Cele mai vechi picturi rupestre din lume au fost descoperite in Romania

Viorel Lascu, președintele Federației Române de Speologie, împreună cu dr. Jean Clottes, expert internațional în artă rupestră, Aurel Chiriac, directorul Muzeului Țării Crișurilor din Oradea și Călin Ghemiș, arheolog la Muzeul Țării Crișurilor din Oradea, au prezentat descoperirile din peștera Coliboaia, de pe Valea Sighiștelului, dar și rezultatele datărilor probelor de Carbon 14, recoltate din Galeria picturilor din Peșteră. Astfel, în peștera Coliboaia a fost descoperită o galerie cu picturi negre. Picturile reprezentau: un bizon, un cal, o felină și două capuri de rincori. De asemenea, au fost descoperite și câteva gravuri și oseminte de urși. Această descoperire a fost făcută de câțiva speologi români, în iunie 2010, după o misiune franco-română. Doi specialiști în artă rupestră, Jean Clottes și Bernard Gély, din Franța, spun că aceste picturi datează de acum 23.000 – 35.000 de ani.

Călin Ghemiș, arheolog la Muzeul Țării Crișurilor, a efectuat două prelevări de probe pentru a fi datate pe bază de radiocarbon. Cele două probe au fost trimise la Laboratoarele de Știință din Yvette (Franța).

„Peştera Coliboaia nu este accesibilă publicului larg. Ea va rămâne, cel mai probabil, inaccesibilă, având în vedere că trebuie trecut pe sub apă pentru a ajunge la picturi. Desenele sunt cu atât mai valoroase cu cât există similitudini între arta rupestră a oamenilor preistorici din Bihor cu lucrări ale celor care au desenat în peşteri din Franţa, aproximativ în aceeaşi perioadă istorică”, a declarat Călin Ghemiș.

Rezultatele obținute confirmă că cele mai vechi picturi datează din anii 36.000.

„Rezultatul datărilor probelor de Carbon 14 recoltate din Galeria Picturilor a Peșterii Coliboaia, vine să confirme datările pe care noi le-am presupus la un moment dat prin specialiștii Muzeului, dar și faptul că lumea de atunci, din acest spațiu, era parte a unei lumi europene, în care modul de viață și de credințe erau similare”, a spus Aurel Chiriac, directorul Muzeului Țării Crișurilor din Oradea.

Note suplimentare .

Pestera Coliboaia se gaseste in judetul Bihor, pe Valea Sighistelui.

Cavitatea a devenit cunoscuta datorita picturilor rupestre foarte vechi ce dateaza de zeci de mii de ani si ale urmelor ce atesta ca a fost locuita de oameni, dar si de ursi (s-au gasit oseminte).

Accesul in incaperea in care se afla cateva gravuri si picturile ce infatiseaza animale este dificil, fiind necesara parcurgerea unui traseu pe sub apa pana aici. In plus, acest sector din pestera Coliboaia nu este accesibil turistilor.

Trebuie mentionat faptul ca astfel de picturi rupestre s-au mai descoperit intr-o pestera din Romania - Cuciulat. Autenticitatea, precum si vechimea acestora, au fost atestate de cercetatori straini, fiind o noutate in partea aceasta a Europei.

Pestera Coliboaia se intinde pe o lungime de aproximativ 750 m. Concretiuni specifice se gasesc pe peretii dinspre finalul pesterii sub forma de scurgeri parietale, stalactite si stalagmite.

Intrarea se face printr-un fel de portal in forma de triunghi si cu inaltime de 2 m.

Foarte aproape de pestera Coliboaia se gaseste o alta cavitate – pestera Magura.

Parcurgerea pesterii este ingreunata si de faptul ca este activa, motiv pentru care aventurarea este recomandata numai speologilor cu experienta.

 

sursa: http://www.2012en.ro/2011/09/cele-mai-vechi-picturi-rupestre-din-lume-au-fost-descoperite-in-romania/#comments

CRACIUNUL LA DACI

Înainte de lăsarea întunericului, dacii cei liberi, se îndreaptă cu mic cu mare spre casa luminată din mijlocul așezării. Luna mare și plină le luminează cărările, iar stelele sclipesc complice, parcă îndemnînd pe fiecare să se grăbească la întîlnirea din această noapte magică. Îmbrăcați în haine albe din blană de oaie sau capră, intră în tăcere și se așează în jurul focului ce luminează și încălzește încăperea puternic parfumată de busuiocul atarnat la grinzi și crengile de brad pe care au fost așezate coșurile cu bunătăți, făcute din recolta anului ce se termină curînd.
Bărbații, cu căciuli înalte din miel alb, stau în picioare . Femeile cu tulpane din lînă, prinse cu mare meșteșug și copiii stau pe laviţe lungi din lemn de brad privind jocul flăcărilor multiplicat de mulțimea florilor de mină ce încojoară vatra. Jilţul uriaş căptuşit cu blănuri mari și albe iși așteaptă stăpînul. Se aude numai trosnetul butucilor care ard și vuitetul vîntului printre brazi. Este cea mai lungă noapte din an, cea mai așteptată și cea mai de folos.
Clinchetul clopoțeilor de la sanie, nechezatul cailor și lătratul cîinilor, dau de știre că oasptele cel mult așteptat a sosit și cînd ușa se deschide, bucuria se citește pe fețele tuturor.
In prag stă un bărbat înalt, cu o figură impunătoare, cu plete lungi ce acoperă umerii hainei din blană de lup alb.
- Bine v-am găsit sănătoși și mai mulți. Bună să vă fie inima și sufletul mereu curat. Vă aduc gînduri bune și binecuvîntări de la Zamolxe.
- Bine ai venit Moșule, tare cu drag te-am așteptat, îl întîmpină cel mai vîrstnic dintre daci, care-l cunosștea pe ”moș”, de pe vremea cînd era un copil și mereu se minuna că ”moșul” rămînea neschimbat. Pofteșe de ia loc pe jilțul de lîngă foc și deșiră ghemul cu înțelepciuni.
Răspunde ”Moșul” invitației și apoi în tăcere, îi privește pe rînd, pe fiecare în parte în adîncul ochilor, cititndu-le gîndurile, grijile, întrebările. Un zîmbet mare îi luminează chipul fumos atunci cînd privirea lui cuprinde femeile însărcinate și pe cele cu ”coconi” mici in brațe. Da! ei sunt cei care vor duce mai departe învățătura marelui Zamolxe. Copiii acestei comunități sunt așteptați cu mare drag și li se acordă o atenție deosebită. Sunt ajutați, de mici, să înțeleagă Legile Mamei Pămînt și ale Tatălui Soare, ca niciodată, sub nicio formă să nu-i supere, spre a fi mereu sănătoși și roada lor să fie îmbelșugată. Așa i-a învățat Zamolxe și nimeni nu iasă din cuvîntul lui.
Pe rînd, copiii se apropie și povestesc despre tot ceea ce au văzut în preajma lor, în natură. Ochii le strălucesc și mînuțele descriu în aer mărimea spiridușilor cu care s-au jucat prin păduri sau pe tăpșane. Se rotesc imitînd dansul zînelor care, le-au permis sa le privească, dacă au fost foarte cuminți. Se apropie timizi iar Moșul îi sărută pe creștet, șoptindu-le ceva la ureche. Este darul de suflet pe care-l primește fiecare.
Bătrînele femei, povestesc cum ”văd” în jurul unor plante fuioare de negură ce se ridică și, înconjurîndu-i pe cei bolnavi, necazul și suferința, dispar. Spun despre aburul alb care iasă din cîte-o floare și se îndreaptă chiar spre locul unde este rana sau durerea. Mulțumesc, pentru că au fost îndrumate spre locurile în care cresc aceste plante și au fost ajutate să ”vadă” acele minuni.
Cei bătrîni, care nu mai pot ține pasul cu tinerii la muncile cele grele, udă periodic ”trovanții” – pietrele care cresc – vorbind cu ele ca și cu niște frați mai mici. Moșul zîmbește, constatînd că învățăturile transmise de-a lungul anilor își arată rodul. Se ridică de pe jilț, se apropie sărutînd măinile celor bătrîni , ridică un sac mare din panza albă, cusut cu simboluri stranii și le împarte fructe uscate și faguri cu miere sălbatică. Pentru cei care se pregătesc de marea ”trecere” spre tărîmul lui Zamolxe, scoate din sac pietricele prețioase din peștera lui Zamolxe. Pînă la momentul plecării din această lume, pietrele prețioase le vor fi de folos pentru a se împăca cu ei înșiși și cu cei dragi, alături de care și-au împlinit destinul.
Apoi, le vor lumina Calea și-i vor ajuta să nu rătăcească drumul spre ACASĂ.
Privirea lui se îndreaptă spre adolescenții care –l privesc cu mare respect și le reamintește importanța jurămîntului rostit la ritualul de chemare a ploii, sau la împrăștirea norilor, la dansurile cu puteri tămăduitoare și la înfrățiri cu cei de-o seamă. Le cere să țină mintea trează reținînd tot ceea ce au de făcut. De scris…pe linguri, pe ulcele, pe porți. Să nu uite de promisiuni făcute fetelor și să-și țină întotdeauna cuvîntul dat. Iar de s-ar întîmpla să aibă vreo suferință, să se folosească de ”respirația dacică”, pentru a reveni la sănătatea cea bună.
Se răsucește spre o tînără proaspăt intrată în rîndul nevestelor și, scoțînd din sîn, îi întinde un șarpe de casă, pentru a-i ocroti noua gospodărie. Le amintește din nou femeilor să transmită cunoașterea și învățătura prin cusături, pe laibăre, catrințe, ii, năframe,ștergare, ouă,cocături.
Cu bărbații maturi și așezați la casele lor, vorbește despre felul în care pot găsi mai ușor izvoare cu apa bună, despre ridicarea caselor, care să fie cît mai trainice, călduroase iarna și răcoroase vara. Le împarte saci mici cu semințe și ouă de păsări de pe alte meleaguri.
Moșul îi cuprinde cu privirea și deschide brațele ca pentru o mare îmbrățișare. Rămîne așa, cu ochii închiși un timp, apoi se așează zîmbind. Este momentul în care femeile ridică prosoapele albe ca spuma laptelui de pe coșurile cu merinde și aștern masa pentru ca toată comunitatea să se bucure de recolta anului ce se sfîrșește. Cu mulțumire și binecuvîntare.
Apoi, fetele tinere îi duc acasă pe cei mici cărora somnul le dă tîrcoale. Cei rămas se strîng în jurul Moșului și-i cer sfatul despre ce ar fi mai bine de făcut în anul ce va veni. Moșul scoate o hartă a cerului și, urmînd mersul stelelor, le spune despre zilele senine, dar și despre cele geroase. Despre ploi și căldura mare. Hotărăsc împreună momentele cele mai bune pentru însămînțat și cules, dar și cum să depoziteze recolta și să păstreze semințelor pentru viitor. Le spune ce e bine de făcut în nopțile cu Lună Plină și Lună Nouă, dar mai ales despre păstrarea focului viu în fiecare gospodărie.
Rostește apoi binecuvîntarea de rămas bun, mulțumește pentru primirea făcută cu drag și pleacă lăsînd în urmă o adiere de primăvară.
Așa era ”Moșul” dacilor !!!




Stela  Potra -Pod
http://cluj.transilvania-tv.ro/mos-craciun-pe-vremea-dacilor/2131

A fost descoperit parintele alfabetelor europene

Cu trei saptamani in urma, Libertatea scria despre descoperirea unei pietre inscriptionate cu cel mai batran alfabet din lume, vechi de 7. 500 de ani. Nu au trecut decat cateva zile si arheologii au anuntat o alta descoperire, in aceeasi zona: o scriere si mai veche, ce dateaza de 8.200 de ani! n Acesta va fi afișul oficial al expoziției de la Sibiu, in care apare cea mai batrana scriere din lume, datata din anul 6200 i.Hr In situl Miercurea Sibiului 2 au fost gasite, in total, 29 de complexuri cu material arheologic ce apartin neoliticului timpuriu, primei epoci a fierului si perioadei Evului Mediu timpuriun Pana acum se presupunea ca cea mai veche scriere din lume, datata 5500 i.Hr., apartine culturii neolitice Turdas, prin cele trei tablite descoperite la Tartaria, judetul Alba, in anul 1961. Tablitele sunt inscrip- tionate cu un alfabet asemanator cu cel sumerian, doar ca cel din Ardeal e cu 2.000 de ani mai batran.r n multi istorici au criticat vehement descoperirea de la Tartaria, motivand ca ea nu poate reprezenta o scriere, in intelesul de astazi, ci o simpla insiruire de simboluri. Printre acesti istorici se numara si directorul Muzeului national Bru-kenthal, prof. universitar dr. Sabin Luca. Soarta a vrut ca tocmai profesorul Luca sa descopere pe traseul viitoarei autostrazi Sibiu - Orastie, in situl arheologic Miercurea Sibiului 2, la doar 40 de kilometri distanta de Tartaria, o scriere si mai veche.r nSitul arheologic are 5 m adancimen "Eu sunt zguduit. Am organizat simpozioane, am publicat volume internationale cu semne si simboluri, cautand sa destructurez ideea dupa care in perioada neolitica existau sisteme de scriere. Nu stiu ce sa zic in cazul acesta, e ceva ordonat, nu e ornament. Din punct de vedere stiintific, este o descoperire deosebita. Cand va aparea in lumea internationala va starni o furtuna", a afirmat directorul Muzeului national Brukenthal.r n Obiectul este o bucata dintr-un vas ceramic inscriptionat, a fost realizat in anul 6200 i.Hr., adica are o vechime de 8.200 de ani, si a fost gasit la cinci metri sub pamant, adancime neobisnuita pentru sapaturile arheologice.r n Desi nu exista inca o cheie de citire a mesajului de pe vas, Sabin Luca considera ca inlantuirea de semne ar putea fi descifrata daca vor fi puse cap la cap simbolurile asemanatoare care exista din abundenta in zona dunareana.r n "Va informez in premiera ca in data de 1 Decembrie 2012 vom organiza in Sala Polivalenta, constructie lipita de Palatul Brukenthal, o expozitie in care va fi prezentat acest obiect ceramic atat de deosebit", a declarat, pentru Libertatea, prof. dr. Sabin Luca.r n Data fiind vechimea acestui obiect, se poate spune ca alfabetul de pe el reprezinta in acest moment "parintele" tuturor alfabetelor europene, lucru usor de sesizat urmarind evolutia semnelor grafice in timp.r nScriere Tartaria - anul 4200 i. Hr.n In luna august, arheologii au descoperit pe traseul autostrazii Sibiu - Nadlac, in localitatea Turdas, un oras construit in anul 4200 i.Hr, mai vechi decat piramidele egiptene, care au inceput sa fie ridicate in anul 2630 i.Hr. In sit a a fost gasita si o piatra cu inscriptii similare celor de la Tartaria (accentuate in foto cu linii rosii punctate, pentru a fi mai usor observate), lucru care a intarit ipoteza ca tablitele sunt autentice, nu niste "facaturi".

 http://stiri.rol.ro

Scrisoare din lagăr: treziţi-vă!

 

A venit la Bucureşti scriitorul Boris Pahor, sloven, italian de origine slovenă, european, universal, spuneţi-i cum vreţi. Are 99 de ani şi ştie câte ceva despre viaţă. A intrat cu Neagu Djuvara (96 de ani) într-o dezbatere de idei cum nu prea mai au loc. Boris Pahor a spus aşa: „Libertatea este în continuare ceva ce trebuie cucerit. În capitalism, în plină criză, poţi să rămâi fără loc de muncă. Şi-atunci, ce faci cu libertatea, cum o gestionezi? De fiecare dată când spun asta, mi se spune că sunt de stânga. Trebuie însă să trezim oamenii, să stârnim o revoluţie, dar nu una prin revolte autodistructive. O revoluţie de catifea. Pentru că ceea ce se întâmplă astăzi cu cei care sunt nevoiţi să muncească din greu pentru a putea supravieţui de pe o zi pe alta nu înseamnă libertate". Am făcut un interviu cu Boris Pahor, în care a fost chiar mai transparent: „Fascismul, nazismul şi comunismul au fost înlocuite de dictatura capitalului". Domnul Pahor îi îndeamnă pe tineri să îşi apere demnitatea, să nu se vândă, să rămână drepţi în numele adevărurilor personale. Veţi comite, probabil, o nedreptate şi veţi confunda luciditatea cu marxismul. Vă priveşte. Eu îi dau domnului Boris Pahor toată dreptatea de care dispun.

Între timp, la Bruxelles tocmai se scrie viitorul nostru european. Va supravieţui Uniunea Europeană? Călătoresc prin Europa şi încerc să înţeleg. Dar mă tem. Mă tem, fiindcă am văzut şi la Viena, şi la Praga, şi la Dublin, şi la Paris, şi la Londra, şi la München, şi la Berlin, şi la Salonic, şi la Roma, şi la Varşovia, şi la Amsterdam, şi la Bruxelles, şi la Madrid, şi la Barcelona, şi la Lisabona, ba chiar şi în Sicilia, o majoritate învinsă. I-am văzut pe aceşti oameni: în zori, când plecau, dar şi în noapte, când se întorceau, cu speranţele tot mai îmbătrânite, înainte să se refugieze în cârciumi sau alte forme de trucare a realităţii. Disperarea prosperă, să ştiţi. În Budapesta am văzut cel mai trist om din lume. Mă gândesc adeseori la el. Sunt sigur că ştia. Avea privirea albastră şi pierdută a oricărui profet, iar eu, reporter ratat, depăşit, bătrân, voi regreta mereu că nu l-am întrebat „Şi acum?".

Majoritatea: oamenii care muncesc din greu ca să supravieţuiască de la o zi la alta, trataţi ca mamiferele multicopitate sau mai rău. Libertatea este anihilată prin metode complexe. În media, de pildă, se face, cu metodă, prin diluarea informaţiilor, prin banalizare, prin tratarea frivolă a esenţialului, prin falsa voce cu care sunt momite masele. Şi uite că, în acelaşi timp, Uniunea Europeană tremură din toate idealurile ei. Este vizibilă, fireşte, şi iluzia lipsei de iluzii. Nu mă ascund de această credinţă: Uniunea Europeană trăieşte într-un lagăr modern şi strălucitor, sub dictatura capitalului. Iar bugetul care se discută acum la Bruxelles are o miză mai complexă. Banii pot distruge binele, ştiţi? Un viitor în afara solidarităţii? Evul Mediu poate să reînceapă. Boris Pahor este naiv. Videocopiii nu se vor ridica, fiindcă nici nu îşi pot închipui ce urmează. Istoria, uitată, e gata de repetiţie. „Şi cum vom rezista?", l-am întrebat pe Boris Pahor. „Prin dragoste", mi-a răspuns.



Andrei Crăciun

Noah's Great Flood Part 1

Descoperire arheologică: fragment cu simboluri necunoscute

Reprezentanţii Muzeului Naţional Brukenthal (MNB) din Sibiu, care au realizat săpături arheologice preventive pe traseul viitoarei autostrăzi, tronsonul Sibiu-Orăştie, au anunţat miercuri, 31 octombrie, o nouă descoperire arheologică. Este vorba despre trei locuinţe care datează din jurul anului 6.000 î. Hr şi unde a fost găsit un fragment cu simboluri necunoscute, ceea ce se crede a fi o scriere veche ce nu a putut fi descifrată, după cum spun reprezentanţii muzeului.

Descoperile arheologice au scos la iveală un sit din primul val de neolitizare, spune directorul MNB, Sabin Luca. Sit-ul descoperit se datorează unor comunităţi care au venit de undeva din Macedonia sârbă şi Macedonia grecească, potrivit aceleiaşi surse.

Săpăturile au avut loc la nord de oraşul Miercurea Sibiului, pe Valea Gârbovei.

Au fost descoperite trei locuinţe din acea perioadă, alături de cuptoare şi mii de fragmente de ceramică, reprezentând obiecte folosite în viaţa de zi cu zi. Unul dintre fragmente a atras atenţia arheologilor. Este vorba despre o bucată de ceramică inscripţionată (foto). Simbolurile nu au putut fi interpretate.

"Eu sunt zguduit. Am organizat nu ştiu câte simpozione, am publicat volume internaţionale cu semne, simboluri, căutând să destructurez ideea după care în perioada asta existau sisteme de scriere. Eu tot timpul am zis că există sisteme de comunicare care nu înseamnă scriere, ci simboluri. În cazul acesta e ceva ordonat, cu simboluri variabile, dar nu este un ornament, e clar că este un sistem de punere a ceva într-o ordine", a declarat directorul Muzeului Naţional Brukenthal Sibiu, Sabin Luca.

Fragmentul respectiv a fost descoperit într-o locuinţă care a atras atenţia prin picturile găsite.

"Se leagă foarte mult de pictura care apare în acest moment în Macedonia. Nu prea găseşti în Transilvania astfel de fragmente pictate pentru că este o pictură care se exfoliază foarte uşor, se duce foarte uşor, se păstrează foarte greu în solul din Transilvania, doar în zone în care avem cenuşă în complexe. Majoritatea acestei picturi a fost găsită în jurul unui cuptor şi se pare că cenuşa din jurul cuptorului a păstrat mai bine şi lotul este un lot destul de mare de ceramică pictată", a declarat Cosmin Suciu, lector universitar la Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu (ULBS).

Săpăturile au fost realizate la o adâncime de aproximativ cinci metri. Arheologii sibieni estimează că în afara zonei cercetate mai există până la patru locuinţe precum cele descoperite în urma lucrărilor la autostradă.

Săpăturile au avut loc în perioada martie-iunie 2012.


sursa: http://www.ronduldesibiu.ro/educatie-cultura/Descoperire-arheologica--fragment-simboluri-necunoscute/

COMUNICAT

GRUPUL DE GANDIRE SI DE ACTIUNE
ROMANIA VIE
Catre societatea civila din Romania
Catre mass-media romana
Catre toti cetatenii Romaniei

Sambata, 20 octombrie 2012, echipa arheologica coordonata de Paul Damian, directorul adjunct al Muzeului National de Istorie al Romaniei din Bucuresti, a incheiat cercetarea sitului roman de la Sibot (Sibot 3), judetul Alba si a notificat in acest sens constructorul Strabag. Acesta a trecut la demolarea imediata si integrala a ruinelor, fapt ce ne-a fost confirmat ieri, 23 octombrie, de catre membrul Grupului de Gandire si de Actiune ROMANIA VIE, fondat de un grup de protestatari din Bucuresti, Piata Universitatii-zona Arhitectura, care s-a deplasat de urgenta in locatie si care va reveni cu fotografii de la fata locului.
Este de remarcat ca de sambata, 20 octombrie, pana luni, 22 octombrie, cand se pare ca a avut loc demolarea, nu a existat timpul fizic necesar intocmirii raportului final de cercetare, examinarii acestuia de catre Comisia Nationala de Arheologie, eliberarii recomandarii consultative a acesteia si redactarii si emiterii certificatului de descarcare de sarcina arheologica de catre Directia Judeteana de Cultura si Patrimoniu National Alba, din subordinea Ministerului, astfel ca desfiintarea vestigiilor s-a facut cu incalcarea flagranta a legii.
Tot marti, 23 octombrie, Alexandru Surcel din partea Grupului de Gandire si de Actiune ROMANIA VIE a avut o intalnire cu Paul Damian, discutia purtandu-se in biroul acestuia din incinta Muzeului National de Istorie al Romaniei (numit mai departe MNIR). Reproducem mai jos briefingul acestei discutii, cu remarci privind situatie de fapt constatata la Sibot si concluzii, care vor fi puse in bold.
Legat de Sibot, Paul Damian a confirmat ca cercetarea s-a incheiat sambata, 20 octombrie, fapt ce a fost notificat constructorului Strabag, cu care MNIR avea contract. Paul Damian a mai precizat ca a recomandat ingroparea in fundatiile autostrazii si nu demolarea unei parti a ruinelor, in special a zidurilor legate cu mortar- intrucat exista si ziduri legate cu pamant, mai greu de conservat odata expuse. Strabag ar fi acceptat de principiu, dar nu stia sigur daca recomandarea a fost respectata. Intrebat daca poate afla, a confirmat si a raspuns afirmativ la rugamintea noastra de a se interesa si a ne informa si pe noi. Suntem totusi rezervati daca ne va spune ceva si nu ramane decat sa asteptam. Intre timp, in urma deplasarii lui Adrian Lupu la fata locului stim ca Strabag nu a tinut seama de propunarea domnului director Damian.
Paul Damian a mai specificat ca obiceiul de a demola cu buldozerele fara a mai astepta eliberarea certificatului de descarcare de sarcina arheologica, pe raspunderea constructorului, imediat ce arheologii notifica sfarsitul cercetarii, este o practica curenta in Romania. El a admis ca acest fel de a proceda incalca prevederile legii, dar ca o nota generala atitudinea lui era una indulgenta, din motivele pe care le voi descrie mai jos.
Revenind la Sibot, Paul Damian a confirmat ca acesta nu era un sit inregistrat, chiar daca a fost strapuns de drumul national, intrucat acesta din urma a fost construit in anii '30 si '40, cand nu prea exista legislatie in materie de patrimoniu arheologic. De altfel, avand in vedere marimea si gradul de conservare a vicus-ului si cimitirului acestuia, cercetarea Sibotului a fost prelungita cu doua luni peste termenul convenit initial.
Per total, MNIR a avut in lucru pe tronsonul I Sebes- Orastie, unde antreprenor e Strabag, 11 situri arheologice, din care numai unui era cunoscut anterior. Din aceste 11 situri au fost recoltate peste 20 de tone de material arheologic.
Intre cele 11 situri s-a aflat si cel de la Tartaria afectat de autostrada, care nu este, asa cum am crezut initial, orasul neolitic, ci o asezare din prima epoca a fierului (Hallstatt), asadar tracica sau dacica timpurie.
Paul Damian a mai mentionat si alte situri foarte interesante din punct de vedere stiintific descoperite si cercetate ca efect al lucrarilor la A1, din care l-am retinut pe cel de la Uroiu, de langa Deva, actualmente un deal ce a format candva un ostrov al Muresului. Aici, la 6-7 metri sub nivelul solului- atat de adanc din cauza aluviunilor aduse de Mures in sute de ani-, au fost gasite bordeie dacice contemporane cu cetatile si orasele din munti, din perioada clasica a civilizatiei dacice, o descoperire rara in regiunile joase de podis sau campie, unde majoritatea asezarilor dacice, situate pe inaltimi mai usor de aparat sau pe maluri de rauri, au disparut in urma eroziunii naturale.
Per total, Paul Damian ne-a comunicat ca se estimeaza ca in medie la fiecare 100 km de autostrada exista 20-25 de situri arheologice. In mod cert el vede in constructia de autostrazi si in banii europeni absorbiti pentru asta o mare sansa pentru cercetarea arheologica, insistand ca in ultimii doi ani s-a cercetat si s-a descoperit cat in multi ani anteriori. A adus ca exemplu si Ungaria, unde, anterior Romaniei, constructia de autostrazi ar fi determinat un adevarat "boom" al arheologiei. Asta explica si indulgenta cu care el pare sa priveasca incalcarea legii de catre constructori gen Strabag si demolarea unor situri inainte de a exista toate actele cerute de lege; ca si Sabin Luca, Paul Damian a adus in discutie argumente ale constructorului, care nu constituie problema arheologului, precum termenele contractuale fata de dezvoltator.
Un input interesant a fost cel de pe parte procedurala. Paul Damian a confirmat ca pe baza raportului/rapoartelor de cercetare, Comisia Nationala de Arheologie face o recomandare, dar acesta e doar un organism consultativ. Prin urmare, Directiile Judetene de Cultura si Patrimoniu, din subordinea Ministerului, pot elibera certificate de de descarcare de sarcina arheologica care sa contrazica recomandarile Comisiei.
S-a atins in discutie si problema Rosiei Montane, unde Damian s-a aratat clar ca un "prieten" al proiectului miner, insistand ca acesta se va face si ca cercetarea galeriilor din masivul Calnic a fost una distructiva, arheologii fiind chemati sa faca cercetarea in perspectiva unei exploatari miniere si nu a parcului arheologic de care se vorbeste acum. El a mai insistat ca fara aceasta cercetare, nici nu s-ar fi stiut cate se stiu acum despre Rosia Montana.
Am mai discutat despre Valea Oltului, vechi drum roman punctat de numeroase situri, mai ales castre. Paul Damian a anuntat ca este foarte linistit in legatura cu aceasta zona, intrucat autostrada va trece la inaltime, unde este posibil sa se puna probleme de mediu, nu de arheologie, toate siturile fiind in vale.
O mentiune speciala a mai facut Paul Damian despre Micia, un castru asociat cu o importanta canaba, practic un oras, situat la Deva, care a fost ocolit de autostrada dupa multe insistente ale arheologilor, dar mai putin ca rezultat al acestora cat al calculelor economice determinate de durata prea lunga a cercetarilor. O alta poveste de succes este Pianu de Jos, unde 20 ha de oras neolitic si ceva epoca bronzului au fost cumparate si servesc doar ca islaz, activitate ce nu distruge vestigiile ingropate.
Paul Damian a mai amintit cum se mai ataca arheologii intre ei. De asemenea, in plan politic, desi a pomenit de cum au atacat Berceanu si Basescu arheologii ca "tin in loc" constructia autostrazilor, a gasit numai cuvinte de lauda pentru Andrei Plesu si, mai ales, Anca Boagiu.
In concluzie, avem de intreprins urmatoarele actiuni:
1. Plangere penala contra Strabag pentru demolarea ilegala a sitului Sibot 3.
2. De completat lista de cereri formulata in scrisoarea deschisa pe care o avem in lucru cu urmatoarele:
a. Inasprirea regimului legal al distrugerii de situri arheologice in absenta certificatului de descarcare de sarcina arheologica cu toate semnaturile si stampilele necesare.
b. Introducerea caracterului obligatoriu al recomandarilor Comisiei Nationale de Arheologie.
c. Transparenta lucrarilor Comisiei Nationale de Arheologie si a numirilor in aceasta, numai pe criteriu de competenta.
In incheiere, reiteram solicitarea formulata in petitia depusa de G.G.A. Romania Vie privind acordarea unei audiente de catre Ministrul Culturii si Patrimoniului National, domnul Puiu Hasotti.

Data: 24 octombrie 2012

GRUPUL DE GANDIRE SI DE ACTIUNE ROMANIA VIE