Pe o scenă oarecare, plasată între un fluviu şi o mare neagră, are loc o piesă în care protagonişti sunt un chior, o blondă şi un pitic. Prinşi în scenariul de anvergură internaţională mai avem o serie de actori în roluri secundare, cum ar fi copilotul, motanul, chiulangiul, cel căruia îi place, ca şi celorlalţi, să ia 50% din orice trece pe la el, dar şi foarte mulţi figuranţi. Ultimii, ca orice figuranţi, mor fără speranţe în piesă, iar până atunci execută roluri mici şi mizere ori pe scenă, ori pe lângă ea, pe unde pot ca să îşi ducă la bun sfârşit povara de rol. Revenind la actorii principali, ei joacă nişte roluri perverse rău. Chiorul e la timonă, ca în tinereţe, numai că în loc să facă bişniţă cu whiskey şi videouri, acum face bişniţă cu recuzita, iar scena devine din ce în ce mai neprimitoare pentru figuranţi. Între timp, el este ocupat cu călăritul blondei măritate cu un papagal încornorat, un fel de cocoş mai ciudat. Iar pentru că blonda da bine din cur, chiorul, alintat de figuranţi şi “piratu’”, o pune şefă şi pe ea pe o bună bucată de treabă. Dar ei nu muncesc, de fapt, ei doar se regulează şi huzuresc din ceea ce jefuiesc de la figuranţi cu ajutorul trepăduşilor. Iar şeful trepăduşilor este, iar aici scenaristul clar a fost inspirat de Crăciun, dar într-un mod pervers, un fel de pitic de al lui Moş Crăciun, dar lingău, înălţimea îl ajută să dea limbi exact unde trebuie, şi rău. Pe parcursul actelor, chiorul bea, babardeşte blonda şi se îmbogăţeşte împreună cu ea, iar piticul îşi asmute subalternii să stoarcă şi ultimul bănuţ pe care figuranţii ce insistă să stea pe scenă îl mai au. Iar figuranţii stau calmi, fiind ocupaţi cu sarcinile care produc cât să le permită să prindă ziua de mâine. Dacă mai rămâne ceva timp liber, el este ocupat de figuranţii cu aliură de sclavi cu uitatul în gura celor care mint pentru chior sau cu diverse distracţii, care variază în funcţie de vârstă. Principala ţintă în ceea ce priveşte ocuparea timpului liber în piesă sunt, însă, tinerii. Scenaristul, care se ocupă cam de toate piesele de pe cam toate scenele lumii, a avut grijă ca tineretul mai ales să fie ocupat cu filme porno, alcool, droguri, joculeţe care să-l ţină prins în ele până când se înrobeşte pentru un acoperiş, moment din care, în principiu, va sta liniştit şi degenerat. Şi toate merg ca unse. E vorba de o piesă obscenă, cu finalizare fericită. Chiorul se retrage până la urmă într-un port, ca să dea senzaţia sclavilor figuranţi că au parte de democraţie, unde găseşte o altă blondă, mai tinerică, şi o lasă pe ailaltă la cârmă că nu degeaba s-a lăsat săraca deşelată atâta vreme. Piticul credincios este lăsat să zburde mai departe şi să execute ceea ce ştie mai bine, să nenorocească fără a clipi, la ordin, destine.
Spectacolul se încheie! Se lasă cortina!
Piesa are un succes nebun, sau cel puţin aşa se pare, pentru că scenaristul face o avere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu