Ministerul Economiei spune că Bayfront Capital Partners, care şi-a adjudecat licitaţia Cupru Min Abrud, cu suma de 200,8 mil. euro, nu are banii necesari şi trebuie să-i strângă acum de la investitori privaţi. Explicaţia este ilariantă: înseamnă că statul a primit la licitaţie şi a declarat câştigătoare o firmă fără bani.
"Din documentele prezentate rezultă că Bayfront Capital Partners va susţine Roman Copper în vederea finanţării achiziţiei de acţiuni la Cupru Min şi a datoriilor cu participarea investitorilor din Canada, Europa şi SUA", spun reprezentanţii Ministerului Economiei, cel care prin OPSPI a fost vânzătorul Cupru Min.
În jurul canadienilor de la Bayfront Capital Partners rămâne încă un mister dat fiind faptul că nu se cunoaşte nici până în prezent cine este în spatele companiei.
Contactaţi de Ziarul Finaciar, reprezentanţii Cupru Min au spus că li s-a interzis de către Ministerul Economiei, actualul acţionar majoritar al companiei, să dea orice fel de declaraţii presei iar reprezentanţii firmei canadiene nu au răspuns nici ieri la întrebările ZF.Cupru Min deţine licenţa de exploatare pentru cel mai mare zăcământ de cupru din România, cel de la Roşia Poieni, estimat la 900.000 de tone, evaluate la preţul actual al metalului roşu de 8.320 de dolari/tonă, la 5,4 miliarde de euro, însă preţul cuprului a fost foarte volatil în ultimii ani, ajungând la un moment dat să fie cotat pe bursa din Londra la mai puţin de 3.000 de dolari/tonă, dar a urcat şi la 10.000 de dolari/tonă.
De la înfiinţare în 2009 şi până în prezent, Bayfront Capital Partners s-a ocupat cu operaţiuni de finanţare, în special prin intermediul unor oferte private. Spre deosebire de ofertele publice, acestea sunt oferte adresate unui număr limitat de investitori (cel mult 100) care însă sunt de obicei persoane foarte înstărite, sumele minime de participare în astfel de operaţiuni de finanţare pornind de la circa un milion de dolari.
Mai mulţi investitori care pun împreună bani pot să finanţeze achiziţii de ordinul zecilor şi sutelor de milioane de euro şi să beneficieze ulterior direct, printr-o cotă din companie, sau indirect, ca investitori deţinători de obligaţiuni, cu un cupon fix sau variabil de dobândă. Ofertele private se desfăşoară departe de atenţia publicului, acestea fiind cunoscute doar de către unii investitori de calibru, cum ar fi persoane fizice înstărite, investitori instituţionali de genul fondurilor de investiţii şi băncilor, care sunt contactaţi în calitate de potenţiali participanţi la ofertele de acest tip.
Totuşi valoarea achiziţiei realizate de Bayfront Capital Partners la Cupru Min întrece cu mult orice finanţare intermediată de companie în trecut, cea mai mare ridicându-se la 32 milioane de dolari (circa 24 mil. euro), potrivit datelor disponibile pe site-ul societăţii de investiţii.
Roman Copper Corp, firma deţinută de Bayfront Capital Partners, care a câştigat recent licitaţia pentru Cupru Min, mai are la dispoziţie şapte zile să aducă cei 200,8 mil. euro pe care s-a obligat să-i plătească în schimbul pachetului de acţiuni al producătorului autohton de cupru, în caz contrar aceasta riscând să piardă garanţia de participare de un milion de euro, sumă considerată prea mică.
Creşterea puternică a preţului la cupru din ultimii ani a atras interesul multor investitori care au dorit să investească în acest sector, mai ales că cererea din industriile cărora cuprul li se adresează, cel de tehnologie şi telecomunicaţii, este într-o continuă creştere şi acestea sunt printre cele mai atractive domenii la ora actuală.
Cuprul este apreciat în special pentru calităţile foarte bune de conductor pentru căldură şi electricitate, motiv pentru care este folosit pe scară largă la producţia de cabluri. Practic nu există cablu care să nu aibă în compoziţie cupru şi totodată este utilizat în electronică, aproape orice dispozitiv electronic până la iPhone-uri sau iPad-uri având în componenţă cupru, în producţia industrială şi cea de ţevi, respectiv în industria de telecomunicaţii, inclusiv telefonie mobilă.
Cuprul este maleabil putând fi amestecat cu uşurinţă cu alte metale feroase sau neferoase, motiv pentru care este utilizat în peste 400 de aliaje cu diverse calităţi, cel mai cunoscut astfel de aliaj fiind bronzul.
Resursele de cupru ale Pământului sunt vaste, însă numai o mică parte (3%) din acestea poate fi exploatată în condiţii de rentabilitate date fiind condiţiile actuale de piaţă şi tehnologie. Concentraţia medie de cupru în minereu este foarte redusă, de 0,6%, iar cea de la Roşia Poieni, exploatată de Cupru Min, este şi mai mică, de circa 0,3%.
La nivel mondial există o cerere mare pentru cupru din partea economiilor emergente, în special China, în prezent existând un deficit de cupru rafinat estimat de International Copper Study Group la 358.000 de tone în 2011.
China este de departe cel mai mare consumator de cupru, consumul de cupru rafinat din această ţară contând cu aproape două treimi din cel la nivel mondial.
În 2011 producţia de cupru a lumii a continuat să rămână în urma cererii, stagând la un nivel similar cu anul precedent, de 16 milioane de tone metrice, potrivit aceleiaşi asociaţii şi pe plan internaţional s-au produs 19,6 milioane de tone metrice de cupru rafinat.
Producţia şi rezervele de cupru sunt concentrate pe plan mondial în Chile, care în 2009 a extras 5,4 mil. tone, respectiv peste o treime din totalul mondial, urmată de Peru şi Indonezia şi SUA şi Australia cu circa un milion de tone fiecare.
Analiştii Barclays Capital estimează că preţul cuprului se va menţine peste nivelul de 9.000 de dolari/tonă în a doua parte a anului. În februarie 2012, preţul mediu al metalului roşu a fost de 8.422 dolari/tonă, faţă de 8.043 cu o lună înainte.
Cupru Min lucrează în prezent cu o singură linie de producţie din cele patru cu care a fost proiectată şi a realizat în primul semestru al anului trecut un profit brut de brut de 26 mil. lei (6,1 mil. euro) după ce vânzările au urcat la 75 mil. lei (17,6 mil. euro).
Pe tot anul trecut, vânzările Cupru Min au urcat cu 41%, ajungând la 160,6 mil. lei (37,9 mil. euro), potrivit unui document al Ministerului Economiei.
Statul nu a obligat noul proprietar al companiei să realizeze investiţii în companie, însă pentru operararea în condiţii de rentabilitate este nevoie ca proprietarul să desfăşoare investiţii de ordinul zecilor de milioane de euro în utilaje noi de producţie şi totodată să plătească peste 80 mil. euro pentru investiţiile de mediu. Spre comparaţie, elveţienii de la Mineco, care au preluat Moldomin Moldova Nouă, o exploatare de cupru mai mică decât cea de la Cupru Min, s-au angajat să investească peste 150 mil. dolari în activitate.
Pentru licitaţia de la Cupru Min s-au înscris patru investitori străini, însă la licitaţie au intrat doar trei după ce firma bulgărească Ellatzite-Med, din grupul Geotechmin, deţinut de magnatul Tzolo Voutov, a fost descalificată. Ceilalţi participanţi au fost firma de minerit Oz Minerals cu sediul în Australia, deţinută de compania chinezească China Minmetals Non Ferrous Metals Co, şi Dundee Holding din Olanda, care deţine exploatări de cupru, aur şi argint în Bulgaria, Namibia şi Canada.
Adrian Cojocar