Motto:
Un popor nu poate exista fără istorie fiindcă aceasta îi dă demnitate și dreptul de a trăi alături de alte popoare.
Cităm din recomandarea nr.1283/1996 privind istoria şi predarea istoriei în Europa, adoptată de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei: „Istoria constituie unul din mijloacele de reconstituire şi de făurire a identităţii culturale. Ea reprezintă, de asemenea, o cale de acces către experienţa şi bogăţia trecutului şi a altor culturi. Cunoaşterea istoriei este importantă pentru societatea civilă. Fără aceasta, individul este mai vulnerabil la manipularea politică sau de orice fel.”
Adunarea recomandă Comitetului Miniştrilor să încurajeze învăţarea istoriei în Europa, formulând următoarele propuneri: cunoaşterea istoriei trebuie să fie o parte esenţială a educaţiei tinerilor; predarea istoriei va trebui să permită tinerilor să-şi formeze deprinderi de gândire critică pentru a interpreta şi a analiza informaţia într-o manieră critică şi responsabilă, pentru a recunoaște complexitatea problemelor şi pentru a aprecia diversitatea culturală; vor trebui identificate stereotipurile şi orice alte distorsiuni bazate pe prejudecăţi naţionale, rasiale, religioase și altele.
În ultimii ani, datorită în mare măsură ideilor promovate de congresele de dacologie, România a început să înțeleagă și să aprecieze o altă istorie a trecutului ei, istoria cea adevărată, să cunoască alți eroi, cei care au existat pe acest pământ milenar, ceea ce a dus la o reînviere spirituală a nației noastre a cărei intensitate risipește bezna a o mie de ani de fals sau de tăcere.
Tot mai mulți oameni înţeleg acum că întreaga noastră istoriografie s-a clădit pe principii false: latinitate, unitate şi continuitate cu agresorii romani, deși teritoriul ocupat al Daciei nu reprezenta nici măcar un sfert din suprafața ei. Ca urmare a aberațiilor repetate, acum niciun istoric nu este dispus să se contrazică și să-și recunoască greșeala, să renunțe la ceea ce cu îndârjire afirma de-a lungul anilor. Noi avem convingerea că nu e niciodată prea târziu pentru nimeni să-și recunoască eroarea și, în consecință, să spună adevărul. Cu toate că există argumente științifice de necontestat - ADN-ul, de exemplu, care atestă continuitatea absolută a Genomului I1B, a celui dacic în cadrul populației noastre și care este aproape inexistent la populațiile italiene și spaniole - pseudoștiințificii noștri continuă să nu ia în considerație aceste informații. Probabil că lor li se potrivește zicala potrivit căreia o minciună repetată devine adevăr închipuit... Simpla lor negare însă nu este suficientă! Niciun argument științific sau arheologic nu le schimbă opinia eronată pentru simplul motiv că, în viziunea lor egoistă, adevărul le-ar distruge nu numai teoriile susținute cu atâta sârg, dar și statutul de istorici...
Sunt foarte interesat să ştiu: mai există oare în lume un alt popor care să fi fost “transformat” într-un timp atât de scurt, istoric vorbind, din daci în romani? Evident că întrebarea mea este retorică pentru că nu mai există un astfel de popor...
Mă întreb totuși: de ce nu am devenit turci? De ce nu am devenit slavi? Că doar şi ei au trecut pe la noi...
Mă întreb totuși: de ce nu am devenit turci? De ce nu am devenit slavi? Că doar şi ei au trecut pe la noi...
Îl citez mai jos pe istoricul Camil Bujor Mureşanu, membru titular al Academiei Române și a cărui opinie bizară despre istoria poporului român a devenit dogmă a înaltului for academic :“Disputa principală se poartă în jurul veracităţii informaţiei cuprinse în mituri şi, prin urmare, a posibilităţii de a o descifra şi de a interpreta în lumina ei realităţi revolute”...
Stimabile profesor, cu tot respectul trebuie să vă corectez și să vă informez că analizele genetice (genomul) sunt nu mituri, ci realități de necontestat. În consecință, este jenant pentru dumneavoastră să induceți în eroare pe cei care încă respectă instituția pe care dumneavoastră o reprezentați. Vă invit să accesați la computer website-ul nostru, www.dacia.org , Dacia Revival, și la ”Articole în limba română” să citiți Călătorie genetică.
Pregătirea academică/universitară garantează achiziționarea unei metode științifice, nu și rezultatele.
”Dacia Revival” (Reînvierea Daciei) n-a pus și nu pune problema României imediate, a României moderne sau contemporane. Ar fi prea puțin. Nu s-ar potrivi nici dimensiunii viziunii sale și nici așteptărilor noastre. ”Reînvierea Daciei” pune problema în termeni bazați pe știință și care surprinde în totalitate devenirea națională a poporului nostru. ”Reînvierea Daciei” nu dorește o revoluție a momentului istoric, ci una a istoriei.Societatea noastră internațională trebuie astfel nu să re-creeze România, ci să-i răscumpere trecutul, să-i trezească mândria pentru minunata noastră istorie străveche pierdută în labirintul neadevărului.
Pasiunea daciștilor contemporani este o expresie necesară de reacțiune în fața unui trecut de nenoroc. De aici pleacă dorința de a depăși pendularea între o amărăciune dizolvantă și o furie optimistă. Prin glasul nostru, prin reînvierea virtuților dacice, dăm țării un sens istoric onorant și redeschidem un al doilea început al României, cel adevărat, printr-o Dacie Reînviată într-o Europă unită în care valorile perene să fie apreciate.
O țară are nevoie de modele în toate straturile societății. Degeaba așteptăm să ne recunoască alții (de ce ar face-o, mă întreb)dacă nu ne cunoaștem și nu ne recunoaștem noi înșine. Iar conștiința de sine vine prin cunoașterea de sine.
Dacă am aplica premiza potrivit căreia a nu reacţiona la împilare înseamnă a pactiza cu împilatorul, ar însemna să dăm undă verde manifestărilor ulterioare de denigrare a istoriei nostre adevărate. O astfel de atitudine trebuie condamnată imediat și cu vehemență.
Ideea romanizării Daciei, așa cum ne este ea prezentată de academicii noștri, seamănă cu aceea a sclavului care tinde să seînrudească cu stăpânul și care vrea sa fie considerat chiar rudă a stăpânului. Umilința naște monștri de gândire și acțiune.
Până la Einstein, timpul (ca mărime fizică) era considerat liniar și cu un singur sens, ceea ce conducea la nepotriviri în calculele matematice la nivel cosmic. Când marele fizician a introdus noțiunea de "curbură a timpului", s-a produs o oarecare "isterie" în rândul unor fizicieni cu titluri academice, fapt similar curentului "dacist" contra celui "latinist". Azi, traiectoriile sateliților și rachetelor țin cont de curbura timpului pentru a obține precizia necesară! Pentru că adevărul este unul singur!
Orice construcție, fie ea și de natură ideologică, trebuie să aibă o bază temeinică pentru a rezista. "Fundația" istoriei noastre este subțire și șubredă, pare pusă în fugă doar ca să fie ceva acolo... Și ceea ce pare "bătut în cuie" în istoria academică despre poporul nostru are o mulțime de găuri și aliaje antagonice care te fac să te îndoiești de capacitățile intelectuale și de buna credință nu numai ale celor care le produc, dar și ale celor care le ascultă fără să le înțeleagă, fără să le conteste sau să le comenteze în mod inteligent și nu dogmatic.
Prin manualele de istorie ni se impunea să credem că suntem ”Urmașii Romei... Am învățat să repetăm ca niște papagali că străbunii noștri s-au lăsat șterși de pe fața pământului ca să facă loc cuceritorului.
Am învățat o căruță de năzbâtii, contrazise de faptul că existăm aici de mai bine de 8.000 de ani și că avem același port popular ca cei de pe Columnă. Copiii născuți pe pământul dacic au îmbrăcat costumul popular al părinților lor și l-au cinstit lăsându-l din generație în generație, nealterat, așa cum îl aveau străbunii. De ce, dacă erau urmași ai romanilor și crescuți în spirit latin, n-au îmbrăcat toga și sandalele, ci ”cămeșa”, ițarii și opincile, fotele și iile care au străbătut cu mândrie până în zilele noastre?
Prin manualele de istorie ni se impunea să credem că suntem ”Urmașii Romei... Am învățat să repetăm ca niște papagali că străbunii noștri s-au lăsat șterși de pe fața pământului ca să facă loc cuceritorului.
Am învățat o căruță de năzbâtii, contrazise de faptul că existăm aici de mai bine de 8.000 de ani și că avem același port popular ca cei de pe Columnă. Copiii născuți pe pământul dacic au îmbrăcat costumul popular al părinților lor și l-au cinstit lăsându-l din generație în generație, nealterat, așa cum îl aveau străbunii. De ce, dacă erau urmași ai romanilor și crescuți în spirit latin, n-au îmbrăcat toga și sandalele, ci ”cămeșa”, ițarii și opincile, fotele și iile care au străbătut cu mândrie până în zilele noastre?
Păguboasă este şi tăcerea pe tema sud-dunăreană a Moesiei, Daciei Ripensis, Daciei Mediteranea, a tribalilor, a împăraţilor ridicaţi din această zonă (unii dintre ei asumându-şi explicit originea dacă), a chipurilor de daci plini de măreţie din Roma şi din Balcani, a primelor sate vlahe din Balcani, a imperiului asăneştilor, a istoriei aromânilor şi istroromânilor, a tyrageţilor transnistrieni, a caracterului moldovenesc al spațiului transnitrean medieval şi a săpânirii efective a Transnistriei în vremea lui Duca Vodă. Jalnică este această tăcere cum jalnică e și lipsa de interes!
Prin omitere şi non-acţiune, autoritatea istorică oficială a României se face părtașă la răul ce se instalează treptat, cu efecte catastrofale, în subconștientul poporului nostru, începând încă din copilărie, și care impune românilor să creadă că ei sunt urmașii Romei! Așa ni s-a pregătit subjugarea mentală și sufletească! În viziunea de sclavi a istoricilor români, poporului îi trebuia o nouă origine, de sorginte romană, îi trebuia o nouă limbă, latina, un nou nume de țară, România, venit de la Roma... Și toate acestea, false cum sunt, s-au perpetuat de-a lungul anilor și au dat un brânci intrării noastre, în genunchi, în Europa. Noi trebuia să fim produsul unui amestec etnic, de preferință cu paternitate romană. Dar ce amestec! Un amestec indigest cu hoții de la Roma, cu niște soldați romani, cu mercenari veniți din toate colțurile prăpădite ale lumii antice... Și în sfârșit, când am fost lăsați să ne Re-Unimcâteva din provinciile vechii Dacii, ni s-a spus, fără drept de apel, că de fapt avea loc o Unire a unor provincii, iar noul nume nu avea voie să fie Dacia, ci România. O totală lipsă de discernământ și de respectare a adevărului științific!
Nici ”Plăcuțele de la Sinaia”, tema congresului nostru din acest an, nu au făcut excepție. Contestate de către cei mai mulți așa-ziși cercetători români de înalt nivel, plăcuțele descoperite la Sinaia și apoi copiate sunt mărturia în plumb a întâietății mondiale în domeniul scrisului a străbunilor noștri daci. Iar lucrările și opiniile ce vor fi prezentate la congres vor dovedi acest fapt.
”Reînvierea Daciei” îi reinstaurează românului rostul lui originar. Înainte, românul era numai român, adică un material uman alcătuit din adormiri și umilințe. Dacul este un român de substanță, un român inteligent, un prieten sincer pentru cei cinstiți, o amenințare pentru cei lipsiți de onestitate. Într-o nație de umili și de umiliți, el, Dacul, introduce onoarea și orgoliul clădit pe o măreață istorie. El, Dacul, este un om a cărui mândrie suferă de insomnie, dar care construiește cu răbdare o Românie bazată pe adevărul istoric de netăgăduit și care-i va aduce odihna binemeritată în analele etnicității naționale.
El, Dacul, dă viitorului Adevărul!
Permiteți-mi, vă rog, să vă mulțumesc tuturor și fiecăruia în parte pentru entuziasta participare la congres și pentru militantismul dumneavoastră admirabil de a spune adevărul și de a-l face cunoscut în întreaga țară.
*
New York, august 2011
Fondatorul și președintele Societății Internaționale
”Dacia Revival” - Reînvierea Daciei România - SUA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu