CRACIUNUL LA DACI

Înainte de lăsarea întunericului, dacii cei liberi, se îndreaptă cu mic cu mare spre casa luminată din mijlocul așezării. Luna mare și plină le luminează cărările, iar stelele sclipesc complice, parcă îndemnînd pe fiecare să se grăbească la întîlnirea din această noapte magică. Îmbrăcați în haine albe din blană de oaie sau capră, intră în tăcere și se așează în jurul focului ce luminează și încălzește încăperea puternic parfumată de busuiocul atarnat la grinzi și crengile de brad pe care au fost așezate coșurile cu bunătăți, făcute din recolta anului ce se termină curînd.
Bărbații, cu căciuli înalte din miel alb, stau în picioare . Femeile cu tulpane din lînă, prinse cu mare meșteșug și copiii stau pe laviţe lungi din lemn de brad privind jocul flăcărilor multiplicat de mulțimea florilor de mină ce încojoară vatra. Jilţul uriaş căptuşit cu blănuri mari și albe iși așteaptă stăpînul. Se aude numai trosnetul butucilor care ard și vuitetul vîntului printre brazi. Este cea mai lungă noapte din an, cea mai așteptată și cea mai de folos.
Clinchetul clopoțeilor de la sanie, nechezatul cailor și lătratul cîinilor, dau de știre că oasptele cel mult așteptat a sosit și cînd ușa se deschide, bucuria se citește pe fețele tuturor.
In prag stă un bărbat înalt, cu o figură impunătoare, cu plete lungi ce acoperă umerii hainei din blană de lup alb.
- Bine v-am găsit sănătoși și mai mulți. Bună să vă fie inima și sufletul mereu curat. Vă aduc gînduri bune și binecuvîntări de la Zamolxe.
- Bine ai venit Moșule, tare cu drag te-am așteptat, îl întîmpină cel mai vîrstnic dintre daci, care-l cunosștea pe ”moș”, de pe vremea cînd era un copil și mereu se minuna că ”moșul” rămînea neschimbat. Pofteșe de ia loc pe jilțul de lîngă foc și deșiră ghemul cu înțelepciuni.
Răspunde ”Moșul” invitației și apoi în tăcere, îi privește pe rînd, pe fiecare în parte în adîncul ochilor, cititndu-le gîndurile, grijile, întrebările. Un zîmbet mare îi luminează chipul fumos atunci cînd privirea lui cuprinde femeile însărcinate și pe cele cu ”coconi” mici in brațe. Da! ei sunt cei care vor duce mai departe învățătura marelui Zamolxe. Copiii acestei comunități sunt așteptați cu mare drag și li se acordă o atenție deosebită. Sunt ajutați, de mici, să înțeleagă Legile Mamei Pămînt și ale Tatălui Soare, ca niciodată, sub nicio formă să nu-i supere, spre a fi mereu sănătoși și roada lor să fie îmbelșugată. Așa i-a învățat Zamolxe și nimeni nu iasă din cuvîntul lui.
Pe rînd, copiii se apropie și povestesc despre tot ceea ce au văzut în preajma lor, în natură. Ochii le strălucesc și mînuțele descriu în aer mărimea spiridușilor cu care s-au jucat prin păduri sau pe tăpșane. Se rotesc imitînd dansul zînelor care, le-au permis sa le privească, dacă au fost foarte cuminți. Se apropie timizi iar Moșul îi sărută pe creștet, șoptindu-le ceva la ureche. Este darul de suflet pe care-l primește fiecare.
Bătrînele femei, povestesc cum ”văd” în jurul unor plante fuioare de negură ce se ridică și, înconjurîndu-i pe cei bolnavi, necazul și suferința, dispar. Spun despre aburul alb care iasă din cîte-o floare și se îndreaptă chiar spre locul unde este rana sau durerea. Mulțumesc, pentru că au fost îndrumate spre locurile în care cresc aceste plante și au fost ajutate să ”vadă” acele minuni.
Cei bătrîni, care nu mai pot ține pasul cu tinerii la muncile cele grele, udă periodic ”trovanții” – pietrele care cresc – vorbind cu ele ca și cu niște frați mai mici. Moșul zîmbește, constatînd că învățăturile transmise de-a lungul anilor își arată rodul. Se ridică de pe jilț, se apropie sărutînd măinile celor bătrîni , ridică un sac mare din panza albă, cusut cu simboluri stranii și le împarte fructe uscate și faguri cu miere sălbatică. Pentru cei care se pregătesc de marea ”trecere” spre tărîmul lui Zamolxe, scoate din sac pietricele prețioase din peștera lui Zamolxe. Pînă la momentul plecării din această lume, pietrele prețioase le vor fi de folos pentru a se împăca cu ei înșiși și cu cei dragi, alături de care și-au împlinit destinul.
Apoi, le vor lumina Calea și-i vor ajuta să nu rătăcească drumul spre ACASĂ.
Privirea lui se îndreaptă spre adolescenții care –l privesc cu mare respect și le reamintește importanța jurămîntului rostit la ritualul de chemare a ploii, sau la împrăștirea norilor, la dansurile cu puteri tămăduitoare și la înfrățiri cu cei de-o seamă. Le cere să țină mintea trează reținînd tot ceea ce au de făcut. De scris…pe linguri, pe ulcele, pe porți. Să nu uite de promisiuni făcute fetelor și să-și țină întotdeauna cuvîntul dat. Iar de s-ar întîmpla să aibă vreo suferință, să se folosească de ”respirația dacică”, pentru a reveni la sănătatea cea bună.
Se răsucește spre o tînără proaspăt intrată în rîndul nevestelor și, scoțînd din sîn, îi întinde un șarpe de casă, pentru a-i ocroti noua gospodărie. Le amintește din nou femeilor să transmită cunoașterea și învățătura prin cusături, pe laibăre, catrințe, ii, năframe,ștergare, ouă,cocături.
Cu bărbații maturi și așezați la casele lor, vorbește despre felul în care pot găsi mai ușor izvoare cu apa bună, despre ridicarea caselor, care să fie cît mai trainice, călduroase iarna și răcoroase vara. Le împarte saci mici cu semințe și ouă de păsări de pe alte meleaguri.
Moșul îi cuprinde cu privirea și deschide brațele ca pentru o mare îmbrățișare. Rămîne așa, cu ochii închiși un timp, apoi se așează zîmbind. Este momentul în care femeile ridică prosoapele albe ca spuma laptelui de pe coșurile cu merinde și aștern masa pentru ca toată comunitatea să se bucure de recolta anului ce se sfîrșește. Cu mulțumire și binecuvîntare.
Apoi, fetele tinere îi duc acasă pe cei mici cărora somnul le dă tîrcoale. Cei rămas se strîng în jurul Moșului și-i cer sfatul despre ce ar fi mai bine de făcut în anul ce va veni. Moșul scoate o hartă a cerului și, urmînd mersul stelelor, le spune despre zilele senine, dar și despre cele geroase. Despre ploi și căldura mare. Hotărăsc împreună momentele cele mai bune pentru însămînțat și cules, dar și cum să depoziteze recolta și să păstreze semințelor pentru viitor. Le spune ce e bine de făcut în nopțile cu Lună Plină și Lună Nouă, dar mai ales despre păstrarea focului viu în fiecare gospodărie.
Rostește apoi binecuvîntarea de rămas bun, mulțumește pentru primirea făcută cu drag și pleacă lăsînd în urmă o adiere de primăvară.
Așa era ”Moșul” dacilor !!!




Stela  Potra -Pod
http://cluj.transilvania-tv.ro/mos-craciun-pe-vremea-dacilor/2131

A fost descoperit parintele alfabetelor europene

Cu trei saptamani in urma, Libertatea scria despre descoperirea unei pietre inscriptionate cu cel mai batran alfabet din lume, vechi de 7. 500 de ani. Nu au trecut decat cateva zile si arheologii au anuntat o alta descoperire, in aceeasi zona: o scriere si mai veche, ce dateaza de 8.200 de ani! n Acesta va fi afișul oficial al expoziției de la Sibiu, in care apare cea mai batrana scriere din lume, datata din anul 6200 i.Hr In situl Miercurea Sibiului 2 au fost gasite, in total, 29 de complexuri cu material arheologic ce apartin neoliticului timpuriu, primei epoci a fierului si perioadei Evului Mediu timpuriun Pana acum se presupunea ca cea mai veche scriere din lume, datata 5500 i.Hr., apartine culturii neolitice Turdas, prin cele trei tablite descoperite la Tartaria, judetul Alba, in anul 1961. Tablitele sunt inscrip- tionate cu un alfabet asemanator cu cel sumerian, doar ca cel din Ardeal e cu 2.000 de ani mai batran.r n multi istorici au criticat vehement descoperirea de la Tartaria, motivand ca ea nu poate reprezenta o scriere, in intelesul de astazi, ci o simpla insiruire de simboluri. Printre acesti istorici se numara si directorul Muzeului national Bru-kenthal, prof. universitar dr. Sabin Luca. Soarta a vrut ca tocmai profesorul Luca sa descopere pe traseul viitoarei autostrazi Sibiu - Orastie, in situl arheologic Miercurea Sibiului 2, la doar 40 de kilometri distanta de Tartaria, o scriere si mai veche.r nSitul arheologic are 5 m adancimen "Eu sunt zguduit. Am organizat simpozioane, am publicat volume internationale cu semne si simboluri, cautand sa destructurez ideea dupa care in perioada neolitica existau sisteme de scriere. Nu stiu ce sa zic in cazul acesta, e ceva ordonat, nu e ornament. Din punct de vedere stiintific, este o descoperire deosebita. Cand va aparea in lumea internationala va starni o furtuna", a afirmat directorul Muzeului national Brukenthal.r n Obiectul este o bucata dintr-un vas ceramic inscriptionat, a fost realizat in anul 6200 i.Hr., adica are o vechime de 8.200 de ani, si a fost gasit la cinci metri sub pamant, adancime neobisnuita pentru sapaturile arheologice.r n Desi nu exista inca o cheie de citire a mesajului de pe vas, Sabin Luca considera ca inlantuirea de semne ar putea fi descifrata daca vor fi puse cap la cap simbolurile asemanatoare care exista din abundenta in zona dunareana.r n "Va informez in premiera ca in data de 1 Decembrie 2012 vom organiza in Sala Polivalenta, constructie lipita de Palatul Brukenthal, o expozitie in care va fi prezentat acest obiect ceramic atat de deosebit", a declarat, pentru Libertatea, prof. dr. Sabin Luca.r n Data fiind vechimea acestui obiect, se poate spune ca alfabetul de pe el reprezinta in acest moment "parintele" tuturor alfabetelor europene, lucru usor de sesizat urmarind evolutia semnelor grafice in timp.r nScriere Tartaria - anul 4200 i. Hr.n In luna august, arheologii au descoperit pe traseul autostrazii Sibiu - Nadlac, in localitatea Turdas, un oras construit in anul 4200 i.Hr, mai vechi decat piramidele egiptene, care au inceput sa fie ridicate in anul 2630 i.Hr. In sit a a fost gasita si o piatra cu inscriptii similare celor de la Tartaria (accentuate in foto cu linii rosii punctate, pentru a fi mai usor observate), lucru care a intarit ipoteza ca tablitele sunt autentice, nu niste "facaturi".

 http://stiri.rol.ro

Scrisoare din lagăr: treziţi-vă!

 

A venit la Bucureşti scriitorul Boris Pahor, sloven, italian de origine slovenă, european, universal, spuneţi-i cum vreţi. Are 99 de ani şi ştie câte ceva despre viaţă. A intrat cu Neagu Djuvara (96 de ani) într-o dezbatere de idei cum nu prea mai au loc. Boris Pahor a spus aşa: „Libertatea este în continuare ceva ce trebuie cucerit. În capitalism, în plină criză, poţi să rămâi fără loc de muncă. Şi-atunci, ce faci cu libertatea, cum o gestionezi? De fiecare dată când spun asta, mi se spune că sunt de stânga. Trebuie însă să trezim oamenii, să stârnim o revoluţie, dar nu una prin revolte autodistructive. O revoluţie de catifea. Pentru că ceea ce se întâmplă astăzi cu cei care sunt nevoiţi să muncească din greu pentru a putea supravieţui de pe o zi pe alta nu înseamnă libertate". Am făcut un interviu cu Boris Pahor, în care a fost chiar mai transparent: „Fascismul, nazismul şi comunismul au fost înlocuite de dictatura capitalului". Domnul Pahor îi îndeamnă pe tineri să îşi apere demnitatea, să nu se vândă, să rămână drepţi în numele adevărurilor personale. Veţi comite, probabil, o nedreptate şi veţi confunda luciditatea cu marxismul. Vă priveşte. Eu îi dau domnului Boris Pahor toată dreptatea de care dispun.

Între timp, la Bruxelles tocmai se scrie viitorul nostru european. Va supravieţui Uniunea Europeană? Călătoresc prin Europa şi încerc să înţeleg. Dar mă tem. Mă tem, fiindcă am văzut şi la Viena, şi la Praga, şi la Dublin, şi la Paris, şi la Londra, şi la München, şi la Berlin, şi la Salonic, şi la Roma, şi la Varşovia, şi la Amsterdam, şi la Bruxelles, şi la Madrid, şi la Barcelona, şi la Lisabona, ba chiar şi în Sicilia, o majoritate învinsă. I-am văzut pe aceşti oameni: în zori, când plecau, dar şi în noapte, când se întorceau, cu speranţele tot mai îmbătrânite, înainte să se refugieze în cârciumi sau alte forme de trucare a realităţii. Disperarea prosperă, să ştiţi. În Budapesta am văzut cel mai trist om din lume. Mă gândesc adeseori la el. Sunt sigur că ştia. Avea privirea albastră şi pierdută a oricărui profet, iar eu, reporter ratat, depăşit, bătrân, voi regreta mereu că nu l-am întrebat „Şi acum?".

Majoritatea: oamenii care muncesc din greu ca să supravieţuiască de la o zi la alta, trataţi ca mamiferele multicopitate sau mai rău. Libertatea este anihilată prin metode complexe. În media, de pildă, se face, cu metodă, prin diluarea informaţiilor, prin banalizare, prin tratarea frivolă a esenţialului, prin falsa voce cu care sunt momite masele. Şi uite că, în acelaşi timp, Uniunea Europeană tremură din toate idealurile ei. Este vizibilă, fireşte, şi iluzia lipsei de iluzii. Nu mă ascund de această credinţă: Uniunea Europeană trăieşte într-un lagăr modern şi strălucitor, sub dictatura capitalului. Iar bugetul care se discută acum la Bruxelles are o miză mai complexă. Banii pot distruge binele, ştiţi? Un viitor în afara solidarităţii? Evul Mediu poate să reînceapă. Boris Pahor este naiv. Videocopiii nu se vor ridica, fiindcă nici nu îşi pot închipui ce urmează. Istoria, uitată, e gata de repetiţie. „Şi cum vom rezista?", l-am întrebat pe Boris Pahor. „Prin dragoste", mi-a răspuns.



Andrei Crăciun

Noah's Great Flood Part 1

Descoperire arheologică: fragment cu simboluri necunoscute

Reprezentanţii Muzeului Naţional Brukenthal (MNB) din Sibiu, care au realizat săpături arheologice preventive pe traseul viitoarei autostrăzi, tronsonul Sibiu-Orăştie, au anunţat miercuri, 31 octombrie, o nouă descoperire arheologică. Este vorba despre trei locuinţe care datează din jurul anului 6.000 î. Hr şi unde a fost găsit un fragment cu simboluri necunoscute, ceea ce se crede a fi o scriere veche ce nu a putut fi descifrată, după cum spun reprezentanţii muzeului.

Descoperile arheologice au scos la iveală un sit din primul val de neolitizare, spune directorul MNB, Sabin Luca. Sit-ul descoperit se datorează unor comunităţi care au venit de undeva din Macedonia sârbă şi Macedonia grecească, potrivit aceleiaşi surse.

Săpăturile au avut loc la nord de oraşul Miercurea Sibiului, pe Valea Gârbovei.

Au fost descoperite trei locuinţe din acea perioadă, alături de cuptoare şi mii de fragmente de ceramică, reprezentând obiecte folosite în viaţa de zi cu zi. Unul dintre fragmente a atras atenţia arheologilor. Este vorba despre o bucată de ceramică inscripţionată (foto). Simbolurile nu au putut fi interpretate.

"Eu sunt zguduit. Am organizat nu ştiu câte simpozione, am publicat volume internaţionale cu semne, simboluri, căutând să destructurez ideea după care în perioada asta existau sisteme de scriere. Eu tot timpul am zis că există sisteme de comunicare care nu înseamnă scriere, ci simboluri. În cazul acesta e ceva ordonat, cu simboluri variabile, dar nu este un ornament, e clar că este un sistem de punere a ceva într-o ordine", a declarat directorul Muzeului Naţional Brukenthal Sibiu, Sabin Luca.

Fragmentul respectiv a fost descoperit într-o locuinţă care a atras atenţia prin picturile găsite.

"Se leagă foarte mult de pictura care apare în acest moment în Macedonia. Nu prea găseşti în Transilvania astfel de fragmente pictate pentru că este o pictură care se exfoliază foarte uşor, se duce foarte uşor, se păstrează foarte greu în solul din Transilvania, doar în zone în care avem cenuşă în complexe. Majoritatea acestei picturi a fost găsită în jurul unui cuptor şi se pare că cenuşa din jurul cuptorului a păstrat mai bine şi lotul este un lot destul de mare de ceramică pictată", a declarat Cosmin Suciu, lector universitar la Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu (ULBS).

Săpăturile au fost realizate la o adâncime de aproximativ cinci metri. Arheologii sibieni estimează că în afara zonei cercetate mai există până la patru locuinţe precum cele descoperite în urma lucrărilor la autostradă.

Săpăturile au avut loc în perioada martie-iunie 2012.


sursa: http://www.ronduldesibiu.ro/educatie-cultura/Descoperire-arheologica--fragment-simboluri-necunoscute/

COMUNICAT

GRUPUL DE GANDIRE SI DE ACTIUNE
ROMANIA VIE
Catre societatea civila din Romania
Catre mass-media romana
Catre toti cetatenii Romaniei

Sambata, 20 octombrie 2012, echipa arheologica coordonata de Paul Damian, directorul adjunct al Muzeului National de Istorie al Romaniei din Bucuresti, a incheiat cercetarea sitului roman de la Sibot (Sibot 3), judetul Alba si a notificat in acest sens constructorul Strabag. Acesta a trecut la demolarea imediata si integrala a ruinelor, fapt ce ne-a fost confirmat ieri, 23 octombrie, de catre membrul Grupului de Gandire si de Actiune ROMANIA VIE, fondat de un grup de protestatari din Bucuresti, Piata Universitatii-zona Arhitectura, care s-a deplasat de urgenta in locatie si care va reveni cu fotografii de la fata locului.
Este de remarcat ca de sambata, 20 octombrie, pana luni, 22 octombrie, cand se pare ca a avut loc demolarea, nu a existat timpul fizic necesar intocmirii raportului final de cercetare, examinarii acestuia de catre Comisia Nationala de Arheologie, eliberarii recomandarii consultative a acesteia si redactarii si emiterii certificatului de descarcare de sarcina arheologica de catre Directia Judeteana de Cultura si Patrimoniu National Alba, din subordinea Ministerului, astfel ca desfiintarea vestigiilor s-a facut cu incalcarea flagranta a legii.
Tot marti, 23 octombrie, Alexandru Surcel din partea Grupului de Gandire si de Actiune ROMANIA VIE a avut o intalnire cu Paul Damian, discutia purtandu-se in biroul acestuia din incinta Muzeului National de Istorie al Romaniei (numit mai departe MNIR). Reproducem mai jos briefingul acestei discutii, cu remarci privind situatie de fapt constatata la Sibot si concluzii, care vor fi puse in bold.
Legat de Sibot, Paul Damian a confirmat ca cercetarea s-a incheiat sambata, 20 octombrie, fapt ce a fost notificat constructorului Strabag, cu care MNIR avea contract. Paul Damian a mai precizat ca a recomandat ingroparea in fundatiile autostrazii si nu demolarea unei parti a ruinelor, in special a zidurilor legate cu mortar- intrucat exista si ziduri legate cu pamant, mai greu de conservat odata expuse. Strabag ar fi acceptat de principiu, dar nu stia sigur daca recomandarea a fost respectata. Intrebat daca poate afla, a confirmat si a raspuns afirmativ la rugamintea noastra de a se interesa si a ne informa si pe noi. Suntem totusi rezervati daca ne va spune ceva si nu ramane decat sa asteptam. Intre timp, in urma deplasarii lui Adrian Lupu la fata locului stim ca Strabag nu a tinut seama de propunarea domnului director Damian.
Paul Damian a mai specificat ca obiceiul de a demola cu buldozerele fara a mai astepta eliberarea certificatului de descarcare de sarcina arheologica, pe raspunderea constructorului, imediat ce arheologii notifica sfarsitul cercetarii, este o practica curenta in Romania. El a admis ca acest fel de a proceda incalca prevederile legii, dar ca o nota generala atitudinea lui era una indulgenta, din motivele pe care le voi descrie mai jos.
Revenind la Sibot, Paul Damian a confirmat ca acesta nu era un sit inregistrat, chiar daca a fost strapuns de drumul national, intrucat acesta din urma a fost construit in anii '30 si '40, cand nu prea exista legislatie in materie de patrimoniu arheologic. De altfel, avand in vedere marimea si gradul de conservare a vicus-ului si cimitirului acestuia, cercetarea Sibotului a fost prelungita cu doua luni peste termenul convenit initial.
Per total, MNIR a avut in lucru pe tronsonul I Sebes- Orastie, unde antreprenor e Strabag, 11 situri arheologice, din care numai unui era cunoscut anterior. Din aceste 11 situri au fost recoltate peste 20 de tone de material arheologic.
Intre cele 11 situri s-a aflat si cel de la Tartaria afectat de autostrada, care nu este, asa cum am crezut initial, orasul neolitic, ci o asezare din prima epoca a fierului (Hallstatt), asadar tracica sau dacica timpurie.
Paul Damian a mai mentionat si alte situri foarte interesante din punct de vedere stiintific descoperite si cercetate ca efect al lucrarilor la A1, din care l-am retinut pe cel de la Uroiu, de langa Deva, actualmente un deal ce a format candva un ostrov al Muresului. Aici, la 6-7 metri sub nivelul solului- atat de adanc din cauza aluviunilor aduse de Mures in sute de ani-, au fost gasite bordeie dacice contemporane cu cetatile si orasele din munti, din perioada clasica a civilizatiei dacice, o descoperire rara in regiunile joase de podis sau campie, unde majoritatea asezarilor dacice, situate pe inaltimi mai usor de aparat sau pe maluri de rauri, au disparut in urma eroziunii naturale.
Per total, Paul Damian ne-a comunicat ca se estimeaza ca in medie la fiecare 100 km de autostrada exista 20-25 de situri arheologice. In mod cert el vede in constructia de autostrazi si in banii europeni absorbiti pentru asta o mare sansa pentru cercetarea arheologica, insistand ca in ultimii doi ani s-a cercetat si s-a descoperit cat in multi ani anteriori. A adus ca exemplu si Ungaria, unde, anterior Romaniei, constructia de autostrazi ar fi determinat un adevarat "boom" al arheologiei. Asta explica si indulgenta cu care el pare sa priveasca incalcarea legii de catre constructori gen Strabag si demolarea unor situri inainte de a exista toate actele cerute de lege; ca si Sabin Luca, Paul Damian a adus in discutie argumente ale constructorului, care nu constituie problema arheologului, precum termenele contractuale fata de dezvoltator.
Un input interesant a fost cel de pe parte procedurala. Paul Damian a confirmat ca pe baza raportului/rapoartelor de cercetare, Comisia Nationala de Arheologie face o recomandare, dar acesta e doar un organism consultativ. Prin urmare, Directiile Judetene de Cultura si Patrimoniu, din subordinea Ministerului, pot elibera certificate de de descarcare de sarcina arheologica care sa contrazica recomandarile Comisiei.
S-a atins in discutie si problema Rosiei Montane, unde Damian s-a aratat clar ca un "prieten" al proiectului miner, insistand ca acesta se va face si ca cercetarea galeriilor din masivul Calnic a fost una distructiva, arheologii fiind chemati sa faca cercetarea in perspectiva unei exploatari miniere si nu a parcului arheologic de care se vorbeste acum. El a mai insistat ca fara aceasta cercetare, nici nu s-ar fi stiut cate se stiu acum despre Rosia Montana.
Am mai discutat despre Valea Oltului, vechi drum roman punctat de numeroase situri, mai ales castre. Paul Damian a anuntat ca este foarte linistit in legatura cu aceasta zona, intrucat autostrada va trece la inaltime, unde este posibil sa se puna probleme de mediu, nu de arheologie, toate siturile fiind in vale.
O mentiune speciala a mai facut Paul Damian despre Micia, un castru asociat cu o importanta canaba, practic un oras, situat la Deva, care a fost ocolit de autostrada dupa multe insistente ale arheologilor, dar mai putin ca rezultat al acestora cat al calculelor economice determinate de durata prea lunga a cercetarilor. O alta poveste de succes este Pianu de Jos, unde 20 ha de oras neolitic si ceva epoca bronzului au fost cumparate si servesc doar ca islaz, activitate ce nu distruge vestigiile ingropate.
Paul Damian a mai amintit cum se mai ataca arheologii intre ei. De asemenea, in plan politic, desi a pomenit de cum au atacat Berceanu si Basescu arheologii ca "tin in loc" constructia autostrazilor, a gasit numai cuvinte de lauda pentru Andrei Plesu si, mai ales, Anca Boagiu.
In concluzie, avem de intreprins urmatoarele actiuni:
1. Plangere penala contra Strabag pentru demolarea ilegala a sitului Sibot 3.
2. De completat lista de cereri formulata in scrisoarea deschisa pe care o avem in lucru cu urmatoarele:
a. Inasprirea regimului legal al distrugerii de situri arheologice in absenta certificatului de descarcare de sarcina arheologica cu toate semnaturile si stampilele necesare.
b. Introducerea caracterului obligatoriu al recomandarilor Comisiei Nationale de Arheologie.
c. Transparenta lucrarilor Comisiei Nationale de Arheologie si a numirilor in aceasta, numai pe criteriu de competenta.
In incheiere, reiteram solicitarea formulata in petitia depusa de G.G.A. Romania Vie privind acordarea unei audiente de catre Ministrul Culturii si Patrimoniului National, domnul Puiu Hasotti.

Data: 24 octombrie 2012

GRUPUL DE GANDIRE SI DE ACTIUNE ROMANIA VIE

Ce-i (mai) unește pe români ?

Turnul Babel a fost o construcție menită să fie cea mai mare realizare a Babilonului, un turn uriaș unde întreaga omenire era unită, vorbind o singură limbă. Oamenii au hotărât că turnul lor să fie atât de mare încât vârful să ajungă la cer. Dumnezeu văzând ceea ce oamenii vor să facă și-a spus “sunt un singur popor și vorbesc o singură limbă și nimic nu-i va împiedica să facă ce și-au propus” și atunci Dumnezeu le-a încurcat limbile și oamenii nemaiputând comunica, s-au risipit care încotro și construcția a rămas neterminată…
Probabil că rădăcina tuturor relelor este dezbinarea… ca într-un turn Babel modern, românilor le-au fost încurcate “limbile” și nu se mai pot înțelege unul cu altul…
Nimic nu ne mai unește, nu mai avem nimic în comun, suntem doar grupuri care susținem, nici noi nu știm exact ce, de la ce s-a plecat, unde vrem să ajungem și ce se dorește.
Am uitat să mai fim un popor, nu mai suntem un popor… am ajuns să fim “împrăștiați” nu numai în lume, ci și în propria țara.
Îl întrebi pe unul sau pe altul ce vrea de fapt, ce dorește și îți răspunde că vrea binele, sau mai binele pentru popor (a se citi de fapt pentru el).
Ce înseamnă mai binele?
Știți cum se definește mai binele în ziua de azi? Nu în planuri economice viabile, nu în soluții sociale constructive și realiste, nu în locuri de muncă, nu în învățământ de calitate, nu în sănătate…
Mai binele la noi, în ziua de azi, se definește prin “orice e mai bine decât chiorul” pe de o parte și “orice e mai bine decât măscăricii aia doi” de cealaltă parte. Asta așa ca punct de pornire, după care urmează războiul civil virtual, în care fiecare încearcă să demonstreze de ce hoțul lui e mai puțin hoț decât hoțul celuilalt. Restul e doar escaladare de situații, de limbaj și de atitudine.
Se pare că e clar pentru toată lumea că toți sunt hoți, dar bătălia se duce în jurul ideii care e hoț mai mare. În final hoția unuia sau altuia ajunge să fie considerată o calitate doar pentru că e mai mică decât hoția adversarului. După alegeri ne batem cu pumnii în piept că hoțul nostru “a înfrânt”. Dar oare a înfrânt pentru că e hoț mai mic, sau dimpotrivă pentru că e hoț mai mare și-a furat mai bine în alegeri?
Nimic nu-i mai unește pe români, nici măcar ziua națională, nici măcar apartenența la un popor. Totul îi separă.
Acum nu mai ești român, ești uslaș sau băsist…
Acum nu mai ești român, ești regățean care-l consideră prost pe ardelean, sau ardelean care-l disprețuiește pe moldovean, sau îl consideră necivilizat pe oltean…
Acum nu mai ești român, ești pro sau contra profesorului de la Jean Monet…
Acum nu mai ești român, ești pro sau contra Oanei Zăvoranu…
Acum nu mai ești român, ești pro sau contra Antena 3…
Acum nu mai ești român, ești pro sau contra Mircea Cărtărescu…
Acum nu mai ești român, ești pro sau contra UE, Barosso, Reding…
Și mai presus de toate ești pro sau contra celui de lângă ține, în funcție de ce opinii are vis-a-vis de ale tale…
Am uitat sa mai fim români, suntem doar pro sau contra ceva, orice o fi și cu cât putem înjura mai mult și mai gros pe cel de lânga noi, cu atat suntem mai mulțumiți…
Cineva se bucură totuși că am uitat sa fim români. Cineva trage foloase de pe urma “neromânismului” nostru.
Acel cineva se numește generic “politicianul mioritic”.
Acum vreo doua mii de ani, Juvenal in Satirele lui, venea cu conceptul “pâine și circ”.
În esență ce vrea să spună chestia asta este că poporul renunță la dreptul său de a interveni în politică, mulțumindu-se doar cu “hrana și distracția” și în sens mai larg că tot ce au politicienii de făcut ca să poată să-și vadă liniștiți de “treburi” este să dea ceva de mâncare și ceva circ poporului.
Conform legii compensației, cu cât este mai puțină mâncare, cu atât trebuie mai mult circ. În condițiile actuale “mâncarea” s-a împuținat teribil, chestie la care au contribuit toate partidele, alianțele, frânturile, aripile, cioturile etc a tot ce constituie clasă politică în România.  Pe măsură ce “mâncarea” scade, crește nerăbdarea politicienilor de-a mai ciuguli ceva de pe ciolanul național. Pe de altă parte, în compensație trebuie circ, cât mai mult circ, că dacă nu, vine “prostimea”, vine vulgul și ne ia la întrebări , mă-nțelegi monșer?

Când o să învățam să găsim, sau să regăsim ce ne unește, nu ce ne dezbină, atunci și numai atunci o să se așeze lucrurile în matca bună și pentru neamul ăsta al nostru. Până atunci este doar ce se vede…





sursa : http://politicstand.ro/ce-i-mai-uneste-pe-romani/#more-2838

Regizorul Andrei Șerban crede că România este condusă de o adunătură de derbedei

Regizorul de teatru Andrei Șerban a declarat că „Anul Caragiale a fost «sărbătorit» în politică în vara asta din plin, mult mai intens decât în teatru: scena politică a arătat că țara e condusă de o adunătură de derbedei fără un dram de conștiință".
„Mă întreb alarmat dacă domnul Marga nu e cel pe care l-am cunoscut, ci poate un altul, din nou extaziat de Uniunea Sovietică şi de stahanovismul anilor '50", a mai declarat Andrei Șerban, referindu-se la actualul președinte al Institutului Cultural Român, declară Serban într-un interviu acordat „Revistei 22"
Regizorul a mai spus că „violența, scandalul și ridicolul mereu prezente la televizor pe cele trei Antene reflectă șocurile repetate ale vieţii noastre zilnice lipsite de eroism, de demnitate". Iată cele mai importante declarații ale lui Andrei Șerban, din interviul acordat lui Bogdan Ardeleanu. Articolul integral poate fi citit în Revista 22.
„Văd un spirit ruginit și greoi autohton care renaște, o proastă înțelegere a ideii de spirit național. Fiecare creator, atâta vreme cât e născut și crescut în România, are un anumit fel de a traduce ființa lui națională. Eu rămân un creator român și când pun în scenă la Metropolitan sau la Covent Garden, sau la Comedia Franceză, sau pun Oedipe al lui Enescu la Opera din București".
„Eu citesc ziarele românești ca un exercițiu de amuzament. În general însă, și din păcate, media nu mai informează, iar în România jumătate din informațiile pe care le primești sunt îndoielnice, dacă nu de-a dreptul mincinoase. E aceeași goană după un senzațional care se consumă în câteva secunde, până la următoarea informație. Toată gama de posibilități care se oferă consumatorului îi stă la dispoziție: reaua credință, mitocănia, șmecheria sunt exprimate voios și trufaș peste tot, pe Internet, la televiziune, în presă, iar oamenii, ca să-și satisfacă nevoia de a fi împreună cu alți oameni, preferă restaurante și cluburi, dacă au bani, mai puțin teatrul“.
Ce credeți despre programul enunțat de noul președinte al ICR, d-l Andrei Marga, sub titlul Sincronizarea ICR? „Drept să spun, nu am avut răbdare să citesc ce a scris Andrei Marga. Mi se pare, deocamdată, o înșiruire de fraze vetuste și înghețate, un pas mare înapoi. Nu înțeleg de ce a fost nevoie de o schimbare realizată nedemn, cu atâta brutalitate, mai ales a unei instituții care funcționa foarte bine“. (...)
„Cât despre domnul Marga, l-am cunoscut cu ani în urmă la Cluj, fiind invitat chiar de domnia sa pentru a-mi înmâna titlul Doctor Honoris Causa la Universitatea „Babeș-Bolyai". Am petrecut o seară agreabilă împreună, am vorbit despre religie, filosofie, mi-a lăsat o impresie bună, iar după aceea, plimbându-ne prin campus, mi-a propus să construiască un spațiu de teatru experimental unde să am mână liberă să fac ce vreau eu. Mi s-a părut extraordinar de generos gestul lui atunci, dar acum, când aud că la ICR el vrea să blocheze tot ce e inovator și experimental, ca să ne ducem înapoi, mă întreb alarmat dacă domnul Marga nu e cel pe care l-am cunoscut, ci poate un altul, din nou extaziat de Uniunea Sovietică şi de stahanovismul anilor '50


sursa:    http://www.agentia.org/anchete/regizorul-andrei-erban-crede-c-rom-nia-este-condus-de-o-adun-tur-de-derbedei-37597.html

Stopați atentatul la istoria străveche a neamului!

06/10/2012

Destinatar: Academiei Române, Guvernul României, tuturor românilor patrioți

Am luat act cu durere de lucrările la autostrada A1 și sprijinim inițiativa patriotică a Grupului România Vie (cf. Valentin Roman foto și video Grupul Romania Vie, galerie foto completă AICI).Doar cei care n-au habar de însemnătatea unei istorii străvechi precum a traco-daco-geților pot iniția lucrări de asemenea anvergură demolatoare! O dovadă mai clară a imposturii politice și economice din partea celor aflați vremelnic la putere în România nici că se poate imagina! Toți intelectualii treji ai momentului, toți oamenii de cultură, toți cetățenii acestei suferinde țări sînt chemați să semneze acest demers de STOPARE IMEDIATĂ A LUCRĂRILOR DISTRUCTIVE DIN ZONA TURDAȘ-TĂRTĂRIA-CRISTIAN!Cei care nu știu, ignoră ori sfidează ISTORIA acestei țări, nu au nici dreptul să lucreze și să fie plătiți pentru munca lor în România! Strămoșii noștri, conduși de voievozi patrioți care și-au jertfit nu numai liniștea și averile, ci chiar și viețile pentru binele comun, s-ar răsuci în morminte asistînd la nepăsarea noastră! Să ne unim, dar, în numele adevărului istoric, pentru a stopa imediat pripitele și distructivele lucrări la autostrada A1!

Autor: Mihai FLOAREA

DACA DORITI SA SEMNATI : http://www.petitieonline.ro/17220143

Autostrada A1 ingroapa istoria - Sibot, Alba

Turdas, Sibot, Tartaria sunt doar cateva din localitatile pe unde, deloc intamplator, a fost stabilit traseul autostrazii Sibiu-Nadlac (A1). Situri arheologice, unele cunoscute de peste 150 de ani, cu asezari stravechi de o importanta colosala, din neolitic pana la epoca romana, vor fi ingropate definitiv sub asfalt si beton. Peste cateva saptamani se va vedea numai in poze ce a fost odata acolo. Arheologii se grabesc sa fuga din calea "progresului" si dau fara sa clipeasca avizele de descarcare arheologica. Este incredibil sa-l auzi pe directorul Muzeului Brukenthal, Sabin Luca, cel care s-a ocupat de multe din siturile respective, spunand ca nu e cazul sa se devieze autostrada si nici macar sa se intarzie lucrarile. Muzeele si-au luat material cat sa-si umple camarile si nu mai conteaza ce se intampla cu cele mai vechi si mai mari asezari descoperite in sud-estul Europei. Locurile unde a aparut prima data scrisul in lume se vor "conserva" definitiv in fundatia noii autostrazi.Se stia ca valea Muresului a fost locuita neintrerupt din neoliticul timpuriu si fix pe acolo trebuia sa treaca autostrada, nici un metru mai pe-alaturi. De situl neolitic de la Turdas se stia din 1850, dar autostrada nu si-a gasit loc decat prin cei cativa zeci de metri dintre DN7, calea ferata si Mures. Dupa ce am citit in ziar despre noua descoperire am fost sa vedem cu ochii nostri, dar deja era prea tarziu, fusese turnat chiar si asfaltul in unele locuri. La Sibot, asezarea romana era taiata in doua de DN7, nu se putea sa nu se stie ca e acolo, dar autostrada vine sa o ingroape pe toata lungimea. Culmea e ca A1 merge paralel cu DN7 pana exact in locul unde e situl arheologic, acolo traverseaza drumul national, rade istoria, trece peste raul Cugir si dupa numai 400m se intoarce la sud de DN7. O fi prostie, rea-vointa, nepasare, interese ascunse, nu stim, cert e ca trebuie construite doua pasaje inutile pentru ca A1 sa se incalece de doua ori cu DN7, pe o distanta de numai 400m, doar pentru ca sa treaca si peste situl arheologic. Credem ca acest caz arata cel mai bine "respectul" de care se bucura istoria acestei tari. In unele cazuri, o deviere de 10-20 de metri ar fi fost de ajuns ca sa se evite distrugerea unor importante situri, dar Ministerul Culturii si muzeele care coordoneaza santierele arheologice se pare ca raspund, ca si in alte cazuri (vezi Rosia Montana), doar la comenzi politice si/sau spagi consistente.Dupa 20 de ani de batut pasul pe loc, se contruieste cu o graba suspecta o autostrada care trece exact prin locurile unde s-a dezvoltat cea mai veche civilizatie din partea asta de lume

sursa:http://www.facebook.com/RomaniaVie?ref=ts&fref=ts

Arheologii au descoperit cea mai veche aşezare dacică din nord-vestul României

După 8 ani de săpături pe traseul viitoarei Autostrăzi Transilvania, arheologii orădeni au făcut cea mai importantă descoperire tocmai în ultimul loc în care mai puteau găsi ceva. La Biharia au săpat după metoda punct ochit-punct lovit. Căci, pentru prima oară, aici s-a folosit cea mai modernă metodă de prospecţiune - magnetometria, un fel de "radiografie" a subsolului.

Aşa s-au găsit urmele celei mai vechi civilizaţii dacice din Ţara Crişanei, de acum 2.600 de ani. Istoricii spun că descoperirea e extrem de valoroasă, dovedind că dacii, strămoşii neamului românesc, au trăit în spaţiul transilvan încă din preistorie.

Opt ani de săpături

Conform Legii 378/2001, privind protecţia patrimoniului arheologic, la fel ca pentru orice construcţie, lucrările la autostradă nu puteau avea loc fără aşa-numita descărcare de sarcină arheologică pe care trebuie s-o dea constructorului specialiştii Muzeului Ţării Crişurilor, după scoaterea la lumină a tuturor eventualelor vestigii îngropate în pământ.

Primele prospecţiuni pentru tronsonul bihorean de autostradă au început în 2003, iar un an mai târziu arheologii au deschis primele şantiere în zonele unde, pe baza experienţelor anterioare, se bănuia că există urme ale vechilor civilizaţii. De atunci şi până în prezent s-a lucrat la descărcarea de sarcină arheologică în satele Margine, Poiana, Abram, Sălard, Fegernic şi Cauaceu. Doar şantierul din Biharia a

fost amânat 8 ani, din cauza lipsei banilor, săpăturile începând în aprilie şi fiind încheiate acum o lună.

Dacii din porumb

Pentru prima oară, la Biharia s-a folosit prospecţiunea geofizică, cea mai modernă metodă de cercetare. "Am utilizat magnetometre, cu care putem «radiografia» subsolul, găsind cu precizie locul şi dimensiunea vestigiilor îngropate - locuinţe, vetre de foc, unelte, arme, vase şi chiar rămăşiţe umane", spune arheologul Sorin Bulzan (foto), şeful şantierului.

Arheologii au săpat două luni la marginea Bihariei, pe o tarla cu porumb, găsind urmele unor civilizaţii din patru epoci. Prima şi cea mai veche aşezare umană descoperită e din neolitic şi arată că aici au trăit oameni încă de acum 7.000 de ani. A doua descoperire a fost, însă, cea mai importantă. La 2 metri sub pământ s-au găsit două bordeie şi multă ceramică, asemănătoare celei tracice şi despre care s-a crezut, iniţial, că provine din anul 1.200 înainte de Christos. Pe baza studiilor ştiinţifice şi comparând vestigiile cu cele din alte epoci, specialiştii au ajuns la o datare mai exactă, concluzionând că aşezarea a fost populată, de fapt, de un grup de daci timpurii care au trăit acum 2.600 de ani.

"E cea mai veche civilizaţie dacică descoperită până acum în Crişana", spune Bulzan. Din cele două locuinţe au mai fost scoase la lumină scheletul unei femei şi cel mai valoros obiect găsit pe şantierul Autostrăzii: un idol reprezentând o figură feminină, folosit la ritualuri magice de fertilitate, făcut din lut ars şi având o dimensiune de 15x7 cm. După restaurare, piesa va fi prezentată în colecţia obiectelor dacice descoperite sub autostradă, ce va fi expusă după redeschiderea Muzeului. În fine, tot la Biharia, arhelogii au mai descoperit şi locuinţe celtice şi romane, vechi de 1.500-1.700 de ani.

Dovadă de continuitate

Vestigiile descoperite demonstrează că dacii sunt mai "vechi" cu 300 de ani în teritoriul actualei Ţări a Crişanei faţă de ceea ce credeau istoricii până acum. "Urmele cele mai timpurii se credea că sunt cele descoperite în Poiana, datând din anii 250-300 înainte de Christos, dar vestigiile descoperite acum datează din jurul anilor 600 înainte de Christos", explică Bulzan.

Descoperirea este foarte valoroasă, dovedind că civilizaţia dacică s-a dezvoltat în Transilvania încă din preistorie. "Sunt mărturii incontestabile că primii daci au trăit aici mult mai devreme decât se credea şi că şi-au menţinut continuitatea până la formarea poporului român", spune directorul Muzeului Ţării Crişurilor, Aurel Chiriac (foto).

Locuinţele nu au putut fi salvate, neavând vreo structură ce putea fi recuperată şi apoi eventual restaurată. Aşa că arheologii au lăsat bordeiele dacilor acolo unde le-au găsit.

Sursa: http://www.ebihoreanul.ro

Cea mai veche urmă a civilizaţiei antice pe teritoriul României

O echipă formată din arheologi şi studenţi români şi germani a făcut o descoperire foarte importantă în zona Dealului Guran din comuna Peştera. În urma excavărilor efectuate de aceştia au fost găsite vestigii ce provin din Paleolitic şi care datează de acum 380.000 de ani.

Descoperirea făcută recent de arheologi şi studenţi din România şi Germania în comuna Peştera este unică în istoria poporului român. Potrivit primarului Valentin Vrabie, pe raza comunei a fost găsită cea mai veche urmă lăsată de civilizaţia antică pe teritoriul României.

„S-au făcut probe anul trecut, iar de două săptămâni se fac săpături pe Dealul Guran.Uneltele rupestre găsite în această zonă aparţin unei civilizaţii din Paleolitic, datând de acum 380.000 de ani", a punctat şeful autorităţii locale. Primarul a menţionat că vestigiile vor fi expuse la muzeul din localitate recent înfiinţat. Primarul se declară bucuros de prezenţa acestor vestigii, care îi vor atrage cu siguranţă pe turişti în localitate.
„Această descoperire reprezintă încă un punct extrem de important pentru comuna Peştera. Ne-am propus transformarea comunei într-o zonă turistică de interes naţional, iar prezenţa acestor vestigii se adaugă la multe alte viitoare atracţii", a menţionat primarul Valentin Vrabie

Descoperire arheologica senzationala la Iasi

 Descoperirea facuta de un profesor intr-o localitate din judetul Iasi naste uimitoarea intrebare: primele forme de scriere din istoria lumii au fost folosite de o populatie care locuia pe aceste meleaguri? • Este vorba de doua tablite din piatra, ce prezinta inscriptii vechi de mii de ani  • "Cele doua tablite de piatra descoperite de mine in localitatea Handresti au o inscriptie care se aseamana cu «alfabetul» getilor! Ele par a fi ca cele de la Tartaria (vechi de peste 5.500 ani - n.r.). In viitor, specialistii vor descifra scrierea si vechimea lor pentru a stabili adevarul istoric. Mai mult, am descoperit si unelte din silex care sunt unice in aceasta zona. Cercetatorii vor merge tocmai in Ucraina pentru a vedea despre ce este vorba", dezvaluie Mihai Vasilencu

Descoperire unica si revolutionara la nivel mondial facuta de un arheolog iesean. Zilele trecute, profesorul Mihai Vasilencu a gasit, in localitatea Handresti, comuna Oteleni, o serie de tablite cu inscriptii misterioase. Alaturi de acestea au fost scoase la iveala si o serie de unelte din silex (n.r. - o varietate de cuart microcristalin sau criptocristalin gasit în creta) care nu par sa provina din aceasta parte a lumii. Deja, cercetatorii au inceput sa demareze investigatii de amploare pentru a descifra originea acestora.

Alfabet vechi de mii de ani 

Pasiunea si dorinta de a cunoaste trecutul acestor teritorii, alaturi de multa munca si talent l-au ajutat pe tanarul profesor Vasilencu sa faca aceasta descoperire senzationala. Este foarte probabil ca inscriptiile de pe tablitele gasite de istoric sa reprezinte o forma de scriere asemanatoare cu cea de la Tartaria, veche de peste 5.500 ani sau cu un alfabet al getilor (popor tracic, care în jurul anului 339, inainte de Hristos, locuia pe ambele maluri ale cursului inferior al Dunarii - n.r.). "In aceasta vara am continuat sa dau atentie vestigiilor care se afla pe teritoriul si împrejurul satului Hândresti din judetul Iasi. Aceasta preocupare a mea este legata de faptul ca aceasta zona este putin cunoscuta din punct de vedere istoric dar este foarte bogata în vestigii ce apartin Neoliticului, Eneoliticului, Bronzului sau Epocii Fierului. Unele piese atrag atentia de la o prima vedere datorita raritatii si frumusetii lor. Înca de la început mi-au atras atentia doua tablite de piatra ce au o inscriptie care se aseamana mai mult cu  «alfabetul getilor», la o prima vedere dar si cu tablitele de la Tartaria. Poate fi vorba si de o forma de scriere paleocrestina. Specialistii probabil vor descifra scrierea si vechimea ei pentru a stabili adevarul istoric. Aceste tablite au forma dreptunghiulara. Interesant este faptul ca aceste tablite provin dintr-o asezare din jurul satului Hândresti. Alte piese remarcabile gasite de mine sunt si doua nuclee de silex de marimi impresionante, cel mai mare are o lungime de 18 centimetri si o latime de opt, lame de silex, topoare de silex, topoare de piatra cu perforatie, de tip ciocan, fusaiole, greutati si capete de piatra ce erau atat ale unor maciuci, daltite, razuitoare, vârfuri de lance si sageata sau râsnite. Aceste piese provin din mai multe asezari si din perioade de acum peste trei mii de ani", dezvaluie Mihai Vasilencu. 

Vechi drum comercial ce mergea in nordul Europei

Conform datelor preliminare, se pare ca in aceasta zona exista, acum mii de ani, un drum comercial important ce facea legatura intre zona Moldovei si Ucrania, Polonia sau nordul Europei. Astfel, tocmai pentru a se realiza o cercetare de amploare, prof. univ. dr. Dumitru Boghian de la Universitatea Stefan cel Mare din Suceava va pleca in tara vecina pentru a se consulta in legatura cu vestigiile de la Handresti. "Profesorul Boghian, seful catedrei de Istorie Veche de la Universitatea din Suceava, va merge in Ucraina pentru a face cercetari in legatura cu ce am descoperit eu la Handresti. Eu vreau sa va spun ca aceste nuclee de silex nu sunt originare din aceasta zona. Aici, acum mii de ani, era un drum comercial important si aceste obiecte ar putea fi aduse din tara vecina ca obiecte de schimb. Eu, ca profesor de istorie al Scolii Generale din Oteleni, locatia Hândresti, m-am gândit sa amenajez si un spatiu muzeal în cadrul scolii pentru a-l folosi si în scop didactic. Am primit tot sprijinul autoritatilor, astfel ca am reusit în toamna aceasta sa amenajez un mic muzeu care va contribui la dezvoltarea interesului elevilor pentru izvoarele Istoriei Vechi. Am facut si un parteneriat de colaborare între Universitatea Stefan cel Mare din Suceava si Scoala Oteleni", spera ambitiosul profesor.

Nu e la prima descoperire

Dincolo de toate acestea trebuie mentionat ca, la inceputul acestui an, Vasilencu a mai facut o descoperire de senzatie. Atunci, gasirea unei serii de vestigii, vechi de peste 5.000 de ani, arata ca in zona Handresti - Oteleni exista dovezi ale civilizatiei umane ce ajung pana in Epoca Bronzului (4.500 - 5000 de ani i.Hr. - n.r.). "Atunci, in urma cercetarilor de suprafata am gasit foarte mult material arheologic, respectiv statuete zoomorfe sau antropomorfe, ceramica de trei tipuri: fina, semifina, grosiera. De asemenea, am gasit si urmele locuintelor, acestea fiind de forma dreptunghiulara, cu podina din lutuiala arsa, cuptoare de ardere a ceramicii, suflatoare, fusaiole, topoare de piatra sau varfuri de lance si de sageata din silex. Asezarea neolitica, de aici, se intinde pe aproximativ sase kilometri", concluzioneaza profesorul.

Teritoriu cercetat de marii arheologi ai Romaniei

Vasilencu are in plan sa realizeze, in viitor, si o monografie a satului Handresti. In plus, vrea ca istoria locului sa fie cunoscuta la nivel national. "Eu vreau sa realizez si monografia satului Hândresti si, in acest sens, am cercetat aceasta localitate folosind izvoare scrise dar am încercat sa cunosc si vechea vatra  Astfel ca, în primavara acestui an, facând unele cercetari de teren mi-am dat seama ca aici sunt asezari foarte vechi ce apartin mai multor epoci istorice si care ajung pana acum cinci mii de ani. De asemenea, in urma prospectiunilor arheologice am reusit sa adun mai multe vestigii, din mai multe zone ale satului, si din perioade istorice diferite în scopul realizarii unui «repertoriu arheologic». Sper, cu ajutorul unor specialisti, sa pot face o periodizare cât mai verosimila a asezarilor. Ca un exemplu pentru faptul ca marii arheologi ai Romaniei s-au interesat de zona este legat de anii 1949 - 1950. Atunci, o comisie formata din Radu Vulpe, Hortensia Dumitrescu sau Vladimir Dumitrescu si altii au cercetat aici", spune acesta. 


Valentin HUTANU

BUNA ZIUA IASI

Lecţia de zbor

Mai întâi îţi strângi umerii,
mai apoi te înalţi pe vârful picioarelor,
închizi ochii
...

refuzi auzul.
Îţi spui în sine:
acum voi zbura.
Apoi zici:
Zbor
Şi acesta e zborul.

Îţi strângi umerii
cum se strâng râurile într-un singur fluviu.
Îţi închizi ochii
cum închid norii câmpia.
Te-nalţi pe vârful picioarelor
cum se înalţă piramida pe nisip.
Refuzi auzul,
auzul unui singur secol,
şi-apoi îţi spui în sinea ta:
acum voi zbura
de la naştere spre moarte.
După aceea zici:
Zbor
Şi acesta e timpul.

Îţi strângi râurile
cum strângi umerii
te înalţi pe behăitul caprelor
Zici: Nevermore.
Şi apoi:
fâlf
dai din aripile altcuiva;
şi apoi
eşti el,
iar el
este pururi altcineva.

(Nichita Stanescu)

de pe         :  

273 de locuri pe care trebuie să le vezi înainte să pleci din România

Descoperire arheologica inedita la Ulpia Traiana Sarmizegetusa

O locuinţă aparţinând unui demnitar roman din secolul al II-lea, aflată sub Templul lui Iupiter şi al Triadei din Capitoliu, a fost descoperită în situl istoric de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa de o echipă de arheologi clujeni condusă de prof.univ.dr. Ioan Piso, informeaza comunicatul Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane (MCDR) Deva, citat de Agerpres.

Pereţii locuinţei sunt acoperiţi de o frescă viu colorată care prezintă elemente vegetale, dar şi alte motive care urmează să fie identificate, fiind cunoscut faptul că romanii aveau o înclinaţie deosebită pentru a-şi împodobi casele, atât la exterior, dar mai ales la interior.

'Renumitele fresce care înfrumuseţau pereţii interiori, reprezentând natura, scene mitologice sau chiar valorile filozofice sau morale ale proprietarului, s-au transmis şi caselor de la Sarmizegetusa. Locuinţa descoperită de dr. Ioan Piso şi echipa sa a aparţinut unui demnitar deoarece beneficia de aducţiune de apă. (...) Pe pereţii accesibili ai acestei încăperi s-au găsit câţiva metri pătraţi de frescă, iar din dărâmătură s-au scos bucăţi mari de tencuială pictată. Dintre toate descoperirile arheologice, fresca este cea mai sensibilă şi mai supusă degradării', se arată în comunicat.

Prof. Ioan Piso a solicitat sprijinul Comisiei Naţională a Monumentelor şi Siturilor Istorice şi al poliţiei locale pentru protejarea descoperirii. După părerea reputatului arheolog, fresca nu poate fi conservată la faţa locului, fiindcă s-ar afla în permanent pericol. De aceea, este nevoie ca aceasta să fie păstrată în muzeul din localitatea Sarmizegetusa, acesta fiind una dintre secţiile MCDR Deva.

'Ce ne rămâne de făcut este conservarea acestei fresce despre care, asemenea frescelor de la Pompeii şi Herculaneum, putem afirma că se poate încadra fără nicio îndoială în capodoperele geniului. Din nefericire, neştiinţa sau indolenţa românilor, au făcut ca în decursul timpului să se piardă fresce deosebit de valoroase, bătrânii locului povestind că pe zidurile romane văzuseră 'zugrăveli' de un stat de om cu flori şi 'îngeri'. Sperăm doar ca lecţia trecutului să ne înveţe să nu repetăm aceleaşi greşeli şi în prezent', se menţionează în comunicatul MCDR Deva.

În procesul de evaluare şi restaurare al frescei au fost implicaţi mai mulţi specialişti. Aceştia au întreprins deja demersurile necesare obţinerii avizelor şi fondurilor cerute de operaţiunile de transport, restaurare şi valorificare, expunerea frescelor publicului vizitator urmând să fie făcută la Muzeul de Arheologie de la Sarmizegetusa.





sursa:   http://www.hotnews.ro/stiri-cultura-9511717-descoperire-arheologica-inedita-ulpia-traiana-sarmizegetusa.htm

Adoptă o casă la Roşia Montană

Programul Adoptă o casă la Roşia Montană, iniţiat de Asociaţia Alburnus Maior în parteneriat cu Asociaţia ARA (Arhitectură. Restaurare. Arheologie), se află în plină derulare cu sprijinul şi implicarea voastră! Avem câteva noutăţi pe care dorim să vi le împărtăşim cu bucurie: 1. Primul stagiu de voluntariat desfăşurat în Roşia Montană prin implicarea Service Civil International a avut rezultate foarte bune! Între 3 şi 16 august 17 voluntari din 10 ţări europene au participat la lucrările de conservare şi restaurare a unor clădiri istorice din Roşia Montană, aflate în curs sau iniţiate cu acest prilej. Implicarea participanţilor în lucrările de conservare şi restaurare – dar şi în viaţa comunităţii – a fost intensă şi a dat rezultate excelente, atât în ceea ce priveşte protejarea clădirilor la care s-au desfăşurat lucrările, cât şi în privinţa relaţiilor stabilite cu oamenii din Roşia Montană şi cu echipa de organizare. Voluntarii care au participat la acest stagiu au sosit din Belgia, Cehia, Franţa, Germania, Italia, Irlanda, Olanda, Polonia, România şi Spania. Mai multe detalii şi fotografii puteţi găsi aici. 2. Lucrările continuă zilele acestea sub coordonarea specialiştilor ARA şi cu ajutorul meşterilor locali: zidul prăbuşit al casei tradiţionale din Ţarina este refăcut iar pentru anexa casei parohiale unitariene s-a început refacerea şarpantei. Câteva fotografii şi mai multe detalii găsiţi aici. 3. Un al doilea stagiu de voluntariat se desfăşoară în perioada 1 - 15 septembrie 2012, concomitent cu a şasea Şcoală de Vară ARA: Roşia Montană: resurse tradiţionale locale şi tehnologie contemporană în slujba protejării patrimoniului. Mai multe detalii despre programul şcolii de vară puteţi găsi aici. 4. Avem bucuria de a vă anunţa că începând de săptămâna aceasta a devenit funcţională donarea prin sistem PayPal. Detaliile le găsiţi pe site-un nostru, aici. Vă reamintim că puteţi sprijini acest program de conservare-restaurare şi prin donarea de materiale, unelte sau servicii. Lista completă o puteţi consulta aici. De asemenea, promovarea acestui program pe căile pe care le aveţi la dispoziţie ne ajută să facem cunoscute intenţiile şi realizările noastre. Vă mulţumim pentru implicare! Echipa Adoptă o Casă la Roşia Montană

Ne face plăcere să vă anunţăm că RAC (Consiliul Român pentru Puiblicitate) a decis în urma unor reclamaţii ce aveau ca obiect spotul Salvaţi Roşia Montană în care protagonist este Dragoş Bucur, că acest clip respectă reglementările impuse de forul sesizat. Clipul video care a impresionat România poate fi vazut aici. Astfel, Comitetul Etic al RAC, întrunit în şedinţă în data de 24 august 2012 a analizat cazul şi a decis că nu se încalcă prevederile Codului de Practică în Publicitate elaborat de RAC. Menţionăm că în urmă cu câteva luni acelaşi for a deliberat în mod identic referitor la spotul Salvaţi Roşia Montană care o avea ca protagonistă pe Maia Morgenstern. Mulţumim încă o dată Papaya Advertising pentru iniţiativă şi salutăm profesionalismul Consiliului Român pentru Publicitate. Informează-te pe: http://rosiamontana.org/ http://www.rosiamontana.net/ http://fanfest.ro/

Roșia Montană, zonă liberă de cianuri

Proclamație: Roșia Montană, zonă liberă de cianuri

Peste 4000 de participanți au fost prezenți între 15-19 august la FânFest. Cea de-a șaptea ediție a festivalului a sărbătorit 10 ani de la Declarația de la Roșia Montană, prima manifestare a solidarității cu localnicii ce se opun proiectului minier. Ani mai târziu, campania Salvați Roșia Montană a devenit simbolul spiritului civic și activist în România, mesajul Ținem munții în loc. Roșia Montană rezistă prin cultură! regăsindu-se în stradă, în piețe sau în lucrările artiștilor.

La finalul unui program foarte extins ce a inclus muzică, teatru, literatură, proiecții de filme, tururi ghidate, expoziții, activități recreative și un forum de activism, FânFest s-a încheiat cu Piața Solidarității – Marea Adunare de la Roșia Montană. Sute de oameni, inclusiv reprezentanți ai protestelor din iarnă din Piața Universității, au fost prezenți, alături de locuitori ai Roșiei Montane la momentul emoționat al citirii Proclamației ce au declarat Munții Apuseni – zonă liberă de cianură.

Proclamația de la Roșia Montană – 19 august 2012

Noi, cetăţeni liberi ai României, trăind în armonie cu natura, respectând patrimoniul naţional, istoria românilor şi urmele lăsate de strămoşii noştri pe aceste locuri, având respect faţă de valorile democratice, faţă de legile scrise ale statului, dar şi faţă de legile nescrise ale bunei convieţuiri între oameni, pe deplin conştienţi că trebuie să lăsăm generaţiilor viitoare o ţară mai curată şi mai demnă, declarăm:

Roşia Montană este şi va fi o zonă liberă de cianură!

Roşia Montană este şi va fi o zonă liberă de corupţia politică, de planurile corporaţiilor şi de interesele oligarhiei de partid şi de stat!

Roşia Montană este şi va fi un exemplu de mândrie şi demnitate în istoria modernă a României! În acest loc, oameni liberi, din întreaga ţară, vor schimba, definitiv, imaginea potrivit căreia suntem un popor uşor de condus, de manipulat şi de subjugat. În acest loc, am demonstrat şi vom demonstra că în România mai există oameni ce nu pot fi cumpăraţi, oameni a căror demnitate nu poate fi călcată în picioare, oameni cu principii şi valori autentice, care n-au stat şi nu vor sta niciodată la mila politicienilor şi a corporaţiilor multinaţionale!

Roşia Montană nu merită distrugerea sa totală, prin proiectul de minerit cu cianuri al RMGC! La Roşia Montană există oameni care au dovedit şi dovedesc faptul că există alternative de dezvoltare durabilă, turismul cultural şi cel ecologic fiind două dintre ele. Frumuseţile Roşiei Montane reprezintă aurul său, bogăţia sa principală!

Refuzăm ca Roşia Montană să devină scena unui nou jaf naţional, prin care una din resursele strategice ale României este înstrăinată!

Roşia Montană îşi merită locul în Patrimoniul UNESCO, ca şi loc ce păstrează 2000 de ani de cultură şi tradiţie! Cerem ferm Ministerului Culturii demararea imediată a procedurilor în acest sens şi recuperarea de la compania RMGC a caselor de patrimoniu înstrăinate.

La Roşia Montană, continuăm tradiţia celor care, de-a lungul istoriei noastre, de la Horea şi Avram Iancu până la luptătorii anti-comunişti din munţi şi eroii din decembrie 1989, au luptat pentru libertăţile şi drepturile individuale, pentru respectul faţă de om. Nu doar exemplul lor ne dă curaj, ci şi exemplul zecilor de mii de comunităţi din întreaga lume, care se revoltă împotriva distrugerilor puse la cale în numele lăcomiei, al banului şi al progresului tehnologic. Aici, la Roşia Montană, aducem împreună demnitatea de cetăţean român cu demnitatea de cetăţean european; respectul faţă de eroii naţiunii cu respectul faţă de toţi cei care, în lume, astăzi, luptă la fel ca noi; grija faţă de pământul patriei cu grija faţă de întreaga planetă; apărarea patrimoniului cultural naţional cu apărarea patrimoniului cultural universal.

Roşia Montană nu va dispărea niciodată şi vom lupta până la capăt şi cu orice preţ pentru apărarea ei!

"Venus din Tomis" – povestea unei descoperiri

În sala „Tezaur” a Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa, poate fi admirată în aproape toată splendoarea ei, “Venus din Tomis”. „Aproape”, pentru că după cum ne-a obişnuit, braţul stâng îi lipseşte de la umăr, din celălalt fiind lipsă mâna, iar piciorul stâng a rămas undeva în aer, rupt, într-o mişcare neterminată de 19 secole.
Multă lume i-a admirat formele perfecte albe, strălucitoare, decupate cu artă dintr-un bloc de marmură albă, însă nu multă lume îi ştie şi povestea. Zaharia Covacef, cercetător ştiinţific, ne-a spus-o zâmbind cu o oarecare mândrie firească, deoarece statuile astea sunt ca şi copiii ei - le-a periat şi le-a studiat pe fiecare-n parte, cu multă grijă. Capul Venerei nu se ştie când a fost separat de trup, în secolele ce-au trecut peste ea, dar a fost găsit cu 31 de ani înainte de a i se găsi şi corpul.
Descoperirile arheologice, în peninsulă, sunt oarecum la voia întâmplării. Ridicarea Constanţei pe ruinele vechiului Tomis nu permite efectuarea unor cercetări sistematice prin care să se urmărească pas cu pas reconstituirea imaginii vechii cetăţii. Iar „voia întâmplării” intervine ori de câte ori se mai produc lucrări utilitare în zonă. Se poate spune că şansa unor importante obiecte de tezaur de a ieşi la lumină - sau mai bine zis, şansa noastră de a pune mâna pe ele - ţine, de exemplu, de efectuarea lucrărilor de canalizare.
Cam aşa s-a întâmplat şi în anul 1973, când, în timp ce se săpau şanţurile pentru cabluri de telefonie, s-a găsit capul Afroditei. Cercetătorul Zaharia Covacef a luat-o în primire şi, îndepărtarea stratului de pământ a scos la iveală un chip divin. Capul a fost expus în vitrina muzeului lângă alte trei capete găsite tot în zona peninsulară. Doar atât li se dezvăluise Afrodita arheologilor. „Nu ştiam cărui tip aparţine această Veneră”, povesteşte cercetătoarea Zaharia Covacef. Dacă e Venus Pudica (cea care încearcă a-şi acoperi nuditatea), Genetrix (de obicei pe lângă Eros sau cu el în braţe, simbolul fertilităţii şi-al maternităţii), sau Anadyomene (tip din care au evoluat celelalte două, cu care se pot combina, ce sugerează natura marină a zeiţei - creată din spuma mării).
În 2004, cu ocazia reabilitării conductei de canalizare din peninsulă, şanţurile, mai adânci decât în cazul celor de telefonie, au furnizat noi descoperiri arheologice. Între care şi restul statuii „Venus din Tomis” găsit puţin mai sus de muzeu în dreptul fostului „Pelican”. „De cum am văzut-o mi-am dat seama că ea e”, zâmbeşte doamna Covacef, „m-am contrazis cu colegii, eu insistam că avem capul. Când le-am adus împreună s-au convins şi ei. Capul se potrivea perfect”. Statuia din marmură albă, şlefuită până la transparenţă are aproximativ 80 cm - Venera având aproape 60 cm, restul ocupându-l soclul. Aparţine tipului Aphrodita Anadyomene, surprinsă într-o poză inedită - doar ce-a ieşit din mare şi se îmbracă. „Are la picioare delfinul - simbol al apartenenţei ei marine. Are papuci romani. Cu dreptul s-a încălţat deja, cu celălalt nu. Pe glezna dreaptă are o brăţară şi ea este aplecată să-şi prindă brăţara şi pe stângul” ne explică cercetătoarea o întreagă acţiune pe care o face zeiţa încă din sec. II d.Hr., de când a fost creată. „Suportul statuii este sub formă de altar, lucrat şi el cu foarte multă atenţie, iar pe altar este un alt suport canelat. Veşmântul este îngrămădit jos, iar ea are cumva expresia de uşoară teamă să nu fie prinsă în această ipostază… golaşă”. În acelaşi an 2004, darnic pentru muzeul constănţean, la scurte intervale de timp au fost găsite încă două trupuri venusiene. Fără cap.
Cercetătorul a făcut o descriere amănunţită Venerelor din muzeu (dar nu numai) în volumul publicat la editura MEGA şi lansat pe 3 mai, „Sculptura antică din expoziţia de bază a Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa”, al cărui autor este.






 Autor : Paula TUDOR

CINE SCRIE ISTORIA ROMANIEI ?

Prof. dr. Maria-Luminita Rollé, Universitatea din Edinburgh


În Europa de Vest nu se cunoaste istoria României si cei care o viziteaza acum vãd sãrãcia materialã de astãzi, si nicidecum milenara ei bogãtie culturalã si spiritualã. In plus, propaganda maghiarã din SUA se bazeazã pe milioanele de dolari ale D-lui Soros, care finanteazã edituri si opinii la Bucuresti, în timp ce în Elvetia am auzit de la un doctor în istorie (la Geneva, în iunie 1999) cã Transilvania a apãrut în secolul XIII si de la un ambasador francez în România (la Lausanne, în noiembrie 1998) cã poporul român a dispãrut timp de 1000 de ani ca sã reaparã, ca prin miracol, în secolul XIV !
Cu toate acestea, nimeni nu mentioneazã cã cea mai veche scriere din Europa a fost atestatã arheologic in 1961, tot în Transilvania, in satul Tãrtãria, pe râul Somes, în judetul Alba, de cãtre Profesorul Nicolae Vlassa, de la Universitatea din Cluj. În afarã de România, Tãblitele de la Tãrtãria, datate 4.700 î.e.n., au fãcut ocolul lumii anglo-saxone (Colin Renfrew, Marija Gimbutas) si au creat dezbateri aprinse pe tot globul. Desi românii stiau sã scrie acum 7000 de ani, acest detaliu esential nu este nici în ziua de azi, dupã mai mult de 40 de ani, cunoscut publicului românesc si nu apare în manualele de istorie.

Ce ne spun specialistii din România ? În 1998 s-a publicat « Istoria României » (Editura Enciclopedicã, Bucuresti) de cãtre un colectiv academic sub conducerea unei « autoritãti în materie », Prof. dr. Mihai Bãrbulescu, culmea culmilor, de la aceeasi Universitate (din Cluj), care nu spune ca Profesorul Vlassa a descoperit Tãblitele. La pagina 15 a acestui impresionant volum, Tãblitele de la Tãrtãria sunt mentionate cu semnul întrebãrii într-o foarte scurtã frazã, fãrã nici un comentariu: « Într-o groapã de cult de la Tãrtãria, s-au gãsit (…) trei tablete de lut acoperite cu semne incizate (scriere ?), cu analogii în Mesopotamia. »
Dar Dl. Bãrbulescu nu-si aduce aminte oare cã scrierea proto-sumerianã apare cu 1000 de ani mai tîrziu si cã cea cicladicã, proto-greacã, dupã 3000 de ani ? El a uitat cã metalurgia în Europa apare tot în Transilvania, în jur de 3500 î.e.n. ? Cã tracii sunt primul mare popor indo-european care intrã în Europa tot în jur de 3500 î.e.n., cu mai mult de douã milenii înainte ca celtii, etruscii, romanii, germanii, sau slavii sã aparã pe harta Europei ? Si cã tracii ocupau tot teritoriul dintre Muntii Ural si Tatra de la est la vest si de la Marea Balticã la Dunãre si Marea Neagrã de la nord la sud ?
De asemenea, si în acelasi context, nici un specialist în istoria României nu atrage atentia asupra altui “detaliu” primordial, si anume cã limba traco-dacicã este cu mii de ani anterioarã latinei (care apare abia în secolul VI î.e.n.) si cã, în consecintã, limba românã nu se trage din latinã, pentru cã, desi din aceeasi familie, existã istoric înaintea latinei, deci este o limbã proto-latinã. Latina se formeazã din etruscã si greacã, care, desi amîndouã indo-europene, sunt scrise cu un alfabet fenician, rãspîndit în lumea mediteranã a epocii. În plus, estruscii ei însisi erau o bransã a celtilor, coborâti în sudul Alpilor în jur de 1200 î.e.n. La rîndul lor, celtii erau o bransã a tracilor care migrau spre vestul Europei, si erau numiti ca atare, adicã traco-iliri pânã în secolul VI î.e.n., când se deplaseazã din Noricum (Austria) spre Alpii elvetieni, unde se numesc helveti.
Atâtea detalii ignorate despre originea, continuitatea, si însãsi existenta poporului român dau de gândit. Cine schimbã si interpreteazã istoria României?
În mozaicul de limbi si popoare de pe harta Europei, singurii care au o continuitate de 9000 de ani pe acelasi teritoriu, si o scriere de 7000 de ani, sunt românii de azi. Transilvania nu a fost maghiarã si nici nu putea fi când strãmosii maghiarilor de azi locuiau în nordul Mongoliei, sursã turco-finicã nu numai a ungurilor, dar si a bulgarilor (care nãvãlesc în România si în teritoriile Bizantine din sudul Dunãrii în secolul VI), a turcilor si a finlandezilor din zilele noastre. Hunii pãtrund în Europa pânã la Paris, Roma si Constantinopole sub Atila în secolul V, dar se retrag spre Ural pânã în secolul IX, când nãvãlesc din nou în Panonia, teritoriu ocupat la acea datã de daci liberi (80%) amestecati cu slavi (20%).
Poporul si limba dacã sunt deci cu mult mai vechi decât poporul roman si limba latinã, dar cele douã limbi erau foarte asemãnãtoare, si de aceea asimilarea s-a fãcut atât de repede, în câteva secole. Ovidiu, poet roman exilat la Tomis pe malul Mãrii Negre, nu numai cã a învãtat daca imediat, dar în sase luni scria deja versuri în limba lui Zalmoxis ! Invadarea Daciei, de fapt a unui coridor spre Muntii Apuseni, a avut ca scop precis cele 14 care cu aur pe care Împãratul Traian (de origine ibericã) le-a dus la Roma ca sã refacã tezaurul golit al Imperiului. Peste mai mult de 1000 de ani, dupã cãderea Constantinopolului sub turci în 1453, tributul plãtit sultanilor otomani va fi tot în aur, în formã de “techini”. Si tot în aur se plãtesc în ziua de astãzi anumite interese în România, dupã ce tezaurul national de 80 tone-aur a fost vîndut de Ceausescu la licitatie în Zürich si cumpãrat de Banca Angliei. Cele 14, nu care romane ci milioane de români din afara României înteleg si simt acum, mai bine ca niciodatã, sensul versurilor transilvane
“Muntii nostri aur poartã,
Noi cersim din poartã-n poartã!”
În aceeasi ordine de idei, Imperiul Bizantin, care a durat mai mult de 1.000 de ani (330-1453), în timp ce Europa de Vest dormea sub jugul Bisericii Romane si a analfabetismului, este complet necunoscut pe aceste meleaguri. Cultura si civilizatia europeanã si-au mutat centrul de la Roma la Constantinopole în 330, când Bizantul devine capitala Imperiului Roman. Desi se studiazã istoria si limba Greciei antice, Imperiul Bizantin este nu numai complet ignorat în istoria Europei, dar chiar considerat “barbar” si “incult”. Nici un istoric elvetian nu a fost capabil sã-mi dea un singur nume de scriitor Bizantin, nici mãcar Ana Comnena !
Nimeni nu cunoaste aici cultura si civilizatia Bizantinã, religia ortodoxã (“ortodox” este în limbile occidentale un termen peiorativ), si cu atât mai putin istoria si traditia românã. Faptul, esential, cã analfabetismul nu exista în Bizant, dar exista în Europa de Vest în aceeasi perioadã este si mai necunoscut. Academiile “pãgâne” (socratice, pitagorice, orfice, druidice, etc.) au fost toate închise în secolul VI, iar când în cele din urmã universitãtile au început sã aparã în Occident în secolul XIII (Oxford, Cambridge, Padova) ele erau controlate de Biserica Romanã si studiau teologia. Numai cãlugãrii si clericii stiau carte, se îmbogãteau prin exproprierea de pãmânturi în favoarea mânãstirilor, si luau puterea în toate tãrile vestice, prin misionarism si prozelitism la început (prin teroare si Inchizitie mai târziu), pânã în secolul XI, când ultimul tinut liber, al vikingilor din Scandinavia, cade sub puterea Romei Papale.
Renasterea italianã apare ca o consecintã clarã si directã a cãderii Constantinopolui (1453), cu emigrarea în masã a savantilor Bizantini cãtre Italia. De exemplu, numai Cosimo de Medici primeste 5000 de savanti exilati din Bizant într-un singur an la Florenta, acolo unde în curând vor scrie Petrarca, Dante si Boccacio, si unde vor picta Michelangelo si Leonardo da Vinci.
Între timp, cultura Bizantinã este pãstratã si cultivatã în tãrile Române (de exemplu la Putna), care nu numai cã îsi pãstreazã autonomia fatã de Imperiul Otoman, plãtind-o în aur - ca de obicei -, dar voevozii români trimit anual aur în Grecia pentru a sustine mânãstirile ortodoxe (de exemplu la Muntele Athos).
În Occident, o scurtã istorie a României apare în 1943, scrisã de Mircea Eliade în englezã la Lisabona si publicatã la Madrid (“The Romanians, a Concise History”, Stylos, Madrid, 1943), si republicatã peste alti 50 de ani în România (“The Romanians, a Concise History”, Roza Vânturilor, Bucuresti, 1992). În timp ce prima istorie serioasã a Bizantului apare, tot în englezã, de abia în 1988 (Lord John Julius Norwich, “A Short History of Byzantium”, Penguin Books, London, 1988, 1991, 1995, 1997). Cu toatã bunãvointa lui de a reabilita “misterioasa” istorie a uitatului Imperiu Bizantin, din nefericire nici mãcar Lord John Julius, de la Universitatea din Oxford, n-a avut acces la texte Bizantine, pentru simplul motiv cã nu stie greaca, nici veche nici nouã.
În final, se pune întrebarea de ce nouã milenii, atestate arheologic, de civilizatie neîntreruptã pe teritoriul României sunt ignorate nu numai în Europa de Vest dar si în România ? Cu ce se ocupã istoricii români ? Si reprezentantii României peste hotare ? Cine promoveazã cultura milenarã a României ? Dacã dentistii, si nu profesorii de românã, vor sã facã scoli în românã la Geneva, sã nu ne mirãm dacã profesorii vor deschide în curând cabinete dentare în acelasi oras.*
În 1996, când am fost la Bucuresti pentru a face cercetãri în mitologia tracicã la Academia Românã, spre uimirea mea, mi s-a pus întrebarea de ce mã intereseazã tracii si dacii, când acesta era subiectul de predilectie a lui Ceausescu**, fapt pentru care subiectul trebuie acum total ignorat. La rândul meu, mã întreb ce conteazã 50 de ani de comunism în comparatie cu cele 9 milenii de istorie româneascã ?

Prof. dr. Maria-Luminita Rollé, Universitatea din Edinburgh, Academic Consultant in European Mythology