Tracia Minor. Între muntii Haemus si fluviu, unde locuia tribul Picenses, erau raspînditi Tribalii, bine cunoscuti în istorie, Dimenses în zona revarsarii Oltului, împreuna cu Usdicenses si Artacii în munti. În sudul Dunarii erau bineînteles Moesii, care împreuna cu aceste triburi, formau populatia celor doua Moesii". La sudul Dunarii, poate chiar catre Marea Neagra, era tribul Absinthilor sau Apsintilor, care cultivau o planta din care confectionau bautura absintul. Un alt trib al Satrilor, a fost acela al Bessilor, care formasera un stat Bessica. Am facut acest lung citat dupa I.I. Russu si Iosif Constantin Dragan[205]. Acestia îmbratisasera gnosticismul crestin si în timpul episcopului Niceta de Remesiana au trecut la ritul ortodox. Este interesanta precizarea lui Strabon (dupa 19 d.H.): „Elinii au socotit pe Geti de neam tracic. Acesti Geti locuiau si pe un mal si pe celalalt al Istrului, ca si Misii, care sint si ei Traci – acum ei se mai numesc Moesi; si de la ei au pornit si Misii, statorniciti în zilele noastre printre Lidieni, Frigieni si Troieni. Frigianii nu sint alceva decît Brigii, popor tracic, ca si Migdonii si Bebricii. Medobitinii, Bitinii, Tinii si – socot eu – Mariandinii. Acestia au parasit cu totii Europa. Misii însa au ramas pe loc". Posidoniu [206], pe drept scrie ca pe Misii din Tracia (Europa) „i-a pomenit Homer în versurile sale"[207]. Din giganticul arbore al Tracilor, facea parte neamul amazoanelor[208]. Mai amintim Singii, întemeietorii cetatii Singidunum. De fapt în toate davele dacice, cercetatorii au cautat numele unui trib. În realitate este vorba de unul si acelasi mare popor al tracilor, cunoscut sub mai multe nume, dupa locul pe care-l ocupau în timpul unor conflicte. Tot Traci trebuie sa fi fost si enoriasii viitoarei episcopii crestine a Carpatiilor, sau a Carpatiului (M.S. Firmilian). Ceva mai mult: „neamurile tracice din care faceau parte si Daco-Getii, Tracii de nord, au creat una din cele mai stralucite culturi unitare, materiale si spirituale, comparabila cu cea miceniana."[209]. Tot Traci au fost Macedonenii preromani. „Tipul antropologic al Romanilor macedoneni" este acelasi cu al Romanilor de pretutindeni"[210] Tracii, Dacii si Romanii În ceea ce priveste etnia tracilor, I.C. Dragan spune ca „Tracii sint prezenti în Epir si Tesalia; muntele sacru al lumii elene, Olimpul, se înalta într-o zona locuita de Traci. Mama lui Sofocle era o traca, iar tatal celui mai mare istoric al antichitatii, Tucidide, era un trac. Atunci cînd acesta din urma este nevoit sa se retraga din viata publica, datorita unor esecuri, îsi regaseste linistea pentru a medita si a scrie opera care l-a facut nemuritor, la mosiile sale din Tracia". „Spiritual, cele mai de seama sanctuare, cel de la Dodona, cel de la Delphi, sint creatie traca. O parte dintre divinitatile panteonului grecesc si apoi roman sint de origine traca: Apollo, Artemis, Ares, Dionisos etc., ca si unii eroi ai lumii grecesti, cum este cazul lui Diomede, care fusese initial un rege trac"[211]. Ca un memento, acelasi tracolog are pe ultima pagina a buletinului, în fiecare numar, o harta reprezentînd „Spatiul Tracic" si textul din Herodot: „Tracii sint neamul cel mai numeros si mai raspîndit din lume, dupa cel al indienilor". N. Iorga spunea în 1925, ca muzica populara si cîntecul romanesc provin din „muzica Tracilor". Dacii „polistai" erau cunoscuti lui Iosif Flavian[212], cu care-i compara pe esenieni[213]. În general, Dacii erau iubitori de muzica si de poezie. Athenaios scrie ca „Getii cînta din citerele lor pe care le aduc cu ei cînd se gasesc într-o solie"[214]. Se pastreaza si azi termenii cetera si ceteras. Iosif Constantin Dragan, prezinta cel mai logic si documentat studiu din cîte s-au scris pîna prezent, în ceea ce priveste Dacii si Romanii. El spune[215] ca în istoria Romanilor sint doua tendinte „asupra originii poporului roman: una dacica si alta romana, considerate în opozitie, dupa unii interpreti neavizati" (Ex. Constantin Preda contra cercetatorului Nicolae Copoiu). La fel economistul Gheorghe Radulescu (fost Gogu). Daca dintre cei cei 80 de împarati cîti a avut marele stat, 40 (patruzeci) au fost Daco-Iliri (p.3), vom întelege marele rol jucat de Traco-Daci în viata imperiala si numarul redus al asa-zisilor Romani, care nu erau decît o minora clasa dominanta în relatia stapîn si sclav. „Diferenta genetica între Romani si Daci, nu era prea mare, caci si cei dintîi tot „din acel numeros si raspîndit popor din lume, Tracii", cum spune clar Herodot, se trageau prin cele patru elemente tracice: Italienii trecuti peste pasurile alpine si stabiliti în Latium[216], Veneto-Mesapi-Apuli-Calabri plecati din Haemus-Dalmatia si stabiliti în est, Etruscii plecati din Anatolia (Troada, Mysia, Lydia, Frigia, la rîndul lor popositi tot din Haemus si de la Dunare, Dardanii fondatori ai Troiei impunînd si azi numele strîmtorilor) si debarcati în parte în vestul Italiei, unde au dezvoltat prima lor civilizatie, si Italiotii-Ahei asezati în sud si în Sicilia, fugiti din Acheia-Grecia, unde venisera în sec.XVI, din nord, de la Dunare, la sosirea fratilor lor Dorieni, plecati din (actualul) Banat cu ustensile si arme de fier, impunîndu-se si formînd poporul care abia în sec.IX si cu greu a preluat numele de Helen, dupa cum spune clar marele Tucidide în Istoria razboiului peloponesiac (vezi primele pagini). Dupa cum se vede si fratii nostri Italieni tot „Traci" sint si ei la origine si nimeni nu se supara de aceasta. Mai mult, o seama de mari carturari si specialisti arheologi, numismatici adevarati, lingvisti, au constituit la Roma în 1985, un „Centru European de Studii Trace", care au ales ca presedinte tocmai pe istoricul trac acuzat de „diletantii autori" ai celor publicate în „Romania literara" (1986, oct.16). Este vorba de Prof. Dr. Nicolae Copoiu, un mare deschizator de drumuri în problemele încurcate de oameni fara discernamînt, acelea ale traco-dacismului. Mari personalitati ale culturii universale ca: Orfeu (poet si muzician, fiul lui Diagros, regele Tracilor si al muzei Caliope), Platon, Socrate au fost traci.Mai întîi amintim ca studii recente, datînd din acest secol, facute de „Institutul de Studii Romane", publicate în numeroase tomuri afirma: „il s’ansuit que les «Italiques», les premiere qui sont établi en Latium et dans les régions voisines, provienent du centre du Danube et qu’ils ont traversé le pas des Alpes"[217] Daca faptele s-au petrecut asa, se mai poate oare întreba cineva de ce limba latina vulgara si limba traco-dacilor au atîtea asemanari, care odinioara mergeau pîna la identitate? De asemenea se mai poate întreba cineva de ce cele mai multe inscriptii în latina culta s-au descoperit în Dacia? Faptele vorbesc de la sine. De altfel, lumea tracica a fost „prima civilizatie euromediteraneana, înaintea celei greco-romane"[218]. „Izolate elemente populare, si chiar militari geto-daci, se cunosc la Roma si în imperiu, mult înainte de anul 106 d.H., ca prizonieri si captivi, ca si diversi „civili" sau din grupele „deportatilor" în sec.I d.H. din Getia, din Dacia carpatica în Moesia romana; dar numarul si importanta lor creste considerabil; numai odata cu ocuparea Daciei"[219], de fapt numai a unei parti din marele regat. Daca avem în vedere desfiintarea Imperiului macedonean si cotropirea de catre aceeasi Romani a Geto-Dacilor sud-dunareni, în prima faza, vom întelege ca asa-zisele incursiuni ale Dacilor nord-dunareni, la sud de Dunare, nu aveau caracterul incursiunilor barbare, ci erau încercari legitime ale regilor daci de a-si reface marele stat. Declinul marelui regat dacic a început odata cu ocuparea de catre Romanii peninsulari, italici, a sudului Dunarii.

Sursa: /www.enciclopedia-dacica.ro

LIRA TRACĂ. Orfeu-cobzarul

Data publicarii: 03.01.2010

Am semnalat, cu ceva timp în urmă, la lansarea unei cărţi despre geto-daci, prezenţa la eveniment a unui cobzar pe post de comentator: Ion Creţeanu din Voineasa. Rapsodul oltean, care este realmente un “Grigore Leşe al Sudului”, interpretează numai folclor de vatră, cules în special din zona Romanaţi, şi nu cântă niciodată decât îmbrăcat în straie populare: “Cânt după cum mă îmbrac şi mă îmbrac după cum cânt” – spune el.


Ion Creţeanu din Voineasa: "Cânt după cum mă îmbrac şi mă îmbrac după cum cânt!"

Revin acum şi adaug că întreaga “paradigmă” a acestei prezenţe - adică artistul, hainele de pe el, instrumentul şi cântecele interpretate - reprezentau nu imaginea comentatorului, ci comentariul însuşi - ilustraţia. Nu atât a cărţii propriu-zise, cât a domeniului de referinţă: cultura geto-dacă.

Tudor Gheorghe – artistul care a menţinut cobza în viaţă

Las la o parte hainele albe cusute cu broderie albă ale lui Ion Creţeanu (alb pe alb – ce rafinament!) şi ipingeaua roşie veche de mai bine de 150 de ani. Vom reveni curând asupra acestui rapsod şi asupra cântecelor lui, pentru că avem de dat veşti importante despre vechimea folclorului de Romanaţi (zonă mai puţin “bătătorită” de culegători). Vom zăbovi deocamdată asupra instrumentului la care cântă Ion Creţeanu: COBZA. Nimeni nu a acordat până acum acestui instrument atenţia cuvenită. A fost privit cu dispreţ sau, în cel mai bun caz, cu condescendenţă. E un instrument pe cale de dispariţie, ca multe alte elemente reprezentative ale patrimoniului nostru imaterial. La Reghin nici nu se mai produc cobze, pentru că nu mai are cine să cânte la ele. Singurul artist care a menţinut acest instrument în viaţă - redându-i nobleţea şi un pic din prestigiul pe care l-a avut cândva - este Tudor Gheorghe. Iar prestigiul cobzei nu vine numai din faptul că a făcut gloria lăutarilor noştri de până la apariţia ţambalului (a fost, printre altele, instrumentul emblematic al celebrului staroste Barbu Lăutaru) ci din vechimea lui aproape ancestrală. Fapt mai puţin ştiut, cobza se numea în antichitate LIRA TRACĂ şi a fost instrumentul specific imensului teritoriu ocupat de populaţia tracă din care făceau parte şi geto-dacii.Tot din neamul tracilor făceau parte şi frigienii din Asia Mică.


Intrat în mitologia vechilor greci, tracul Orfeu a primit în "dotare" o liră grecească. Dar, oare, acesta este instrumentul la care cânta?

Temă de gândire pentru cercetători

Reprezentantul legendar al culturii muzicale tracice a fost, după cum se ştie, Orfeu. De altfel, dacă e să judecăm după scrierile antice, muzica strămoşilor noştri pare să fi avut un rol determinant în cristalizarea artei universale a sunetelor. În “Geografia” sa, istoricul şi geograful Strabon din Amesia, referindu-se la originea muzicii vechi, face următoarele consideraţii: „Muzica întreagă, privită atât ca melodie, cât şi ca ritm şi cuprinzând (în noţiunea ei) şi instrumentele, e socotită ca fiind de origine tracă şi asiatică. Aceasta se vede şi din locurile unde muzele sunt cu deosebire cinstite. Într-adevăr, în vechime, Pieria, Olimpul, Pimpla, Leiberthros erau localităţi şi munţi ai tracilor, pe câtă vreme acum pe acestea le stăpânesc macedonenii. Heliconul a fost închinat muzelor de către tracii care locuiau în Beoţia şi care au consacrat nimfelor peştera lui Leiberthros. Se spune că cei care s-au ocupat în vechime cu muzica - Orfeu, Musaios şi Thamiris - sunt traci. Şi numele Eumolp (personaj trac sau «cel care cânta bine») tot de la traci vine".
Muzicii i se atribuie, în concepţia traco-geţilor un rol însemnat în dominarea naturii. În practica magică, unde muzica deţine o funcţie esenţială, se credea că un cântec, ca şi un gest, poate influenţa pozitiv asupra succesului unei acţiuni de muncă, luptă sau vânătoare. Înseşi forţele supranaturale de care se leagă soarta umană puteau fi înduplecate prin muzică. Fiorul duios al melopeii avea şanse de succes atunci când se bucura de măiestria interpretativă a unui cântăreţ iscusit. Mitul lui Orfeu reprezintă întruchiparea magistrală a forţei de iradiere a cântecului şi chiar concepţia etică asupra rostului şi forţei de influenţare a muzicii. Prin cântarea lui, Orfeu cucereşte animalele, păsările, copacii, pietrele şi chiar forţele supranaturale.
Ştim, aşadar, că Orfeu era trac. Mai ştim, din nenumăratele legende în care el apare ca personaj central, că Orfeu se acompania la liră.
Îmi permit, până la apariţia unor dovezi sau a unor argumente contrare, următorul silogism: dacă Orfeu era trac şi cânta la liră, nu este logic ca lira la care cânta să fie o liră tracă? Adică… o COBZĂ? O fi arogantă întrebarea asta? O fi. Dar, până una-alta, e o aroganţă logică. Şi o temă de gândire pentru cercetători.

Autor: Miron Manega
Sursa: www.certitudinea.ro

Orasul sfant Perperikon

Daca asta e la sud de Dunare, incercati sa va imaginati ce e ingropat la Sarmizegetusa.

Sanctuarul tracic de la Begliktash

Stramosii nostri (tracii)

Daca credeti ca e un film facut de un roman, va inselati. Nu am nimic cu o intreaga populatie, sa zicem bulgarii; inteleg ca jumatate dintre bulgari au sa sa descopere ca sunt traci-daci-români, si chiar sunt, dar jigodiile care care spun ca doar ei sunt urmasii tracilor, noi nu se stie de unde am venit, pot sa se duca dracu'.

Misterele tracilor

In timp ce noi tracii , mai nou, cautam drumurile romane prin Dacia, bulgarii, migratorii care au venit peste traci si s-au ocupat intensiv de stergerea oricaror urme de romanism la sud de Dunare, fac documentare de genul asta.