Ratiunea infiintarii acestui institut, inca de pe vremea administratiei Presedintelui Emil Constantinescu, a fost aceea de a promova peste hotare valorile culturii nationale. Un proiect generos. Si costisitor. Dar incercarea merita facuta. Cu singura conditie ca aceasta intentie sa nu fie pervertita. Ca sub aparenta promovarii culturii nationale peste hotare sa nu care cumva sa promovam altceva. Adica simpla propaganda. Sau valori extrem de indoielnice in materie culturala dar rentabile din punct de vedere propagandistic. Sa nu care cumva sa facem, pe bani publici, propaganda. Si nu pentru Romania sau pentru valorile ei. Ci in beneficiul catorva politicieni. Cum ar fi insusi presedintele statului, sub al carui patronaj, autoritate, protectie si indrumare isi desfasoara activitatea ICR. Si nu ar trebui, Doamne fereste, ca sub aceasta firma generoasa de Institut Cultural Roman sa ascundem, sa plantam si sa promovam agenti de influenta. Sau chiar spioni.
Nu cred ca mai este un secret pentru cineva faptul ca reprezentantii Institutului Cultural Roman, incepand cu presedintele acestuia, Horia-Roman Patapievici, continuand cu vicepresedintele Mircea Mihaies si cu oricine altcineva, s-au angajat intr-o propaganda activa, uneori extrem de isterica, in favoarea regimului Traian Basescu. Acesti domni, platiti direct din banii publici pentru a promova peste hotare cultura Romaniei, impreuna cu colaboratorii lor, cu o buna parte dintre beneficiarii sumelor alocate de la buget, au intervenit sistematic in viata politica de la Bucuresti, ca niste veritabili agenti de influenta ai unui om si ai unui partid. Repet, asta s-a intamplat utilizandu-se banii publici. Ca si cand mosia Institutului Cultural Roman ar apartine persoanei presedintelui sau, si mai rau, unor indivizi aflati la carma institutiei. Daca esti critic fata de expozitii revoltatoare si insultatoare, pana la urma la adresa artei si culturii romanesti, organizate de ICR peste hotare, se cheama ca il ataci pe presedintele ICR, Horia-Roman Patapievici. Si atunci, tot platiti din banii publici, slujbasii institutului – angajati sau beneficiari – te ataca la baioneta. Este evident un razboi inegal. Un razboi in care intelectualii nefinantati de nimeni isi exprima cu obiectivitate si cu onestitate opinii, uneori critice, la adresa ICR, pentru a fi atacati si spulberati de lipitorile ICR, transformate in baionete si care utilizeaza combustia bugetului de stat.
Daca ierarhia ICR este apanajul Presedintelui Traian Basescu, bugetul nu. Bugetul il face Guvernul. Anual sau prin rectificari. Si tot Guvernul are dreptul si datoria de a controla cum de banii SIE, deci ai spionajului, merg tot la lipitorile culturale. Au devenit unii dintre angajati si spioni?
Sorin Rosca Stanescu
http://www.corectnews.com/politics/lipitorile-icr-si-sie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu