16 dec. 2009

Timisoara

LIMBA GETILOR SI A DACILOR

Pentru istoria tarilor de la Dunarea de jos ne prezinta o deosebita importanta limba, getilor si a dacilor inainte de cucerirea romana. Cele mai multe notite despre caracterul limbei barbare, ce se vorbea la Dunarea de jos, le aflam în poemele lui Ovidiu, scrise în exilul sau de la Tomi. In Ponticele si în Tristele sale, Ovidiu aminteste adeseori de modul de vorbire al getilor si al sarmatilor, o limba pe care dînsul o învatase în timp de 6 ani asa de bine încît adeseori isi atribuie chiar titlul de poet dac si sarmat. „Si nici nu trebuie sa te miri", zice dînsul catre amicul sau Carus, „daca vei afla defecte în poeziile ce le fac, si cari sint aproape opera unui poet get. Si oh ! mi-e rusine, am .scris o poema in limba getica, si am construit în metrele noastre cuvintele barbare; dar feliciteaza-ma, poema le-a placut si am început sa am un nume de poet între getii acestia neumani. Poate ca ma vei întreba ce subiect am tractat. Am cîntat laudele împäratului August si bunul Dumnezeu mi-a ajutat si în aceasta noua încercare. Eu am aratat în versurile aceste ca corpul împaratului si parintelui August a fost muritoriu, însa esenta divina s-a dus în locasurile ceresti, si ca fiul sau (Tiberiu), care a luat în mînile sale frînele imperiului, desi le-a refuzat de mai multe ori, este asemenea tatailui sau în virtuti. .. Dupa ce am cetit getilor aceasta poema, scrisa nu in limba patriei mele, si am ajuns la ultima pagina, toti îsi miscara capetele, tolbele lor pline de sageti rasunara si un murmur lung iesi din gurile lor; iar unul dintre ei îmi zise: « Tu, fiindca scrii lucrurile aceste despre împaratul, trebuie sa te intorci tot in împaratia lui »" . In alta elegie, Ovidiu scrie: „Mi se pare ca eu insumi am uitat limba latina si am învatat vorbesc ca getii si sarmatii" . In alt loc: „Pentru ce oare sa port eu atîta grija, ca sa netezesc versurile mele ? Sa ma tem eu oare ca nu le vor placea getilor? Se poate ca am o pretentiune prea mare, dar eu ma felicit ca in tinutul de la Istru nu esista un geniu mai mare decit mine. In tinutul acesta, unde am sa-mi petrec zilele mele, este suficient daca pot sa ajung a fi poet între getii neumani" . „Eu însumi, poet roman, sunt silit sa vorbesc adeseori în modul sarmatic. Si mi-e rusine sa marturisesc ca printr-o lunga desuetudine abia îmi mai vin în minte cuvintele latine. Nu ma îndoiesc ca s-au furisat si in aceasta carte nu putine cuvinte barbare. Vina nu este a omului, ci a locului. Dar, ca sa nu pierd cu totul deprinderea în limba latina si pentru ca vocea mea sa poata pronunta sunetele limbei parintesti, eu vorbesc cu mine însumi si repet cuvintele de cari ma dezvatasem" . Getii, dupa cum ne spune Ovidiu, aveau o mare putere de asimilare. Elementul grecesc din Tomi se contopise aproape cu totul în masa cea mare a poporului get. In paucis remanent Graiae vestigia linguae: Haec quoque jamGetico barbara facta sono. „Daca cineva", zice Ovidiu în o scrisoare asa, „ar fi silit pe Homer sa traiasca în tara aceasta, va asigurez ca si el ar fi devenit get" . Dupä cum vedem, exista o mare asemanare între limba getilor si limba latina. Fondul ambelor limbe era comun. Limba getilor era, dupa Ovidiu, o limbä barbara, insa o limba barbara latina. Am vazut mai sus, cum singur ne spune ca in Tristele si în Ponticele sale s-au furisat multe cuvinte barbare, getice si sarmatice; ca poemele sale latinc, scrise lînga gurile Dunarii, sint aproape opera unui poet get, ca in timp de 6 ani, el s-a deprins asa de mult cu limba aceasta, încît acum îi vin cu greu în minte cuvintele latine si, în fine, ca a compus chiar o poema mai lunga (libellus) în limba getilor si prin care si-a cistigat nu nume de poet la dînsii. Limba dacilor avea un caracter latin si dupa Horatiu, contemporanul lui Ovidiu. In una din odele sale, dedicate lui Mecena, dînsul se exprima astfel: „Eu, care sînt un copil nascut din parinti saraci si pe care tu, Mecena, îl onorezi cu iubirea ta, eu nu voi muri... Peste putin timp si înca mai repede decit Icar, fiul lui Dedal, eu voi vedea tarmurii Bosporiului, cari mugesc, si ca o pasere frumos cintatoare voi zbura prin deserturile cele nisipoase ale getulilor si prin cîmpiile hiperboreilor. Pe mine ma vor cunoaste locuitorii din Colchis si dacii, cari se prefac ca nu se tem de armele noastre, precum si gelonii de la extremitatile Europei ; pe mine ma vor învata iberii cei isteti si cei care beau apa din Rhodan" . Iata aici o lista de popoarele barbare, cari mai vorbeau si în timpurile lui August o limba rustica latina: locuitorii din Bosporul cimeric, getulii, hiperboreii, colchii, dacii, gallii de lînga Rhodan si iberii din peninsula de apus! Cîmpiile hiperboreilor, de cari aminteste Horatiu în aceasta oda, erau sesurile cele întinse de la Dunarea de jos. Poetul Martial înca pune pe hiperborei în Dacia. Colchii, asupra carora venise cu razboi argonautii, locuiau, dupa Ovidiu, în partile de nord ale Dunarii de jos, lînga poalele Carpatilor. Dincolo de colchi, în Transilvania de astazi, Horatiu aminteste de daca. Dacii erau considerati, asadar, în timpurile lui August, ca un popor cu o limba barbara latina. O deosebita importanta pentru cestiunea ce ne ocupa aici, cu privire la limba getilor, ne prezinta doua basoreliefuri de pe columna lui Traian. Una din aceste icoane ne infatiseaza o deputatiune de tarani daci (comati), cari, vazandu-se amenintati de legiunile puternicului Imperiu Roman, se prezinta inaintea lmparatului, ca sa ceara pace. Cu gesturile agitate ale manilor sale si in atitudinea unor oameni, cari isi expun nevinovatia lor, ei se adreseaza de-a dreptul imparatului, fara interpreti, si tot fara interpreti le raspunde si Traian . Un al doilea relief ne infatiseaza momentul cel mai important din primul razboi. Trei regi ai dacilor, urmati de o imensa deputatiune (pilofori si comati) se prezinta înaintea împaratului spre a declara in forma solemna supunerea lor. Toti depun armele lor jos pe pamant. Unii cad in genunchi, intinzand manile . lor catre tribunalul imparatului, rugindu-1 pentru pace, altii stau in picioare, cu minile impreunate inainte, ori la spate, în modul cum sunt reprezentati pe monumentele antice prizonierii de razboi. Si de asta data, columna lui Traian ne infatiseaza pe daci adresîndu-se imparatului de-a dreptul, fara mijlocirea vreunui interpret oarecare . Aceasta scena din urma se ilustreaza in mod si mai clar prin urmatorul pasagiu din istoria lui Dio Cassiu. Dupa terminarea primului razboi, scrie dansul, Traian trimise pe cativa reprezentanti ai dacilor la senat, ca sa confirme pacea. „Ambasadorii lui Decebal fura introdusi in senat, unde, dupa ce depusesera armele, împreunara manile lor dupa modul captivilor, rostira oarecari cuvinte, precum si rugarea ce o faceau, apoi consimtira la pace si îsi ridicara armele de jos". Deputatiunea daca se rosti asadar inaintea senatului roman in limba nationala a tarii, pe care desigur ca o pricepeau multi dintre senatori, mai ales aceea cari ocupase functiuni inalte în provinciile limitrofe si erau deprinsi cu limba poporala. De altmintrelea, nici nu se poate admite, din punct de vedere al dreptului public, ca senatul roman sa fi considerat ca valabile niste promisiuni de supunere, rostite în o limba pe care nu o pricepea. Limba getilor se extinsese in timpurile mai vechi peste intreaga partea de rasarit a peninsulei pana la Marea Egee. In Mesia, stratul fundamental al populatiunii il formau getii, si limba lor domina intreaga Mesia de jos . La Ovidiu, intreg tarmurele de apus al Marii Negre, este numit Geticum Litus . Dupa Herodot, thracii erau de aceeasi nationalitate cu getii ; iar dupa Strabo, limba thracilor era identica cu a getilor . Maximin cel Batrîn, nascut într-un sat aproape de Thracia si pastoriu de oi în copilaria sa, dupa cum scrie Capitolin, dorind sa ieie si dinsul parte la jocurile militare, se adresase pentru scopul acesta împaratului Sever, vorbindu-i mai mult în o limba traca decît latina .

Text din "Dacia Preistorica" de Nicolae Densusianu

14 dec. 2009

14 decembrie '89: Revolutia esuata de la Iasi

Aparut in ziua de Vineri, Aprilie 30, 2004

Ceea ce s-a petrecut la Iasi in luna premergatoare declasarii Revolutiei distruge mitul „revoltei spontane“ cultivat vreme de 15 ani. Pentru ca acolo a avut loc o veritabila conspiratie, organizata dupa reguli profesioniste, de un grup de intelectuali. Conspiratia avea ca prim obiectiv organizarea unor manifestatii de amploare, prima dintre ele in data de 14 decembrie 1989. Modul de actiune si organizare a mitingului scoate in evidenta unele coincidente cu ceea ce a urmat in saptamana 17-24 decembrie la Timisoara si la Bucuresti.

CRISTIAN GROSU

Toate teoriile privind revolutia din decembrie 1989 exclud Iasi-ul de pe lista oraselor revolutionare. Cu toate acestea, la ora cand izbucnea la Timisoara mitingul de solidaritate cu pastorul Laszlo Tokes, in Iasi erau deja arestati patru oameni, pentru delictul de „actiuni anarhoprotestatare de propaganda impotriva oranduirii socialiste“. Actiunea in sine a iesenilor esuase in 14 decembrie. Insa ea avea in spate luni intregi de munca „conspirativa“ – un adevarat complot pus la cale de o mana de intelectuali.

Conspiratia

Complotul a fost organizat de-a lungul toamnei anului 1989, de un grup de ingineri de pe marile „platforme industriale“ ale Iasiului: centrul de cercetare stiintifica si inginerie tehnologica (CCSITUMP), combinetul CUG, Nicolina si Metalurgica. La inceput au fost circa 7-8 oameni, avandu-l in frunte pe Stefan Prutianu, economist la Centrul de cercetare.

Prutianu a pus la punct schema intregii conspiratii si a trecut la treaba. Regulile complotului configurau crearea unei structuri organizate dupa legile unei conspirativitati „profesioniste“: fiecare din ei contactati de Prutianu trebuia sa contacteze, la randul sau, alti trei oameni de maxima incredere, care la randul lor sa contacteze alti trei. Regula avea un dublu avantaj: cooptarea unui numar foarte mare de oameni intr-un timp relativ scurt si crearea in acest fel a unor retele in care componentii nu stiau prea mult unii de ceilalti. Se ajunsese la un moment dat ca membrii nou-cooptati sa-i contacteze pe membri mai vechi ai filierei, fara a sti ca de fapt conspiratia a fost declansata de acestia. Nici unul din cei ce formau baza acestei piramide nu cunostea decat pe cel care l-a cooptat, alaturi de cei pe care-i cooptase la randul sau. Aceasta schema mai avea o insusire: toata lumea primea ordine de actiune si sugestii de la Stefan Prutianu, de-a lungul retelei, fara sa-l cunoasca in mod personal.

La jumatatea lui noiembrie 1989, conspiratia avea deja un nucleu de conducere, format din Stefan Prutianu, Casian Spiridon – proiectant la acelasi Centru de cercetare si membru al Uniunii Scriitorilor, inginerul Georgel Moraru, muncitorul Titi Iacob (cunoscut de ceilalti inca din 1987, de la actiunea grevista de la fabrica Nicolina), inginerii Petrica Dusa si Ionel Sacaleanu.

La jumatatea lunii noiembrie 1989, la sugestia lui Prutianu, conducerea grupului decide ca miscarea sa poarte numele de Frontul Popular Roman, dupa numele organizatiei de opozitie ce se infiintase la Chisinau dupa dezghetul Perestroikai si al politicii de glasnost a lui Gorbaciov.

E greu de apreciat cat de mare era conspiratia la acea data: Stefan Prutianu spune astazi ca numara circa 3.000 de membri. Pesimistii sustin insa ca nu depasea 500, e drept, organizati foarte bine si decisi sa treaca la actiune.

Grupul fratilor Stoica

Iasi, noaptea de 13-14 decembrie 1989, ora 3:00. Patru barbati bat strazile, avand asupra lor plicuri cu maifeste: „Participati la demonstratia din Piata Unirii, la 14 XII, ora 16“. Le imprastie in punctele din oras, care, peste cateva ceasuri, aveau sa se aglomereze de oamenii care se indreapta spre serviciu. In fruntea lor, Emilian Stoica, inginer constructor, alaturi de maistrul Fodor Petru, economistul Vasile Ilascu si inginerul Mihai Sfidineac. Lor li s-a alaturat, la un moment dat, si Vasile Stoica, fratele lui Emilian Stoica.

Imprastierea manifestelor in noaptea de 13-14 decembrie era capatul unui plan pus la punct in ultimele saptamani. Initial, grupul Soica actionase pe cont propriu, incepand in septembrie 1989. Emilian Stoica spune ca in 26 septembrie a gasit in cutia postala manifeste si atunci i-a venit ideea sa puna si el umarul la „crearea unei atmosfere potrivnice politicii lui Ceausescu“. Coopteaza in jurul acestei idei alti trei prieteni, cu care asculta de obicei emisiunile Europei Libere si cu care comenta evenimentele din Germania, Cehoslovacia si Ungaria. „Numai noi mai ramasesem – spune Emilian Stoica – asa ca ne-am gandit ca trebuie pregatit terenul si pentru Romania.“

Primele actiuni au fost redactarea unor manifeste, scrise cu mana stanga, pe care le imprastiau prin gari, portile intreprinderilor, piete si statiile de tramvai. In luna noiembrie insa, prin intermediul fratelui sau, Vasile Stoica, ajunge la miscarea lui Stefan Prutianu, Frontul Popular Roman, contactati fiind de un apropiat al acestuia, Georgel Moraru. Hotarasc sa lucreze impreuna.

Organizarea mitingului

Initial, grupul Stoica planuise provocarea a trei demonstratii, in zilele de 16, 23 si 30 decembrie 1989, in zilele de sambata. La sfarsitul lunii noiembrie, grupul avea deja matritele pentru manifeste, confectionate dintr-o folie de plastic, pe care imprimasera litere cu ajutorul unui aparat de pirogravat si din gume de sters in care decupasera litere cu o lama de ras.

In primul manifest, Stoica chema cetatenii la demonstratie impotriva „cosmarului Stalinist amplificat de o conducere incompetenta si rauvoitoare“ (e bine ca la 20 de ani de le revolutie avem parte de o cunducere competenta si binevoitoare, n.a.), cerea inlaturarea de la conducerea statului a lui Ceausescu si a familiei sale si facea un apel la Militie si Securitate sa dea dovada de luciditate politica. Curios, manifestul a fost semnat „Frontul de Salvare Nationala“. Pe 2 decembrie insa, actiunea a suferit modificari. Prutianu a cerut grupului Stoica, prin oamenii de legatura, sa semneze manifestele cu „Frontul Popular Roman“ si sa mute data mitingului din 16, in 14 decembrie, intr-o zi de joi. Ratiunea acestei decizii era ca intr-o zi lucratoare sansele de participare a oamenilor erau mai mari.

„Securitatea e cu noi“

Intervalul 2-14 decembrie a insemnat o mobilizare generala a conspiratorilor. Pe langa manifestele lipite, si mai apoi imprastiate, in timpul noptii, prin oras, s-a trecut la „actiunea telefonul“: telefoane anonime catre ieseni, prin care acestia erau anuntati de mitingul ce urma sa aiba loc in 14 decembrie.

Planul a fost elaborat de Stefan Prutianu sI Casian Spiridon, dar oricine din retea il putea imbunatati. Oamenii urmau sa se adune la ora 16 in Piata Unirii. Fiecare avea asupra sa textul cantecului „Desteapta-te romane“ si o lumanare pe care urma sa o aprinda. Parola era „Primavara cade joi“.

Erau pregatiti sa ia cuvantul capii complotului: Stefan Prutianu sa vorbeasca despre dezastrul economic, Casian Spiridon sa acuze dezastrul cultural, Titi Iacob sa vorbeasca in numele muncitorilor despre nivelul de trai. Urmau sa se strige lozinci precum „Jos Ceausescu“, „Jos comunismul“ si „Fara violenta“.

Un alt aspect curios il reprezinta asigurarile transmise pe filiere de catre Prutianu, cum ca Militia si Securitatea nu vor interveni, intrucat si aceste structuri doresc caderea lui Ceausescu, iar miscarea are un puternic sprijin din exterior.

O parte din membrii retelei isi facusera deja legaturi si in alte orase, unele chiar la Bucuresti. Aurel Stefanache, de exemplu, inginer pe atunci la CUG, avea deja legatura la Bucuresti cu scriitorul Florin Iaru, care urma sa alerteze presa internationala daca, dupa miting, organizatorii acestuia ar fi disparut.

Esecul demonstratiei

Mitingul n-a mai avut loc, in ciuda faptului ca cei din Frontul Popular s-au dus in piata. Asta pentru ca Militia si Securitatea au desfasurat un dispozitiv preventiv de-a dreptul impresionant. Nu mai putin de sapte masini de pompieri, cu gratii la ferestrte au inconjurat Piata Unirii, intr-un spatiu care avea si asa o configuratie foarte stramta. Hotelul Unirea, care inchide Piata catre Splaiul Independentei, era ticsit de forte de ordine. Cu doar o luna inainte, Dinamoviada de Judo fusese mutata de la Oradea la Iasi, iar alaturi de sportivi – cadre ale Ministerului de Interne – se aflau cazate si cadre care nu aveau nici o legatura cu sportul. Masini cu prelata si numere de Suceava, Botosani si Vaslui blocasera orice intrare in piata, iar spatiul era, intr-adevar, plin cu oameni, dar nu de demonstranti, ci de forte de ordine: era spart orice grup mai mare de patru persoane. Pentru a preintampina formarea de grupuri compacte, autoritatile au desfiintat printr-un simplu ordin statia de tramvai din Piata Unirii, dat fiind ca un numar compact de oameni ar fi putut cobori si ar fi putut coagula o masa care sa nu mai poata fi controlata de fortele ordine. Conspiratorii au dat ocol pietei de cateva ori, s-au recunoscut, dar nu au putut intreprinde nimic. Cateva ceasuri mai tarziu, mitingul se sfarsise inainte de a incepe.

„Securitatea nu-i cu noi“

Desfasurarea de forte din ziua de 14 decembrie a fost atent organizata de insasi conducerea de la Bucuresti a Securitatii. Insusi generalul Olteanu, secretar al CC, s-a deplasat la Iasi, alaturi de Victor Neculicioiu, seful unitatii de contraspionaj din DDS.

De fapt, esecul mitingului putea fi anticipat inca de dimineata, o data cu prima arestare a unui membru al grupului. Vasile Vicol, ingner la Centrul de cercetare, racolat de insusi Prutianu, a fost practic primul arestat al revolutiei din decembrie. El n-a respectat consemnul de-a racola doar trei oameni de mare incredere. Numarul celor contactati de el a fost de peste 20, asa ca sansele de-a deconspira reteaua au crescut. La ora 10:00 a zilei de 14 decembrie, el a fost ridicat de la serviciu de o duba a Securitatii, dupa un control al fisetului din biroul sau: s-au gasit biletul cu „Desteapta-te romane“ si lumanarea pe care urma sa o aprinda. Vicol aranjase, printr-o cunostinta de la Mitropolia Iasului, ca la ora 16:00 sa mearga sa bata clopotele catedralei, ca semnal de incepere a demonstratiei. N-a mai apucat, caci la acea ora era deja in acheta. Totusi, clopotele au fost trase si a ramas pana azi un mister cine anume a preluat din mers o sarcina de care numai Vicol stia.

Ancheta

La ora cand conspiratorii se gaseau in piata pentru a inchega mitingul, Vasile Vicol tocmai afla, in arestul din Strada Triumfului nr. 6, ca Securitatea nu era chiar asa dornica sa scape de Ceausescu, pe cat fusese el asigurat de Prutianu. A doua zi dimineata au fost ridicati de la serviciu Stefan Prutianu si Casian Spiridon. Rand pe rand, i-au urmat in arest Valentin Odobescu, Ional Sacaleanu si Aurel Stefanachi, Titi Iacob si Sandu Dascalu, care au primit mai apoi si mandate, dupa ce Securitatea a mai trecut prin ancheta alte cateva zeci de persoane. Un intreg dispozitiv de ancheta a fost dislocat la Iasi din judetele limitrofe si din Bucuresti. Mijloacele de convingere au fost bataia cu bastonul la talpi si pe brate. Intre anchetatori, maiorul Matei, capitanul Lazar, un oarecare „Ionescu“, alaturi de ofiteri din Neamt, Vaslui si Braila, precum si insusi Ioan Ciurau, seful Securitatii judetului Iasi.

Torturati si amenintati cu lichidarea fizica, a lor si a familiilor (fiecare avea copii acasa), cu slaba sparanta in succesul unei noi revolte, arestatii au vorbit. Exceptie a facut Georgel Moraru, care n-a putut fi convins sa deconspire pe cineva, asa incat reteaua fratilor Stoica, pe care o racolase el, n-a ajuns la ancheta. Numarul relativ mic de arestati poate fi explicat prin aceea ca legile conspirativitatii, dupa care fusese croita miscarea, au asigurat protectia retelelor care nu au fost cunoscute in mod direct de cei arestati.

Au fost eliberati in 22 decembrie 1989, dupa pranz, fara sa fi stiut, in tot acest rastimp, ce se petrece la Timisoara sau la Bucuresti. Se asteptau in cel mai rau caz la condamnarea la moarte, iar in cel mai bun, la zeci de ani de puscarie.

„O sa fie bine“

Vasile Vicol povesteste ca in zilele de arest, de atata bataie cat incasase, nu-l mai speria nimic. „In data de 19 decembrie, cel care ma ancheta si care ma batea mereu ridicase din nou pumnul la mine. M-am uitat senin in ochii lui si i-am zis: «Degeaba, orice mi-ati face, eu nu ma mai tem de dumneavoastra». Atunci el a lasat mana in jos, a luat un aer complice si m-a batut usurel pe umar: «Nu-ti fie teama, ai sa vezi, o sa iasa bine».“

Intr-adevar, a iesit «bine». Pe 22 decembrie, imediat dupa pranz, au intrat in celula lui, iar gardianul i-a dat vestea ca e liber. Lui Vicol nu-i venea sa creada, credea ca e o noua diversiune, menita sa-l doboare psihic, asa ca a cerut explicatii. „Ba da, esti liber. Ai vazut, ca n-am luptat degeaba“ – i-a raspuns militianul.
Coincidente stranii si suspiciuni

O serie de amanunte ale pregatirii mitingului esuat de la Iasi, precum si modul de constituire si actiune a conspiratiei par a fi stranii coincidente cu ceea ce s-a petrecut mai tarziu in tara, la Timisoara si la Bucuresti. Prezentam aceste coincidente, precum si explicatia celor implicati in evenimentelor de atunci de la Iasi.

· 1. Numele miscarii era „Frontul Popular Roman“, dupa denumirea unei organizatii similare de la Chisinau. A existat o legatura directa intre cele doua organizatii sau a fost vorba mai mult de o influenta ideologica cu ceea ce se petrecea peste Prut?

Stefan Prutianu: „Nu exista nici o legatura cu Frontul de la Chisinau. Noi eram contaminati de ceea ce vedeam la televizor. Asa cum bucurestenii aveau antele pe bulgari, noi le avea spre rusi. Ne-a venit ideea vazand ce e acolo“.

· 2. In 12 decembrie 1989, Emilian si Vasile Stoica isi semnau primele manifeste cu „Frontul de Salvare Nationala“ – organizatie care, conform variantei oficiale, s-a infiintat in 22 decembrie.

Emilian Stoica: „Denumirea de Front de Salvare o auzisem inca din vara, de la Europa Libera, nu avea nici o legatura cu ce a urmat la Bucuresti“.

· 3. Inainte de mitingul esuat, Prutianu trimisese pe filiera asigurari ca miscarea avea sprijin extern, iar Securitatea nu se va implica.

Stefan Prutianu: „Nu era vorba de nici un sprijin. Am lansat aceasta idee doar pentru a le insufla curaj“.

Majoritatea membrilor miscarii care a organizat demonstratia esuata in 14 decembrie s-au cunoscut abia dupa Revolutie. Incercarea de-a pune ordine in povestea pe care au trait-o s-a soldat insa cu esec. Asta pentru ca liderul Stefan Prutianu a devenit brusc tot mai necomunicativ si a dat raspunsuri vagi la intrebarile care vizau maniera in care luase decizii in timpul conspiratiei. Or, reteaua era astfel construita incat nimeni nu putea sa-l verifice pe Prutianu, in schimb deciziile sale ajungeau la toti conspiratorii.

Stefan Prutianu: „Am refuzat, dupa revolutie, sa dau tot felul de explicatii, pentru ca incepusem sa am numai necazuri. Si nu mai avea rost sa caut o logica in tot ce se intaplase“. De retinut ca Prutianu a suferit imediat dupa revolutie un accident (a fost impins de pe bicicleta de doi motociclisi si si-a rupt mana), mama sa a suferit un accident, iar sotia i-a murit de un cancer galopant. A fost nevoit sa dea o declaratie procurorului militar care-l anchetase ca nu va revendica nici o pretentie fata de tratamentul la care a fost supus in ancheta. O declaratie similara a dat, in 1990, si Vasile Vicol, cautat fiind, la serviciu, de acelasi procuror Constantin Crasmaru.

Contraspionajul: „zona era batuta de rusi“

Referitor la conspiratia de la Iasi, referirile Securitatii au fost destul de vagi in anii de dupa revolutie. In 1994, Victor Neculicioiu, fost sef al contraspionajului, incapea mitingul esuat la Iasi in cateva fraze. Iata marturia sa in fata Comisiei senatoriale de cercetare a evenimentelor din decembrie:

Valentin Gabrielescu: „In octombrie 1989 au facut la Iasi o excursie in interes de serviciu?“.

Victor Neculicioiu: „Nu in octombrie, in decembrie. In 14 decembrie am fost trimis la Iasi cu o echipa, sa vad implicarea rusilor. S-a semnalat ca va fi o actiune de anvergura. Aveau oameni care-i tineau la curent si cadre de informatii la ambasada. Sa scoata lumea in strada. Pe 15, erau doi sau trei retinuti. (…) E drept, zona era batuta de rusi. Trebuia sa se iasa in strada pe 16, 19 si parca 22. Nu au iesit“.

„Repetitie generala“?

Cei care au fost arestati la Iasi in 14 decembrie 1989 au avut nevoie de multi ani pana sa obtina copii dupa mandatele de arestare si sa fie considerati revolutionari. Asta pentru ca Legea revolutionarilor ia in seama doar arestatii si victimele de dupa 16 decembrie. Casian Spiridon crede ca acest lucru a fost facut deliberat de catre autoritati, la fel cum deliberata a fost si ignorarea Iasiului in politica „oficiala“ fata de Revolutie. Asta pentru ca ziua de 14 decembrie, in Iasi, spulbera mitul „revoltei spontane“, prin aceea ca organizarea unui astfel de miting s-a facut printr-o complexa conspiratie. In plus, Casian Spiridin crede ca Iasul a jucat un rol important in victoria Revolutiei de la Timisoara: in primul rand, prin abaterea atentiei catre Moldova, apoi, prin aceea ca fortele de represiune au fost concentrate in acele zile la Iasi. „Dupa cum s-au derulat lucrurile la Iasi, cred ca Militia si Securitatea aveau efective sa inabuse in fasa orice fel de adunare populara. Pur si simplu blocau orice posibilitate de adunare. Or, la Timisoara, Militia a asistat cu calm la adunarea oamenilor in fata casei lui Tokes. Acolo s-a putut forma astfel «masa critica».“ Revolutia ar fi izbucnit la Iasi?

sursa: www.scritube.com

12 dec. 2009

Scrierea de la Turdas cea mai veche scriere din lume

Dumitru Badila

ARTICOLUL DE MAI JOS am incercat sa-l public intr-un ziar care sa fie citit de oamenii obisnuiti (pentru ca specialistii cunosc sigur aceste date), un ziar fara pretentii stiintifice si care sa nu aibe reticente la publicarea unui material stiintific mai putin ortodox.

Am ales ca perioada vara crezind ca la mare pe plaja o astfel de stire bomba va fi citita de mai multi oameni. In general cautam in caseta tehnica a ziarului, redactorul responsabil cu cultura, luam legatura cu el si ii trimiteam articolul pe mail. Dupa entuziasmul initial, urmau invariabil tergiversarile care nu lasau loc de indoiala cu privire la raspuns si doar la insistente puternice primeam un Nu raspicat.

Ziarele pe care le-am contactat si care toate s-au comportat la fel au fost: Formula As, Libertatea, Cotidianul, si ultimul, Adevarul. Am trimis articolul plus fotografii prin mail, cu rugamintea ca doar partea cu reproducerea din carte si biografia Marijei Gimbutas sa fie publicata obligatoriu, comentariul si semnatura mea nefiind obligatorii.

Concluzia a fost clara: Exista adevaruri care sint interzise la publicare in toata presa indiferent de profil si orientare. De ce? Putem sa speculam. Intre timp au mai aparut si alte informatii despre Scrierea Veche Europeana.

Badila Dumitru, Iulie 2006

SCRIEREA DE LA TURDAS, CEA MAI VECHE SCRIERE DIN LUME

Marija Gimbutas

Pe la 5500, vechii europeni din Europa central-rasariteana au dezvoltat un sistem de scriere, cu circa doua mii de ani inaintea egiptenilor ori a sumerienilor. Totusi, spre deosebire de aceste popoare, scrierea vechilor europeni nu servea unor scopuri economice, juridice sau administrative. Scrierea “veche europeana” era o scriere sacra, aparuta in urma unei indelungi folosiri a unor semne grafice incarcate de un simbolism particular; aparitia acestei scrieri este strins legata de cultul dezvoltat al divinitatii feminine. Aceste semne sint, in sens pur etimologic, hieroglife sau semne sacre.

Cele mai vechi descoperiri ale unor obiecte purtind semne de scriere au fost facute cu mai mult de un secol in urma, la Turdas, un sit apartinind fazei timpurii Vinca din Transilvania. De abia un secol mai tirziu, in 1961, s-au descoperit la Tartaria (o asezare nu departe de Turdas, in judetul Alba) trei placute de lut ars cu o scriere care a stirnit un deosebit interes. Citiva eruditi le-au comparat cu semnele sumeriene cunoscute ori le-au banuit a fi derivate din acestea. Cronologia oferita de datarile cu radiocarbon era ignorata. Astfel M.S.F. Hood considera ca placutele de la Tartaria ar fi fost “o imitatie incomprehensibila a unor semne de scriere apartinind unor populatii mai civilizate”. Sute de alte obiecte sacrale purtind inscriptii in rinduri sau grupate au ramas neobservate ori necunoscute. Multe obiecte cu inscriptii au fost gasite intr-un context sratigrafic bine documentat. Cronologia cu radiocarbon calibrata la date reale arata ca aceasta scriere a aparut curind dupa jumatatea mileniului al 6-lea si a fost folosita timp de un mileniu si jumatate in epoca cuprului (sau chalcolitica) din Europa central-rasariteana intre 5500 si 4000 i.e.n.. Este acum cert ca “scrierea veche europeana” este mult mai veche decit cea sumeriana. Ca atare, comparatiile cronologice cu Sumerul nu sint cele mai fericite.

Acest sistem de scriere nu a fost nicidecum un proces efemer, limitat la o singura localitate, ci un fenomen larg raspindit. Ipoteza importarii acestei scrieri sau a unor tablite din Mesopotamia trebuie inlaturata cu desavirsire, caci ea este contrazisa atit de evidenta datelor cronologice, cit si de natura acestui sistem de scrire care a aparut printr-o folosire indelungata a simbolurilor grafice. Originile sale trebuie cautate in perfectionarea cultului divinitatii feminine din religia “veche europeana”, prin specializarea (ori restringerea) sensului simbolurilor. Inscriptiile apar pentru prima oara pe obiecte de cult, nu pe tablite, si au avut un scop hieratic, nefiind deloc notarea unor tranzactii comerciale ori administrative, ca in Mesopotamia.

Scrierea “veche europeana” a disparut in mod virtual odata cu dezintegrarea culturilor Karanovo, Vinca si a altora in jur de 4000 i.e.n. si dupa aceea, ca urmare a infiltrarii pastorilor nomazi din stepele sudice ale Rusiei, presupusi a fi vorbitorii idiomurilor proto-indo-europene. Acest sistem de scriere a supravietuit totusi in zona egeeana, unde Vechea Civilizatie Europeana a persistat timp de alte doua milenii in comparatie cu zona dunareana a Europei. Ca atare, nu poate fi surprinzator sa observam similitudini intre sistemul de scriere “vechi european” si scrierile egeene din epoca timpurie a bronzului, minoica si cipriota. Analogiile dintre semnele “vechi europene” si acelea din silabarul clasic cipriot sint socante, ducind la ideea ca scrierea “veche europeana”, aparuta cu circa 4000 de ani inaintea linearului A cretan ori a celui cipro-minoic a fost o scriere inrudita cu acestea si, probabil, precursoarea lor, inventata de vorbitori de idiomuri ne-indo-europene.

Citeva cuvinte despre istoricul descoperirii semnelor

Existenta unei scrieri preistorice in sud-estul european a fost semnalata prima oara in anul 1874, cind Zsofia Torma a intreprins sapaturi pe dealul de la Turdas, linga Alba Iulia.

Descoperirile, constind din obiecte ceramice, figurine, fusaiole si alte obiecte, cu peste 300 de semne incizate, au fost treptat distribuite muzeelor din Berlin, Mainz Munchen si Cluj. In anul 1910,Marton Rosca a reluat sapaturile de la Turdas, reusind sa clarifice tipologia ceramicii si secventele stratigrafice. Contributia sa consta in aranjarea si publicarea materialului rezultat in urma sapaturilor Zsofiei Torma.

Alte semne au fost observate pe obiectele descoperite de M. Vasic in anul 1908, in situl de la Vinca, de linga Belgrad. Dupa parerea sa, semnele de pe vasele si de pe figurinele de la Vinca aveau valoarea unor litere, el gasind analogii cu inscriptiile de pe vasele grecesti arhaice de la Lesbos. Cinzeci de ani mai tirziu, la o alta asezare importanta a culturii Vinca, cea de la Banjica, de asemenea linga Belgrad, s-au efectuat sapaturi de catre Todorovic si Cermanovic, gasindu-se sute de inscriptii pe ceramica, pe obiecte de cult si pe figurine. La nord de Vinca, in siturile din bazinul Tisei, in sud-estul Ungariei, s-au descoperit citeva vase si figurine remarcabile cu inscriptii. Chiar si mai la nord, in Cehia si Slovacia, s-au identificat vase cu inscriptii apartinind culturii ceramicii liniare, contemporane cu faza timpurie Vinca.

In anul 1950, Morfova a publicat o descoperire socanta, facuta la intrarea unei pesteri de linga satul Sitovo, in zona centrala a Muntilor Rodopi, in Bulgaria; este o inscriptie pe stinca, de 3,4 m lungime si cu caractere de 13-16 cm inaltime. Aceasta descoperire nu a stirnit nici un interes timp de doua decenii, pina cind a fost mentionata de Todorovic in anul 1971.

Ceramica de tip Karanovo, faza 6, demonstreazaca utilizarea scrierii era o practica raspindita in acele timpuri, atita timp cit asemenea inscriptii sint frecvente in culturile Karanovo, Vinca si Tisa. Numeroase placute, peceti, recipiente de sacrificiu, vase antropomorfe si figurine- toate purtind inscriptii- din cultura Karanovo sint deocamdata nepublicate.

Unul dintre cele mai edificatoare exemple de obiecte purtind o inscriptie “veche europeana” a fost gasit in anul 1969 in timpul sapaturilor intreprinse la Gradesnica, linga Vraca, in nord-vestul Bulgariei. Este vorba de un castron aproape plat, cu scriere pe ambele parti. Fata este impartita de patru linii orizontale in patru registre, fiecare continind de la patru la opt semne. Pe spate este incizata o figura umana schematizata, alcatuita din v-uri sau triunghiuri inconjurate de semne liniare. In acest sit s-au mai gasit modele de temple si vase antropomorfe cu inscriptii.

Actualmente se cunosc aproape o suta de asezari unde au fost descoperite obiecte cu inscriptii, materialul din fiecare asezare fiind reprezentat fie de obiecte izolate, fie de cantitati mari, ajungindu-se in unele cazuri la peste 300 de obiecte. Majoritatea acestor asezari este cuprinsa in grupurile culturale Vinca si Tisa din bazinele Moravei, Dunarii si Tisei, in teritoriile de azi din Serbia, estul Ungariei, nord-vestul Bulgariei si vestul Romaniei, precum si in cadrul culturii Karanovo (3-6, Boian-Gumelnita) din centrul Bulgariei si sudul Romaniei. emne inscrise sau pictate, neobservate anterior, sint acum identificate pe ceramica Dimini, Cucuteni, Petresti, Lengyel, Butmir, Bukk si a ceramicii liniare; ca atare, nu mai este corect sa se vorbeasca despre scrierea Vinca ori despre tablitele de la Tartaria ca fiind singurele exemple ale acestui fenomen. Este acum clar ca scrierea a fost o caracteristica generala a Vechii Civilizatii Europene din mileniile 6-5 i.e.n.

—
Marija Gimbutas s-a nascut la 23 ianuarie 1921 in orasul Vilnius, Lituania. In anul 1942 absolvea cursurile Universitatii din Vilnius. Dupa razboi pleaca in Germania, studiind la Universitatea din Tubingen (1946), apoi urmeaza cursuri postuniversitare la Tubingen, Heidelberg si Munchen (1946-1949). In 1950 se stabileste in Statele Unite, fiind profesor la Harvard University (1950-1955). Din 1964 a fost profesor de arheologie europeana la Universitatea californiana din Los Angeles (UCLA).

Marija Gimbutas a devenit cunoscuta prin numeroase studii despre originea si raspindirea indo-europenilor (populatia kurganelor) precum si privitoare la cele mai vechi civilizatii pre-indo-europene, numite generic Veche Civilizatie Europeana. Ipotezele sale au produs o adevarata revolutie, obligindu-i pe specialisti sa clarifice (si sa-si clarifice) numeroase puncte de vedere. Lucrarea de fata reprezinta sinteza intregii activitati a autoarei. Prin Marija Gimbutas cele mai vechi civilizatii de pe teritoriul Romaniei apar in adevarata lor splendoare.

Acest fragment este reprodus din volumul “Civilizatia marii zeite si sosirea cavalerilor razboinici” al Marijei Gimbutas, Ed. Lucretius, Bucuresti 1997. Reproducerea si publicarea fragmentului s-a facut cu acordul Domnului Profesor Sorin Paliga, care a tradus in romaneste aceasta opera fundamentala a istoriei Romaniei caruia ii aducem multumirile noastre. Reproducerile grafice sint preluate din aceeasi lucrare cu exceptia Tablitelor de la Tartaria care sint reproduse din “Mitologie Romana” de Romulus Vulcanescu, Ed. Academiei, Bucuresti 1987, pag 98.

Noua ne apartine titlul fragmentului, sublinierile si aranjarea in pagina.

De ce Marija Gimbutas?

Am ales sa reproducem din acest volum pentru ca daca aceste lucruri ar fi fost scrise de un roman s-ar fi spus imediat ca este vorba de nationalism, de protocronism, eventual de niste exaltati care se cred buricul pamintului. Acesta este un fapt. Scrierea nu a inceput la Sumer si toate datele de pina acum afirma ca pentru prima oara in lume s-a scris intr-o zona care cuprindea si o mare parte din România actuala. O intrebare foarte interesanta este de ce aceste informatii nu sint facute publice de academicienii si profesorii nostri care scriu manualele de istorie? Chiar mi s-a spus ca la facultatea de istorie studentilor li se spune ca tablitele de la Tartaria ar fi niste falsuri. Oare domnii profesori si istorici nu au auzit de Turdas, de Tartaria, de Marija Gimbutas. Daca nu au auzit este grav, inseamna ca de foarte multa vreme nu si–au mai actualizat cunostiintele, iar daca au auzit si au tacut nu intelegem de ce. Pina acum ar fi trebuit ca Marija Gimbutas sa fi fost desfintata daca ce spune ea este fals. Le mai dam o sansa istoricilor nostri sa-si spuna parerea si sa ia o pozitie fata de aceste informatii.

Prima oara am luat cunostiinta despre scrierea veche din “Mitologie Romana” a lui Romulus Vulcanescu (tablitele de la Tartaria), dar dat fiind ca nu mai aveam cunostiinta de alte scrieri am considerat ca nu sint concludente si am inteles reticenta istoricilor nostri dar cind am citit cartea Marijei Gimbutas in care se afirma ca exista mii de inscriptii, atunci nu i-am mai inteles.

Am cumparat cartea istoricului Florin Constantiniu “O istorie sincera a poporului roman”, ed. Univers Enciclopedic, Bucuresti 1997, in speranta ca va fi intr-adevar sincera, cu bune si rele; dar ciudat, Tablitele de la Tartaria nici nu exista, cultura Lepinski Vir – Cuina Turcului care a realizat un oras sanctuar cu 8500 de ani inainte de Cristos nu exista, 10-15000 de ani de istorie sint comprimate in 2 pagini si jumatate. Oare sinceritatea este buna numai cind aratam ce crud era Vlad Tepes, sau cite amante a avut Stefan cel Mare? Foarte interesant mod de a fi sincer si onest. Noi toti asteptam ca in manualele de istorie sa se spuna tot adevarul, cu sinceritate. (Badila Dumitru, vara lui 2002)

—-
Bibliografie:
Marija Gimbutas – “Civilizatia Marii Zeite si sosirea cavalerilor razboinici”, Ed. Lucretius 1997, pag 37-38
www.prehistory.it – site italian care are si traducere in romana sustinut de profesorul Marco Merlini si care se ocupa cu studiul semnelor vechi danubiene
Haral Haarmann – cercetator la “Research Centre on Multilingualism “ din Bruxelles sustine primordialitatea scrierii de la Tartaria fata de Sumer – Dacia Magazine nr. 1 – ianuarie 2003, cu lucrari si in site-ul italian

11 dec. 2009

Potopul lui Noe

Documentarul cu Robert Ballard cautand dovezile poptopului in Marea Neagra.

10 dec. 2009

Ironic

Cand eram eu mai mic, Valeriu Zgonea ma ameninta sa nu mai scriu anumite chestii in revista universitara al carui redactor sef eram. Martori erau vreo 30 de studenti, dar el nu avea niciun stres sa faca asa ceva. Il suparasera, cred, cele cateva randuri despre individul ala care se exprima greu, bronzat, usor grizonat, F. Gust, actualmente deputat, la ora aia unul dintre liderii de sindicat al studentilor Universitatii din Craiova. Aia era cenzura PSD manifestata chiar impotriva unei publicatii cu tiraj minsucul si aparitii sporadice. Asta e cenzura pdlista impotriva unui bloger, in actiune acum.

Ironia sortii e ca acest incident e comentat pe Antena 3, azi, de insusi F. Gust, adica tocmai ala care se plansese lui Zgonea, care Zgonea a actionat ulterior pentru a-l proteja pe micut. Superb.

Si totusi, da-o dracu!

Un film vechi pe TCm, ora 2.26. Tom Cruise tanar si inca destul de sarac sa nu-si permita sotie.

Katie Holmes and Tom Cruise Marriage Contract to be Renegotiated!

Posted Wednesday, November 4th, 2009

Tom Cruise, Katie Holmes and daughter, Suri

Let’s talk about love: Tom Cruise and wife Katie Holmes are renegotiating their marriage contract! Woman’s Day reports that their contract will expire the day their marriage will celebrate three years, meaning this month, so they need another one. Especially since Katie wants more money for her clothing and of course for daughter, Suri who was turned by her mother into a too young fashion addicted. As a consequence Katie talked with her father who’s a lawyer and they plan to ask for an extra 500,000 dollars for supporting Cruise’s faith in Scientology, an increase in her annual clothing allowance from 750,000 dollars to 2 million dollars. Ok, we can understand about the clothing, women are like that, but about faith??? She needs money to accept her husband’s cult? Is Tom Cruise really that naive?
And by the way, Katie also wants a role in the next ‘Mission: Impossible’ film.

Astia au luat-o pe ulei. Daca tot platesti, ce dracu te mai casatoresti? Ia o stoarfa la plimbare, e mai ieftin, Tom.

ROMANIA-DACIA