29 nov. 2011
27 nov. 2011
OMV/Petrom câştigă cu 1.000.000 de euro mai puţin pe an
Asociaţia România - Dacia Casa Noastră mulţumeşte tuturor celor peste 2000 de români care au venit alături de noi în demersul nostru de a boicota Petrom/OMV. Boicotul nostru a mers în paralel, atât pe site-ul nostru, rdcn.eu, dar şi aici http://www.causes.com/causes/564797-s-rupem-alian-a-benzinarilor, a doua adresă de net fiind şi cea pe care vom continua să chemăm şi alţi compatrioţi alături de noi. Cifra de 2000 de oameni poate nu pare una impresionantă, dar dacă facem un calcul simplu, introducând suma de 200 de lei pentru un consum minimal lunar de carburant de persoană, se strânge suma de aprox. 100.000 de euro lunar, deci de aprox. 1.000.000 de euro pe an pagubă pentru compania respectivă. Asta arată cât de mult înseamnă să acţionăm împreună împotriva celor care nu fac altceva decât să exploateze lipsa nostră de unitate.
Octavian Manu, preşedinte RDCN
26 nov. 2011
Cum să rupi aripile unui fluture
Cum să rupi aripile unui fluture? Păi, în primul rând, trebuie să-l laşi să devină fluture. Să zdrobeşti o omidă, nu este la fel de spectaculos. Asta tocmai pentru că omida depune tot efortul, iar în a munci nu e nimic spectaculos. În a zbura e gloria. Odată împlinit fluturele, deci frumos şi doar cu cerul ca limită, iei o plasă, de orice fel, o legi de un băţ şi începi să urmăreşti insecta respectivă.* Unii fluturi sunt mai uşor de prins, alţii mai greu. Un cuvânt, un gest, un semn doboară unii fluturi. Alţii au însă o rezistenţă mai mare la atacuri. Dar unii vânători de fluturi ar fi în stare pentru a prinde unele exemplare mai îndărătnice chiar să radă toate florile, iar ţintele să cadă leşinate de foame în plasa lor. Ideea este că mulţi fluturi sunt prinşi, dacă cineva îşi pune în cap să facă asta. Acum, că am ajuns la partea cu fluturele prins, să detaliem tehnica de rupere a aripilor sale. Insecta se prinde de corpul bombat sau alungit și catifelat, iar cele patru aripi membranoase, acoperite cu solzi mărunți sunt rupte de trup, rând pe rând, ca la un trifoi cu patru foi, aducător de noroc. Ordinea este aleatorie.
*Mai sunt şi unii care nu trebuie să fugă după fluturi, pentru că înaripatele creaturi vin de bună voie la ei.
GLP
24 nov. 2011
CE INSEAMNA A FI NATIONALIST
Popor: Un grup de oameni care traiesc in cadrul acelorasi granite, vorbesc aceeasi limba, au aceeasi cultura si, in general, aceeasi religie.
Spatiul geografic care caracterizeaza un popor este Patria acestui popor.
Patriot este acela care iubeste acest spatiu cat si poporul din acest spatiu geografic.
Natiunea: tot ce a dat mai bun un popor de-a lungul sutelor de ani formeaza Natiunea acelui popor. Natiunea reprezinta stadiul superior al notiunii de popor, chintesenta poporului, sumusul valoric recunoscut si acceptat international.
Nationalist este acela care iubeste ceea ce a dat mai bun poporul sau de-a lungul sutelor de ani (natiunea); cel care iubeste si protejeaza natiunea din care face parte.
In vremea noastra, sensul „nationalist” are, dupa unii, predominant, conotatie peiorativa, ingusta: cineva care nu gandeste „larg”, ci mai mult in cadrul restrans al natiunii lui, unilateral, motiv pentru care, dupa acestea, nu este bine privit intr-o societate multinationala.
Sunt si forme negative ale nationalismului : nationalismul sovin, extremist sau cel ultranationalist.
Nationalismul este constiinta apartenentei la un neam. Este normal sa existe o vointa a natiunii de a-si afirma si apara pamantul stramosesc, istoria, cultura, religia, limba si rasa. De unde, insa, agresivitatea si suspiciunea fata de acest cuvant? Unii politicieni s-au grabit sa imprime definitiei un aspect tendentios: nationalismul ar fi iubirea exagerata a propriului neam. Ca si cum ai putea sa-ti iubesti altfel decat exagerat propriul popor ?! Ei ar vrea sa-ti iubesti neamul mai prudent, mai ponderat, mai rezonabil, eventual sa renunti la exces si sa iubesti mai mult alte neamuri, straine.
Ideea e atat de aberanta, incat nu mai trebuie s-o comentam. Oare nu pentru neamul rom^n, german sau italian au murit milioane de rom^ni, germani ori italieni? Pe ce alt sentiment e cladita intreaga istorie a lumii? Nu poti sa-ti iubesti neamul decat in exces! Cine este sincer cu sine trebuie sa recunoasca deschis acest lucru!
Politicienii demagogi au priceput ca nu pot controla aceasta zona, ca iubirea de neam nu poate fi masurata, reglata ori cumparata. Numai intr-un regim in care valorile sunt rasturnate iar religia omului este banul, un asemenea sentiment e neaparat vinovat. Mai ales datorita faptului ca nationalismul intra in conflict deschis cu tezele comuniste, excesiv socialist-democrat-liberale, care si-au dovedit falimentul si au blocat dezvoltarea fireasca a tarii noastre.
A fi nationalist inseamna, insa, nu numai a-ti iubi neamul, ci si a-l respecta pe cel care, de alt neam fiind, e nationalist. Echilibrul care se creeaza intre aceste forte, sincere si puternice, e unul natural. Nu-i putem condamna pe unguri ca tin mai mult la neamul lor decat la al nostru. Nu intelegem insa pretentia absurda a unor minoritari de a ne cere sa toleram noi nationalismul lor pe teritoriul Tarii Noastre, in detrimentul nostru. Daca vor intelege sa fie nationalisti la ei acasa, noi nu putem decat sa-i respectam! Nu este o crima ca ne iubim tara, chiar daca, in acest sentiment, picuram si putin exces…
Nu este o rusine ca simtim in noi pulsul neamului nostru.
Fondatorul nationalismului romanesc, Nicolae Balcescu (1819-1852), ne-a lasat o lege: ”Natiunea este mai importanta ca Libertatea. Pierduta, Libertatea se recapata; dar Natiunea odata distrusa, este definitiv disparuta”.
N-am urmarit, de exemplu, problema influentei pe care ideologia ori poezia nationalista a lui Eminescu a exercitat-o asupra generatiilor urmatoare. Unii l-au socotit pe Eminescu prea putin nationalist, altii - prea mult obsedat de ideea nationala. Pe vremea studiilor la Viena, i se arunca acuzatia de cosmopolit si vandut strainilor. La una din adunarile Societatii Rom^nia Juna, in articolul sau din „Columna lui Traian” (23 august 1871), B. P. Hasdeu il socoate pe Eminescu cosmopolit. Ceea ce-i mai interesant e ca, dupa moartea poetului nostru national, desi era usor sa i se cunoasca activitatea ziaristica intru apararea cauzei nationale a rom^nilor din Ardeal, din Bucovina sau din indepartata Macedonie, desi „Scrisoarea I I I” ori „Doina” era la indemana oricui, lui Eminescu inca i se mai aduce acuzatia de-a fi fost prea putin nationalist.
Recitindu-i versurile, va las pe dumneavoastra sa le apreciati prezenta lor valoare:
Scrisoarea III" (fragment) .
."Dintr-acestia tara noastra isi alege astazi solii!
Oameni vrednici ca sa saza in zidirea sfintei Golii,
In camesi cu maneci lunge si pe capete scufie,
Ne fac legi si ne pun biruri, ne vorbesc filosofie.
Patriotii! Virtuosii, ctitori de asezaminte,
Unde spumega desfraul in miscari si in cuvinte,
Cu evlavie de vulpe, ca in strane, sed pe locuri
Si aplauda frenetic schime, cantece si jocuri...
Si apoi in sfatul tarii se adun sa se admire
Bulgaroi cu ceafa groasa, grecotei cu nas subtire;
Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman,
Toata greco-bulgarimea e nepoata lui Traian!
Spuma asta-nveninata, asta plebe, ast gunoi
Sa ajung-a fi stapana si pe tara si pe noi!
Tot ce-n tarile vecine e smintit si starpitura,
Tot ce-i insemnat cu pata putrejunii de natura,
Tot ce e perfid si lacom, tot Fanarul, toti ilotii,
Toti se scursera aicea si formeaza patriotii,
Incat fonfii si flecarii, gagautii si gusatii,
Balbaiti cu gura stramba sunt stapanii astei natii!
Astazi altii sunt de vina, domnii mei, nu este-asa?
Prea v-ati aratat arama sfasiind aceasta tara,
Prea facurati neamul nostru de rusine si ocara,
Prea v-ati batut joc de limba, de strabuni si obicei,
Ca sa nu s-arate-odata ce sunteti - niste misei!
Da, castigul fara munca, iata singura pornire;
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire."
Eminescu imbratiseaza cu dragoste trecutul stramosesc si evoca figurile marete ale neamului. El rascoleste constiinta nationala, oferind generatiilor viitoare un nou simt al demnitatii si mai multa mandrie umana promovand nationalismul.
In daci, Eminescu vede un popor plin de noblete, de iubire de patrie si de libertate: „Era un popor brav acela care-a impus tribut Romei; era un popor nobil acela, a carui cadere te umple de lacrimi, iar nu de dispret, si a fi descendentul unui popor de eroi, plin de noblete, de amor de patrie si libertate, a fi descendentul unui asemenea popor n'a fost si nu va fi rusine niciodata".
In anul 1889, Eminescu ne spune: „In Rom^nia totul trebuie dacizat”!
Personal cred azi ca a fi Dac nu este o calitate, ci un dat. Nu alegem sa fim daci, ci ne nastem daci.
Pentru cine este familiar cu ideologia si psihologia manipularii maselor, nu este nimic nou ceea ce am spus si scris in repetate randuri : „Pentru lichidarea unui popor (sa spunem a celui dac), se incepe prin a-i altera, a-i sterge memoria: ii distrugi cultura, cartile, religia, istoria si apoi vine altcineva care ii va scrie alte carti, ii va da alta religie, alta cultura, ii va inventa o alta istorie (de origine latina ori slava -vezi 1944- , dupa momentul politic). Intre timp, poporul incepe sa uite ceea ce este sau ceea ce a fost iar cei din jur vor uita si mai repede: limba nu va mai fi decat un simplu element de folclor care, mai devreme sau mai tarziu, va muri de moarte naturala. Noile forme istorice vor aduce elemente si simboluri noi de adoratie, care le vor indeparta pe cele originare. Din vechiul start spiritual vor ramane undeva, la un etaj inferior al cunoasterii, numai cateva cuvinte, expresii, traditii, impresii, fragmente, nume de localitati, munti si ape, fara un inteles aparent. Formele vechi care, candva, au ocupat valenta transcendentalului, vor fi deplasate de formele noi, care vor dicta componenta si functiile «noului popor». Oare chiar asa s-a intamplat cu noi in ultimii 150 ani ?”.
Cand, nu de mult, nemtii se considerau un popor pur, arian, refuzand sa-si accepte originea asa cum era ea, noi toti i-am condamnat; si am avut dreptate. Cand un grup de „neinspirati” ne-au schimbat istoria, fluturandu-ne in fata una mai „nobila” decat cea adevarata, dacica, una romana, multi dintre noi s-au grabit s-o acceptam „cu mandrie” dar cu iresponsabilitate fata de poporul, natiunea noastra.
Lupta noastra prezenta cu acesti invalizi intelectuali este, azi, deosebit de grea; o minciuna repetata a devenit un adevar aproape de nezdruncinat.
Alexandru Humbold ne spune: „maturitatea unui popor se manifesta in momentul cand isi accepta istoria asa cum este ea, buna ori rea”.
Astazi, dupa iesirea de sub dictatura bicefala ceauseasca, tara noastra, poporul nostru, natiunea noastra sufera procesul redobandirii constiintei nationale, atat in interior cat si in exterior, in cadrul integrarii europene.
In lupta noastra pentru adevarata istorie a poporului nostru, trebuie sa desfiintam zeflemeaua lichelei istorice cat si scepticismul invalizilor intelectuali, a amatorilor de diversiune in viata culturala, si sa promovam adevarul asa cum este el, bun sau rau. Stim cu totii ca este foarte greu sa schimbi o parere falsa, fiindca e inradacinata de secole prin manualele scolare, prin tomuri de istorie, carti, articole, studii de asa-zisa „romanistica”, interventii la radio si la televiziune.
Bucuria de a descoperi o magistrala istorie daco-geta a stramosilor nostri precum si dorinta fireasca de a face cunoscuta aceasta istorie m-au determinat sa infiintez, in anul 1999, Societatea „DACIA REVIVAL” („Reinvierea Daciei”), cu sediul in New York. Societatea isi propune sa aprofundeze studiile privind istoria veche a Daciei.
Un public tot mai larg apreciaza eforturile noastre de a repune adevarul dacic pe masa diversificata - si uneori eronata - a istoriei omenirii.
In concluzie, a-ti iubi natiunea careia ii apartii este ceva natural: este o onoare si o datorie.
Napoleon Savescu
Spatiul geografic care caracterizeaza un popor este Patria acestui popor.
Patriot este acela care iubeste acest spatiu cat si poporul din acest spatiu geografic.
Natiunea: tot ce a dat mai bun un popor de-a lungul sutelor de ani formeaza Natiunea acelui popor. Natiunea reprezinta stadiul superior al notiunii de popor, chintesenta poporului, sumusul valoric recunoscut si acceptat international.
Nationalist este acela care iubeste ceea ce a dat mai bun poporul sau de-a lungul sutelor de ani (natiunea); cel care iubeste si protejeaza natiunea din care face parte.
In vremea noastra, sensul „nationalist” are, dupa unii, predominant, conotatie peiorativa, ingusta: cineva care nu gandeste „larg”, ci mai mult in cadrul restrans al natiunii lui, unilateral, motiv pentru care, dupa acestea, nu este bine privit intr-o societate multinationala.
Sunt si forme negative ale nationalismului : nationalismul sovin, extremist sau cel ultranationalist.
Nationalismul este constiinta apartenentei la un neam. Este normal sa existe o vointa a natiunii de a-si afirma si apara pamantul stramosesc, istoria, cultura, religia, limba si rasa. De unde, insa, agresivitatea si suspiciunea fata de acest cuvant? Unii politicieni s-au grabit sa imprime definitiei un aspect tendentios: nationalismul ar fi iubirea exagerata a propriului neam. Ca si cum ai putea sa-ti iubesti altfel decat exagerat propriul popor ?! Ei ar vrea sa-ti iubesti neamul mai prudent, mai ponderat, mai rezonabil, eventual sa renunti la exces si sa iubesti mai mult alte neamuri, straine.
Ideea e atat de aberanta, incat nu mai trebuie s-o comentam. Oare nu pentru neamul rom^n, german sau italian au murit milioane de rom^ni, germani ori italieni? Pe ce alt sentiment e cladita intreaga istorie a lumii? Nu poti sa-ti iubesti neamul decat in exces! Cine este sincer cu sine trebuie sa recunoasca deschis acest lucru!
Politicienii demagogi au priceput ca nu pot controla aceasta zona, ca iubirea de neam nu poate fi masurata, reglata ori cumparata. Numai intr-un regim in care valorile sunt rasturnate iar religia omului este banul, un asemenea sentiment e neaparat vinovat. Mai ales datorita faptului ca nationalismul intra in conflict deschis cu tezele comuniste, excesiv socialist-democrat-liberale, care si-au dovedit falimentul si au blocat dezvoltarea fireasca a tarii noastre.
A fi nationalist inseamna, insa, nu numai a-ti iubi neamul, ci si a-l respecta pe cel care, de alt neam fiind, e nationalist. Echilibrul care se creeaza intre aceste forte, sincere si puternice, e unul natural. Nu-i putem condamna pe unguri ca tin mai mult la neamul lor decat la al nostru. Nu intelegem insa pretentia absurda a unor minoritari de a ne cere sa toleram noi nationalismul lor pe teritoriul Tarii Noastre, in detrimentul nostru. Daca vor intelege sa fie nationalisti la ei acasa, noi nu putem decat sa-i respectam! Nu este o crima ca ne iubim tara, chiar daca, in acest sentiment, picuram si putin exces…
Nu este o rusine ca simtim in noi pulsul neamului nostru.
Fondatorul nationalismului romanesc, Nicolae Balcescu (1819-1852), ne-a lasat o lege: ”Natiunea este mai importanta ca Libertatea. Pierduta, Libertatea se recapata; dar Natiunea odata distrusa, este definitiv disparuta”.
N-am urmarit, de exemplu, problema influentei pe care ideologia ori poezia nationalista a lui Eminescu a exercitat-o asupra generatiilor urmatoare. Unii l-au socotit pe Eminescu prea putin nationalist, altii - prea mult obsedat de ideea nationala. Pe vremea studiilor la Viena, i se arunca acuzatia de cosmopolit si vandut strainilor. La una din adunarile Societatii Rom^nia Juna, in articolul sau din „Columna lui Traian” (23 august 1871), B. P. Hasdeu il socoate pe Eminescu cosmopolit. Ceea ce-i mai interesant e ca, dupa moartea poetului nostru national, desi era usor sa i se cunoasca activitatea ziaristica intru apararea cauzei nationale a rom^nilor din Ardeal, din Bucovina sau din indepartata Macedonie, desi „Scrisoarea I I I” ori „Doina” era la indemana oricui, lui Eminescu inca i se mai aduce acuzatia de-a fi fost prea putin nationalist.
Recitindu-i versurile, va las pe dumneavoastra sa le apreciati prezenta lor valoare:
Scrisoarea III" (fragment) .
."Dintr-acestia tara noastra isi alege astazi solii!
Oameni vrednici ca sa saza in zidirea sfintei Golii,
In camesi cu maneci lunge si pe capete scufie,
Ne fac legi si ne pun biruri, ne vorbesc filosofie.
Patriotii! Virtuosii, ctitori de asezaminte,
Unde spumega desfraul in miscari si in cuvinte,
Cu evlavie de vulpe, ca in strane, sed pe locuri
Si aplauda frenetic schime, cantece si jocuri...
Si apoi in sfatul tarii se adun sa se admire
Bulgaroi cu ceafa groasa, grecotei cu nas subtire;
Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman,
Toata greco-bulgarimea e nepoata lui Traian!
Spuma asta-nveninata, asta plebe, ast gunoi
Sa ajung-a fi stapana si pe tara si pe noi!
Tot ce-n tarile vecine e smintit si starpitura,
Tot ce-i insemnat cu pata putrejunii de natura,
Tot ce e perfid si lacom, tot Fanarul, toti ilotii,
Toti se scursera aicea si formeaza patriotii,
Incat fonfii si flecarii, gagautii si gusatii,
Balbaiti cu gura stramba sunt stapanii astei natii!
Astazi altii sunt de vina, domnii mei, nu este-asa?
Prea v-ati aratat arama sfasiind aceasta tara,
Prea facurati neamul nostru de rusine si ocara,
Prea v-ati batut joc de limba, de strabuni si obicei,
Ca sa nu s-arate-odata ce sunteti - niste misei!
Da, castigul fara munca, iata singura pornire;
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire."
Eminescu imbratiseaza cu dragoste trecutul stramosesc si evoca figurile marete ale neamului. El rascoleste constiinta nationala, oferind generatiilor viitoare un nou simt al demnitatii si mai multa mandrie umana promovand nationalismul.
In daci, Eminescu vede un popor plin de noblete, de iubire de patrie si de libertate: „Era un popor brav acela care-a impus tribut Romei; era un popor nobil acela, a carui cadere te umple de lacrimi, iar nu de dispret, si a fi descendentul unui popor de eroi, plin de noblete, de amor de patrie si libertate, a fi descendentul unui asemenea popor n'a fost si nu va fi rusine niciodata".
In anul 1889, Eminescu ne spune: „In Rom^nia totul trebuie dacizat”!
Personal cred azi ca a fi Dac nu este o calitate, ci un dat. Nu alegem sa fim daci, ci ne nastem daci.
Pentru cine este familiar cu ideologia si psihologia manipularii maselor, nu este nimic nou ceea ce am spus si scris in repetate randuri : „Pentru lichidarea unui popor (sa spunem a celui dac), se incepe prin a-i altera, a-i sterge memoria: ii distrugi cultura, cartile, religia, istoria si apoi vine altcineva care ii va scrie alte carti, ii va da alta religie, alta cultura, ii va inventa o alta istorie (de origine latina ori slava -vezi 1944- , dupa momentul politic). Intre timp, poporul incepe sa uite ceea ce este sau ceea ce a fost iar cei din jur vor uita si mai repede: limba nu va mai fi decat un simplu element de folclor care, mai devreme sau mai tarziu, va muri de moarte naturala. Noile forme istorice vor aduce elemente si simboluri noi de adoratie, care le vor indeparta pe cele originare. Din vechiul start spiritual vor ramane undeva, la un etaj inferior al cunoasterii, numai cateva cuvinte, expresii, traditii, impresii, fragmente, nume de localitati, munti si ape, fara un inteles aparent. Formele vechi care, candva, au ocupat valenta transcendentalului, vor fi deplasate de formele noi, care vor dicta componenta si functiile «noului popor». Oare chiar asa s-a intamplat cu noi in ultimii 150 ani ?”.
Cand, nu de mult, nemtii se considerau un popor pur, arian, refuzand sa-si accepte originea asa cum era ea, noi toti i-am condamnat; si am avut dreptate. Cand un grup de „neinspirati” ne-au schimbat istoria, fluturandu-ne in fata una mai „nobila” decat cea adevarata, dacica, una romana, multi dintre noi s-au grabit s-o acceptam „cu mandrie” dar cu iresponsabilitate fata de poporul, natiunea noastra.
Lupta noastra prezenta cu acesti invalizi intelectuali este, azi, deosebit de grea; o minciuna repetata a devenit un adevar aproape de nezdruncinat.
Alexandru Humbold ne spune: „maturitatea unui popor se manifesta in momentul cand isi accepta istoria asa cum este ea, buna ori rea”.
Astazi, dupa iesirea de sub dictatura bicefala ceauseasca, tara noastra, poporul nostru, natiunea noastra sufera procesul redobandirii constiintei nationale, atat in interior cat si in exterior, in cadrul integrarii europene.
In lupta noastra pentru adevarata istorie a poporului nostru, trebuie sa desfiintam zeflemeaua lichelei istorice cat si scepticismul invalizilor intelectuali, a amatorilor de diversiune in viata culturala, si sa promovam adevarul asa cum este el, bun sau rau. Stim cu totii ca este foarte greu sa schimbi o parere falsa, fiindca e inradacinata de secole prin manualele scolare, prin tomuri de istorie, carti, articole, studii de asa-zisa „romanistica”, interventii la radio si la televiziune.
Bucuria de a descoperi o magistrala istorie daco-geta a stramosilor nostri precum si dorinta fireasca de a face cunoscuta aceasta istorie m-au determinat sa infiintez, in anul 1999, Societatea „DACIA REVIVAL” („Reinvierea Daciei”), cu sediul in New York. Societatea isi propune sa aprofundeze studiile privind istoria veche a Daciei.
Un public tot mai larg apreciaza eforturile noastre de a repune adevarul dacic pe masa diversificata - si uneori eronata - a istoriei omenirii.
In concluzie, a-ti iubi natiunea careia ii apartii este ceva natural: este o onoare si o datorie.
Napoleon Savescu
19 nov. 2011
Cetati dacice cunoscute si nu numai .
Locul Cel mai apropiat loc curent Judetul Nota
Acidava
Aegyssus Tulcea Tulcea
Aizisis Farliug Caras-Severin
Apoulon Piatra Craivii Alba Poate fi un alt nume pentru Ranisstorum
Apulum Alba-Iulia Alba Apuli trăit în centrul Transilvaniei cu capitalul lor la Piatra Craivii, Apulum.
Arcidava Varadia Caras-Severin
Arcobadava
Argedava Popesti Ilfov Capitala regelui Burebista.
Arrubium Macin Tulcea
Bononia Vidin Dolj
Borysthenes Olbia Ukraina La gura de vărsare a râului Bug, vechi Hypanis
Buricodava
Buridava Ocnele-Mari Valcea
Buteridava Dobrogea Nordica
Callatis Mangalia Constanta
Capidava Capidava Constanta
Carpis Menţionata în nord de Ptolemeu Clepidava Menţionata de Ptolemeu , mai jos de râul “Tyras lângă Dacia”
Cumidava Râşnov Brasov tabăra romană descoperită în Rasnov, fostul frontiera de nord est a Imperiului Roman.. O inscriptie in piatra, la castrul roman de la Râşnov da numele dacic al Cumidava.
Dinogetih Bisericuţa Tulcea Lângă Garvan.
Dokidava Simleul Silvaniei, Salaj
Drobeta Drobeta Turnu Severin Mehedinti
Dyonisopolis Balcik Bulgaria
Genucla Capital lui Zyraxes rege al Dobrogei.
Germisara Geoagiu Hunedoara
Germizena
Giridava
Helis Capitala regelui Dromichaites
Histria Istria Constanta
Marcodava Ocna-Mures Alba
Napoca Cluj-Napoca Cluj
Netindava Piscul Crăşani Ilfov Cetatea cu şanţuri de lut
Olbia Parutino Ukraine
Partiscum Szeged Ungaria Oraş la confluenţa Mureşului cu Tisa.
Pelendava Craiova Dolj
Perburdava Poate fi o altă ortografie a Piroboridava.
Petrodava Bâtca Doamnei, Piatra Neamţ Neamt Cetatea conţine altare asemănătoare cu cele din Muntii Orastiei. . Regatul Dicomes.
Piroboridava Poiana – Adjud Vrancea
Porolissum Moigrad Salaj
Potaissa Turda Cluj
Ranisstorum Poate fi un alt nume pentru Apoulon.
Ramidava Sarmizegetusa Dealul Grădiştii Hunedoara
Setidava Între Nistru şi Nipru
Singidava Măgura Hunedoara Între Bretea Mureşului şi Branisca
Singone
Sornum Muntenia
Sucidava Corabia Olt
Sucidava Celei Olt
Susudava Nipru Între Nistru şi Nipru
Tamasidava Răcătău Bacau La 4 km sud de sat de-a lungul râului Siret.
Tapae sud vestul Transilvaniei Decebal a fost lider de aici înainte de a deveni rege al dacilor
Tiason Tinosu Prahova
Tibiscum Jupa – Caransebes Caras-Severin
Tsierna Dierna – Orşova Mehedinti
Ulmetum Pantelimonude Sus Constanta
Utidava Târgu Ocna Bacau . 500 m sud-est a orasului drept al Trotusului.
Zargedava Brad Bacau
Ziridava Pecica Arad
Cetati dacice fara identificarea denumirii lor vechi:
Cel mai apropiat loc curent Nota
Brasov Sanctuarul dacic de la Racos
Banita Hunedoara Controlul Valea Jiului. . 4 km est de sat.
Barbosi Galati
Beştepe Tulcea
Blidaru Hunedoara Cetate militara
Branesti Galati
Breaza Transilvania
Butea Iasi
Bârlalesti Vaslui
Capalna Alba
Cioclovina fortificaţie dacică cu un sistem de ziduri 8-14 m lăţime. Zidului principal a este de 2,5 km cu 33 de ziduri perpendiculare.
Ciurbesti Iasi
Costesti Hunedoara Locative-turnuri si sanctuare.
Cârlomanesti Buzau
Crasanilor
Cugir Alba
Fata Cetei, Ceata 40 – 50 terase
Fetele Albe Hunedoara . aşezare civilă l data de 30 terase artificiale.
Gogosesti Iasi
Vârf de Hulpe cetate care a asigurat accesul la Sarmizegetusa prin valea raului Sibisel.
Igesti Vaslui
Jigodin Hargita
Lupesti Vaslui
Marca Salaj
Piatra-Neamt, Cozla Neamt
Piatra Rosie Hunedoara Dreptunghiular 102x45m cetate, cu turnuri la colturi.
Est este un fort al doilea şi în apropiere sunt urme de sanctuare runda a doua.
Sprâncenata Olt
Stancesti Buzau
Tilisca Sibiu
Zimnicea Teleorman Atacat de Alexandru în secolul 4 î.Hr.
Zetea Hargita
14 nov. 2011
10 milioane de lei pentru cetăţile dacice din Munţii Orăştiei
Zece milioane de lei. Atât va aloca anul viitor MCPN pentru începerea unui program de cercetare sistematică la cetăţile dacice din Munţii Orăştiei.
Sarmizegetusa (foto: unseenromania.com)
Proiectul este prevăzut să se desfăşoare pe durata a patru ani, a declarat recent, la Deva, ministrul Culturii şi Patrimoniului Naţional,Kelemen Hunor, transmite Agerpres. El a arătat că, în acest buget, a fost inclusă şi achiziţia unor echipamente necesare specialiştilor, cercetarea sistematică urmând să fie derulată, cel mai probabil, de Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca, instituţie subordonată Ministerului Culturii.
”Bugetul alocat pentru anul viitor, la acest proiect, este de 10 milioane de lei. Este primul pas, fiindcă aici trebuie să cumpărăm echipamente destul de costisitoare, unele chiar depăşind 30.000-40.000 de euro. Dar fără aceste echipamente şi fără o dotare corespunzătoare nu poţi să faci o cercetare arheologică sistematică”, a arătat Kelemen Hunor.
Potrivit acestuia, imediat ce va fi aprobat bugetul Ministerului Culturii pe anul viitor, vor începe procedurile necesare pentru derularea programului de cercetare în siturile dacice din Munţii Orăştiei. Cetăţile dacice ar putea beneficia de o formă de administrare specială, după modelul rezervaţiei naturale Delta Dunării. Un memorandum pe această temă se află în circuitul de avizare al ministerelor de resort, ţinând cont că siturile dacice se află pe teritoriul Parcului Natural Grădiştea Muncelului-Cioclovina.
sursa http://www.ziuaveche.ro/
Poate, pana la urma, presiunea pusa de asociatiile care lupta pentru Dacia, isi va face efectul, iar cercetarea si protejarea capitalei Daciei nu vor mai fi doar niste vorbe, ci lucruri concrete.
http://casanoastra-romania-dacia.blogspot.com/2011/10/raspuns-unesco-la-scrisoarea-deschisa.html
http://casanoastra-romania-dacia.blogspot.com/2010/04/petitia-pentru-sarmizegetusa-trimisa.html
Poate, pana la urma, presiunea pusa de asociatiile care lupta pentru Dacia, isi va face efectul, iar cercetarea si protejarea capitalei Daciei nu vor mai fi doar niste vorbe, ci lucruri concrete.
http://casanoastra-romania-dacia.blogspot.com/2011/10/raspuns-unesco-la-scrisoarea-deschisa.html
http://casanoastra-romania-dacia.blogspot.com/2010/04/petitia-pentru-sarmizegetusa-trimisa.html
9 nov. 2011
PCR a impartit decizii de expropriere la Constanta
La aceasta acţiune Asociaţia România-Dacia Casa Noastră (RDCN) a fost reprezentată de subsemnatul, Octavian Manu, preşedintele său. Acţiunea vine să completeze demersurile noastre din Constanţa de strângere de semnături, dar şi de împărţire a peste 1000 de fluturaşi de către RDCN în cadrul campaniei de salvare a Roşiei Montane. De asemenea, reprezentanţi ai asociaţiei sunt implicaţi în astfel de acţiuni în Bucureşti şi Ploieşti.
preluare http://www.ziuaconstanta.ro
Un grup de activisti ecologisti grupati intr-un inventat PCR - Partidul Cianurarilor din Romania a desfasurat, astazi, in Constanta, o actiune menita sa atraga atentia opiniei publice asupra noii Legi a Minelor, care, daca va fi adoptata in forma actuala, permite companiilor private sa exproprieze in numele statului terenuri unde acestea doresc sa dezvolte exploatari de zacaminte naturale.
In mod simbolic, au fost expropriate si patru dintre simbolurile culturale si istorice ale Constantei - Cazinoul, Statuia lui Mihai Eminescu, Farul Genovez si Statuia lui Ovidiu. Ultima locatie expropriata a fost sediul PDL Constanta, unde presedintelui organizatiei judetene, Gigi Chiru, i-a fost inmanata decizia unilaterala de expropriere.
Presedintele organizatiei judetene PDL Constanta a abordat problema Rosiei Montane din perspectiva "interesului national". Cu toate acestea, intrebat fiind daca zacamantul va fi exploatat de catre Romania, domnia-sa a replicat ca "aceasta este o alta discutie".
preluare http://www.ziuaconstanta.ro
Un grup de activisti ecologisti grupati intr-un inventat PCR - Partidul Cianurarilor din Romania a desfasurat, astazi, in Constanta, o actiune menita sa atraga atentia opiniei publice asupra noii Legi a Minelor, care, daca va fi adoptata in forma actuala, permite companiilor private sa exproprieze in numele statului terenuri unde acestea doresc sa dezvolte exploatari de zacaminte naturale.In cadrul campaniei "Marea Expropriere", falsii mineri, purtand casti de protectie, steaguri tricolore si bannere cu Salvati Rosia Montana, au descins cu Deciziile de Expropriere la Prefectura Constanta, la primire aflandu-se subprefectul Aidun Curt-Mola, Directia de Sanatate Publica a judetului Constanta - hartia fiind inmanata directorului adjunct Mihaela Dinisov, Agentia pentru Protectia Mediului, unde „beneficiarul" a fost directorul Senol Zevri, un fost activist pentru protectia mediului, si Directia Judeteana pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural National, unde au fost intampinati de directorul executiv Actuan Murat.
In mod simbolic, au fost expropriate si patru dintre simbolurile culturale si istorice ale Constantei - Cazinoul, Statuia lui Mihai Eminescu, Farul Genovez si Statuia lui Ovidiu. Ultima locatie expropriata a fost sediul PDL Constanta, unde presedintelui organizatiei judetene, Gigi Chiru, i-a fost inmanata decizia unilaterala de expropriere.Directorul Directiei Judetene pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural National a fost singurul reprezentant al institutiilor publice vizate astazi, care a acceptat sa semneze petitia pentru impiedicarea Legii Minelor, care poate fi completata si pe situl http://www.rosiamontana.net/. De asemenea, majoritatea studentilor aflati intr-o recreatie in fata Universitatii Maritime Constanta au contribuit cu semnaturi. Ei au fost impresionati de faptul ca in Romania se preocupa cineva si de soarta mediului inconjurator.
Presedintele organizatiei judetene PDL Constanta a abordat problema Rosiei Montane din perspectiva "interesului national". Cu toate acestea, intrebat fiind daca zacamantul va fi exploatat de catre Romania, domnia-sa a replicat ca "aceasta este o alta discutie"."Am folosit aceasta forma neobisnuita de protest pentru a atrage atentia asupra riscului exproprierilor abuzive, ce pot fi generate de o lege pe care o consideram neconstitutionala. Asteptam ca toti cei ce au primit astazi Deciziile de expropriere sa ni se alature demersului prin care sa impiedicam adoptarea unei legi strambe, generatoare de previzibile abuzuri si, nu in ultimul rand, de distrugere a mediului si a patrimoniului national" a declarat Cosmin Barzan, presedinte Centrul pentru Resurse Civice, coordonatorul actiunii la Constanta.
La randul sau, subprefectul Aidun Curt-Mola a declarat: "Eu sunt foarte ecologist, dar nu in detrimentul dezvoltarii comunitatilor. Vreau ca si in judetul Constanta sa produc o dezvoltare indrustriala foarte mare. Ea vine la pachet si cu o crestere a gradului de poluare, important este sa gasim balanta intre protectia mediului si dezvoltare comunitara."
6 nov. 2011
O indreptare istorica: NIKOLA TESLA a fost roman!
Il considera de-al lor si sarbii, si croatii, si americanii, si romanii. Caci cine nu s-ar mandri cu un geniu despre care se spune ca a fost cel mai mare inventator al veacului 20? S-a nascut acum 155 de ani, intr-un sat, azi, croat, dar locuit secole de-a randul de vlahi. Ascunsa indaratul unui cimitir vlahesc, la umbra unei superbe biserici ortodoxe, casa copilariei lui Tesla isi astepta demult adevarata poveste. V-o spunem noi. Am fost pe urmele ei si am aflat adevarul. Marele Tesla a fost roman *
Furtuna si lumina
Incepuse sa se insereze de-a binelea. Potop de nori se adunasera peste Biserica "Sf. Petru si Pavel" din Smiljan. Starnit pe neasteptate, din patru zari, un vant cumplit parea sa rupa temeliile lumii. Sa tot fi trecut de 10 seara, cand fulgerele prinsera a taia cruci de foc prin desisul noptii. Trasnetele luminau turla bisericii si ferestrele casei preotului Tesla, acoperind cu sunetul lor suspinele de suferinta ale Gicai. Caci sus, la etaj, intr-o odaita din vreme pregatita, nevasta preotului Milutin Tesla se zbatea in chinurile facerii. Daduse deja viata la trei copii, dar nasterea aceasta era mai chinuitoare
decat toate. Statea sa bata de miezul noptii, si toate sfortarile Gicai se dovedisera in zadar. In zadar se ruga preotul Milutin, in zadar erau indemnurile pricepute ale moasei. "Inca o data, inca o data, Gica, scumpa mea!". Intr-un tarziu, exact la miezul noptii, un fulger lumina fereastra, ca ziua in amiaza mare, apoi un tunet strasnic zgudui clopotul bisericii, ce prinse a bate indelung. Gatuita de emotia grelei nasteri, moasa Jasna tremura toata cand, printre tunete si fulgere, i-l aduse Gicai la piept pe micul Nikola.
Biserica din Smiljan cu noua turla
�"Tare ma tem ca va avea o viata zbuciumata, la ce vreme e afara, scumpa mea. Sa ne rugam pentru el! Va fi un fiu al furtunii...", rosti femeia soptit, pentru ca vorbele sa nu-i fie auzite de preot. "Nu, Jasna, nu! Nikola va fi un fiu al luminii!", i-a raspuns Gica, privindu-si senina si fericita mandretea de baietel.
Omul care a inventat secolul XXI
Si, intr-adevar, un fiu al luminii avea sa fie Nikola Tesla. Inovatiile sale au uimit pe toata lumea. Inca de tanar, a adus contributii colosale in domenii ca electricitatea, radioul, motoarele si alte tehnologii fara de care lumea de azi ar fi de neinchipuit. Cat despre experimentele sale legate de comunicarea la distanta, fara fir, genialitatea lui ne e tuturor la indemana, minut de minut, cand vorbim la telefonul mobil, cand trimitem un fax, cand ascultam radioul sau cand butonam telecomanda televizorului. La baza tuturor acestor ingenioase inventii stau intuitiile, gandurile si munca istovitoare a lui Nikola Tesla. Lista inventiilor sale e atat de lunga, iar efectele acestora asupra vietii omului modern atat de raspandite, incat, ca sa nu se lungeasca prea mult cu vorba, cand discuta despre realizarile lui, biografii spun, simplu si la obiect, ca "Nikola Tesla a inventat secolul XXI".
I s-a oferit Premiul Nobel, dar l-a refuzat. Gloria desantata a epocii interbelice i-a fost, desigur, la indemana, dar Nikola a preferat asceza in chiar inima tumultuoasa a Americii, la New York. Putea deveni un magnat, cele 700 de brevete de inventie l-ar fi indreptatit la huzur financiar, dar a trait simplu, singur si modest, la etajul 33 al hotelului New Yorker din Manhattan, umplandu-si linistea cu ideile sale mereu revolutionare sau cu viziunile acelea teribile, coplesitoare, ca fulgerele din noaptea in care se nascuse.
Fiul luminii
�
Cand nu muncea, gandul ii statea numai si numai la porumbei. Era deja octogenar, in anii '40, dar nu era zi sa nu iasa in parc si sa stea cu porumbeii lui dragi, sa le vorbeasca, sa-i mangaie si sa-i hraneasca. Cand, dupa un grav accident de masina, nu s-a mai putut misca multa vreme, iarasi nu era zi de la Dumnezeu, ca un curier sa nu bata timid la usa de hotel a marelui Tesla, pentru a lua de la el seminte pregatite cu migala ca sa le duca porumbeilor din parc. Iubea porumbeii ca pe ochii din cap. Acolo, in indepartata America, erau singurele fapturi care ii mai aduceau aminte de anii copilariei sale de la Smiljan. Smiljanul vlahesc din Croatia de azi, cu casa parinteasca din spatele bisericii ortodoxe, cu paraul siroind chiar pe sub gardul gradinii sale, Smiljanul copilariei sale, plin de oi, de gaini si de gaste. Si de nelipsitii porumbei care-l asteptau pe malul apei, dimineata de dimineata, cand se pregatea sa porneasca spre scoala.
Raiul pe pamant
Smiljanul lui Tesla se deschide ca un paradis pe dreapta autostrazii, imediat ce iesi din nesfarsitul cordon de tuneluri intunecoase ce traverseaza muntii saracaciosi - numai piatra seaca - ai Croatiei. Dar Smiljanul e altceva! Un paradis ratacit intre munti. Un spatiu verde si manos, aurit de lumina toamnei, inconjurat de dealuri line. Si casele sunt altfel, inalte, solide, cu acoperisuri tuguiate de tigla, cu multa lucratura de lemn si cu suri acoperite cu sita. Gospodarii taranesti ca-n Vrancea sau Apuseni, imagini familiare, stiute, care fac sa-ti bata inima mai tare in piept.
Complexul Nikola Tesla din Smiljan, refacut
�Si curtile satului sunt altfel, doldora de animale, cum nicaieri nu mai vezi prin Croatia cea inconjurata de mari albastre si invadata de turisti. Si soarele e altfel, mai prietenos si mai stralucitor, numai bun de prins in piept, langa inima.
Turla bisericii ortodoxe din Smiljan ne indruma, fara tagada, pasii spre casa copilariei lui Nikola Tesla. Azi, biserica e catolica si are clopote noi, inaltate dupa al doilea razboi mondial, singurele lucruri care nu cadreaza cu peisajul. Caci altfel, daca nu ai tine in mana pliante scrise in limba croata, ai putea crede foarte bine ca esti intr-un sat din Romania. In cimitirul vechi de secole, crucile de lemn si-au pierdut numele si stau infundate in pamantul reavan. De acolo, din cimitirul in care isi duc somnul de veci vlahii, cei uitati si stersi de pe fata pamantului, romanii care au tinut treaza credinta ortodoxa pe malurile Marii Mediterane, cu mult inainte de instaurarea catolicismului, se vede intreaga splendoare a Smiljanului.
Cruci vechi in cimitirul vlahilor
�Cirezi de vaci si turme intregi de oi pasc pe pasunile dintre nesfarsitele lanuri de porumb. Ogoarele oamenilor sunt desenate frumos si, iarasi, ca nicaieri in Croatia, limitele dintre hotare nu sunt facute din garduri de pietre albe, puse unele peste altele, ci din leaturi de lemn, batute in pari. Aici, in acest rai vlahesc, a copilarit Nikola Tesla, fiul preotului Milutin de la biserica ortodoxa din sat.
Despre prezenta straveche a vlahilor prin partile Smiljanului afli de cum intri in muzeul amenajat in casa in care, la mijlocul secolului al XIX-lea, s-a nascut Nikola Tesla. Infratita cu o fosta sura, care mai miroase inca a fan, locuinta e la doi pasi in spatele vechii biserici ortodoxe, care o desparte de cimitirul "pravoslavnicilor". O casa frumoasa, vopsita intr-un alb luminos, de o simplitate ce transmite o caldura aparte. Un ghid croat asteapta la intrare si, in cuvinte putine, iti explica pasii de parcurs prin labirintul ingenios gandit al muzeului. "E un muzeu modern, mai special. Cred ca fix asa i-ar fi placut lui Nikola Tesla sa fie amenajat aici, la Smiljan", spune.
Un document exploziv
Muzeul Tesla din Smiljan. Documente de exceptie despre prezenta vlahilor in Croatia
�Cum intri pe dreapta, in prima incapere, un panou mare, in limba engleza, vorbeste tocmai despre locurile in care s-a nascut si a copilarit genialul inventator. Textul spune, savant, despre organizarea, "la finele secolului al XVI-lea, a unei zone de granita in zona Smiljanului, menita sa apere actualul teritoriu croat si alte teritorii apartinand si ele Imperiului Austro-Ungar de frecventele incursiuni otomane". Zona era locuita de o populatie "cu o dezvoltare sociala distincta de restul provinciei austro-ungare", spune, negru pe alb, textul care te intampina in casa copilariei lui Nikola Tesla. Numai ca acelasi text informeaza cum intentiile militare ale austriecilor au fost blocate de populatia vlaha, care locuia, de cand lumea, in zona insulara a Croatiei. Cunoscuti ca un neam darz, izolat si vesnic nesupus, vlahii ortodocsi le-au cerut austro-ungarilor sa le fie respectat "Jus Vlahorum", "Dreptul Vlah", pe care insusi Imperiul Otoman l-a instituit in favoarea lor. Atunci, austro-ungarii n-au avut incotro: le-au reconfirmat drepturile lor vechi de cand lumea, in schimbul satisfacerii serviciului militar in armata imperiala si, astfel, zona de granita a Smiljanului a devenit o zona granicereasca, cum sunt multe si-n Romania, total deosebita de restul zonelor locuite de croati.
Note pe marginea unui certificat de nastere
�Detaliile salii "biografice" a lui Tesla sunt cat se poate de intrigante. Nici un cuvant despre descendenta marelui geniu! "Aceasta prezentare in imagini, cuvinte si sunete vorbeste despre viata si despre mintea stralucitoare a marelui inventator Nikola Tesla (Smiljan, Croatia, 1856 - New York, SUA, 1943)". Atat! Doua localitati, doua tari, doi ani! Pentru ca, mai jos, sa fie impachetata in cuvinte dichisite o justificare stangace: "Personalitatea lui Tesla a atras mereu atentia ca un magnet, dar chiar si azi se stiu foarte putine despre el. (...) Dincolo de toate, Tesla a fost autorul unor inventii exceptionale, un inventator. Un geniu al electricitatii si luminii".
Permanent subiect de controversa in ultimul secol, descendenta lui Nikola Tesla, pe care si-o asuma si sarbii, si croatii, dar despre care nu exista indoiala (dupa cum se arata si-n textul de fata) ca e vlaha, nu a fost nici azi clarificata. Iar muzeul din Smiljan nu face nici cel mai mic efort sa o elucideze. Exista insa un amanunt relevant: pe certificatul de nastere, prezentat pe unul dintre uriasele monitoare din muzeu, scrie clar ca Nicolae Tesla a fost botezat in sanul bisericii ortodoxe. Biserica cea sfanta a vlahilor, care, in imaginile proiectate pe un alt ecran din aceeasi camera a casei parintesti a lui Tesla, apare, in jurul anului 1930, cu turla ei superba, ortodoxa, distrusa in timpul celui de-al doilea razboi mondial si refacuta in forma actuala in 2001, dupa ce intreg complexul memorial Tesla a fost ras de pe fata pamantului in timpul sangerosului razboi sarbo-croat de la inceputul anilor '90.
Vlahii cei frumosi si biserica lor
Turla veche a bisericii ortodoxe arata in imaginile de epoca mai semeata decat insusi dealul Bogdanic, la poalele caruia a fost construita.
Superba sura de lemn, de langa casa natala a lui Tesla
�Cu varful sau tuguiat, inaltat peste un turn zdravan, patratos, seamana leit cu biserica de lemn din Albac, din Muntii Apuseni. A fost construita pe la 1700 si ceva, daca e sa dau crezare monografiei satului Smiljan, scrisa in croata, pe care, inainte de plecare, vanzatoarea de la magazinul de suveniruri de la Memorialul "Tesla" m-a imbiat sa o iau, daca vreau sa vad si sa citesc mai multe despre istoria vlahilor de prin partile Croatiei. Vlahii au fost cei care au adus in zona Smiljanului credinta ortodoxa, dar despre stravechile lor biserici nu se stie absolut nimic, scrie Ana Tomljenovic in monografie, lasand sa se inteleaga ca biserica "Sfintii Petru si Pavel" a fost ridicata de vlahi.
Cat de mult tineau vlahii la biserica de la 1700 se vede limpede in imaginile extraordinare pe care le prezinta Ana Tomljenovic in cartea sa. Fotografii realizate la inceputul secolului trecut, cat inca Tesla era in viata, surprins intr-o zi de hram, chiar in fata bisericii ortodoxe "Sfintii Petru si Pavel" din Smiljan. Doi vlahi cu mustati albe, dar inca plini de vigoare, imbracati in costum de sarbatoare. Isi tin pustile lor, de batrani graniceri, la vedere, semn al fortei si curajului cu care s-au tinut neclintiti de neamul lor liber si nesupus, la doi pasi de Mediterana. Au camesi albe, chimire late si vestare batute cu tinte. Femeile lor se arata sfioase in fata aparatului de fotografiat. Stau cu mainile impreunate de emotie, fetele le sunt prelungi si senine, iar baticurile innodate sub barbie. Pe poze scrie si data cand au fost facute: 12 iulie 1904. O zi superba, ca si acum, cu un soare stapan peste tot cerul acela nesfarsit de albastru al Smiljanului.
Gradina cu miracole
Statuia lui Nikola Tesla, in fata casei natale
�Ies din muzeu, rasfoind monografia, imbatat parca de lumina orbitoare ce radia mai puternic ca insasi toamna, din fotografiile cu vlahi. Cu abia 100 de ani in urma, vlahii aceia frumosi calcau mandri exact pe aceleasi locuri, in jurul bisericii ortodoxe, starnind curiozitatea fotoreporterilor vremii. Dau pagina dupa pagina si tresar de fiecare data cand, printre atatea cuvinte croate necunoscute, dau peste cate un "vlasi", "vlahe" sau "vlahinja".
La doi pasi de cimitirul cu vlahi, cu fata la paraul Vagancica, e statuia lui Nikola Tesla. O statuie stilizata, frapant de mica pentru omul de aproape 2 metri care a fost Tesla, ca si cum sculptorul ar fi incercat sa prinda in trasaturile si hainele elegante, de savant new-yorkez, ale inginerului emigrat in Statele Unite, trupul firav al copilului Nikola, de pe vremea cand descoperea, in gradina casei natale din Smiljan, toate miracolele lumii acesteia. Miracole pe care, mai apoi, avea sa le transforme in inventii de secol XXI. Intocmai asa mi-l imaginez pe Nikola, mic si firav, la vremea primelor sale viziuni, inainte chiar sa mearga la scoala. Erau viziuni teribile, dese si violente, aparute din senin, pe fondul unei sensibilitati aparte, pe care nimeni nu a putut-o explica pe deplin nici pana in ziua de azi. Uneori avea viziunea obiectelor din casa, chiar in fata ochilor sai, desi era la kilometri distanta de locuinta parinteasca din Smiljan.
Reporteri fericiti: echipa "Formula AS", cautand urme romanesti in Croatia. De la st. la dr.: Catalin Manole, Bogdan Lupescu, Sanziana Pop, Claudiu Tarziu si Ciprian Rus
�Iar obiectele acestea erau atat de clare, incat cu greu isi putea da seama micul Nikola daca ele sunt reale sau nu. Cel mai greu ii era insa sa scape de aceste imagini, care persistau minute intregi in fata ochilor sai, fara sa se poata debarasa de ele. Alteori, stand precum statuia de azi in fata casei, micul Nikola avea viziunea materialitatii aerului, simtea energia divina a acestuia sub forma unor luminoase limbi de foc. Incet-incet, cu multa rabdare, Nikola a reusit sa devina prietenul propriilor sale viziuni chinuitoare. A inteles ca ceea ce pentru lumea din jur parea o boala ciudata nu era decat un dar de la Bunul Dumnezeu. Si astfel, ideile sale inovatoare si viziunile sale speciale au devenit una.
La maturitate, ajunsese deja sa controleze mental imaginea propriilor sale inventii. Invartea cu mintea imaginile din fata ochilor sai, pana cand motoarele sau dispozitivele de telecomanda erau perfecte. "Toate inventiile i s-au derulat mental, le-a previzualizat. De asemenea, toate au fost perfectionate, au fost corectate intr-o proiectie mentala atat de reala,
incat niciodata un aparat imaginat de el nu a dat gres. Totul a functionat perfect, fara corectii ulterioare, totul a fost construit fara experimente preliminare. Tesla a facut cunostinta cu tehnica in eter, tehnica pe care a vazut-o descompusa, in detalii, in functiune", spunea celebrul inventator roman Henri Coanda despre Nikola Tesla, geniul despre care nu avea nici o indoiala ca era "roman de-al nostru". Tatal lui Coanda era, se pare, un cunoscut de-al lui Nikola Tesla, astfel ca micul Henri a avut placerea sa-l cunoasca in copilarie pe marele inventator, fata de care a avut intreaga viata un respect extraordinar.
Micul Arhimede
Nikola a locuit in Smiljan doar pana la varsta de 6 ani.
Tesla la varsta senectutii
�A urmat aici primul an de scoala elementara, dupa care familia s-a mutat in orasul Gospic, din imediata apropiere, la dorinta expresa a preotului Tesla dupa moartea fratelui mai mare al lui Nikola, Dane, un baiat de o inteligenta teribila si cu niste calitati extrasenzoriale mai dezvoltate chiar decat cele ale mezinului. Moartea lui Dane a fost o lovitura foarte grea pentru Gica si Milutin si avea sa se rasfranga dureros si asupra lui Nikola, care a trait toata copilaria si adolescenta cu obsesia ca nu se va putea ridica niciodata in ochii alor sai la inaltimea genialului Dane. Asta, desi, dupa cum singur marturiseste intr-un volum autobiografic, trecea inca de foarte mic in lumea satului Smiljan drept un baiat foarte destept. "Tu unul nu primesti nimic, pentru ca esti prea destept!", i-a spus intr-o zi lui Nikola un bogatan din Smiljan, care se oprise, intr-o buna zi, pe ulita satului, sa imparta cate un banut de argint copiilor care se jucau acolo. Toti si-au primit banutul, mai putin Nikola...
Dar rasplata inteligentei avea sa i se intoarca insutit. La Gospic, pe cand era elev, i-a uimit pe toti, scotandu-i de la stramtoare pe pompierii care tocmai inaugurau o instalatie de scoatere a apei din rau. In chiar mijlocul pompoasei demonstratii publice, la care asista intreg orasul, pic de apa nu curgea prin furtunele trupelor de interventie! Fara sa fi stiut nimic despre mecanismul de functionare, Nikola a mers direct la furtunul de aspirare, pe care l-a gasit cazut in apa. A intrat el insusi in rau si l-a aranjat, iar apa a tasnit pe data prin furtunele pompierilor, "stropind nu putine haine de duminica din public", dupa cum isi aminteste Tesla cu umor. "Arhimede, alergand gol pe strazile Siracuzei si strigand "Eureka!", cat il tineau plamanii, nu a facut o impresie mai mare decat am facut eu. Am fost luat pe sus de lumea entuziasta. Am fost eroul zilei!", povesteste Tesla, despre unul dintre semnele precoce ale spiritului sau tehnic si inovator.
Dor de Smiljan
La spalat rufe
�Nu incape indoiala ca spiritul acesta inovator l-a mostenit de la mama sa, extraordinara Gica Tesla. O femeie fara carte, dar de o inteligenta sclipitoare, creativa si spontana din cale afara, in tot ceea ce facea prin gospodarie. A inventat ea insasi numeroase instrumente utile in bucatarie sau prin gradina, iar Nikola spunea ca ideile ei ar fi avut un destin fantastic daca nu ar fi trait atat de departe de tumultul si de oportunitatile lumii moderne, pe care Nikola avea, insa, sa o infrunte pieptis. Karlovac, Graz, Maribor, Praga, Budapesta si Paris au fost reperele devenirii sale, pana cand, in 1884, a luat drumul Americii, recomandat sa lucreze pentru uzinele lui Thomas Edison. S-a certat la scurt timp cu marele inventator si a pus bazele propriei sale companii, dupa care, in 1891, la 35 de ani, a primit cetatenia americana si s-a stabilit la New York. Acolo avea sa si moara, singur si sarac, considerat de multi in epoca un geniu nebun, animat doar de dragostea pentru porumbeii din Central Park, pe care ii ingrijea zi de zi si pe care, daca erau bolnavi, ii doctorea ore in sir, in camera sa de hotel de la etajul 33.
Graniceri vlahi, in curtea bisericii ortodoxe din Smiljan
�Doar ei ii mai aminteau batranului Tesla de zilele luminoase ale celor 6 ani petrecuti, demult, in copilarie, la Smiljan. Smiljanul vlahesc, pe care il evoca atat de cald cand, in memoriile sale, scrie despre momentul mutarii familiei la Gospic. "Schimbarea aceasta a fost ca o calamitate pentru mine. Mi s-a rupt inima cand m-am despartit de porumbei, de gaini si de oi, si de turma noastra magnifica de gaste, care se ridicau spre zari, dimineata, devreme, si se mai intorceau abia seara, la apusul soarelui, de pe campurile manoase ale Smiljanului".
Smiljanul lui Nikola e si acum un loc magic, ca-n evocarea din memoriile sale. Simti spiritul lui Tesla plutind de colo-colo pe deasupra lucrurilor, asemeni porumbeilor care sunt si azi, la un veac si jumatate, nelipsiti, dimineata de dimineata, din curtea vechii biserici ortodoxe, asteptandu-l pe micul Nikola sa porneasca iarasi, sprintar, spre scoala, cu buzunarele doldora de dumicati sterpeliti din bucataria Gicai.
Casa natala si biserica ortodoxa cu turla veche, in jurul anului 1930
�Sus, la etajul casei, sunt toate inventiile lui. Un mic atelier cu usa lasata intredeschisa, spre deliciul curiosilor, cat timp savantul face o plimbare pe malul Vagancicai. Doar crucile vechi, din lemn, ale vlahilor din cimitirul "pravoslavnic", par sa fi imbatranit putin. In rest, invaluit ca-ntr-un magic glob de sticla, totul e la fel ca in anii aceia solari, din monografia Anei Tomljenovic, cand vlahii gatiti de sarbatoare stateau sfiosi la poze, in fata bisericii. Inainte de plecarea din Smiljan, mai fac doi pasi prin cimitir, cautand, parca, pe crucile de piatra, chipurile granicerilor vlahi din monografia satului. Cobor apoi, din nou, spre statuia lui Tesla, cat sa mai privesc o clipa peste sat. E o liniste dumnezeiasca, iar aerul straluceste cu solzi de aur, intocmai ca-n viziunile din copilarie ale lui Nikola.
Fotografii de CLAUDIU TARZIU si CIPRIAN RUS
preluat din FORMULA AS
Abonați-vă la:
Postări (Atom)