Chemare la lupta

Din cauza influenţelor politicianismului, a ignorării
pericolului şi a nepăsării care caracterizează naţia, minoritarii au
pătruns în tot aparatul statului şi au reuşit să se infiltreze, în
cantitate considerabilă, pe treptele cele mai înalte ale conducerii.
De aici, fără să o arate şi lucrând ca nişte adevărate termite,
cu metodă şi întotdeauna perfid, sapă necontenit la temelia
statului. Aşa se face că, în loc ca reformele sociale să însemne
începutul unei ere a renaşterii naţionale, ele au fost folosite de
guverne şi partide numai pentru a crea o pătură superioară
artificială.
Patriotul, omul elitei şi al cinstei, a fost înlocuit în viaţa
publică prin demagogi superficiali şi înşelători.
Ne-am frânt puterea, ne-am slăbit cugetul şi ne-am sleit minţile în
lupte fratricide pentru ideologii, în desbinări stupide, în bârfeli
odioase, în vrajbe dureroase şi în apucături neomenoase.
De aceea, ştiu că tu, sătean trudit n-ai plug şi n-ai haine; că
fierul plugului e scump pentru punga ta goală şi bumbacul nu-ţi
ajunge ca să-ţi îmbraci copiii, că pământul ţi-a rodit puţin şi
gurile casei tale sunt multe.
Ştiu că tu meşteşugar chinuit nu-ţi poţi îndestula nevoile cu
greul muncii tale; că râvneşti să nu-ţi mai vezi copiii ofiliţi şi săţi
vezi fruntea despovărată de griji şi sărăcie.
Ştiu că tu, bogatule, eşti turburat fiindcă ai voi pace şi
linişte, pentru ca să ai siguranţa bunurilor tale şi mulţumirea
averii pentru urmaşii tăi.
Şi tu, cărturarule, care ai tăcut ieri şi taci şi astăzi, ştiu că
aştepţi ceasul când Ţara să-ţi cinstească mintea, Neamul să-ţi preţuiască sufletul şi Statul să-şi întemeieze soarta pe rostul tău
de cârmaci al cugetelor şi să nu te umilească izgonindu-te de la
luptă sau trudindu-ţi vieaţa în umilirea sărăciei.
Greutăţile în care se sbate neamul sunt mari şi încurcate.
Neamul Românesc – popor de muncă şi nu parazitar – vrea
înnoire, vrea libertate şi vrea să-şi trăiască adevăratul
Naţionalism, prăvălind pe toţi cei care – conştient sau inconştient
– îi împiedică drumul viitorului.
Puterea unui Neam faţă de el însuşi şi prezenţa unui Neam
în lume şi în Istorie se dovedeşte prin unitatea cu care, în ceasurile
de încercare, ştie să-şi afirme cugetul şi voinţa nestrămutată.
În România trebuie să trăiască şi să fie puşi în valoare mai
întâi Românii; ceilalţi, dacă rămân locuri libere, vin după ei.
Împotriva tuturor piedicilor şi intrigilor duşmane, a
clevetirilor şi ameninţărilor nemernice, trebuie să ducem Ţara în
matca viitorului, în val de veac, ca să-i asigurăm drepturile
nepieritoare.
Revoluţiile naţionale nu sunt acte de violenţă, revolte, ci
idei în marş.
Toate adevăratele revoluţii naţionale s-au întemeiat prin zidiri şi
nu prin prăbuşiri. Ele au folosit toate rezervele naţiunii şi au
întrebuinţat toate generaţiile, respectând instituţiile
fundamentale ale vieţii şi ale scopurilor omului.
De aceea, vă chem pe toţi, din toate generaţiile şi din toate
clasele, ca să înfăptuim marea chemare a istoriei noastre. Chem pe toţi Românii fără nici o deosebire de profesiune, pentru
că expresia voinţei naţionale nu se poate opri în faţa hainei sau
rostului profesional de vieaţă.
Daţi Patriei tot ce este mai bun în voi. Fiindcă azi se toarce sub
ochii voştri soarta de veacuri a lumii. Şi la împlinirea ei fiecare
trebuie să vă simţiţi chemarea.

Ion Antonescu

Fragment din LUMINII DIN NOI.
(Testamentul politic al Mareşalului Ion Antonescu, redactat cu înseşi cuvintele
acestuia, prin asamblare logică de idei citate – pentru fluidizarea lecturii, fără
ghilimele – din scrierile: «Îndemnuri româneşti» şi «Către români»)