Ion Luca Caragiale. Anul 2012 este dedicat maestrului umorului românesc

La 30 ianuarie se împlinesc 160 de ani de la naşterea lui I.L. Caragiale, unul dintre clasicii literaturii române alături de Mihai Eminescu şi Ion Creangă. Tot în acest an, în luna iunie, se vor marca 100 de ani de la moartea marelui dramaturg. Google, cel mai mare motor de cautare, schimba astazi logoul de inceput cu desen dedicat lui Ion Luca Caragiale. Astfel, maestrul umorului romanesc este salutat la 160 de ani de la nastere cu un doodle extrem de potrivit. 

In timpul manifestatiilor din Piata Universitatii, in zona grupului statuar "Căruța cu paiațe" denumit și Caragealiana, protestarii au trimis un mesaj catre actuala conducere, prin statuia care este asezata lateral, si care il infatiseaza pe nenea Iancu sezand pe un scaun si fumand tacticos, detașat și usor zeflemist. "Cand oamenii vor conduce, conducatorii ii vor urma"-Gandhi.
160 de ani de la nașterea lui I.L. Caragiale au făcut ca anul 2012 să fie dedicat maestrului umorului românesc. Anul acesta poartă simbolica titulatură „Anul Caragiale”. Poate că personajele negative ale lui Caragiale formează o mare parte a societăţii de astăzi, care trebuie să îşi celebreze „maestrul”. Numele lui Caragiale sau ale personajelor sale sunt purtate de concursuri literare, de reviste, de colegii naţionale. Portretul lui Caragiale este, de asemenea, prezent în paginile virtuale ale Muzeului Neamului Românesc-Mari Personalităţi Româneşti, iniţiat Nicoale Ioniţă, fostul preşedinte al Biroului pentru Europa de Est a Asociaţiei Internaţionale a Caricaturiştilor.
Născut la 30 ianuarie 1852, în satul Haimanale - astăzi I.L. Caragiale, judeţul Dâmboviţa, a urmat Gimnaziul 'Petru şi Pavel' din Ploieşti, studiile liceale terminându-le la Bucureşti.
Atras de teatru, a urmat, în cadrul Conservatorului de Artă Dramatică din Bucureşti, Clasa de mimică şi declamaţie a unchiului său, Costache Caragiali (1868-1870). A frecventat apoi şedinţele 'Junimii' (1877-1878), în revista căreia, 'Convorbiri literare', îşi va publica principalele piese de teatru.

De-a lungul timpului, a ocupat diferite funcţii: copist la Tribunalul de Prahova, sufleur, la Iaşi, în trupa lui Mihail Pascaly, sufleur şi copist la Teatrul Naţional din Bucureşti, redactor la revista 'Ghimpele' (1873-1875), la ziarul 'Timpul' (1878-1881), revizor şcolar, funcţionar la Regia Monopolurilor Statului, profesor la liceul particular 'Sf. Gheorghe' din Bucureşti, director general al teatrelor (în stagiunea 1888/1889).

A editat revista de umor în format de buzunar 'Claponul' (mai-iun. 1877), un 'Calendar al Claponului' (1878), apoi ziarul 'Moftul român' (1893, împreună cu A. Bacalbaşa; 1901), 'Vatra' (1901, împreună cu I. Slavici şi G. Coşbuc).
În primăvara anului 1905 s-a stabilit la Berlin, autoexilându-se, împreună cu familia, în urma decepţiilor din plan social şi cultural, care au culminat cu scandalosul proces al plagiatului (1901-1902) inventat de scriitorul obscur Caion (Constantin Al. Ionescu-Caion), referitor la piesa 'Năpasta'.
După debutul în gazetărie de la 21 de ani în revista 'Ghimpele', unde a susţinut rubricile 'Varietăţi' şi 'Una-alta' (1873-1875), a continuat să colaboreze la numeroase publicaţii ale vremii cu cronici dramatice, schiţe, traduceri: 'Albina Carpaţilor', 'Convorbiri literare', 'Epoca', 'Literatura şi arta română', 'Noua revistă română', 'Românul', Telegraful', 'Tribuna', 'Universul literar', 'Viaţa nouă'.

De o valoare deosebită sunt articolele sale pe teme sociale sau politice apărute în presă, dintre care se detaşează articolul-pamflet 'Din primăvară până-n toamnă', publicat în revista vieneză 'Die Zeit' (1907). În scrierile sale (piese de teatru, schiţe, farse), Caragiale a satirizat lumea pitorească a Capitalei şi provinciei de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, afirmând că 'nimic nu-i arde pe ticăloşi mai mult decât râsul'.

S-a remarcat cu predilecţie în dramaturgie, prin originalele comedii de moravuri: comedia în două acte 'O noapte furtunoasă' (1878, premiera la 18 ian. 1879 la Teatrul Naţional din Bucureşti, publicată în 'Convorbiri literare' în oct.-nov. 1879) - capodoperă a dramaturgiei româneşti, farsa într-un act 'Conul Leonida faţă cu Reacţiunea' (1880, publicată la 1 febr., premiera la 16 apr. 1912 la Teatrul Naţional din Bucureşti), comedia în patru acte 'O scrisoare pierdută' (1884, premiera la 13/25 nov. 1884 la acelaşi teatru), comedia în trei acte 'D-ale carnavalului' (1885, jucată la 8 apr. şi publicată la 1 mai); drama 'Năpasta' (1890, premiera în acelaşi an, la 3 febr.), alături de câteva piese de mai mică valoare, scrie agerpres.ro.
A mai lăsat studiul teatral 'Cercetarea critică asupra teatrului românesc' (1878), a tradus câteva lucrări dramatice din literatura universală (tragedia în versuri 'Roma învinsă', de Al. Parodi, reprezentată la Teatrul Naţional din Bucureşti la 21 mai 1878; 'La Camaraderie', de E. Scribe.

Primul volum al lui Caragiale, 'Teatru', prefaţat de Titu Maiorescu, prin studiul său din 1885, 'Comediile d-lui I. L. Caragiale', a apărut în cursul anului 1889. Creator al schiţei în literatura română, a scris numeroase 'Momente' şi 'Schiţe', asemănătoare teatrului, prin fondul lor dramatic şi comic: 'Domnul Goe', 'Vizită', 'Bubico', 'Tren de plăcere', 'Petiţiune', 'Căldură mare', 'Un pedagog de şcoală nouă', 'Ultima oră', 'Inspecţiune', 'High-life', 'Telegrame', 'Justiţie' etc.

Ca nuvelist, Caragiale a cultivat proza de observaţie psihologică şi naturalistă ('O făclie de Paşti, 'Păcat', 'Două loturi', 'În vreme de război') şi fantastică ('La hanul lui Mânjoală', 'Kir Ianulea'). A tradus din M. Twain, Ch. Baudelaire, E.A. Poe ş.a., iar opera sa a fost, la rândul ei, tradusă în numeroase limbi.

La 9/22 iunie 1912, I.L. Caragiale a încetat din viaţă subit în locuinţa sa de la Berlin din cartierul Schöneberg, bolnav fiind de arterioscleroză. Mai târziu, a fost înmormântat la Cimitirul Bellu din Bucureşti, nu departe de Mihai Eminescu. A fost ales membru de onoare post-mortem al Academiei Române (28 oct. 1948).

Cortegiul funerar, format la biserica Sf. Gheorghe, a făcut un ocol prin faţa Teatrului Naţional şi a continuat apoi drumul până la cimitir, în fruntea miilor de bucureşteni care au luat parte, la această solemnitate aflându-se toţi marii scriitori ai timpului: Al. Vlahuţă, Mihail Sadoveanu, Emil Gârleanu, Cincinat Pavelescu, Şt. O. Iosif, O. Densuşianu, Corneliu Moldovan, Delavrancea, Sandu Aldea, N.D. Cocea şi alţii.

http://www.agentia.org/

Scrisoare deschisă către preşedintele Traian Băsescu

      

  C.T.Popescu

Domnule Băsescu, te-am privit şi voi continua să te privesc cu statornică scârbă. 

Însă, dincolo de scârba mea, un concurs de împrejurări care conţine prostia unora, ticăloşia altora şi indiferenţa celor mai mulţi a făcut să devii preşedinte al ţării mele. Nu m-am aşteptat nicio clipă ca, ajuns în această demnitate, să poţi deveni altceva decât eşti, dar am vrut să sper că măcar vei încerca să pari. Mă felicit că nu am investit prea mult în această speranţă. Ex nihilo nihil. Dispreţul pe care ţi-l port e lesne de argumentat: reprezinţi suma a tot ce are mai detestabil poporul român.

Fără a avea măcar una din însuşirile admirabile ale acestui popor.  Vreme de şase ani am trăit o neîncetată stupoare, colorată când şi când cu indignări sterile ori revărsări gastrice provocate de conduita ta. 

Vreme de şase ani, mulţi dintre noi am încetat să fim doar cetăţeni ai acestei ţări şi am devenit victime ale tulburărilor tale de personalitate, ale crizelor tale de nervi, ale sevrajelor tale, ale revărsărilor tale de ură, ale ticăloşiei tale, ale incompetenţei tale. 

Nu ştiu dacă în istoria modernă există şef de stat care să fi insultat atât de mulţi dintre propriii cetăţeni, cu atâta nesimţită uşurinţă. Observi că nu folosesc pluralul politeţii. Pentru că tu însuţi, în dialogul cu ceilalţi, ai răul obicei de a nu-l folosi. Şi voi refuza să îl folosesc doar formal, demonstrativ, numai pentru a vădi că sunt mai bine crescut decât tine.  Vremea convenţiilor şi demonstraţiilor de tipul acesta a trecut.

Am privit cu îngrijorare, în aceşti şase ani, obsesia ta maladivă pentru puterea absolută. Au fost concetăţeni de ai mei care au crezut că poate ţi se cuvine, că poate, atunci când o vei avea, vei face din ea instrumentul schimbării în bine al ţării.  Se înşelau. Ai folosit puterea doar pentru a revărsa urâţenia dinlăuntru-ţi asupra noastră, a tuturor. Iar ţara e astăzi mai schimonosită ca niciodată. Sărăcită, desfigurată, doar un contur înlăuntrul căruia cei mai mulţi sunt prinşi ca într-o capcană, prizonieri ai unui rău destin. Precum în cel mai întunecat fanariotism, ai folosit demnităţile publice ori resursele statului pentru a-ţi căftăni apropiaţii, pe cei care ţi se închinau cu ipocrită smerenie, într-un detestabil qui pro quo. Astfel au ajuns cele mai multe demnităţi ale statului să fie ocupate de incompetenţi, imbecili şi neamuri proaste, personaje lipsite de orice merit, dar cu prea-plin de obedienţă faţă de tine, despotul.

Şi când ţara e rânduită după legea aceasta, nu e de mirare că astăzi am ajuns la această mizerie, promiscuitate şi decădere a instituţiilor.  Ţi-ai făcut din minciună un crez politic. Şi unii găsesc asta scuzabil. Peste cei care au îndrăznit să spună altfel decât crezi tu că se cuvine spus ai revărsat diluvii de ură. Ai inventat categorii generice peste care să îţi reverşi ura şi insultele primitive. 322, moguli, tonomate, reprezentau categorii încăpătoare în care mizeria ta să poată fi eficient distribuită. Toţi cei care nu acceptau fanariotul qui pro quo erau detestabili, maculabili, expulzabili.

Rar mi-a fost dat să văd atât risipă de resurse (ale statului, ale instituţiilor publice ori ale unor dubioase instituţii private) menită unui singur scop: împroşcatul cu mizerie.  

Au fost şase ani urâţi. Iar rezultatul lor e reaua stare de azi a ţării. Prea mult şi prea des am vorbit despre toate cele care au fost pentru a le mai repeta acum. Altul e motivul pentru care scriu astăzi. 

Afirmi, domnule Băsescu, fără să roşeşti, cu o nesimţire prietenă cu iresponsabilitate, că ţara mea e o ţară de mâna a doua. Iar când îndrăzneşti să spui aşa ceva vremea pamfletelor şi a indignărilor din laringe a trecut. O ţară care cere bani cu împrumut, o ţară care nu poate plăti pensiile este o ţară de mâna a doua - spui tu cu o nesimţire care sfidează orice stupoare. Nu ţara a cerut bani cu împrumut, domnule Băsescu, ci tu. Împotriva tuturor acelor voci care se opuneau acestui demers.

Nu suntem toţi amnezici şi încă ne amintim cum predicai nevoia acelui credit de la FMI, deşi nu puţini erau cei care strigau că e o cale greşită. Şi i-ai potopit cu insulte. Aşa cum ştii să faci. Ai susţinut acel credit nu pentru că ţara avea nevoie de el, ci pentru că tu, deprins cu logica licuricească, ai încercat să cumperi bunăvoinţa unor stăpâni pe care noi nu-i vedem. Şi ai fost gata să plăteşti acea bunăvoinţă cu sărăcirea, umilirea şi nenorocirea noastră a tuturor.

Iar dacă ţara nu poate plăti pensiile este pentru că tu ai adus-o aici. Nu mogulii, nu tonomatele, nu noi. Noi doar trudim, îndurăm şi plătim biruri.  Nici nu ar trebui să mai spun lucrurile acestea. Sunt deja ştiute. Şi nu ar trebui să accept logica rudimentară după care funcţionezi, aceea care măsoară demnitatea, înălţimea ori măreţia după grosimea pungii.

Doar judecând cu maţul poţi ajunge să spui despre ţara mea că este o ţară de mâna a doua.

Iar dacă punga ţării nu e azi îndeajuns de plină pentru gustul tău, asta nu se întâmplă pentru că eu şi cei asemeni mie nu trudim îndeajuns pentru a o umple, ci pentru că tu şi cei din jurul tău sunteţi prea hămesiţi, prea nesimţiţi şi prea necinstiţi pentru a şti să o chivernisi. Iar dacă punga ţării nu e azi îndeajuns de plină pentru gustul tău, asta nu se întâmplă pentru că eu şi cei asemeni mie nu trudim îndeajuns pentru a o umpleţi. Dar ţara asta încă are bani să îşi plătească preşedintele şi imbecilii deveniţi miniştri, are bani să îşi plătească nulităţile devenite europarlamentari, are bani să te trimită la reuniuni internaţionale unde să ne umileşti pe toţi respirând dispreţul cu care eşti tratat de ceilalţi, are bani pentru a plăti pentru capriciile neroade ale favoritei tale, are bani pentru a îngrăşa guşile lăudătorilor şi numeroşilor tăi servitori.

Are încă bani din care să plătească sinecuri pentru cei care ştiu să îşi manifeste îneajuns de zgomotos şi fără ruşine obedienţa faţă de tine. Are bani să îmbogăţească afacerişti suspecţi, dar cunoscători ai conturilor de partid. Să ierţi, atunci, biata ţara dacă nu mai are îndeajuns pentru a plăti şi pensiile acelea. 

În aceeaşi zi când eu scriam: Pentru că eu nu accept că România e o ţară de mâna a doua în UE. Nici că eu aş fi un cetăţean de mâna a doua. Dar admit că avem politicieni de mâna a şaişpea. Mai pe seară, preşedintele României spunea că ţara mea este o ţară de mâna a doua. Iar asta nu mai poate fi îngăduit. Pentru aşa ceva nu mai este de ajuns să ne revoltăm pamfletar, să respirăm vocalele indignării la televizor ori să risipim cerneala stupefacţiei în gazete. 

Atunci când mizeria ta nu mai încape în hârdăul categoriilor generice şi nu se mai revarsă doar asupra tonomatelor, parlamentarilor, mogulilor, ci asupra ţării înseşi, atunci e vremea să fii trimis definitiv acolo unde îţi e locul.

Atunci când, nu are rost să ne mai ascundem după cuvinte, îţi îndemni cetăţenii să îşi părăsească ţara , tu trebuie să pleci, nu ei. E timpul!  Asta e tot ce am avut să îţi spun, domnule Băsescu. Aşa cum ţi-am promis, îţi sunt pe mai departe dator cu întreg dispreţul. Şi îţi promit că mă voi achita de această obligaţie.

Dar vreau că de acum să te dispreţuiesc ca pe un ticălos oarecare şi nu ca pe preşedintele ţării mele. Du-te!  Rândurile care urmează nu îţi mai sunt adresate, deşi te privesc.

Vreau să sper că prieteni şi neprieteni din blogosferă mi se vor alătura. Pentru că este o limită care nu trebuie trecută. Şi aşa, prea multă vreme, prea multe am îngăduit. Şi mai vreau să sper că, mai ales, politicieni, cu şi fără blog, vor prelua revolta mea şi îi vor da cuvenită îndreptare. Acelor politicieni le cer, neîntârziat, iniţierea procedurii de suspendare a lui Traian Băsescu.

Dincolo de meschinăria calculului politic de conjunctură, dincolo de laşitatea cu care ne-au obişnuit, dincolo de indolenţa pe care le-am tolerat-o. Sau puteţi cu toţii tăcea, prudent, vascularizaţi de precauţia pe care o putem numi şi laşitate. Şi atunci am să-i cer scuze lui Traian Băsescu. Şi am să admit că trăiesc într-o ţară de mâna a doua.

Eu am jurat credinţă ţării, nu unui guvern !

“Am venit aici din acelaşi motiv pentru care oamenii sunt aici. Raed Arafat este pentru mine un erou. (…) Colegii mei nu au curaj să vorbească. Au familii, copii şi credite în bănci. Eu am depus jurământul în faţa cetăţenilor, nu în faţa actualei puteri. Eu îmi asum răspunderea pentru ceea ce fac acum!” a declarat tânărul locotenent Alexandru Gheorghe.

“Am venit cu trenul si m-am hotarat in urma a ceea ce se intampla in toata tara. Ceea ce fac eu nu e un protest, e o luare de atitudine. Vreau sa arat ca mai exista patrioti care sunt dispusi sa riste totul pentru tara. Ce risc? Asta se va vedea din momentul in care voi primi urmatoarele ordine. Ei sunt in continuare sefii mei directi, atata timp cand nu primesc alte dispozitii. Din acel moment nu voi mai fi ofiter. Am considerat ca ecoul ce lmai mare al gestului meu va fi de aici, din Bucresti.

Mi-am luat masuri de siguranta daca se va incerca denigrarea mea profesionala. Deocamdata nu m-a contactat nimeni. Eu nu consider ca am dezertat. Maine dimineata voi fi la munca, la ora 8, ca de obicei. Aveam voie sa merg pana la Sibiu. Faptul ca am mers pana la Bucuresti imi asum. Sunt total apolitic, nu m-a trimis nimeni decat constiinta mea de om, de crestin, am participat la un miting spontan, care se desfasoara de 10 zile incoace in toata Romania”.

În stradă

A fost o senzaţie minunată să scandez, în faţa Prefecturii din Constanţa, chestii drăguţe de genul "ieşi afară, javră ordinară!", "jos Băsescu!", "Demisia!", "jos Guvernul" sau "Bucureşti, luptă Bucureşti!". Şi chiar nu de unul singur, ci împreună cu sute de constănţeni, de toate vârstele şi din toate categoriile sociale. A fost atât de plăcut să fac ceva ce era aproape de neconceput în urmă cu o lună, încât o să mă întorc şi mâine, cu amicii mei, acolo, să îmi exersez paşnic dreptul la liberă exprimare şi dreptul de a îmi apăra drepturile. Aviz amatorilor de atmosferă revoluţionară, îmbrăcaţi-vă gros, dar fiţi, totuşi, prezentabili, nişte băieţi vă vor filma ca să aibă şi ei la ce să se uite seara, la un pahar de rom cald. De asemenea, telefonic, dacă aveţi de gând să participaţi la vreo astfel de întrunire în spaţiu public, nu faceţi vreo glumiţă. Cum ar fi, de exemplu, "cine aduce manifestele? Bine, eu le aduc". Că veţi fi opriţi de organele prezente în zona protestului, veţi fi percheziţionaţi voi şi, dacă e cazul, maşina în care vă aflaţi, proprietate personală sau a firmei la care lucraţi... În rest, toate bune şi frumoase, e o iarnă taman bună pentru proteste, un frig înfiorător, dar nu ninge, exact cum îi place românului pentru astfel de ieşiri în natura urbană. Ne vedem la Prefectură!

Octavian - Eugeniu Manu

Ieşiţi în stradă!

Nesupunerea civică are deplină acoperire legală atunci când vizează apărarea împotriva încălcării unor drepturi. Noi nu numai că avem drepturile încălcate, noi nu mai avem niciun drept la noi acasă! În ţara noastră, suntem doar nişte sclavi condamnaţi la mizerie şi muncă pentru alţii, de când ne naştem!



Dacă nu mai puteţi să suportaţi jugul robei, dacă nu mai suportaţi să fiţi călcaţi în picioare, dacă vreţi să vă priviţi demn copiii în ochi, ieşiţi în stradă!

Dacă vă doare că părinţii, bunicii, străbunicii voştri şi cei dinaintea lor au trăit, luptat, muncit şi sperat ca voi să aveţi o ţară în care să puteţi trăi, ieşiţi în stradă!

Dacă vă doriţi ca ai voştri urmaşi să aibă o şansă pentru o viaţă normală la ei în ţară, singurul loc în care pot ei să fie la ei acasă, nu nişte străini între străini, ieşiţi în stradă!

Dacă v-aţi săturat să fiţi bătaia de joc a unor lachei care se îmbogăţesc şi îmbogăţesc străinii ai căror sclavi sunt, în timp ce voi muriţi de foame într-o ţară bogată, ieşiţi în stradă!

Dacă încă mai credeţi în LIBERATTE, ieşiţi în stradă! La fel cum au ieşit deja mii de români.

În mod paşnic, avem dreptul să ne apărăm drepturile!

Octavian - Eugeniu Manu

Ridicati-va!

TU CE FACI ?

De la începutul anului OMV Petrom a aplicat trei modificări de preţuri. Prima a avut loc chiar de la 1 ianuarie, atunci când preţurile au crescut cu 2 bani/litru în cazul benzinei şi cu 9 bani la motorină. Atunci preţurile au fost modificate ca urmare a majorării accizelor la motorină şi a cursului valutar la care se calculează accizele în acest an, conform explicaţiilor oferite de Petrom
A doua majorare a avut loc vineri, 6 ianuarie, când preţurile au crescut cu opt bani pe litru. Surse din piață au precizat atunci pentru capital.ro că majorarea a fost cauzată de creșterea cotației țițeiului și a produselor petroliere pe piața Platt's din ultimele două luni şi ca urmare a creșterii tensiunilor din Iran.

Cea de-a treia majorare a fost aplicată joi, 12 ianuarie, începând cu ora 0:00. Toate sortimentele au fost scumpite cu 9 bani/litru, aceasta fiind cea mai mare majorare din acest an. Aşa cum se poate observa, OMV Petrom a aplicat trei majorări de preţuri în mai puţin de două săptămâni.


"Petrom este consecvent în aplicarea unei politici de preţuri care se bazează pe cotaţiile internaţionale ale benzinei şi motorinei. În plus, preţurile sunt influenţate de politica fiscală şi de competiţia de pe piaţa locală. Petrom nu a efectuat nici o modificare de preţ în perioada 5 noiembrie 2011 – 1 ianuarie 2012", au explicat reprezentanţii Petrom.

Deci pentru ca au fost gasiti cu mina in buzunarul nostru pina la cot si au fost pedepsiti,iata aceasta firma se tine de cuvint isi va scoate amenda tot din banii nostri.
Nu stiu cit mai putem sa rabdam nesimtirea acestei firme ! De ce oare permitem acest lucru?
Sta in puterea noastra sa pedepsim si sa aplicam corectia necesara acestei firme care ne sfideaza . Mecanismul este foarte simplu , pur si simplu nu mai cumparam de la petrom si omv .Daca din toti cei care mai cumpara de la ei ,jumatate nu ar mai cumpara o jumatate de luna va garantez ca masura lor ar fi scaderea pretului . Daca ei vor scade pretul si celelalte firme ce vind produse petroliere vor scadea pretul la rindul lor . Astfel putem prin vointa noastra sa declansam concurenta adevarata . Trebuie asadar sa dam dovada de solidaritate si seriozitate si efectiv sa facem un adevarat embargo . Sa lasam deoparte diferentele dintre noi , ca indiferent ce masina conducem omv si petrom ne fura banii !
Nu conteaza ca esti bogat sau sarac , firma omv -petrom cu zimbetul pe buze , ne fura dreptul la libera circulatie . Daca reusim sa ne mobilizam , vom deveni o forta si un exemplu si pentru celelalte probleme a Romaniei .
EU NU MAI ALIMENTEZ DE LA OMV -PETROM ! TU CE FACI?