Danais vă urează un An Nou fericit!

Danais vă urează un An Nou fericit! La mulți ani! http://www.danais.ro/

Magazinul Dacilor http://edanais.wordpress.com/

Aventura in timp http://www.danais.ro/activitati-propuse-2014/

Am murit degeaba, ce-aţi făcut din ţară?

Vin colindatorii, cum veneau odata, leru-i ler
Sa colinde-n seara asta minunata leru-i ler 
Dar li-i gura arsa si li-s ochii-n lacrimi leru-i ler
Prea degeaba sange, prea degeaba patimi, leru-i ler.

Gazdelor crestine sa-i primiti in casa leru-i ler 
Si cum se cuvine sa-i poftiti la masa leru-i ler
Ni-i trimite sfantul sa ne-ncerce mila leru-i ler,
Domnii mari de astazi sa-si deschida vila leru-i ler.

Sovaielnic pasu, mainile plapande leru-i ler,
Tremurat li-i glasu,nu stiu sa colinde leru-i ler,
Daca stau la poarta si nu zic nimica leru-i ler
Domnilor de astazi sa va apuce frica leru-i ler.

Muta-i intrebarea ce rasuna afara leru-i ler, 
Am murit degeaba, ce-ati facut din tara leru-i ler
Tot in frig si-n foame, tot cu maini intinse leru-i ler
Pe la porti straine, ce ne stau inchise leru-i ler.

Vin colindatorii cum veneau odata leru-i ler
Sa colinde in seara asta minunata leru-i ler
Dar li-i gura arsa si li-s ochii-n lacrimi leru-i ler
Prea degeaba sange, prea degeaba patimi leru-i ler.

Datini si obiceiuri ale geto-dacilor

Izvoarele literare ne vorbesc si despre alte “obiceiuriale tracilor sau ale geto dacilor”, diferite de cele care se referã la nastere, moarte si cãsãtorie, ajutându-ne la conturarea fizionomiei morale si a modului de întelegere aproblemelor majore.Vorbind despre obiceiurile cele mai vrednice de luareaminte ale tracilor, Herodot ne spune cã “în ochii lor,trândãvia trece drept cea mai mare cinste. A munci pãmântul e lucrul cel mai de rusine, iar când trãiesti de pe urma rãzboiului si a prãdãciunilor - spun ei - faci unlucru cât se poate de bun.” O asemenea descriere este clar cã nu se referea la masa tracilor si cu atât mai putin a geto-dacilor pe care Herodot îi caracterizeazã prin trãsãturi de vitejie si dreptate care i-au fãcut celebri în lumea anticã. Tabloul înfãtisat de pãrintele istoriei se referã la o anumitã categorie a societãtii tracice si anume cea a rãzboinicilor. Aceeasi situaþie o întâlnim si la alte popoare,fãrã sã fie caracteristicã pentru traci sau geto-daci.De altfel descoperirile arheologice atestã prin variate unelte cã geto-dacii lucrau pãmântul, prelucrau metalelesi practicau diferite meserii, asemenea oameni nu puteau dispretui munca. Un exeget al operei vergiliene, Aufidius Modestus, din secolul I p.Chr. sustine cã a citit cum cã dacii au obiceiulca atunci când pleacã la rãzboi sã bea din Istru o anumitã cantitate de apã, ca pe un vin sacru, jurând cã nu se vorîntoarce decât dupã ce vor ucide pe dusmani.Vergiliu ne descrie alte obiceiuri ale geto-dacilor în vremea severelor ierni: ”Oamenii îsi duc viata linistitã si sigurã în bordeie sãpate adânc în pãmânt, adunã trunchiuri de stejar si ulmi întregi, pe care îi rostogolesc pe vatrã si-i pun pe foc. Locuitorii petrec la joc lunga noapte de iarnã si le face plãcere sã prepare din orz fermentat si din fructe acre de sorb o bãuturã ce seamãnã cu vinul.” Despre un obicei al tracilor, practicat probabil si degeto-daci, ne vorbeste Pliniu cel Bãtrân si ne spune cã “niciun muritor nu este întotdeauna întelept. Ce n-as dasã mã însel în aceastã privintã si cât mai multi sã socoteascã cele spuse de mine ca fiind o prorocire neadevãratã. Desertãciunea omeneascã, mesterã sã se însele pe ea însãsi, socoteste în felul tracilor, care pun în urnã pietrede culori diferite, dupã cum o zi este bunã sau rea, iar înziua mortii le numãrã si astfel îi judecã pe fiecare.” Claudius Aelianus, în opera sa cu evidente intentii moralizatoare, ne spune: “Despre traci s-a dus vestea cã sunt grozav de betivi. N-au scãpat nici ilirii de aceastã învinuire. Ba si-au mai atras si învinuirea cã la ospete, înfaþa oaspetilor, este îngãduit sã se bea în sãnãtatea femeilor, fiecare pentru cine doreste, chiar dacã nu este femeia lui.” Despre acest subiect ne informeazã si Platon când discutã despre betie. “Vorbesc nu de folosirea în general a vinului sau de abtinerea totalã, ci de betia propriu-zisã: dacã trebuie sã se bea asa cum beau scitii si persii si apoi cartaginezii, celtii, iberii si tracii - toti acestia fiind neamuri rãzboinice - sau ca voi. Cãci voi [macedonenii] dupã cum spui, sunteti foarte cumpãtati, pe câtã vreme scitii si tracii beau vin neamestecat deloc cu apã, atât femeile cât si bãrbaþii, si îl împrãstie pe hainele lor, socotind cã este o deprindere frumoasã si aducãtoare de fericire.” Din textul marelui filosof atenian nu reiese cã tracii s-ar caracteriza prin viciul betiei. El spune doar cã tracii, atât bãrbaþii, cât si femeile, ca si multe alte popoare, beau vinul neamestecat cu apã si cã au obiceiul sã-si împrãstie vinul pehaine, considerând cã aduce fericire. La popoarele anticea bea vin si a face exces de bãuturã era o obisnuintã, fãrã ca aceasta sã fie o caracteristicã proprie doar tracilor. Pomponius Mela, dupã ce ne povesteste modul în carese încheiau cãsãtoriile, ne spune: “La unii traci folosirea vinului este necunoscutã; dar la ospete se aruncã în focurile în jurul cãrora se sade seminte, al cãror miros provoacã comesenilor o veselie asemãnãtoare cu betia.” Semintele cu efect euforic si narcotic aruncate în foc sunt,foarte probabil, cele de cânepã. Despre Dromihetes stim cã îl cinsteste pe Lisimah cu vin. Dovada sigurã însã ne-o oferã Strabo care ne spune cã una din mãsurile pe care le-a luat Burebista pentru asanarea moravurilor neamurilor sãu, la îndemnul marelui preot Deceneu, si pe care geto-dacii au ascultat-o, afost aceea de a tãia vita-de-vie si a trãi fãrã vin. O asemenea mãsurã se înscrie în politica de sobrietate si cumpãtare preconizatã de marele rege. Luarea ei este urmarea fireascã a exceselor de bãuturã ale geto-dacilor din perioada anterioarã. Relatarea lui Strabo este totusi exageratã, fãrã îndoialã, pentru cã vita-de-vie n-a fost stârpitã definitiv în Dacia. Mãrturie în acest sens sunt descoperirile arheologice. Cosoarele folosite la lucrãrile viticole, acele mici cutite curbe cu o tijã scurtã în prelungirea lamei pentru a se fixa în mânerul de lemn, sunt aproape nelipsite în asezãrile dacice atât înainte, cât si dupã venirea lui Burebista. Cele mai vechi cosoare pentru lucrat via cunoscute pânã acum sunt cele descoperite la Husi si dateazã din secolul IV - III a.Chr. Nu poate fi o simplã coincidenþã cã zona Husiului este pânã astãzi o renumitã regiune viticolã. Despre cultivarea vitei de vie si folosirea vinului ne stau mãrturie si alte descoperiri. O frunzã s-a imprimatpe un vãlãtuc de lut din asezarea de la Popesti, iar sâmburi de struguri s-au descoperit în asezarea de la Brad si în cea de la Grãdistea de Munte. Despre cunoasterea si larga folosire a vinului la geto-daci ne stau mãrturie si amforele atât de numeroase descoperite si în foarte multe asezãri extracarpatice. Se pare cã în cele mai multe amfore se transporta vin. Producerea de vinuri locale este doveditã si de amforele executate în ateliere dacice care au stampile anepigrafice. Xenofon, în numeroasele sale peripetii, va ajunge si la curtea regelui trac Seuthes, unde a participat la un ospãt pe care îl descrie în opera Anabasis. Astfel, dupã ce oaspetii s-au asezat în cerc, le-au fost aduse tuturor mãsute cu trei picioare si le-au fost puse dinainte. Pe mãsute segãseau bucãti de carne friptã si pâini mari dospite. Vinul era servit în cornuri de cãtre paharnici. “Exista urmãtoarea datinã de care Seuthes s-a slujit cel dintâi: a luat pâinile ce se aflau în fata sa, le-a rupt în bucãti mici si le-a aruncat cui a socotit de cuviintã. Acelasi lucru l-a fãcut si cu cãrnurile, oprindu-si numai atât cât sã guste.” Aceste obiceiuri povestite de Xenofon au putut fi practicate si decãtre geto-daci.Un alt obicei considerat strãvechi era acela ca cei avuti sã facã daruri regelui pentru a-l cinsti, iar regele, la rândul sãu, sã dãruiascã lucruri celor ce nu au. Lui Seuthes, cu ocazia ospãtului la care a participat Xenofon, i s-au dãruit: un cal, un sclav tânãr, haine pentru sotie, o cupã de argint si un covor de mare pret. Foarte asemãnãtor trebuie sã se fi desfãsurat ospetele si la regii geto-daci. Ospetele nu erau proprii doar regilor sau aristocratiei, ci întregului popor, fireste la proportii diferite. Asa cum nespune Dion Chrysostomos, “era nevoie sã se bucure deplãcerile dragostei, ale mâncãrii si ale bãuturii, atât ionianul, cât si tesalianul si italiotul si getul si indul si spartanul.” Retorul din Prusia cunostea bine popoarele enumerate din numeroasele sale cãlãtorii, ocazie cu care a ajuns si la geti. Asadar, geto-dacii nu erau strãini de plãcerile vietii si nu firea rãzboinicã sau viciile sunt cele care îi caracterizeazã. Câteva referiri ale autorilor antici ridicã o problemã si anume: practicau sau nu practicau geto-dacii tatuajul. Relatarea lui Clearh din Soloi care a fost elevul lui Aristotel ne spune: “nevestele scitilor au tatuat trupurile femeilor trace - ale acelor traci care locuiesc în vecinãtate la vest si nord - fãcând un desen cu ace. De aceea, dupã multi ani, femeile care fuseserã batjocorite au sters urma nenorocirii lor într-un fel special, gravând desene si pe restul pielii, pentru ca semnul insultei si al rusinii ce se afla pe ele, fiind socotit cã intrã în desenul ornamental, sã steargã ocara prin calificativul de podoabã.” Tracii care locuiesc în vecinãtatea de nord a scitilorsunt geto-dacii, stiut fiind faptul cã autorii greci mai vechi care se referã la strãmosii nostri îi numeau cu apelativul generic de traci. Din relatarea discipolului lui Aristotel aflãm cã femeile sunt cele care se tatueazã si cã modelele ornamentale, socotite podoabe, se realizeazã cu ace. Pe de altã parte, de la Aristofan aflãm cã si bãrbatii se tatuau, mai cu seamã fruntasii acestora. Relatând despre datinile tracilor, Herodot ne spune:”Tatuajul este socotit semnul neamului ales, cel netatuat fiind considerat om de rând.” Strabo vorbind despre locuitorii de lângã Marea Adriaticã ne relateazã cã ei “se tatueazã întocmai ca si toate neamurile ilirice si trace.” De la Dion Chrysostomos aflãm cã în Tracia existã “femei libere pline de semne fãcute cu fierul rosu si care cu cât au mai multe semne si mai variate cu atât se aratã a fi mai nobile si din pãrinti mai de ispravã.” Marele retor din Prusia spune cã tatuajul se realiza cu fierul rosu, pe când Clearh din Soloi scrie cã el se fãcea cu ace. Se pare însã cã este vorba de aceeasi tehnicã folositã si în zilele noastre de împunsãturi fãcute cu ac înrosit în foc si în-muiat în diversi coloranti. Plutarh, vorbind despre traci, ne spune cã acestia “pânã astãzi îsi tatueazã femeile.” Deci obiceiul femeilor trace de a se tatua se va mentine pânã în veacul al doilea, vreme în care a trãit autorul celebrelor Vieti paralele. Pe baza textelor scrise se poate conchide cã tatuajul reprezenta un semn de noblete si cã era practicat doar de nobilime. În concluzie si la geto-daci se tatuau unii dintre oamenii de seamã, bãrbati, femei sau copii, tatuajul constituind o podoabã si un semn de noblete. 11 Herodot, op. cit., V, 6.12 Vergiliu, Georgicele, 376-381.13 Pliniu cel Bãtrân, Historia naturalis, VII, 40.14 Claudius Aelianus, Istorioare felurite, III, 15.15 Platon, Legile, I, 637.16 Pomponius Mela, op.cit., II, 2, 21.17 Strabo, op. cit., VII, 3, 11.18 Xenofon, Anabasis, VII, 3, 21.19 Dion Chrysostomos, Discursuri, LXVIII, 2.10 Clearh din Soloi, Vieti, Fr. 8.11 Herodot, op. cit, V, 6.12 Strabo, op. cit., VII, 5, 4.13 Dion Chrysostomos, op. cit., XIV, 19.14 Plutarh, Despre rãzbunarea târzie a divinitãtii, 12. Prof. Mirela Lãscoiu Sursa: Dacia Magazin nr.12 mai 2004

 Nota: material reluat, pentru o buna informare.

 Vizitati danais.ro http://www.danais.ro/

Crăciun Fericit!

Danais vă urează Crăciun Fericit şi mulţumeşte tuturor celor care au fost alături şi au participat la aventurile propuse ne noi.

Cadourile de la noi sunt mai jos:

O propunere de program plin de aventură, cu trăirea istoriei şi a tradiţiilor, în stilul Danais. Rezervările pentru evenimentele propuse efectuate până pe 15.02.2014 beneficiază de un discount de 20%.

Program propus 2014 http://www.danais.ro/activitati-propuse-2014/

Magazinul Dacilor cu discounturi la valori de peste 200 de lei de 30% şi la valori de peste 400 de lei de 50% în perioada 25.12.2013 – 15.01.2014
Magazin Danais http://edanais.wordpress.com/

Despre noi:

prezentare un an de Danais

http://www.youtube.com/watch?v=VCPoGkSyyeA

canal youtube Danais

http://www.youtube.com/user/DanaisRDCN

presa

http://www.danais.ro/presa/

Facebook

https://www.facebook.com/danais.capidava

galerie foto

http://www.danais.ro/galerie-foto/

Nu se poate sa nu se poata:)

Latina se trage din română

Micheal Ledwith, fostul consilier al Papei Ioan Paul al II-lea "lovește" din nou: Limba străveche din Carpați este mama latinei și a celorlalte limbi europene (video)

Iată ce spune, printre altele, Miceal Ledwith: "Datorită faptului că ultima Eră Glaciară, care s-a sfârșit acum 15.000 de ani, nu a avut un impact foarte mare în România și Bulgaria, limba străveche  vorbită aici s-a  răspândit, înspre nord și sud, odată cu retragerea ghețurilor, și ea a fost rădăcina a ceea ce a devenit mai târziu latina care... a provenit de pe teritoriul geografic al României de azi."

Cu alte cuvinte, așa cum spunea și savanta americană Marija Gimbutas, în urmă cu ceva timp, sau  savantul german Harald Haarmann, chiar în acest an, Spațiul geografic al României de azi este Vatra Vechii Europe... Și asta indiferent dacă le convine sau nu, unora!

text preluat  de pe http://danielroxin.blogspot.ro/

Craciun sau Saturn, Dumnezeul poporului

În colindele şi în legendele religiose ale poporului român, Saturn figureză sub numele de Crăciun, bătrânul Crăciun, Moş Crăciun si Moş Crăciun bëtrânul.

Moş Crăciun, a fost, după cum ne spune o tradiţiune poporală din regiunile muntose ale Ţerei românesti (comuna Găleşesci, jud. Argeş), Dumnedeul poporului, care a locuit înainte de Români aici. . . şi a cărui serbătore o ţineau în acelaşi timp, în care creştinii serbeză Nascerea Domnului.
După alte tradiţiunî poporale, Moş Crăciun a fost un rege păstor: un
cioban forte avut, căpetenia ciobanilor, stăpânul stăpânilor.

În timpurile domniei lui Saturn a fost, după tradiţiunile vechi, epoca cea fericită a omenimiï, etatea de aur pe pământ, când puterea de producţiune a pământului se caractérisa prin o fertilitate exuberantă, clima era mal dulce si primăverile mai lungi (ver aeternum, antiquum ver), când câmpiile produceau de sine tot felul de fructe, multe si în abundenţă, ér oameniï trăiau fără griji, fără necasuri, fără miseriï şi cu sufletul deplin liniscit.

în timpurile lui Saturn, scrie Plato, modul de guvernare şi modul de vieţă al societăţii omenesci au fost din cele mai fericite, şi faima despre acesta epocă fericita a omenimiï a ajuns până la noi. Atunci, natura oferia de sine şi în abundenţă tote cele necesare vieţei. Adevërata causa a acestei stări de lucrurî, a fost, după cum se spune, următoria: Anume, Saturn întelegând că natura omenescă, dacă va fi lăsată a se administra de sine, după arbitriul sëû propriu, se va umple de insolenţe şi nedreptăţi, şi astfel cugetând asupra acestei stări de lucrurî, densul a pus regi şi guvernatori peste statele nostre, nu oamenï de rend, ci genii dintr'un ném mai superior si mai divin, după cum facem şi noi astă-dî cu turmele nostre domestice, că nu punem boi să conducă pe boi şi nici capre ca să conducă caprele, ci peste aceste specii de animale domnim noi, un gen mai superior, în modul acesta, Saturn în iubirea sa pentru binele omenimiï, a pus se ne guverneze un ném de genii mult mai escelent, de cum suntem noi, şi aceştia purtând o mare grijă pentru binele nostru au introdus la noi pacea, ruşinea, ascultarea de legi şi cea mai întinsă domnia a dreptăţii, în modul acesta dênsiï au făcut, ca genul omenesc să fie fericit şi scutit de revoluţiuni... de aceea este trebuinţă, ca şi noi se imităm întru tote acest mod de vieţa, ce se spune că a fost în timpul domniei lui Saturn, şi în cât esistă în noi un spirit nemuritoriu să urmăm în vieţa publică şi în vieţa privată îndemnurile acestui spirit şi se administrăm ast-fel casele, oraşele şi statele nostre. Memoria acestor timpuri depărtate şi fericite, numite «vécul de aur al lui Saturn», mai resună şi astă-di în colindele tradiţionale ale poporuluî român, ce se cântă cu ocasiunea serbătorilor Crăciunului.

În aceste imne religiose poporale se celebreză perfecţiunea şi sfinţenia moravurilor vechi, fericirea casnică şi fericirea publică a omenimiï din aceste timpuri de prosperitate legendară, numite «vécul cel bun».

în ce privesce etimologia cuvêntuluï «Crăciun», unii din autorii moderni au credut, că acest termin derivă de la adiectivul latin crastinus (dies), diua de mâne, ori delà cuvintele Christi-jejunium, ajunul lui Christ!). Simple derivaţiunl literare, lipsite de ori ce fundament istoric, în realitate insă, noi avem aici o personalitate istorică, ce represintă pe unul din cel mal iluştri strămoşi al poporelor de rasă latină, considerat ca începătoriul şi propaga- toriul fericirii omenesci. (...)

În părţile de sus ale Moldovei, precum şi în regiunile de lângă delta Dunării, personalitatea cea legendară a lui Saturn se maï numesce şi astă-dî Crăciun sătulul şi Crăciunul sătul, de ore-ce, cum ne spun aceste tradiţiunî, Moş Crăciun vine încărcat cu tot feliul de bunătăţi; el aduce îndestulare şi bucuria omenilor. Cicero cunoscea aşa dar, fie din tradiţiunile vechï ale Italiei, fie din cărţile cele sfinte ale Romanilor, epitetul de satur, ce-1 atribuise anticitatea preistorică acestui représentant al epocei legendare de fericire , un epitet, care mai târdiû a devenit în literatura religiosă a Romanilor un nume propriu, sub forma de Saturnus.
Résulta aşa dar, că originea geografică şi istorică a numelui «Saturn» se
reduce la patria cea vechia a dinastiei divine, la regiunea de la Carpaţi.

In anticitatea greco-romană, Saturn avuse la diferite popore diferite numiri. De Greci, el era numit Kpivoţ, la Romani Saturnus, la Egipteni Seb, la Fenicieni El şi la Dacî Zalmoxis (Deul moş).

Fragment din Dacia Preistorica de Nicolae Densusianu

Capidava, tradiţii dacice

www.danais.ro

Vă invităm pe 21 decembrie 2013 să participați la un eveniment antrenant în care se împletesc tradiţiile cu aventura şi cu mâncarea tradiţonală, o veritabilă sărbătoare la care vă aşteptăm cu drag.

 Aventuraţi-vă şi luptaţi cu dacii corp la corp, trageţi cu arcul în ţintele din pădure, adunaţi indiciile şi găsiţi comoara ascunsă la Capidava, pe malul Dunării

 Bucuraţi-vă de colinde tradiţionale, de o expoziție deosebită de costume populare şi de mâncarea la ceaun. Savuraţi vinul dobrogean.

 Participaţi la realizarea unei arme dacice - sica 

Uniţi-vă în jurul focului şi bucuraţi-vă de peisajul unic al Dunării                                                                                                                                                                                                                                             Programul include:

 Colinde tradiţionale
 Antrenamente de luptă cu dacii
 Tir cu arcul
 Vânătoare de comori
 Demonstraţie militară dacică
 Foc de tabără
 Vizitarea cetăţii Capidava
 Atelier fierărie - realizarea pumnal dacic - sica
 Pomana porcului, fasole la ceaun, vin fiert, ţuica fiartă


 Recent, în Topalu s-a deschis o expozitie de costume populare, o ocazie rară de a admira costume din România și Bulgaria. Expoziția permanentă de la Topalu este organizată în sediul Casei de cultură din localitate și cuprinde costume populare din Dobrogea, Oltenia, Muntenia și Bulgaria. În spiritul acțiunilor noastre, de apropiere de valorile autentice, Danais vă propune ca parte a programului de sâmbătă, 21.12, și vizitarea expoziției din Topalu. Expoziția este parte a proiectului “Radacini Comune". Acesta este un festival international de dansuri folclorice, un bun prilej de a promova folclorul, tradițiile și portul popular din zona de frontieră. Proiectul promovează dezvoltarea durabilă prin conservarea și transmiterea tradițiilor folclorice și susține actul cultural în zona transfrontalieră.

  Preţul este de 100 lei/persoană

  Număr limitat de de participanţi.
 
  Tariful include programul prezentat mai sus, masă, parcare păzită. (Asigurăm transport la cerere şi în limita locurilor disponibile.)
  Dacă sunteţi din alt judeţ şi doriţi să participaţi, vă aşteptăm direct la Tabăra Danais, din Capidava, în apropiere de Cernavodă.
  Înscrieri şi rezervări: 0724 033 693 sau pe e-mail la: office@danais.ro

 Taxa de participare reprezintă contribuţia la susţinerea proiectului Danais.


 Tradiţie: Porcul era sacrificat în religia vechilor daci ca simbol al divinităţii întunericului care slăbea soarele în cea mai scurtă zi a anului, solstiţiul de iarnă. Oamenii sacrificau porci pentru a veni în ajutorul soarelui şi îl hrăneau cu carne spre întărire. Ziua începea dupa aceea să crească şi Crăciunul devenea o sărbătoare a vieţii şi a luminii. Conform tradiţiei, pentru ca porcul sa fie mâncat cu plăcere toată lumea trebuie să se veseleasca şi să cinsteasca cu vin in jurul acestuia.

 Istorie: Capidava, „cetatea de la cotitură” în limba geţilor, este una dintre cele mai vechi fortificaţii geto-dacice de pe cursul Dunării. Cetatea a fost construită chiar la cotul Dunării, loc care permitea comunicaţia între dacii din Dobrogea şi cei din Câmpia Munteană. Satul modern Capidava este amplasat pe o aşezare getică de tip La Tène din secolele V-II î.Hr.. De asemenea, la patru km sud de Capidava, pe platoul aflat la sud de Valea Zavalului se găsesc puternice urme geto-dacice datând din a doua epocă a fierului. Vasile Pârvan identifcă Capidava drept reşedinţă a regelui get Dapyx, conducător al unui trib sau uniuni de triburi getice situate în părţile centrale ale Dobrogei, având ca areal probabil zona localităţilor Capidava, Carsium, şi Ulmetum. Dio Cassius (Istorii Romane, LI, 26, 1-3) îl aminteşte pe Dapyx în legătură cu campaniile lui M. Licinus Crassus la Dunărea de Jos, îi dă titlul de rege şi situează stăpânirea acestuia undeva în partea centrală a Scythiei Minor. Intrând în conflict cu alt rege get, Rholes, client al Romei, este înfrânt în câmp deschis de trupele romane şi de cetele gete ale lui Rholes. Dapyx se refugiază în cetatea sa, însă aceasta este cucerita cu ajutorul unui trădător grec şi regele se sinucide.Romanii au apreciat avantajele strategice oferite de această poziţie de pe cursul apei şi au transformat-o într-o veritabilă fortăreaţă. Cetatea, poziţionată chiar la intersecţia drumurilor comerciale şi a rutelor fluviale, a fost unul dintre punctele principale din linia de apărare de pe cursul Dunării, dar şi o bază navală pentru ambarcaţiunile militare ale Imperiului Roman.

Oreste despre mişcarea de rezistenţă

 Nasul TV - 09 decembrie 2013

Rascoala de la Pungesti - 7 decembrie 2013 - rezumatul evenimentelor din timpul zilei

Deşteaptă-te, române!

 

2 comentarii de pe Youtube la adresa mesajului lui Tudor Chirila

Merian Modder
1 day ago (edited)

 Cu Rusia sau UE, tot aia e. FMI promite bunastare prin investitii, dar distruge industrii, indatoreaza tari si le cumpara resursele ieftin pt ca nu mai pot plati imprumuturile. Lupu schimba blana dar naravu ba. Nu sunt cu Rusia, dar nici UE nu e gura de rai. Ucraina va fi ca Romania peste 10 ani, cu tineri plecati slugi in UE si economie la pamant. Asa se distrug popoare/identitatea, fara razboi, e mai eficient. Translate Reply · 1

 Nick One
 2 days ago (edited)

 BRAVO ROMAN ADEVARAT !!!!!!!