Ion Luca Caragiale. Anul 2012 este dedicat maestrului umorului românesc

La 30 ianuarie se împlinesc 160 de ani de la naşterea lui I.L. Caragiale, unul dintre clasicii literaturii române alături de Mihai Eminescu şi Ion Creangă. Tot în acest an, în luna iunie, se vor marca 100 de ani de la moartea marelui dramaturg. Google, cel mai mare motor de cautare, schimba astazi logoul de inceput cu desen dedicat lui Ion Luca Caragiale. Astfel, maestrul umorului romanesc este salutat la 160 de ani de la nastere cu un doodle extrem de potrivit. 

In timpul manifestatiilor din Piata Universitatii, in zona grupului statuar "Căruța cu paiațe" denumit și Caragealiana, protestarii au trimis un mesaj catre actuala conducere, prin statuia care este asezata lateral, si care il infatiseaza pe nenea Iancu sezand pe un scaun si fumand tacticos, detașat și usor zeflemist. "Cand oamenii vor conduce, conducatorii ii vor urma"-Gandhi.
160 de ani de la nașterea lui I.L. Caragiale au făcut ca anul 2012 să fie dedicat maestrului umorului românesc. Anul acesta poartă simbolica titulatură „Anul Caragiale”. Poate că personajele negative ale lui Caragiale formează o mare parte a societăţii de astăzi, care trebuie să îşi celebreze „maestrul”. Numele lui Caragiale sau ale personajelor sale sunt purtate de concursuri literare, de reviste, de colegii naţionale. Portretul lui Caragiale este, de asemenea, prezent în paginile virtuale ale Muzeului Neamului Românesc-Mari Personalităţi Româneşti, iniţiat Nicoale Ioniţă, fostul preşedinte al Biroului pentru Europa de Est a Asociaţiei Internaţionale a Caricaturiştilor.
Născut la 30 ianuarie 1852, în satul Haimanale - astăzi I.L. Caragiale, judeţul Dâmboviţa, a urmat Gimnaziul 'Petru şi Pavel' din Ploieşti, studiile liceale terminându-le la Bucureşti.
Atras de teatru, a urmat, în cadrul Conservatorului de Artă Dramatică din Bucureşti, Clasa de mimică şi declamaţie a unchiului său, Costache Caragiali (1868-1870). A frecventat apoi şedinţele 'Junimii' (1877-1878), în revista căreia, 'Convorbiri literare', îşi va publica principalele piese de teatru.

De-a lungul timpului, a ocupat diferite funcţii: copist la Tribunalul de Prahova, sufleur, la Iaşi, în trupa lui Mihail Pascaly, sufleur şi copist la Teatrul Naţional din Bucureşti, redactor la revista 'Ghimpele' (1873-1875), la ziarul 'Timpul' (1878-1881), revizor şcolar, funcţionar la Regia Monopolurilor Statului, profesor la liceul particular 'Sf. Gheorghe' din Bucureşti, director general al teatrelor (în stagiunea 1888/1889).

A editat revista de umor în format de buzunar 'Claponul' (mai-iun. 1877), un 'Calendar al Claponului' (1878), apoi ziarul 'Moftul român' (1893, împreună cu A. Bacalbaşa; 1901), 'Vatra' (1901, împreună cu I. Slavici şi G. Coşbuc).
În primăvara anului 1905 s-a stabilit la Berlin, autoexilându-se, împreună cu familia, în urma decepţiilor din plan social şi cultural, care au culminat cu scandalosul proces al plagiatului (1901-1902) inventat de scriitorul obscur Caion (Constantin Al. Ionescu-Caion), referitor la piesa 'Năpasta'.
După debutul în gazetărie de la 21 de ani în revista 'Ghimpele', unde a susţinut rubricile 'Varietăţi' şi 'Una-alta' (1873-1875), a continuat să colaboreze la numeroase publicaţii ale vremii cu cronici dramatice, schiţe, traduceri: 'Albina Carpaţilor', 'Convorbiri literare', 'Epoca', 'Literatura şi arta română', 'Noua revistă română', 'Românul', Telegraful', 'Tribuna', 'Universul literar', 'Viaţa nouă'.

De o valoare deosebită sunt articolele sale pe teme sociale sau politice apărute în presă, dintre care se detaşează articolul-pamflet 'Din primăvară până-n toamnă', publicat în revista vieneză 'Die Zeit' (1907). În scrierile sale (piese de teatru, schiţe, farse), Caragiale a satirizat lumea pitorească a Capitalei şi provinciei de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, afirmând că 'nimic nu-i arde pe ticăloşi mai mult decât râsul'.

S-a remarcat cu predilecţie în dramaturgie, prin originalele comedii de moravuri: comedia în două acte 'O noapte furtunoasă' (1878, premiera la 18 ian. 1879 la Teatrul Naţional din Bucureşti, publicată în 'Convorbiri literare' în oct.-nov. 1879) - capodoperă a dramaturgiei româneşti, farsa într-un act 'Conul Leonida faţă cu Reacţiunea' (1880, publicată la 1 febr., premiera la 16 apr. 1912 la Teatrul Naţional din Bucureşti), comedia în patru acte 'O scrisoare pierdută' (1884, premiera la 13/25 nov. 1884 la acelaşi teatru), comedia în trei acte 'D-ale carnavalului' (1885, jucată la 8 apr. şi publicată la 1 mai); drama 'Năpasta' (1890, premiera în acelaşi an, la 3 febr.), alături de câteva piese de mai mică valoare, scrie agerpres.ro.
A mai lăsat studiul teatral 'Cercetarea critică asupra teatrului românesc' (1878), a tradus câteva lucrări dramatice din literatura universală (tragedia în versuri 'Roma învinsă', de Al. Parodi, reprezentată la Teatrul Naţional din Bucureşti la 21 mai 1878; 'La Camaraderie', de E. Scribe.

Primul volum al lui Caragiale, 'Teatru', prefaţat de Titu Maiorescu, prin studiul său din 1885, 'Comediile d-lui I. L. Caragiale', a apărut în cursul anului 1889. Creator al schiţei în literatura română, a scris numeroase 'Momente' şi 'Schiţe', asemănătoare teatrului, prin fondul lor dramatic şi comic: 'Domnul Goe', 'Vizită', 'Bubico', 'Tren de plăcere', 'Petiţiune', 'Căldură mare', 'Un pedagog de şcoală nouă', 'Ultima oră', 'Inspecţiune', 'High-life', 'Telegrame', 'Justiţie' etc.

Ca nuvelist, Caragiale a cultivat proza de observaţie psihologică şi naturalistă ('O făclie de Paşti, 'Păcat', 'Două loturi', 'În vreme de război') şi fantastică ('La hanul lui Mânjoală', 'Kir Ianulea'). A tradus din M. Twain, Ch. Baudelaire, E.A. Poe ş.a., iar opera sa a fost, la rândul ei, tradusă în numeroase limbi.

La 9/22 iunie 1912, I.L. Caragiale a încetat din viaţă subit în locuinţa sa de la Berlin din cartierul Schöneberg, bolnav fiind de arterioscleroză. Mai târziu, a fost înmormântat la Cimitirul Bellu din Bucureşti, nu departe de Mihai Eminescu. A fost ales membru de onoare post-mortem al Academiei Române (28 oct. 1948).

Cortegiul funerar, format la biserica Sf. Gheorghe, a făcut un ocol prin faţa Teatrului Naţional şi a continuat apoi drumul până la cimitir, în fruntea miilor de bucureşteni care au luat parte, la această solemnitate aflându-se toţi marii scriitori ai timpului: Al. Vlahuţă, Mihail Sadoveanu, Emil Gârleanu, Cincinat Pavelescu, Şt. O. Iosif, O. Densuşianu, Corneliu Moldovan, Delavrancea, Sandu Aldea, N.D. Cocea şi alţii.

http://www.agentia.org/

Scrisoare deschisă către preşedintele Traian Băsescu

      

  C.T.Popescu

Domnule Băsescu, te-am privit şi voi continua să te privesc cu statornică scârbă. 

Însă, dincolo de scârba mea, un concurs de împrejurări care conţine prostia unora, ticăloşia altora şi indiferenţa celor mai mulţi a făcut să devii preşedinte al ţării mele. Nu m-am aşteptat nicio clipă ca, ajuns în această demnitate, să poţi deveni altceva decât eşti, dar am vrut să sper că măcar vei încerca să pari. Mă felicit că nu am investit prea mult în această speranţă. Ex nihilo nihil. Dispreţul pe care ţi-l port e lesne de argumentat: reprezinţi suma a tot ce are mai detestabil poporul român.

Fără a avea măcar una din însuşirile admirabile ale acestui popor.  Vreme de şase ani am trăit o neîncetată stupoare, colorată când şi când cu indignări sterile ori revărsări gastrice provocate de conduita ta. 

Vreme de şase ani, mulţi dintre noi am încetat să fim doar cetăţeni ai acestei ţări şi am devenit victime ale tulburărilor tale de personalitate, ale crizelor tale de nervi, ale sevrajelor tale, ale revărsărilor tale de ură, ale ticăloşiei tale, ale incompetenţei tale. 

Nu ştiu dacă în istoria modernă există şef de stat care să fi insultat atât de mulţi dintre propriii cetăţeni, cu atâta nesimţită uşurinţă. Observi că nu folosesc pluralul politeţii. Pentru că tu însuţi, în dialogul cu ceilalţi, ai răul obicei de a nu-l folosi. Şi voi refuza să îl folosesc doar formal, demonstrativ, numai pentru a vădi că sunt mai bine crescut decât tine.  Vremea convenţiilor şi demonstraţiilor de tipul acesta a trecut.

Am privit cu îngrijorare, în aceşti şase ani, obsesia ta maladivă pentru puterea absolută. Au fost concetăţeni de ai mei care au crezut că poate ţi se cuvine, că poate, atunci când o vei avea, vei face din ea instrumentul schimbării în bine al ţării.  Se înşelau. Ai folosit puterea doar pentru a revărsa urâţenia dinlăuntru-ţi asupra noastră, a tuturor. Iar ţara e astăzi mai schimonosită ca niciodată. Sărăcită, desfigurată, doar un contur înlăuntrul căruia cei mai mulţi sunt prinşi ca într-o capcană, prizonieri ai unui rău destin. Precum în cel mai întunecat fanariotism, ai folosit demnităţile publice ori resursele statului pentru a-ţi căftăni apropiaţii, pe cei care ţi se închinau cu ipocrită smerenie, într-un detestabil qui pro quo. Astfel au ajuns cele mai multe demnităţi ale statului să fie ocupate de incompetenţi, imbecili şi neamuri proaste, personaje lipsite de orice merit, dar cu prea-plin de obedienţă faţă de tine, despotul.

Şi când ţara e rânduită după legea aceasta, nu e de mirare că astăzi am ajuns la această mizerie, promiscuitate şi decădere a instituţiilor.  Ţi-ai făcut din minciună un crez politic. Şi unii găsesc asta scuzabil. Peste cei care au îndrăznit să spună altfel decât crezi tu că se cuvine spus ai revărsat diluvii de ură. Ai inventat categorii generice peste care să îţi reverşi ura şi insultele primitive. 322, moguli, tonomate, reprezentau categorii încăpătoare în care mizeria ta să poată fi eficient distribuită. Toţi cei care nu acceptau fanariotul qui pro quo erau detestabili, maculabili, expulzabili.

Rar mi-a fost dat să văd atât risipă de resurse (ale statului, ale instituţiilor publice ori ale unor dubioase instituţii private) menită unui singur scop: împroşcatul cu mizerie.  

Au fost şase ani urâţi. Iar rezultatul lor e reaua stare de azi a ţării. Prea mult şi prea des am vorbit despre toate cele care au fost pentru a le mai repeta acum. Altul e motivul pentru care scriu astăzi. 

Afirmi, domnule Băsescu, fără să roşeşti, cu o nesimţire prietenă cu iresponsabilitate, că ţara mea e o ţară de mâna a doua. Iar când îndrăzneşti să spui aşa ceva vremea pamfletelor şi a indignărilor din laringe a trecut. O ţară care cere bani cu împrumut, o ţară care nu poate plăti pensiile este o ţară de mâna a doua - spui tu cu o nesimţire care sfidează orice stupoare. Nu ţara a cerut bani cu împrumut, domnule Băsescu, ci tu. Împotriva tuturor acelor voci care se opuneau acestui demers.

Nu suntem toţi amnezici şi încă ne amintim cum predicai nevoia acelui credit de la FMI, deşi nu puţini erau cei care strigau că e o cale greşită. Şi i-ai potopit cu insulte. Aşa cum ştii să faci. Ai susţinut acel credit nu pentru că ţara avea nevoie de el, ci pentru că tu, deprins cu logica licuricească, ai încercat să cumperi bunăvoinţa unor stăpâni pe care noi nu-i vedem. Şi ai fost gata să plăteşti acea bunăvoinţă cu sărăcirea, umilirea şi nenorocirea noastră a tuturor.

Iar dacă ţara nu poate plăti pensiile este pentru că tu ai adus-o aici. Nu mogulii, nu tonomatele, nu noi. Noi doar trudim, îndurăm şi plătim biruri.  Nici nu ar trebui să mai spun lucrurile acestea. Sunt deja ştiute. Şi nu ar trebui să accept logica rudimentară după care funcţionezi, aceea care măsoară demnitatea, înălţimea ori măreţia după grosimea pungii.

Doar judecând cu maţul poţi ajunge să spui despre ţara mea că este o ţară de mâna a doua.

Iar dacă punga ţării nu e azi îndeajuns de plină pentru gustul tău, asta nu se întâmplă pentru că eu şi cei asemeni mie nu trudim îndeajuns pentru a o umple, ci pentru că tu şi cei din jurul tău sunteţi prea hămesiţi, prea nesimţiţi şi prea necinstiţi pentru a şti să o chivernisi. Iar dacă punga ţării nu e azi îndeajuns de plină pentru gustul tău, asta nu se întâmplă pentru că eu şi cei asemeni mie nu trudim îndeajuns pentru a o umpleţi. Dar ţara asta încă are bani să îşi plătească preşedintele şi imbecilii deveniţi miniştri, are bani să îşi plătească nulităţile devenite europarlamentari, are bani să te trimită la reuniuni internaţionale unde să ne umileşti pe toţi respirând dispreţul cu care eşti tratat de ceilalţi, are bani pentru a plăti pentru capriciile neroade ale favoritei tale, are bani pentru a îngrăşa guşile lăudătorilor şi numeroşilor tăi servitori.

Are încă bani din care să plătească sinecuri pentru cei care ştiu să îşi manifeste îneajuns de zgomotos şi fără ruşine obedienţa faţă de tine. Are bani să îmbogăţească afacerişti suspecţi, dar cunoscători ai conturilor de partid. Să ierţi, atunci, biata ţara dacă nu mai are îndeajuns pentru a plăti şi pensiile acelea. 

În aceeaşi zi când eu scriam: Pentru că eu nu accept că România e o ţară de mâna a doua în UE. Nici că eu aş fi un cetăţean de mâna a doua. Dar admit că avem politicieni de mâna a şaişpea. Mai pe seară, preşedintele României spunea că ţara mea este o ţară de mâna a doua. Iar asta nu mai poate fi îngăduit. Pentru aşa ceva nu mai este de ajuns să ne revoltăm pamfletar, să respirăm vocalele indignării la televizor ori să risipim cerneala stupefacţiei în gazete. 

Atunci când mizeria ta nu mai încape în hârdăul categoriilor generice şi nu se mai revarsă doar asupra tonomatelor, parlamentarilor, mogulilor, ci asupra ţării înseşi, atunci e vremea să fii trimis definitiv acolo unde îţi e locul.

Atunci când, nu are rost să ne mai ascundem după cuvinte, îţi îndemni cetăţenii să îşi părăsească ţara , tu trebuie să pleci, nu ei. E timpul!  Asta e tot ce am avut să îţi spun, domnule Băsescu. Aşa cum ţi-am promis, îţi sunt pe mai departe dator cu întreg dispreţul. Şi îţi promit că mă voi achita de această obligaţie.

Dar vreau că de acum să te dispreţuiesc ca pe un ticălos oarecare şi nu ca pe preşedintele ţării mele. Du-te!  Rândurile care urmează nu îţi mai sunt adresate, deşi te privesc.

Vreau să sper că prieteni şi neprieteni din blogosferă mi se vor alătura. Pentru că este o limită care nu trebuie trecută. Şi aşa, prea multă vreme, prea multe am îngăduit. Şi mai vreau să sper că, mai ales, politicieni, cu şi fără blog, vor prelua revolta mea şi îi vor da cuvenită îndreptare. Acelor politicieni le cer, neîntârziat, iniţierea procedurii de suspendare a lui Traian Băsescu.

Dincolo de meschinăria calculului politic de conjunctură, dincolo de laşitatea cu care ne-au obişnuit, dincolo de indolenţa pe care le-am tolerat-o. Sau puteţi cu toţii tăcea, prudent, vascularizaţi de precauţia pe care o putem numi şi laşitate. Şi atunci am să-i cer scuze lui Traian Băsescu. Şi am să admit că trăiesc într-o ţară de mâna a doua.

Eu am jurat credinţă ţării, nu unui guvern !

“Am venit aici din acelaşi motiv pentru care oamenii sunt aici. Raed Arafat este pentru mine un erou. (…) Colegii mei nu au curaj să vorbească. Au familii, copii şi credite în bănci. Eu am depus jurământul în faţa cetăţenilor, nu în faţa actualei puteri. Eu îmi asum răspunderea pentru ceea ce fac acum!” a declarat tânărul locotenent Alexandru Gheorghe.

“Am venit cu trenul si m-am hotarat in urma a ceea ce se intampla in toata tara. Ceea ce fac eu nu e un protest, e o luare de atitudine. Vreau sa arat ca mai exista patrioti care sunt dispusi sa riste totul pentru tara. Ce risc? Asta se va vedea din momentul in care voi primi urmatoarele ordine. Ei sunt in continuare sefii mei directi, atata timp cand nu primesc alte dispozitii. Din acel moment nu voi mai fi ofiter. Am considerat ca ecoul ce lmai mare al gestului meu va fi de aici, din Bucresti.

Mi-am luat masuri de siguranta daca se va incerca denigrarea mea profesionala. Deocamdata nu m-a contactat nimeni. Eu nu consider ca am dezertat. Maine dimineata voi fi la munca, la ora 8, ca de obicei. Aveam voie sa merg pana la Sibiu. Faptul ca am mers pana la Bucuresti imi asum. Sunt total apolitic, nu m-a trimis nimeni decat constiinta mea de om, de crestin, am participat la un miting spontan, care se desfasoara de 10 zile incoace in toata Romania”.

În stradă

A fost o senzaţie minunată să scandez, în faţa Prefecturii din Constanţa, chestii drăguţe de genul "ieşi afară, javră ordinară!", "jos Băsescu!", "Demisia!", "jos Guvernul" sau "Bucureşti, luptă Bucureşti!". Şi chiar nu de unul singur, ci împreună cu sute de constănţeni, de toate vârstele şi din toate categoriile sociale. A fost atât de plăcut să fac ceva ce era aproape de neconceput în urmă cu o lună, încât o să mă întorc şi mâine, cu amicii mei, acolo, să îmi exersez paşnic dreptul la liberă exprimare şi dreptul de a îmi apăra drepturile. Aviz amatorilor de atmosferă revoluţionară, îmbrăcaţi-vă gros, dar fiţi, totuşi, prezentabili, nişte băieţi vă vor filma ca să aibă şi ei la ce să se uite seara, la un pahar de rom cald. De asemenea, telefonic, dacă aveţi de gând să participaţi la vreo astfel de întrunire în spaţiu public, nu faceţi vreo glumiţă. Cum ar fi, de exemplu, "cine aduce manifestele? Bine, eu le aduc". Că veţi fi opriţi de organele prezente în zona protestului, veţi fi percheziţionaţi voi şi, dacă e cazul, maşina în care vă aflaţi, proprietate personală sau a firmei la care lucraţi... În rest, toate bune şi frumoase, e o iarnă taman bună pentru proteste, un frig înfiorător, dar nu ninge, exact cum îi place românului pentru astfel de ieşiri în natura urbană. Ne vedem la Prefectură!

Octavian - Eugeniu Manu

Ieşiţi în stradă!

Nesupunerea civică are deplină acoperire legală atunci când vizează apărarea împotriva încălcării unor drepturi. Noi nu numai că avem drepturile încălcate, noi nu mai avem niciun drept la noi acasă! În ţara noastră, suntem doar nişte sclavi condamnaţi la mizerie şi muncă pentru alţii, de când ne naştem!



Dacă nu mai puteţi să suportaţi jugul robei, dacă nu mai suportaţi să fiţi călcaţi în picioare, dacă vreţi să vă priviţi demn copiii în ochi, ieşiţi în stradă!

Dacă vă doare că părinţii, bunicii, străbunicii voştri şi cei dinaintea lor au trăit, luptat, muncit şi sperat ca voi să aveţi o ţară în care să puteţi trăi, ieşiţi în stradă!

Dacă vă doriţi ca ai voştri urmaşi să aibă o şansă pentru o viaţă normală la ei în ţară, singurul loc în care pot ei să fie la ei acasă, nu nişte străini între străini, ieşiţi în stradă!

Dacă v-aţi săturat să fiţi bătaia de joc a unor lachei care se îmbogăţesc şi îmbogăţesc străinii ai căror sclavi sunt, în timp ce voi muriţi de foame într-o ţară bogată, ieşiţi în stradă!

Dacă încă mai credeţi în LIBERATTE, ieşiţi în stradă! La fel cum au ieşit deja mii de români.

În mod paşnic, avem dreptul să ne apărăm drepturile!

Octavian - Eugeniu Manu

Ridicati-va!

TU CE FACI ?

De la începutul anului OMV Petrom a aplicat trei modificări de preţuri. Prima a avut loc chiar de la 1 ianuarie, atunci când preţurile au crescut cu 2 bani/litru în cazul benzinei şi cu 9 bani la motorină. Atunci preţurile au fost modificate ca urmare a majorării accizelor la motorină şi a cursului valutar la care se calculează accizele în acest an, conform explicaţiilor oferite de Petrom
A doua majorare a avut loc vineri, 6 ianuarie, când preţurile au crescut cu opt bani pe litru. Surse din piață au precizat atunci pentru capital.ro că majorarea a fost cauzată de creșterea cotației țițeiului și a produselor petroliere pe piața Platt's din ultimele două luni şi ca urmare a creșterii tensiunilor din Iran.

Cea de-a treia majorare a fost aplicată joi, 12 ianuarie, începând cu ora 0:00. Toate sortimentele au fost scumpite cu 9 bani/litru, aceasta fiind cea mai mare majorare din acest an. Aşa cum se poate observa, OMV Petrom a aplicat trei majorări de preţuri în mai puţin de două săptămâni.


"Petrom este consecvent în aplicarea unei politici de preţuri care se bazează pe cotaţiile internaţionale ale benzinei şi motorinei. În plus, preţurile sunt influenţate de politica fiscală şi de competiţia de pe piaţa locală. Petrom nu a efectuat nici o modificare de preţ în perioada 5 noiembrie 2011 – 1 ianuarie 2012", au explicat reprezentanţii Petrom.

Deci pentru ca au fost gasiti cu mina in buzunarul nostru pina la cot si au fost pedepsiti,iata aceasta firma se tine de cuvint isi va scoate amenda tot din banii nostri.
Nu stiu cit mai putem sa rabdam nesimtirea acestei firme ! De ce oare permitem acest lucru?
Sta in puterea noastra sa pedepsim si sa aplicam corectia necesara acestei firme care ne sfideaza . Mecanismul este foarte simplu , pur si simplu nu mai cumparam de la petrom si omv .Daca din toti cei care mai cumpara de la ei ,jumatate nu ar mai cumpara o jumatate de luna va garantez ca masura lor ar fi scaderea pretului . Daca ei vor scade pretul si celelalte firme ce vind produse petroliere vor scadea pretul la rindul lor . Astfel putem prin vointa noastra sa declansam concurenta adevarata . Trebuie asadar sa dam dovada de solidaritate si seriozitate si efectiv sa facem un adevarat embargo . Sa lasam deoparte diferentele dintre noi , ca indiferent ce masina conducem omv si petrom ne fura banii !
Nu conteaza ca esti bogat sau sarac , firma omv -petrom cu zimbetul pe buze , ne fura dreptul la libera circulatie . Daca reusim sa ne mobilizam , vom deveni o forta si un exemplu si pentru celelalte probleme a Romaniei .
EU NU MAI ALIMENTEZ DE LA OMV -PETROM ! TU CE FACI?

205 mil. euro amenda pentru Rompetrol, Petrom, Lukoil, Mol si Eni, din care Petrom a primit peste 100 mil. euro

Consiliul Concurentei a anuntat astazi cea mai drastica decizie luata de la infiintarea sa prin amendarea cu 880 mil. lei (circa 205 mil. euro) a celor cinci mari companii petroliere de pe piata benzinariilor – Petrom, Rompetrol, Lukoil, Mol si Eni, pe care le acuza ca s-au inteles impreuna in 2008 sa retraga de pe piata sortimentul de benzina Eco Premium. Decizia a fost anuntata de insusi presedintele Consiliului Concurentei, Bogdan Chiritoiu, acesta fiind cel mai important dosar din mandatul sau. In replica, companiile spun ca este o decizie nefondata, ca decizia a fost una individuala si este una strict de afaceri.

Petrom, companie controlata de grupul petrolier austriac OMV, a primit cea mai mare amenda, in cuantum de peste 3% din cifra de afaceri aferenta anului financiar 2010, valoarea acesteia fiind de 366,5 mil. lei in cazul Petrom, respectiv de 137,2 mil. lei pentru OMV Petrom Marketing, care este controlata integral de catre prima companie. Liderul pietei petroliere ar urma sa plateasca pana la 120 mil. euro, fiind acuzat ca ar fi fost initiatorul acestei intelegeri, motiv pentru care forul concurential i-ar fi acordat circumstante agravante si ar fi decis sa aplice un procentaj mai mare raportat la cifra de afaceri decat in cazul celorlalti operatori de pe piata.

Companiile nu se impaca insa cu decizia Concurentei, care ar fi o premiera in Europa in ceea ce priveste firmele din sectorul petrolier, astfel ca deja unele dintre acestea au anuntat ca vor contesta in justitie amenda, scrie antena3.ro.

Astfel, Petrom lucreaza pe dosarul investigatiei derulate de Concurenta cu avocatii de la Schoenherr, Rompetrol mizeaza pe departamentul juridic propriu si pe serviciile casei de avocatura Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen, in timp ce rusii de la Lukoil si-au angajat pentru aceasta speta avocatii White & Case. Activitatile de asistenta juridica specializata ale MOL Romania sunt asigurate in acest dosar de catre biroul celor de la Radu Taracila Padurari Retevoescu in asociere cu Allen & Overy, precum si de catre cabinetul individual al avocatului David Oprea. Eni Romania este consiliata in dosarul instrumentat de catre Consiliul Concurentei de catre firma de avocatura David & Baias.

“Petrom si OMV Petrom Marketing considera sanctiunile aplicate ca fiind nejustificate si vor contesta in instanta decizia Consiliului Concurentei”, a fost reactia liderului pietei petroliere.

Un raspuns similar, insa mai detaliat, l-au dat reprezentantii Rompetrol si cei ai Mol Romania.

Astfel, Rompetrol Downstream, compania din grupul Rompetrol care opereaza reteaua de benzinarii, se declara “surprinsa” de decizie si afirma ca “in ceea ce priveste Rompetrol Downstream, concluziile raportului de investigatie au fost total nejustificate si nedovedite, iar decizia Consiliului Concurentei de sanctionare este, in egala masura, nelegala si netemeinica”.

Reprezentantii Rompetrol spun ca firma “nu a fost informata cu privire la existent unui plan comun de retragere de la comercializare a sortimentului de benzina Eco Premium si nici nu a aprobat expres sau tacit un asemenea plan”.

Comportamentul pe piata al Rompetrol a fost intotdeauna unul independent si a vizat exclusiv respectarea prevederilor legale ce impuneau comercializarea acestui sortiment pana la 1 ianuarie 2009 si trecerea ulterioara la productia de carburanti care respecta normele Euro 5, sustin oficialii societatii controlate de KazMunaiGaz, companie petroliera de stat kazaha.

Potrivit acestora, grupul Rompetrol a decis sistarea productiei sortimentului de benzina Premium E4 in luna noiembrie 2008, cu mentiunea ca, practic, comercializarea acestuia a continuat pana la epuizarea efectiva a stocurilor.

“Consideram ca argumentele prezentate de companie, atat pe parcursul verificarilor, cat si prin obiectiunile transmise Consiliului si in cadrul audierilor desfasurate in luna decembrie 2011, au demonstrat ca acuzatiile Consiliului sunt cert nefundamentate si lipsite de support”, se arata intr-un comunicat al companiei.

In concluzie, Rompetrol Donwstream este decisa sa conteste in instanta decizia Concurentei, care o obliga la plata a aproape 180 mil. Lei (peste 40 mil.euro).

Tot in justitie au decis sa mearga si reprezentantii MOL Romania, subsidiara locala a grupului petrolier ungar MOL, care au anuntat ca firma va depune o motiune de suspendare a executiei deciziei si o va ataca la Curtea de Apel Bucuresti in termen de 30 de zile de la comunicare, in conformitate cu legislatia in vigoare.

“MOL Romania face precizarea ca retragerea ECO Premium din portofoliul de carburanti al companiei a fost o decizie individuala de afaceri si nu rezultatul unui acord anticoncurential sau practici concertate”, afirma reprezentantii firmei petroliere. Acestia mai precizeaza ca MOL Plc nu mai producea sortimentul respectiv de benzina din octombrie 2004, pana in 2008 acesta fiind achizitionat de la producatorii din Romania sau prin distribuitori.

Amenda data grupului ungar se ridica la 80,26 mil.lei (18,5 mil. euro, calculate la cursul zilei, 19 mil. euro daca raportam la cursul mediu de schimb din 2010, anul calculat ca referinta pentru stabilirea amenzii) si reprezinta 3% din cifra de afaceri inregistrat de compania locala in 2010.

Reprezentantii Lukoil Romania si cei ai Eni Romania nu au facut niciun comentariu pana la publicarea acestui articol. Lukoil a primit o amenda de peste 30 mil. euro, in timp ce Eni are de platit de zece ori mai putin.

Consiliul Concurentei a pornit in ultimii ani mai multe investigatii care vizeaza cele mai importante piete din Romania – pe langa sectorul petrolier fiind vizat si cel financiar – bancar, farma, imobiliar, industrie si nu numai.
Prima amenda de proportii data de Consiliul Concurentei a fost in mai 2005, cand a luat decizia sa ii sanctioneze pe cei trei producatori de ciment locali – Lafarge, Holcim si Carpatcement cu aproape 30 mil. euro, acuzandu-I de intelegeri de tip cartel in formarea pretului la ciment pe piata interna.

La nivelul Comisiei Europene, cea mai mare amenda data pentru practici anticoncurentiale a fost inregistrata in 2008, cand producatorii de geamuri destinate industriei auto au fost sanctionati cu 1,38 mld. Euro, din care numai gigantul francez al materialelor de constructii Saint Gobain a primit 896 mil. euro. Cea mai mare amenda data vreodata de Comisia Europeana unei singure companii il reprezinta cazul producatorului american de tehnologie IT Intel, care a fost sanctionata cu 1,06 mld. Euro in 2009.

www.agentia. org

Scrisoare deschisa catre un senator si catre toata lumea

Un român care şi-a luat lumea în cap îi răspunde unui politician fanfaron
Scrisoare deschisă către un senator şi către toată lumea

.

1 decembrie. Scrisoare deschisă către dl. senator Viorel Badea.

Am primit ieri, pe grupul yahoo romaniansinedinburgh, o scrisoare din partea d-lui senator Viorel Badea, care s-a gîndit să mă felicite cu ocazia, cică, „Zilei românilor de pretutindeni". Dau mai jos scrisoarea d-lui senator, urmată de răspunsul meu, pentru că, nu-i așa, nu se cuvine să te heretisească omul, iar tu să nu-i întorci amabilităţile...

1 decembrie.

Dragi români de pretutindeni,

Cu prilejul „Zilei românilor de pretutindeni" vă adresez vouă, românilor din lumea întreagă, calde felicitări, precum şi îndemnul de a păstra în suflet spiritul, cultura şi limba românească. Doresc să vă felicit şi să vă mulţumesc pentru contribuţia pe care o aduceţi la dezvoltarea comunităţilor şi a ţărilor în care vă aflaţi, precum şi pentru păstrarea şi afirmarea valorilor şi tradiţiilor româneşti. Din Australia până în America de Nord, din Europa şi până în Asia, românii au ridicat pe podiumurile sportului de performanţă drapelul naţional al României, au dus la cele mai prestigioase universităţi frumosul grai românesc şi excelează în orice domeniu activează, făcând cinste ţării natale.

Trebuie să ne amintim că suntem români în fiecare zi dăruită nouă de Dumnezeu şi să păstrăm vii în inimile noastre cuvintele lui M. Sadoveanu: „Patriotismul nu înseamnă ura împotriva altor neamuri, ci datorie către neamul nostru; nu înseamnă pretenţia că suntem cel mai vrednic popor din lume, ci îndemnul să devenim un popor vrednic."

Doresc să vă felicit, de asemenea, şi cu ocazia „Zilei Naţionale a României". Avem datoria de a păstra vie şi a cinsti amintirea celor ce au luptat pentru unitatea şi libertatea poporului, precum şi de a privi spre viitor cu optimismul, curajul şi încrederea cu care au făcut-o şi strămoşii noştri, de la cei căzuţi pe câmpul de luptă, până la cei care au pierit în inumanele închisori comuniste.

Cu aceste ocazii, transmit românilor de pretutindeni cele mai bune gânduri şi urări de sănătate, fericire şi succes. Fie ca Dumnezeu să binecuvânteze România şi pe români, oriunde s-ar afla ei.

La Mulţi Ani România!

La Mulţi Ani români de pretutindeni!

Birou Senatorial Viorel BadeaSenator Pentru romanii din Europa si Asia

Membru al Delegatiei Permanente a Parlamentului Romaniei la APCE

Presedinte al Comisiei pentru Romanii de Pretutindeni

Tel/Fax: 0213101911http://www.badeaviorel.ro/....

Dragă Domnule Senator Viorel Badea,

Sînt și eu unul dintre „românii de pretutindeni" care au primit scrisoarea dumneavoastră cu ocazia, nu știam, „Zilei românilor de pretutindeni". Vă mulțumesc pentru caldele urări și îndemnuri, chiar dacă, trebuie să mărturisesc, laudele dvs. sînt exagerate în ce mă privește pe mine, unul din românii de pretutindeni cărora vă adresați. Nu am adus nici o „contribuție" comunității care a binevoit să mă primească (în afară de cîteva taxe), nu am afirmat prin nimic „valorile românești", nu practic sport de performanță sub drapelul țării, iar singurul domeniu în care „excelez" deocamdată este livrarea de mîncare indiană la domiciliu, pentru că lucrez ca delivery driver la un restaurant dintr-un orășel scoțian.

Alta ar fi fost însă situația dacă mi-ați fi scris, dvs. sau unul dintre numeroșii dvs. colegi din Parlament, acum șase luni, cînd încă nu eram un român „de pretutindeni", ci un român de la mine de-acasă, mai exact din Iași.

Aș fi putut să vă răspund că sînt cercetător științific la Universitatea Al. I. Cuza și că mă ocup de editarea Bibliei de la 1688, prima ediție critică a celei mai vechi Biblii românești (știați că sîntem ultimul neam din Europa care încă nu are prima sa Biblie într-o ediție critică?). M-aș fi mîndrit cu fetele mele, care practicau un sport de performanță sub drapelul țării, cum spuneți, și m-aș fi lăudat că am dus și eu puțin din „graiul țării" mele pe la Paris și Geneva, sau că mi-am petrecut șapte ani printre vechile manuscrise românești, primind pentru munca mea o summa cum laude. Dar nici dumneavostră nu mi-ați scris, nici eu nu v-am răspuns. Așa merg lucrurile, cum s-ar spune.

Dar de ce îmi scrieți tocmai acum, cînd mi-am luat lumea în cap, împreună cu ai mei, și ne-am alăturat și noi „românilor de pretutindeni" care își caută pe aiurea dreptatea pe care nu au găsit-o în țară?

Ca să îmi arătați că vă pasă?

Dacă vă pasă atît de mult de „valorile și tradițiile românești", de ce nu mi-ați scris, dvs. sau colegii dvs., pe cînd eram în țară? De ce nu m-ați întrebat cum ne descurcăm cu nouă milioane pe lună, eu și colegele mele, tineri doctori în filologie și slujbași ai culturii române pentru care suspinați acum? V-aș fi rugat atunci, dacă știam că vă interesează atît de mult istoria neamului, să faceți ceva pentru profesorul meu de istorie, care se stinge de boală pentru că din pensia sa nu-i ajung banii de medicamente. V-aș fi chemat la Iași să vedeți cum trăiește de pe o zi pe alta un antrenor de performanță, pentru care s-a cîntat imnul României la Berlin, și cum niște copii devotați se antrenează să devină campioni pe podelele roase și pline de cuie ale unei săli de sport care n-a prins încă o campanie electorală. V-aș fi dus prin oraș și v-aș fi arătat Filarmonica ieșeană, care de zece ani stă să se prăbușească sub schele, și Teatrul Național, mutat într-un cub de carton. Și la urma urmei, dacă tot invocați acum cuvintele lui Sadoveanu și îndemnul „să devenim un popor vrednic", v-aș fi spus că de douăzeci de ani mă simt, în fiecare zi, mințit, furat și umilit în țara mea.

Și că am obosit să devin „vrednic" printre șmecheri, canalii politice și „băieți deștepți".

Dar, repet, nici dvs. nu m-ați întrebat, nici eu nu v-am răspuns. Și atunci, de ce m-ați găsit tocmai acum?Domnule senator, e un cinism fără de margini să-i heretisiți pe emigranții români cu ocazia unei așa-zise „zile a românilor de pretutindeni". Nu poate fi o sărbătoare o zi a românilor „de pretutindeni", există doar o singură zi a românilor și a României din care găștile politice care s-au succedat ne-au împins, pe mine și pe alte milioane de compatrioți, să ne luăm lumea în cap, să ne lăsăm în urmă limba, părinții și prietenii și să ne căutăm pe aiurea pîinea și dreptatea. Ce sărbătoare vedeți în asta? Nu e nici o sărbătoare pentru familiile despărțite, pentru frații și prietenii lăsați în urmă, sau pentru acei „români de pretutindeni" ai căror copii s-au spînzurat în țară de dorul lor. Și, în general, nu există sărbători adevărate cînd te afli „pretutindeni", ci doar acasă.

Iertați-mă, dar nu am nevoie să-mi amintiți dvs. de „valorile românești". Ocupați-vă de ele în țară, acolo unde „cultura și valorile românești" sînt lăsate în paragină. Și v-aș mai ruga ceva. Sînteți totuși un reprezentant al clasei politice românești. Aveți decența de a nu amesteca în gesturile dvs. electorale amintirea „celor ce au luptat pentru libertatea poporului".

În Franța am cunoscut un om care și-a pierdut o mînă în masacrul de la Otopeni, în decembrie '89. Lucrează acum ca magazioner la un depozit, din mila unor străini generoși. Vă asigur că omul acesta ar scuipa astăzi pe orice discurs politicianist în care sînt amintiți eroii din decembrie '89. Altfel, o duce bine (în curînd, îl veți putea vedea și auzi într-un documentar tv despre Revoluție, apropo, nu-i așa, de cei care „fac cinste țării natale").

La sfîrșit, aș vrea să vă asigur că nu mi-e rușine că sînt român. Așa mi-am învățat și fetele, să nu le fie rușine să spună de unde vin. Singurele momente în care mi-e rușine că-s român sînt atunci cînd politicienii îmi vorbesc despre România. În gura lor, România pute ca o hazna infestată, din care mă bucur că mi-am salvat copiii. Ca o măsură de igienă, ar fi prea mult dacă v-aș cere să păstraţi măcar distanța tăcerii?

Ioan-Florin Florescu




preluat de pe ,, Cotidianul "