ROMANIA-DACIA

Capitanul Base de pe Enterprise

2012-02-03T18:49:00.005+02:00

"Președintele Traian Băsescu ar vrea să viziteze vasul Deepwater Champion, care execută forajul în ape de mare adâncime din sectorul românesc al Mării Negre, pentru că a auzit că la bordul lui este o tehnologie "ca în Star Trek".

Preşedintele i-a primit la Palatul Cotroceni pe Ian Fisher, director general al sucursalei ExxonMobil Explorare şi Producţie România, şi pe Mariana Gheorghe, director general executiv al Petrom, prilej cu care și-a exprimat această inedită dorință. Şeful statului a precizat că ar fi trebuit să viziteze Deepwater Champion sâmbătă, dar vizita a fost anulată, însă a susţinut că nu şi-ar dori să piardă ocazia de a vizita vasul.

"Am auzit că tehnologia este ca în Star Trek la bordul vasului", a spus Băsescu, conform Agerpres. În replică, Fisher a afirmat că tehnologia s-a schimbat foarte mult, în ultimii ani. "Sunt în acest domeniu de 34 de ani şi schimbările tehnologice în timp au fost fenomenale, acum este ca pe nava Enterprise, se forează cu ajutorul joystick-urilor".

sursa> limbistii evz

si acum, sub influenta carmaciului, un scurt moment antologic, clasic etc, care aduce putin cu discutia de mai sus... Astia de la Vacanta Mare se dovedesc a fi niste adevarati vizionari, anticipand clipele de glorie pe care Bas escu le scrie pentru patria noastra.

Ziua Rosiei Montane - 1881 de ani de atestare documentara - Constanta

2012-02-02T16:32:00.003+02:00

Vino alături de noi pentru a spune tuturor românilor,şi nu numai, că roşienii sunt cea mai veche comunitate minieră din România, că Roşia Montană este actul de naştere al poporului român şi că nu vom accepta niciodată distrugerea ei!

Cu ocazia împlinirii a 1881 de ani de atestare documentară a Roşiei Montane, vă învităm pe 5 februarie să sărbătorim Ziua Roşiei Montane, eveniment dedicat patrimoniului său natural şi cultural excepţional.

La Constanta evenimentul este organizat de catre Centrul pentru Resurse Civice, impreuna cu:
Grupul pentru Jurnalism, Cultura si Comunicare
Curtea Brancoveneasca
Asociatia Romania - Dacia Casa Noastra

Vino sa vezi ce nu se vede la TV despre Rosia Montana!
Vino sa dezbati si sa te implici!
Vino sa ii asculti pe artistii constanteni ai muzicii folk!
Vino sa sarbatorim impreuna 1881 de atestare documentara a localitatii Rosia Montana!

Ziua Rosiei Montane este sarbatorita in 9 orase din tara si din afara ei: Rosia MOntana, Bucuresti, Constanta, Cluj Napoca, Iasi, Timisoara, Brasov, Chisinau si Berlin. Urmareste Ziua Rosiei Montane! Intra pe site-ul evenimentului: www.ziuarosieimontane.ro.

Primavara democratica

2012-02-02T07:55:00.000+02:00

Acesta este un mesaj mai degrabă pentru politicieni decât pentru cetăţeni. Nu sunt aici nici în calitate de lider, nici ca reprezentant, nu există această «funcţie» în piaţa publică. Mă aflu aici ca «povestitor», şi vă aduc câteva poveşti scurte din Piaţa Universităţii. Chiar dacă sunt aici cu voi, inima mea este alături de oamenii din Piaţă, acasă. Unii dintre ei protestează de două săptămâni la rând la minus 15 grade Celsius. Aici, în piaţa publică, este locul în care se află conştiinţa democratică a României. Aşadar, alăturaţi-vă pentru a-i aplauda împreună pe oamenii care au restaurant democraţia în România. Sunt timpuri dificile, în care o ţară nu are încredere în politicienii ei, dar are încredere în cetăţenii ei. Însă ar trebui să aibă încredere în ambele entităţi. Acesta este cel mai important mesaj din Piaţa Universităţii: «Vrem să avem încredere în politicieni/ vrem să avem încredere în democraţie/ vrem să avem încredere în instituţiile publice. Dar nu faceţi să ne fie atât de greu».

Am fost martor la un mic miracol în Piaţa Universităţii: oamenii au venit împreună, de la studenţi, activişti, pensionari şi până la oameni care lucrează în companii/corporaţii şi au salarii foarte bune. Toţi au venit împreună şi au scandat împreună. Nu este atât de simplu să spui: «Nu vrem ca Guvernul actual să plece». Bineînţeles că vrem ca Guvernul actual să plece; aceasta este o schimbare imediată şi necesară. Dar totodată avem nevoie de schimbări mai profunde. Nu vrem să-i schimbăm pe deţinătorii puterii actuale şi să ne trezim în anul următor în aceeaşi situaţie.

Aşadar, dragi politicieni de la guvernare sau din opoziţie, vă rog, ascultaţi, pentru schimbare: să preţuim acest moment în care politicienii ascultă, iar cetăţenii vorbesc. Dragi politicieni de la guvernare, dialogul nu înseamnă să trimiteţi trupe de ordine care să bată oamenii. Acesta nu este dialog. Aceasta nu este democraţie. Aceasta nu este o situaţie de care să vă aparaţi. Acesta este un lucru de care să vă fie ruşine, vouă şi oamenilor care au hotărât să se întâmple asta. Partide de opoziţie, nu este uşor, poate vă bucuraţi că oamenii au ieşit în stradă, dar poate anul următor vor fi din nou acolo în stradă dacă veţi câştiga alegerile. Vă rog, ascultaţi! Ascultaţi-i! Am fost într-adevăr martor la un mic miracol. Oamenii din toate categoriile au venit împreună şi au găsit ceva care i-a unit, au găsit solidaritate. Nevoia de schimbare, de a avea o voce, i-a adus împreună. Să nu oprim asta!

Să vă dau un exemplu legat de suporterii galeriilor de fotbal (ei sunt huliganii, aşa au fost prezentaţi de mass-media). Am descoperit că sunt oameni absolut normali, tineri, cu studii. Am descoperit şi activişti civici şi ecologişti care, dupa ce au stat zile de-a rândul în Piaţă, au început să susţină celelalte grupuri (suporterii susţinându-i pe activişti, pensionarii pe studenţi, şi invers). Toate vocile (şi acest lucru este un excelent exemplu pentru ce s-a întâmplat în Piaţă), toţi oamenii, chiar dacă nu au auzit despre Roşia Montana Gold Corporation, bazată pe cianură şi corupţie, după zile de protest, au început laolaltă să strige că nu vor asta. «Vrem cianură pentru dictatură», scandau ei.

Şi acesta nu este decât începutul, pentru că, probabil, Europa de Est are nevoie de o primavară democratică. După 20 de ani, oamenii nu au încredere în democraţie. Nimeni, sau aproape nimeni, nu vrea să o apere. Poate că după 20 de ani avem nevoie de o primăvară democratică. Şi aceasta va veni! Va veni dacă ei continuă să ignore oamenii, aşa cum s-a întâmplat în Spania, Israel, în SUA. Oamenii din Europa de Est se uită la Bucureşti. Avem prieteni în Serbia, Bulgaria, Ungaria care spun că trebuie să facem împreună un lucru ca acesta. Spun că avem nevoie de schimbare. Aşadar, nu vreau să spun prea multe în continuare. Însă spun asta: timp de două săptămâni la rând sunt acolo, în piaţa publică, alături de oameni pe care nu-i ştiam înainte, chiar şi alături de oameni care nu au case şi trăiesc în stradă. Ei au venit cu toţii acolo şi au protestat alături de noi. Am rămas fără voce de mai multe ori, dar am câştigat în schimb speranţa din noi.
Vă mulţumesc!"

Ion Luca Caragiale. Anul 2012 este dedicat maestrului umorului românesc

2012-01-31T07:54:00.000+02:00

La 30 ianuarie se împlinesc 160 de ani de la naşterea lui I.L. Caragiale, unul dintre clasicii literaturii române alături de Mihai Eminescu şi Ion Creangă. Tot în acest an, în luna iunie, se vor marca 100 de ani de la moartea marelui dramaturg. Google, cel mai mare motor de cautare, schimba astazi logoul de inceput cu desen dedicat lui Ion Luca Caragiale. Astfel, maestrul umorului romanesc este salutat la 160 de ani de la nastere cu un doodle extrem de potrivit.

In timpul manifestatiilor din Piata Universitatii, in zona grupului statuar "Căruța cu paiațe" denumit și Caragealiana, protestarii au trimis un mesaj catre actuala conducere, prin statuia care este asezata lateral, si care il infatiseaza pe nenea Iancu sezand pe un scaun si fumand tacticos, detașat și usor zeflemist. "Cand oamenii vor conduce, conducatorii ii vor urma"-Gandhi.
160 de ani de la nașterea lui I.L. Caragiale au făcut ca anul 2012 să fie dedicat maestrului umorului românesc. Anul acesta poartă simbolica titulatură „Anul Caragiale”. Poate că personajele negative ale lui Caragiale formează o mare parte a societăţii de astăzi, care trebuie să îşi celebreze „maestrul”. Numele lui Caragiale sau ale personajelor sale sunt purtate de concursuri literare, de reviste, de colegii naţionale. Portretul lui Caragiale este, de asemenea, prezent în paginile virtuale ale Muzeului Neamului Românesc-Mari Personalităţi Româneşti, iniţiat Nicoale Ioniţă, fostul preşedinte al Biroului pentru Europa de Est a Asociaţiei Internaţionale a Caricaturiştilor.
Născut la 30 ianuarie 1852, în satul Haimanale - astăzi I.L. Caragiale, judeţul Dâmboviţa, a urmat Gimnaziul 'Petru şi Pavel' din Ploieşti, studiile liceale terminându-le la Bucureşti.
Atras de teatru, a urmat, în cadrul Conservatorului de Artă Dramatică din Bucureşti, Clasa de mimică şi declamaţie a unchiului său, Costache Caragiali (1868-1870). A frecventat apoi şedinţele 'Junimii' (1877-1878), în revista căreia, 'Convorbiri literare', îşi va publica principalele piese de teatru.

De-a lungul timpului, a ocupat diferite funcţii: copist la Tribunalul de Prahova, sufleur, la Iaşi, în trupa lui Mihail Pascaly, sufleur şi copist la Teatrul Naţional din Bucureşti, redactor la revista 'Ghimpele' (1873-1875), la ziarul 'Timpul' (1878-1881), revizor şcolar, funcţionar la Regia Monopolurilor Statului, profesor la liceul particular 'Sf. Gheorghe' din Bucureşti, director general al teatrelor (în stagiunea 1888/1889).

A editat revista de umor în format de buzunar 'Claponul' (mai-iun. 1877), un 'Calendar al Claponului' (1878), apoi ziarul 'Moftul român' (1893, împreună cu A. Bacalbaşa; 1901), 'Vatra' (1901, împreună cu I. Slavici şi G. Coşbuc).
În primăvara anului 1905 s-a stabilit la Berlin, autoexilându-se, împreună cu familia, în urma decepţiilor din plan social şi cultural, care au culminat cu scandalosul proces al plagiatului (1901-1902) inventat de scriitorul obscur Caion (Constantin Al. Ionescu-Caion), referitor la piesa 'Năpasta'.
După debutul în gazetărie de la 21 de ani în revista 'Ghimpele', unde a susţinut rubricile 'Varietăţi' şi 'Una-alta' (1873-1875), a continuat să colaboreze la numeroase publicaţii ale vremii cu cronici dramatice, schiţe, traduceri: 'Albina Carpaţilor', 'Convorbiri literare', 'Epoca', 'Literatura şi arta română', 'Noua revistă română', 'Românul', Telegraful', 'Tribuna', 'Universul literar', 'Viaţa nouă'.

De o valoare deosebită sunt articolele sale pe teme sociale sau politice apărute în presă, dintre care se detaşează articolul-pamflet 'Din primăvară până-n toamnă', publicat în revista vieneză 'Die Zeit' (1907). În scrierile sale (piese de teatru, schiţe, farse), Caragiale a satirizat lumea pitorească a Capitalei şi provinciei de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, afirmând că 'nimic nu-i arde pe ticăloşi mai mult decât râsul'.

S-a remarcat cu predilecţie în dramaturgie, prin originalele comedii de moravuri: comedia în două acte 'O noapte furtunoasă' (1878, premiera la 18 ian. 1879 la Teatrul Naţional din Bucureşti, publicată în 'Convorbiri literare' în oct.-nov. 1879) - capodoperă a dramaturgiei româneşti, farsa într-un act 'Conul Leonida faţă cu Reacţiunea' (1880, publicată la 1 febr., premiera la 16 apr. 1912 la Teatrul Naţional din Bucureşti), comedia în patru acte 'O scrisoare pierdută' (1884, premiera la 13/25 nov. 1884 la acelaşi teatru), comedia în trei acte 'D-ale carnavalului' (1885, jucată la 8 apr. şi publicată la 1 mai); drama 'Năpasta' (1890, premiera în acelaşi an, la 3 febr.), alături de câteva piese de mai mică valoare, scrie agerpres.ro.
A mai lăsat studiul teatral 'Cercetarea critică asupra teatrului românesc' (1878), a tradus câteva lucrări dramatice din literatura universală (tragedia în versuri 'Roma învinsă', de Al. Parodi, reprezentată la Teatrul Naţional din Bucureşti la 21 mai 1878; 'La Camaraderie', de E. Scribe.

Primul volum al lui Caragiale, 'Teatru', prefaţat de Titu Maiorescu, prin studiul său din 1885, 'Comediile d-lui I. L. Caragiale', a apărut în cursul anului 1889. Creator al schiţei în literatura română, a scris numeroase 'Momente' şi 'Schiţe', asemănătoare teatrului, prin fondul lor dramatic şi comic: 'Domnul Goe', 'Vizită', 'Bubico', 'Tren de plăcere', 'Petiţiune', 'Căldură mare', 'Un pedagog de şcoală nouă', 'Ultima oră', 'Inspecţiune', 'High-life', 'Telegrame', 'Justiţie' etc.

Ca nuvelist, Caragiale a cultivat proza de observaţie psihologică şi naturalistă ('O făclie de Paşti, 'Păcat', 'Două loturi', 'În vreme de război') şi fantastică ('La hanul lui Mânjoală', 'Kir Ianulea'). A tradus din M. Twain, Ch. Baudelaire, E.A. Poe ş.a., iar opera sa a fost, la rândul ei, tradusă în numeroase limbi.

La 9/22 iunie 1912, I.L. Caragiale a încetat din viaţă subit în locuinţa sa de la Berlin din cartierul Schöneberg, bolnav fiind de arterioscleroză. Mai târziu, a fost înmormântat la Cimitirul Bellu din Bucureşti, nu departe de Mihai Eminescu. A fost ales membru de onoare post-mortem al Academiei Române (28 oct. 1948).

Cortegiul funerar, format la biserica Sf. Gheorghe, a făcut un ocol prin faţa Teatrului Naţional şi a continuat apoi drumul până la cimitir, în fruntea miilor de bucureşteni care au luat parte, la această solemnitate aflându-se toţi marii scriitori ai timpului: Al. Vlahuţă, Mihail Sadoveanu, Emil Gârleanu, Cincinat Pavelescu, Şt. O. Iosif, O. Densuşianu, Corneliu Moldovan, Delavrancea, Sandu Aldea, N.D. Cocea şi alţii.

http://www.agentia.org/

Scrisoare deschisă către preşedintele Traian Băsescu

2012-01-26T18:19:00.000+02:00

C.T.Popescu

Domnule Băsescu, te-am privit şi voi continua să te privesc cu statornică scârbă.

Însă, dincolo de scârba mea, un concurs de împrejurări care conţine prostia unora, ticăloşia altora şi indiferenţa celor mai mulţi a făcut să devii preşedinte al ţării mele. Nu m-am aşteptat nicio clipă ca, ajuns în această demnitate, să poţi deveni altceva decât eşti, dar am vrut să sper că măcar vei încerca să pari. Mă felicit că nu am investit prea mult în această speranţă. Ex nihilo nihil. Dispreţul pe care ţi-l port e lesne de argumentat: reprezinţi suma a tot ce are mai detestabil poporul român.

Fără a avea măcar una din însuşirile admirabile ale acestui popor. Vreme de şase ani am trăit o neîncetată stupoare, colorată când şi când cu indignări sterile ori revărsări gastrice provocate de conduita ta.

Vreme de şase ani, mulţi dintre noi am încetat să fim doar cetăţeni ai acestei ţări şi am devenit victime ale tulburărilor tale de personalitate, ale crizelor tale de nervi, ale sevrajelor tale, ale revărsărilor tale de ură, ale ticăloşiei tale, ale incompetenţei tale.

Nu ştiu dacă în istoria modernă există şef de stat care să fi insultat atât de mulţi dintre propriii cetăţeni, cu atâta nesimţită uşurinţă. Observi că nu folosesc pluralul politeţii. Pentru că tu însuţi, în dialogul cu ceilalţi, ai răul obicei de a nu-l folosi. Şi voi refuza să îl folosesc doar formal, demonstrativ, numai pentru a vădi că sunt mai bine crescut decât tine. Vremea convenţiilor şi demonstraţiilor de tipul acesta a trecut.

Am privit cu îngrijorare, în aceşti şase ani, obsesia ta maladivă pentru puterea absolută. Au fost concetăţeni de ai mei care au crezut că poate ţi se cuvine, că poate, atunci când o vei avea, vei face din ea instrumentul schimbării în bine al ţării. Se înşelau. Ai folosit puterea doar pentru a revărsa urâţenia dinlăuntru-ţi asupra noastră, a tuturor. Iar ţara e astăzi mai schimonosită ca niciodată. Sărăcită, desfigurată, doar un contur înlăuntrul căruia cei mai mulţi sunt prinşi ca într-o capcană, prizonieri ai unui rău destin. Precum în cel mai întunecat fanariotism, ai folosit demnităţile publice ori resursele statului pentru a-ţi căftăni apropiaţii, pe cei care ţi se închinau cu ipocrită smerenie, într-un detestabil qui pro quo. Astfel au ajuns cele mai multe demnităţi ale statului să fie ocupate de incompetenţi, imbecili şi neamuri proaste, personaje lipsite de orice merit, dar cu prea-plin de obedienţă faţă de tine, despotul.

Şi când ţara e rânduită după legea aceasta, nu e de mirare că astăzi am ajuns la această mizerie, promiscuitate şi decădere a instituţiilor. Ţi-ai făcut din minciună un crez politic. Şi unii găsesc asta scuzabil. Peste cei care au îndrăznit să spună altfel decât crezi tu că se cuvine spus ai revărsat diluvii de ură. Ai inventat categorii generice peste care să îţi reverşi ura şi insultele primitive. 322, moguli, tonomate, reprezentau categorii încăpătoare în care mizeria ta să poată fi eficient distribuită. Toţi cei care nu acceptau fanariotul qui pro quo erau detestabili, maculabili, expulzabili.

Rar mi-a fost dat să văd atât risipă de resurse (ale statului, ale instituţiilor publice ori ale unor dubioase instituţii private) menită unui singur scop: împroşcatul cu mizerie.

Au fost şase ani urâţi. Iar rezultatul lor e reaua stare de azi a ţării. Prea mult şi prea des am vorbit despre toate cele care au fost pentru a le mai repeta acum. Altul e motivul pentru care scriu astăzi.

Afirmi, domnule Băsescu, fără să roşeşti, cu o nesimţire prietenă cu iresponsabilitate, că ţara mea e o ţară de mâna a doua. Iar când îndrăzneşti să spui aşa ceva vremea pamfletelor şi a indignărilor din laringe a trecut. O ţară care cere bani cu împrumut, o ţară care nu poate plăti pensiile este o ţară de mâna a doua - spui tu cu o nesimţire care sfidează orice stupoare. Nu ţara a cerut bani cu împrumut, domnule Băsescu, ci tu. Împotriva tuturor acelor voci care se opuneau acestui demers.

Nu suntem toţi amnezici şi încă ne amintim cum predicai nevoia acelui credit de la FMI, deşi nu puţini erau cei care strigau că e o cale greşită. Şi i-ai potopit cu insulte. Aşa cum ştii să faci. Ai susţinut acel credit nu pentru că ţara avea nevoie de el, ci pentru că tu, deprins cu logica licuricească, ai încercat să cumperi bunăvoinţa unor stăpâni pe care noi nu-i vedem. Şi ai fost gata să plăteşti acea bunăvoinţă cu sărăcirea, umilirea şi nenorocirea noastră a tuturor.

Iar dacă ţara nu poate plăti pensiile este pentru că tu ai adus-o aici. Nu mogulii, nu tonomatele, nu noi. Noi doar trudim, îndurăm şi plătim biruri. Nici nu ar trebui să mai spun lucrurile acestea. Sunt deja ştiute. Şi nu ar trebui să accept logica rudimentară după care funcţionezi, aceea care măsoară demnitatea, înălţimea ori măreţia după grosimea pungii.

Doar judecând cu maţul poţi ajunge să spui despre ţara mea că este o ţară de mâna a doua.

Iar dacă punga ţării nu e azi îndeajuns de plină pentru gustul tău, asta nu se întâmplă pentru că eu şi cei asemeni mie nu trudim îndeajuns pentru a o umple, ci pentru că tu şi cei din jurul tău sunteţi prea hămesiţi, prea nesimţiţi şi prea necinstiţi pentru a şti să o chivernisi. Iar dacă punga ţării nu e azi îndeajuns de plină pentru gustul tău, asta nu se întâmplă pentru că eu şi cei asemeni mie nu trudim îndeajuns pentru a o umpleţi. Dar ţara asta încă are bani să îşi plătească preşedintele şi imbecilii deveniţi miniştri, are bani să îşi plătească nulităţile devenite europarlamentari, are bani să te trimită la reuniuni internaţionale unde să ne umileşti pe toţi respirând dispreţul cu care eşti tratat de ceilalţi, are bani pentru a plăti pentru capriciile neroade ale favoritei tale, are bani pentru a îngrăşa guşile lăudătorilor şi numeroşilor tăi servitori.

Are încă bani din care să plătească sinecuri pentru cei care ştiu să îşi manifeste îneajuns de zgomotos şi fără ruşine obedienţa faţă de tine. Are bani să îmbogăţească afacerişti suspecţi, dar cunoscători ai conturilor de partid. Să ierţi, atunci, biata ţara dacă nu mai are îndeajuns pentru a plăti şi pensiile acelea.

În aceeaşi zi când eu scriam: Pentru că eu nu accept că România e o ţară de mâna a doua în UE. Nici că eu aş fi un cetăţean de mâna a doua. Dar admit că avem politicieni de mâna a şaişpea. Mai pe seară, preşedintele României spunea că ţara mea este o ţară de mâna a doua. Iar asta nu mai poate fi îngăduit. Pentru aşa ceva nu mai este de ajuns să ne revoltăm pamfletar, să respirăm vocalele indignării la televizor ori să risipim cerneala stupefacţiei în gazete.

Atunci când mizeria ta nu mai încape în hârdăul categoriilor generice şi nu se mai revarsă doar asupra tonomatelor, parlamentarilor, mogulilor, ci asupra ţării înseşi, atunci e vremea să fii trimis definitiv acolo unde îţi e locul.

Atunci când, nu are rost să ne mai ascundem după cuvinte, îţi îndemni cetăţenii să îşi părăsească ţara , tu trebuie să pleci, nu ei. E timpul! Asta e tot ce am avut să îţi spun, domnule Băsescu. Aşa cum ţi-am promis, îţi sunt pe mai departe dator cu întreg dispreţul. Şi îţi promit că mă voi achita de această obligaţie.

Dar vreau că de acum să te dispreţuiesc ca pe un ticălos oarecare şi nu ca pe preşedintele ţării mele. Du-te! Rândurile care urmează nu îţi mai sunt adresate, deşi te privesc.

Vreau să sper că prieteni şi neprieteni din blogosferă mi se vor alătura. Pentru că este o limită care nu trebuie trecută. Şi aşa, prea multă vreme, prea multe am îngăduit. Şi mai vreau să sper că, mai ales, politicieni, cu şi fără blog, vor prelua revolta mea şi îi vor da cuvenită îndreptare. Acelor politicieni le cer, neîntârziat, iniţierea procedurii de suspendare a lui Traian Băsescu.

Dincolo de meschinăria calculului politic de conjunctură, dincolo de laşitatea cu care ne-au obişnuit, dincolo de indolenţa pe care le-am tolerat-o. Sau puteţi cu toţii tăcea, prudent, vascularizaţi de precauţia pe care o putem numi şi laşitate. Şi atunci am să-i cer scuze lui Traian Băsescu. Şi am să admit că trăiesc într-o ţară de mâna a doua.

Eu am jurat credinţă ţării, nu unui guvern !

2012-01-24T18:48:00.000+02:00

“Am venit aici din acelaşi motiv pentru care oamenii sunt aici. Raed Arafat este pentru mine un erou. (…) Colegii mei nu au curaj să vorbească. Au familii, copii şi credite în bănci. Eu am depus jurământul în faţa cetăţenilor, nu în faţa actualei puteri. Eu îmi asum răspunderea pentru ceea ce fac acum!” a declarat tânărul locotenent Alexandru Gheorghe.

“Am venit cu trenul si m-am hotarat in urma a ceea ce se intampla in toata tara. Ceea ce fac eu nu e un protest, e o luare de atitudine. Vreau sa arat ca mai exista patrioti care sunt dispusi sa riste totul pentru tara. Ce risc? Asta se va vedea din momentul in care voi primi urmatoarele ordine. Ei sunt in continuare sefii mei directi, atata timp cand nu primesc alte dispozitii. Din acel moment nu voi mai fi ofiter. Am considerat ca ecoul ce lmai mare al gestului meu va fi de aici, din Bucresti.

Mi-am luat masuri de siguranta daca se va incerca denigrarea mea profesionala. Deocamdata nu m-a contactat nimeni. Eu nu consider ca am dezertat. Maine dimineata voi fi la munca, la ora 8, ca de obicei. Aveam voie sa merg pana la Sibiu. Faptul ca am mers pana la Bucuresti imi asum. Sunt total apolitic, nu m-a trimis nimeni decat constiinta mea de om, de crestin, am participat la un miting spontan, care se desfasoara de 10 zile incoace in toata Romania”.

În stradă

2012-01-16T21:59:00.005+02:00

A fost o senzaţie minunată să scandez, în faţa Prefecturii din Constanţa, chestii drăguţe de genul "ieşi afară, javră ordinară!", "jos Băsescu!", "Demisia!", "jos Guvernul" sau "Bucureşti, luptă Bucureşti!". Şi chiar nu de unul singur, ci împreună cu sute de constănţeni, de toate vârstele şi din toate categoriile sociale. A fost atât de plăcut să fac ceva ce era aproape de neconceput în urmă cu o lună, încât o să mă întorc şi mâine, cu amicii mei, acolo, să îmi exersez paşnic dreptul la liberă exprimare şi dreptul de a îmi apăra drepturile. Aviz amatorilor de atmosferă revoluţionară, îmbrăcaţi-vă gros, dar fiţi, totuşi, prezentabili, nişte băieţi vă vor filma ca să aibă şi ei la ce să se uite seara, la un pahar de rom cald. De asemenea, telefonic, dacă aveţi de gând să participaţi la vreo astfel de întrunire în spaţiu public, nu faceţi vreo glumiţă. Cum ar fi, de exemplu, "cine aduce manifestele? Bine, eu le aduc". Că veţi fi opriţi de organele prezente în zona protestului, veţi fi percheziţionaţi voi şi, dacă e cazul, maşina în care vă aflaţi, proprietate personală sau a firmei la care lucraţi... În rest, toate bune şi frumoase, e o iarnă taman bună pentru proteste, un frig înfiorător, dar nu ninge, exact cum îi place românului pentru astfel de ieşiri în natura urbană. Ne vedem la Prefectură!

Octavian - Eugeniu Manu

Ieşiţi în stradă!

2012-01-14T21:53:00.000+02:00

Nesupunerea civică are deplină acoperire legală atunci când vizează apărarea împotriva încălcării unor drepturi. Noi nu numai că avem drepturile încălcate, noi nu mai avem niciun drept la noi acasă! În ţara noastră, suntem doar nişte sclavi condamnaţi la mizerie şi muncă pentru alţii, de când ne naştem!

Dacă nu mai puteţi să suportaţi jugul robei, dacă nu mai suportaţi să fiţi călcaţi în picioare, dacă vreţi să vă priviţi demn copiii în ochi, ieşiţi în stradă!

Dacă vă doare că părinţii, bunicii, străbunicii voştri şi cei dinaintea lor au trăit, luptat, muncit şi sperat ca voi să aveţi o ţară în care să puteţi trăi, ieşiţi în stradă!

Dacă vă doriţi ca ai voştri urmaşi să aibă o şansă pentru o viaţă normală la ei în ţară, singurul loc în care pot ei să fie la ei acasă, nu nişte străini între străini, ieşiţi în stradă!

Dacă v-aţi săturat să fiţi bătaia de joc a unor lachei care se îmbogăţesc şi îmbogăţesc străinii ai căror sclavi sunt, în timp ce voi muriţi de foame într-o ţară bogată, ieşiţi în stradă!

Dacă încă mai credeţi în LIBERATTE, ieşiţi în stradă! La fel cum au ieşit deja mii de români.

În mod paşnic, avem dreptul să ne apărăm drepturile!

Octavian - Eugeniu Manu

Ridicati-va!

2012-01-13T20:15:00.001+02:00

TU CE FACI ?

2012-01-12T18:41:00.000+02:00

De la începutul anului OMV Petrom a aplicat trei modificări de preţuri. Prima a avut loc chiar de la 1 ianuarie, atunci când preţurile au crescut cu 2 bani/litru în cazul benzinei şi cu 9 bani la motorină. Atunci preţurile au fost modificate ca urmare a majorării accizelor la motorină şi a cursului valutar la care se calculează accizele în acest an, conform explicaţiilor oferite de Petrom
A doua majorare a avut loc vineri, 6 ianuarie, când preţurile au crescut cu opt bani pe litru. Surse din piață au precizat atunci pentru capital.ro că majorarea a fost cauzată de creșterea cotației țițeiului și a produselor petroliere pe piața Platt's din ultimele două luni şi ca urmare a creșterii tensiunilor din Iran.

Cea de-a treia majorare a fost aplicată joi, 12 ianuarie, începând cu ora 0:00. Toate sortimentele au fost scumpite cu 9 bani/litru, aceasta fiind cea mai mare majorare din acest an. Aşa cum se poate observa, OMV Petrom a aplicat trei majorări de preţuri în mai puţin de două săptămâni.

"Petrom este consecvent în aplicarea unei politici de preţuri care se bazează pe cotaţiile internaţionale ale benzinei şi motorinei. În plus, preţurile sunt influenţate de politica fiscală şi de competiţia de pe piaţa locală. Petrom nu a efectuat nici o modificare de preţ în perioada 5 noiembrie 2011 – 1 ianuarie 2012", au explicat reprezentanţii Petrom.

Deci pentru ca au fost gasiti cu mina in buzunarul nostru pina la cot si au fost pedepsiti,iata aceasta firma se tine de cuvint isi va scoate amenda tot din banii nostri.
Nu stiu cit mai putem sa rabdam nesimtirea acestei firme ! De ce oare permitem acest lucru?
Sta in puterea noastra sa pedepsim si sa aplicam corectia necesara acestei firme care ne sfideaza . Mecanismul este foarte simplu , pur si simplu nu mai cumparam de la petrom si omv .Daca din toti cei care mai cumpara de la ei ,jumatate nu ar mai cumpara o jumatate de luna va garantez ca masura lor ar fi scaderea pretului . Daca ei vor scade pretul si celelalte firme ce vind produse petroliere vor scadea pretul la rindul lor . Astfel putem prin vointa noastra sa declansam concurenta adevarata . Trebuie asadar sa dam dovada de solidaritate si seriozitate si efectiv sa facem un adevarat embargo . Sa lasam deoparte diferentele dintre noi , ca indiferent ce masina conducem omv si petrom ne fura banii !
Nu conteaza ca esti bogat sau sarac , firma omv -petrom cu zimbetul pe buze , ne fura dreptul la libera circulatie . Daca reusim sa ne mobilizam , vom deveni o forta si un exemplu si pentru celelalte probleme a Romaniei .
EU NU MAI ALIMENTEZ DE LA OMV -PETROM ! TU CE FACI?

205 mil. euro amenda pentru Rompetrol, Petrom, Lukoil, Mol si Eni, din care Petrom a primit peste 100 mil. euro

2012-01-11T08:04:00.000+02:00

Consiliul Concurentei a anuntat astazi cea mai drastica decizie luata de la infiintarea sa prin amendarea cu 880 mil. lei (circa 205 mil. euro) a celor cinci mari companii petroliere de pe piata benzinariilor – Petrom, Rompetrol, Lukoil, Mol si Eni, pe care le acuza ca s-au inteles impreuna in 2008 sa retraga de pe piata sortimentul de benzina Eco Premium. Decizia a fost anuntata de insusi presedintele Consiliului Concurentei, Bogdan Chiritoiu, acesta fiind cel mai important dosar din mandatul sau. In replica, companiile spun ca este o decizie nefondata, ca decizia a fost una individuala si este una strict de afaceri.

Petrom, companie controlata de grupul petrolier austriac OMV, a primit cea mai mare amenda, in cuantum de peste 3% din cifra de afaceri aferenta anului financiar 2010, valoarea acesteia fiind de 366,5 mil. lei in cazul Petrom, respectiv de 137,2 mil. lei pentru OMV Petrom Marketing, care este controlata integral de catre prima companie. Liderul pietei petroliere ar urma sa plateasca pana la 120 mil. euro, fiind acuzat ca ar fi fost initiatorul acestei intelegeri, motiv pentru care forul concurential i-ar fi acordat circumstante agravante si ar fi decis sa aplice un procentaj mai mare raportat la cifra de afaceri decat in cazul celorlalti operatori de pe piata.

Companiile nu se impaca insa cu decizia Concurentei, care ar fi o premiera in Europa in ceea ce priveste firmele din sectorul petrolier, astfel ca deja unele dintre acestea au anuntat ca vor contesta in justitie amenda, scrie antena3.ro.

Astfel, Petrom lucreaza pe dosarul investigatiei derulate de Concurenta cu avocatii de la Schoenherr, Rompetrol mizeaza pe departamentul juridic propriu si pe serviciile casei de avocatura Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen, in timp ce rusii de la Lukoil si-au angajat pentru aceasta speta avocatii White & Case. Activitatile de asistenta juridica specializata ale MOL Romania sunt asigurate in acest dosar de catre biroul celor de la Radu Taracila Padurari Retevoescu in asociere cu Allen & Overy, precum si de catre cabinetul individual al avocatului David Oprea. Eni Romania este consiliata in dosarul instrumentat de catre Consiliul Concurentei de catre firma de avocatura David & Baias.

“Petrom si OMV Petrom Marketing considera sanctiunile aplicate ca fiind nejustificate si vor contesta in instanta decizia Consiliului Concurentei”, a fost reactia liderului pietei petroliere.

Un raspuns similar, insa mai detaliat, l-au dat reprezentantii Rompetrol si cei ai Mol Romania.

Astfel, Rompetrol Downstream, compania din grupul Rompetrol care opereaza reteaua de benzinarii, se declara “surprinsa” de decizie si afirma ca “in ceea ce priveste Rompetrol Downstream, concluziile raportului de investigatie au fost total nejustificate si nedovedite, iar decizia Consiliului Concurentei de sanctionare este, in egala masura, nelegala si netemeinica”.

Reprezentantii Rompetrol spun ca firma “nu a fost informata cu privire la existent unui plan comun de retragere de la comercializare a sortimentului de benzina Eco Premium si nici nu a aprobat expres sau tacit un asemenea plan”.

Comportamentul pe piata al Rompetrol a fost intotdeauna unul independent si a vizat exclusiv respectarea prevederilor legale ce impuneau comercializarea acestui sortiment pana la 1 ianuarie 2009 si trecerea ulterioara la productia de carburanti care respecta normele Euro 5, sustin oficialii societatii controlate de KazMunaiGaz, companie petroliera de stat kazaha.

Potrivit acestora, grupul Rompetrol a decis sistarea productiei sortimentului de benzina Premium E4 in luna noiembrie 2008, cu mentiunea ca, practic, comercializarea acestuia a continuat pana la epuizarea efectiva a stocurilor.

“Consideram ca argumentele prezentate de companie, atat pe parcursul verificarilor, cat si prin obiectiunile transmise Consiliului si in cadrul audierilor desfasurate in luna decembrie 2011, au demonstrat ca acuzatiile Consiliului sunt cert nefundamentate si lipsite de support”, se arata intr-un comunicat al companiei.

In concluzie, Rompetrol Donwstream este decisa sa conteste in instanta decizia Concurentei, care o obliga la plata a aproape 180 mil. Lei (peste 40 mil.euro).

Tot in justitie au decis sa mearga si reprezentantii MOL Romania, subsidiara locala a grupului petrolier ungar MOL, care au anuntat ca firma va depune o motiune de suspendare a executiei deciziei si o va ataca la Curtea de Apel Bucuresti in termen de 30 de zile de la comunicare, in conformitate cu legislatia in vigoare.

“MOL Romania face precizarea ca retragerea ECO Premium din portofoliul de carburanti al companiei a fost o decizie individuala de afaceri si nu rezultatul unui acord anticoncurential sau practici concertate”, afirma reprezentantii firmei petroliere. Acestia mai precizeaza ca MOL Plc nu mai producea sortimentul respectiv de benzina din octombrie 2004, pana in 2008 acesta fiind achizitionat de la producatorii din Romania sau prin distribuitori.

Amenda data grupului ungar se ridica la 80,26 mil.lei (18,5 mil. euro, calculate la cursul zilei, 19 mil. euro daca raportam la cursul mediu de schimb din 2010, anul calculat ca referinta pentru stabilirea amenzii) si reprezinta 3% din cifra de afaceri inregistrat de compania locala in 2010.

Reprezentantii Lukoil Romania si cei ai Eni Romania nu au facut niciun comentariu pana la publicarea acestui articol. Lukoil a primit o amenda de peste 30 mil. euro, in timp ce Eni are de platit de zece ori mai putin.

Consiliul Concurentei a pornit in ultimii ani mai multe investigatii care vizeaza cele mai importante piete din Romania – pe langa sectorul petrolier fiind vizat si cel financiar – bancar, farma, imobiliar, industrie si nu numai.
Prima amenda de proportii data de Consiliul Concurentei a fost in mai 2005, cand a luat decizia sa ii sanctioneze pe cei trei producatori de ciment locali – Lafarge, Holcim si Carpatcement cu aproape 30 mil. euro, acuzandu-I de intelegeri de tip cartel in formarea pretului la ciment pe piata interna.

La nivelul Comisiei Europene, cea mai mare amenda data pentru practici anticoncurentiale a fost inregistrata in 2008, cand producatorii de geamuri destinate industriei auto au fost sanctionati cu 1,38 mld. Euro, din care numai gigantul francez al materialelor de constructii Saint Gobain a primit 896 mil. euro. Cea mai mare amenda data vreodata de Comisia Europeana unei singure companii il reprezinta cazul producatorului american de tehnologie IT Intel, care a fost sanctionata cu 1,06 mld. Euro in 2009.

www.agentia. org

Scrisoare deschisa catre un senator si catre toata lumea

2012-01-05T20:28:00.000+02:00

Un român care şi-a luat lumea în cap îi răspunde unui politician fanfaron
Scrisoare deschisă către un senator şi către toată lumea

.

1 decembrie. Scrisoare deschisă către dl. senator Viorel Badea.

Am primit ieri, pe grupul yahoo romaniansinedinburgh, o scrisoare din partea d-lui senator Viorel Badea, care s-a gîndit să mă felicite cu ocazia, cică, „Zilei românilor de pretutindeni". Dau mai jos scrisoarea d-lui senator, urmată de răspunsul meu, pentru că, nu-i așa, nu se cuvine să te heretisească omul, iar tu să nu-i întorci amabilităţile...

1 decembrie.

Dragi români de pretutindeni,

Cu prilejul „Zilei românilor de pretutindeni" vă adresez vouă, românilor din lumea întreagă, calde felicitări, precum şi îndemnul de a păstra în suflet spiritul, cultura şi limba românească. Doresc să vă felicit şi să vă mulţumesc pentru contribuţia pe care o aduceţi la dezvoltarea comunităţilor şi a ţărilor în care vă aflaţi, precum şi pentru păstrarea şi afirmarea valorilor şi tradiţiilor româneşti. Din Australia până în America de Nord, din Europa şi până în Asia, românii au ridicat pe podiumurile sportului de performanţă drapelul naţional al României, au dus la cele mai prestigioase universităţi frumosul grai românesc şi excelează în orice domeniu activează, făcând cinste ţării natale.

Trebuie să ne amintim că suntem români în fiecare zi dăruită nouă de Dumnezeu şi să păstrăm vii în inimile noastre cuvintele lui M. Sadoveanu: „Patriotismul nu înseamnă ura împotriva altor neamuri, ci datorie către neamul nostru; nu înseamnă pretenţia că suntem cel mai vrednic popor din lume, ci îndemnul să devenim un popor vrednic."

Doresc să vă felicit, de asemenea, şi cu ocazia „Zilei Naţionale a României". Avem datoria de a păstra vie şi a cinsti amintirea celor ce au luptat pentru unitatea şi libertatea poporului, precum şi de a privi spre viitor cu optimismul, curajul şi încrederea cu care au făcut-o şi strămoşii noştri, de la cei căzuţi pe câmpul de luptă, până la cei care au pierit în inumanele închisori comuniste.

Cu aceste ocazii, transmit românilor de pretutindeni cele mai bune gânduri şi urări de sănătate, fericire şi succes. Fie ca Dumnezeu să binecuvânteze România şi pe români, oriunde s-ar afla ei.

La Mulţi Ani România!

La Mulţi Ani români de pretutindeni!

Birou Senatorial Viorel BadeaSenator Pentru romanii din Europa si Asia

Membru al Delegatiei Permanente a Parlamentului Romaniei la APCE

Presedinte al Comisiei pentru Romanii de Pretutindeni

Tel/Fax: 0213101911http://www.badeaviorel.ro/....

Dragă Domnule Senator Viorel Badea,

Sînt și eu unul dintre „românii de pretutindeni" care au primit scrisoarea dumneavoastră cu ocazia, nu știam, „Zilei românilor de pretutindeni". Vă mulțumesc pentru caldele urări și îndemnuri, chiar dacă, trebuie să mărturisesc, laudele dvs. sînt exagerate în ce mă privește pe mine, unul din românii de pretutindeni cărora vă adresați. Nu am adus nici o „contribuție" comunității care a binevoit să mă primească (în afară de cîteva taxe), nu am afirmat prin nimic „valorile românești", nu practic sport de performanță sub drapelul țării, iar singurul domeniu în care „excelez" deocamdată este livrarea de mîncare indiană la domiciliu, pentru că lucrez ca delivery driver la un restaurant dintr-un orășel scoțian.

Alta ar fi fost însă situația dacă mi-ați fi scris, dvs. sau unul dintre numeroșii dvs. colegi din Parlament, acum șase luni, cînd încă nu eram un român „de pretutindeni", ci un român de la mine de-acasă, mai exact din Iași.

Aș fi putut să vă răspund că sînt cercetător științific la Universitatea Al. I. Cuza și că mă ocup de editarea Bibliei de la 1688, prima ediție critică a celei mai vechi Biblii românești (știați că sîntem ultimul neam din Europa care încă nu are prima sa Biblie într-o ediție critică?). M-aș fi mîndrit cu fetele mele, care practicau un sport de performanță sub drapelul țării, cum spuneți, și m-aș fi lăudat că am dus și eu puțin din „graiul țării" mele pe la Paris și Geneva, sau că mi-am petrecut șapte ani printre vechile manuscrise românești, primind pentru munca mea o summa cum laude. Dar nici dumneavostră nu mi-ați scris, nici eu nu v-am răspuns. Așa merg lucrurile, cum s-ar spune.

Dar de ce îmi scrieți tocmai acum, cînd mi-am luat lumea în cap, împreună cu ai mei, și ne-am alăturat și noi „românilor de pretutindeni" care își caută pe aiurea dreptatea pe care nu au găsit-o în țară?

Ca să îmi arătați că vă pasă?

Dacă vă pasă atît de mult de „valorile și tradițiile românești", de ce nu mi-ați scris, dvs. sau colegii dvs., pe cînd eram în țară? De ce nu m-ați întrebat cum ne descurcăm cu nouă milioane pe lună, eu și colegele mele, tineri doctori în filologie și slujbași ai culturii române pentru care suspinați acum? V-aș fi rugat atunci, dacă știam că vă interesează atît de mult istoria neamului, să faceți ceva pentru profesorul meu de istorie, care se stinge de boală pentru că din pensia sa nu-i ajung banii de medicamente. V-aș fi chemat la Iași să vedeți cum trăiește de pe o zi pe alta un antrenor de performanță, pentru care s-a cîntat imnul României la Berlin, și cum niște copii devotați se antrenează să devină campioni pe podelele roase și pline de cuie ale unei săli de sport care n-a prins încă o campanie electorală. V-aș fi dus prin oraș și v-aș fi arătat Filarmonica ieșeană, care de zece ani stă să se prăbușească sub schele, și Teatrul Național, mutat într-un cub de carton. Și la urma urmei, dacă tot invocați acum cuvintele lui Sadoveanu și îndemnul „să devenim un popor vrednic", v-aș fi spus că de douăzeci de ani mă simt, în fiecare zi, mințit, furat și umilit în țara mea.

Și că am obosit să devin „vrednic" printre șmecheri, canalii politice și „băieți deștepți".

Dar, repet, nici dvs. nu m-ați întrebat, nici eu nu v-am răspuns. Și atunci, de ce m-ați găsit tocmai acum?Domnule senator, e un cinism fără de margini să-i heretisiți pe emigranții români cu ocazia unei așa-zise „zile a românilor de pretutindeni". Nu poate fi o sărbătoare o zi a românilor „de pretutindeni", există doar o singură zi a românilor și a României din care găștile politice care s-au succedat ne-au împins, pe mine și pe alte milioane de compatrioți, să ne luăm lumea în cap, să ne lăsăm în urmă limba, părinții și prietenii și să ne căutăm pe aiurea pîinea și dreptatea. Ce sărbătoare vedeți în asta? Nu e nici o sărbătoare pentru familiile despărțite, pentru frații și prietenii lăsați în urmă, sau pentru acei „români de pretutindeni" ai căror copii s-au spînzurat în țară de dorul lor. Și, în general, nu există sărbători adevărate cînd te afli „pretutindeni", ci doar acasă.

Iertați-mă, dar nu am nevoie să-mi amintiți dvs. de „valorile românești". Ocupați-vă de ele în țară, acolo unde „cultura și valorile românești" sînt lăsate în paragină. Și v-aș mai ruga ceva. Sînteți totuși un reprezentant al clasei politice românești. Aveți decența de a nu amesteca în gesturile dvs. electorale amintirea „celor ce au luptat pentru libertatea poporului".

În Franța am cunoscut un om care și-a pierdut o mînă în masacrul de la Otopeni, în decembrie '89. Lucrează acum ca magazioner la un depozit, din mila unor străini generoși. Vă asigur că omul acesta ar scuipa astăzi pe orice discurs politicianist în care sînt amintiți eroii din decembrie '89. Altfel, o duce bine (în curînd, îl veți putea vedea și auzi într-un documentar tv despre Revoluție, apropo, nu-i așa, de cei care „fac cinste țării natale").

La sfîrșit, aș vrea să vă asigur că nu mi-e rușine că sînt român. Așa mi-am învățat și fetele, să nu le fie rușine să spună de unde vin. Singurele momente în care mi-e rușine că-s român sînt atunci cînd politicienii îmi vorbesc despre România. În gura lor, România pute ca o hazna infestată, din care mă bucur că mi-am salvat copiii. Ca o măsură de igienă, ar fi prea mult dacă v-aș cere să păstraţi măcar distanța tăcerii?

Ioan-Florin Florescu

preluat de pe ,, Cotidianul "

How much do you love your identity?

2011-12-26T23:48:00.001+02:00

Cum e să te duci în munţi pe la vreo 20 de ani ştiind că asta înseamnă să mori pentru ţara ta în câţiva ani?

Noi avem acum "Vreau să văd toate fetele sus pe bar, vreau să le văd toate ţâţele cum sar, vreau să văd numai studente, să danseze fete, fete, sus pe bar! Totul e legal. Să plecaţi zig-zag pân' la mine în pat. ".

Dacă nu, avem amintiri din engeză, că mă întorc în Paradise City, te văd eu mai încolo Further on Up the road,

eventual şi într-un bar. că eu sunt micul Escobar... Superb. Ne-au rupt mizeriile astea cu globalizarea asta a lor, fără să ştim. Bine, eu am realizat asta, dar foarte târziu, abia după ce anumite melodii în engleză însemană foarte mult pentru mine. Deci i've been losing my identity. "Vorbim engleză de când ne naştem". Dacă ascult acum "hit-uri" din perioada interbelică, sunt melodii străine, traduse în română. Doar aşa au prins. Dar acum suntem alte generaţii, deja noi, cei care suntem părinţi sau aproape părinţi, ascultăm muzică în engleză, iar asta vor asculta, dacă nu ascultă deja, copiii noştri. Din păcate, muzica autohtonă pierde teren, deci, nu avem altă variantă decât să ascultăm ceea ce ne place, the foreign shit. Nasol, ca să vorbesc mai departe în termeni străini. Poate se va reinventa vreodată o industrie românească muzicală adevărată, din ceea ce avem acum, nişte tenative uitate prin sertare de trupe foarte bune. Dar dacă noi nu vom dori aşa ceva, ci ne vom mulţumi cu ceea ce ne place deja, nu vom avea parte decât de înstrăinare mai departe, noi şi copiii noştri.

Oricum, trebuie să conştientizăm că ne vom ţine ţara pentru noi şi pentru urmaşii noştri, doar dacă suntem gata să murim pentru ea oricând.

Colind - Sa v-apuce frica!

2011-12-22T19:28:00.002+02:00

Conform traditiei, colindatorii colindau si de bine si de rau, in functie de cei carora le adresau urarile respective. Ei bine, le urez si eu celor care ne vand neamul si tara, Sa-i apuce frica!

Scrisoare deschisă poporului român – Mesajul tăbliţelor de la Tărtăria

2011-12-21T21:04:00.000+02:00

Scris de : Marin Neacșu
Popor român ,

Îţi scriu pentru că sper ca măcar acum, de Crăciun , odată pe an să îţi aminteşti cine ai fost, cine eşti şi poate aşa vezi încotro te îndrepţi.

Eşti singurul popor european care trăieşte încă acolo unde s-a născut. Nu o spun eu, o spune istoria popoarelor. O fi mult, o fi puţin, nu ştiu dar ştiu că eşti unic în Europa, această Europă care te loveşte, te jigneşte şi te umileşte. De ce o laşi să facă asta, când tu eşti singurul popor născut , crescut şi educat în graniţele sale ?

Eşti primul popor din lume care a folosit scrierea. Nu o spun eu, o spun tăbliţele de la Tărtăria, şi o recunosc toţi cei care le-au studiat. Acum 7000 de ani, când alţii nici nu existau ca popor, pe aceste meleaguri locuitorii scriau, pentru a ne lăsa nouă mândria de a fi prima civilizaţie care se semnează pe acest pământ. Scrierea sumeriană a apărut 1000 de ani mai târziu şi totuşi mulţi se fac că nu văd şi nu recunosc adevărul. Cât timp o să te laşi neglijat ?

Ai fost singurul popor pe care nici o putere din lume nu l-a cucerit chiar dacă ai fost împărţit, despărţit şi asuprit de mai multe imperii. Nici unul nu a putut să te cucerească cât ai fost unit, nici romanii care au stăpânit doar o parte din vechea Dacie, cealaltă fiind stăpânită de Dacii liberi, nici turcii care nu au reuşit niciodată să îţi transforme teritoriul în paşalâc. Toate marile înfrângeri s-au bazat pe trădare. NIMENI NU A REUŞIT SĂ TE SUPUNĂ CÂT AI FOST UNIT. De ce te laşi dezbinat ?

Ai fost scut creştinătăţii, când întreaga Europă tremura de teama islamului. Sângele tău a salvat Europa iar românul Iancu de Hunedoara a salvat Viena şi întreaga Europa de furia semilunii. Acum, tu popor de salvatori ai creştinismului, eşti tratat ca un paria. Când îţi vei revendica drepturile ?

Din tine au apărut Eminescu, Enescu, Brâncuşi, Gogu Constantinescu, Vuia, Vlaicu, Coandă, Petrache Poenaru, Nicolae Teclu, Spiru Haret, Herman Oberth, Conrad Haas. Dar ce păcat, cei mai mulţi şi-au pus minţile sclipitoare în slujba altor ţări pentru că acasă nu i-a ascultat nimeni. De ce ai lăsat să se întâmple asta ?

Astăzi, popor român pentru tine se rescrie istoria. Cum vrei să se facă asta ? Cum vrei să te vadă cei ce îţi vor urma ?

- Astăzi, ca şi pe vremea fanarioţilor, domnitorul şi divăniţii nu au nici o legătură cu tine. Sunt străini de interesele şi dorinţele tale tot ce doresc este să stea cât mai mult în funcţie şi să câştige cât mai mult. Tu taci;

- Astăzi , ca şi pe vremea cuceririi romane, bogăţiile tării, aceleaşi mine de aur, argint sare, mierea acestui pământ sunt exploatate de alţii cu braţele tale şi se duc pentru a umple visteriile străinilor de neam.Tu taci;

- Astăzi, ca şi pe vremea asupririi austro – ungare, drepturile românilorsunt călcate în picioare, iar cei puţini fac legea pentru cei mulţi. Tu taci;

- Astăzi, ca şi în vremuri de restrişte, românii pleacă din ţară, să muncească, sau să îşi vândă inteligenţa pentru că ţara lor nu are nevoie de ei. Câţi dintre ei sunt viitorii Brâncuşi, Coandă, Conrad Haas, te-ai gândit la asta ? Conducătorii acestei ţări au nevoie de slujbaşi proşti, lipsiţi de educaţie, lipsiţi de caracter, lipsiţi de voinţă, lipsiţi de coloană vertebrală, ca să îi poată îndoi şi face figurine de plastilină din ei. Tu taci;

- Astăzi, ca şi pe vremea bolşevismului, la mare preţ sunt trădătorii, linguşitorii, vânzătorii de neam şi conştiinţă, traseiştii politici, gata să calce pe cadavre pentru a parveni şi a îşi păstra privilegiile. Tu taci;

- Astăzi, parlamentul şi guvernul ţării, divăniţii de azi, arendează pământurile şi întreprinderile “nerentabile “ la indicaţiile unor străini de neam cărora le cântă osanale, unor arendaşi străini, spunând că asta se numeşte privatizare. Pentru aceste arende, ei primesc peşcheşul iar ţara rămâne pe butuci. Tu taci;

- Astăzi, urmele civilizaţiei străbunilor voştri sunt şterse pentru ca fii tăi să nu mai ştie niciodată cum au apărut ei pe acest pământ, cine le sunt strămoşii şi care le sunt meritele:

Vechile situri arheologice sunt distruse, se construiesc şosele experimentale peste ele, Sarmisegetuza, Grădiştea, Munţii Buzăului, sunt vândute sub pretextul impulsionării turismului, unor privaţi care habar nu au că în pământul pe care îl calcă zace istoria ta încă nedescoperită. Tu taci;
Elemente din tezaurul ţării sunt trimise “ la expoziţie“ în afara ţării şi uită să se mai întoarcă, iar cei ce le-au scos nu dau nici un răspuns, se fac că au uitat de ele. Tu taci;
Arhivele tării sunt cedate printr-o lege a arhivelor străină de interesele naţionale, celor ce vor să scoată din mintea românilor ideea şi dovezile de unitate naţională.Tu taci ;
- Slujbaşii ţării, căftăniţii vând la preţ de piatră seacă şi fier vechi bunurile realizate de tine, sub oblăduirea şefilor lor, împart banii, apoi sunt “judecaţi” de ochii lumii şi primesc pedepse cu suspendare, adică “mulţumesc, la revedere, te mai chemăm noi când avem nevoie de serviciile tale”. Tu taci ;

- Oştirea ţării este batjocorită, decimată, dezarmată, pusă în slujba altora, copiii tăi mor pe pământuri străine iar Hatmanul Suprem vine în faţa ta şi spune că suntem într-o mare încurcătură, vom fi nevoiţi să împrumutăm avioane străine pentru a ne asigura siguranţa aeriană, de parcă asta s-a întâmplat peste noapte şi nu este urmarea politici sale dezastruoase , de parcă nimic din ceea ce se întâmpla românului azi nu i se datorează lui. Tu taci;

- Dispar din instituţii ale statului arhive cu invenţii şi inovaţii de interes strategic privind cercetarea nucleară. Cei puşi să le păzească nu păţesc nimic, iar cei ce trebuie să investigheze spun că nu e nimic deosebit. Tu taci;

- Ţi se fură voturile iar comisia care trebuia să investigheze pe cei care au fost prinşi cu vot dublu, nu dă nici un răspuns deşi există dovezi că ai fost furat şi voinţa ta răsturnată.Tu taci;

- În divan, se fură la 2-3 mâini, unii chiulesc alţii se fac că lucrează, iar alţii mânuiesc legile după bunul plac, în văzul tuturor şi nu li se întâmplă nimic. Tu taci;

- Sistemul educaţional se reduce la bani, bani la înscriere, bani la examene, bani la absenţe, bani la promovare, bani la angajare, bani la reexaminare. Copiii tăi nu mai ştiu nici cum îi cheamă dacă nu se uită pe internet sau nu primesc un SMS. Tu taci;

- Dacă te îmbolnăveşti , nu ai unde să te duci, s-au închis spitalele , s-au scumpit medicamentele, trebuie să mergi dacă eşti operat cu faşele şi anestezicul de acasă, altfel mori neoperat sau deschis şi neînchis. Intri în spital pentru o unghie lovită şi ieşi cu 10 boli pe care nu le aveai la intrare. Tu taci;

- Un copil de 15 ani, român sportiv, este bătut de colegii de echipă maghiari, pentru că e român , chiar de Ziua Naţională a României. Nu se întâmplă nimic. Ceva mai târziu, Hocheiştii Naţionalei României, ( de naţionalitate maghiară) la un meci cu selecţionata Ungariei tac când se intonează imnul României, dar cântă cu foc imnul Ungariei şi pe cel al ŢINUTULUI SECUIESC, imn care nu avea ce căuta la o manifestare oficială. Toţi tac. Tu taci;

- Guvernanţii nu fac altceva decât să te jupoaie, îţi bagă mâna în buzunar şi îţi iau banii pentru că eşti prea bogat în viziunea lor sau nu meriţi ce ai câştigat , iar ţara nu are bani. Se împrumută lăsându-te dator pe sute de ani fără să le pese ce vor face şi de unde vor plăti datoriile cei ce le vor urma.Tu taci;

- Duşmanii tăi, cei ce vor să te vadă dispărut pentru a îţi lua locul, îţi impun ce să mănânci, ce să bei, ce medicamente să iei, fac experimente cu tine, te folosesc drept cobai cu avizul şi ajutorul trădătorilor din fruntea ţării, care le aplică legile într-un Codex Alimentarius care te duce la pieire. Tu taci;

- Parlamentarii îşi votează legi speciale, se protejează împotriva judecăţii pentru hoţiile şi prostiile pe care le fac, se acoperă cu legi făcute numai pentru ei, şi fură acoperindu-se unul pe altul. Tu taci;

- Preşedintele ţării îşi exprimă oficial acordul de modificare a Constituţiei ţării, la cererea unor străini, care îşi urmăresc propriile interese, fără a consulta măcar parlamentul dar să mai te consulte pe tine . Tu taci ;

- Un român plecat de acasă, descoperă peste hotare că ţara lui are de recuperat o sumă mare de bani de la alt stat. Ce fac parlamentarii români? Refuză să investigheze cazul pentru că nu vor să îi supere pe cei ce îi ţin pe jilţuri fără să le pese de interesul naţiunii trădând jurământul făcut la investire. Tu taci;

Asta se întâmplă astăzi, popor român, şi tu taci. Dacă ar fi ca tot ceea ce se întâmplă să se răsfrângă numai asupra ta, românul de azi, nu ţi-aş scrie un cuvânt. Te-aş lăsa să lâncezeşti, să dormi până se aşterne praful peste tine şi mătura istoriei te va scoate afară din mintea celor ce vor urma, ca pe o întâmplare neplăcută. Dar tu popor român de azi, eşti legat de cel de ieri şi de cel de mâine şi odată cu tine piere nu numai trecutul, dar şi viitorul acestui neam.

Cât o să mai taci ? Trezeşte-te popor român, trezeşte-te român adormit şi nu lăsa să se şteargă dintr-o trăsătură de condei tot ce ti-au lăsat părinţii, nu îţi lăsa copiii pe drumuri, sclavi ai celor ce nici nu existau pe când tu ştiai să scrii. Acesta este mesajul nedescifrat până acum, al tăbliţelor de la Tărtăria!

Fostul şef al Serviciului de Contraspionaj, despre Lovitura de stat din decembrie 1989

2011-12-21T16:28:00.001+02:00

Col (r.) Paulian Păsărin a fost şeful Serviciului de Contraspionaj. El a condus serviciul de la înfiinţarea sa, în anul 1974, până la dizolvare, în decembrie 1989. Acesta declara că în decembrie 1989 nu a fost revoluţie, iar evenimentele care au dus la înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu şi chiar împuşcarea lui şi a Elenei Ceauşescu, au fost planificate cu mult timp înainte, de Uniunea Sovietică şi Statele Unite. Paulian Păsărin a murit în anul 2007, iar apropiaţi ai săi au declarat că ultimele sale cuvinte ar fi fost: "Mi-au făcut-o şi ei mie…". Agentia de presa "Asii Romani" a publicat in exclusivitate un foarte interesant interviu cu Pasarin despre culisele loviturii de stat din decembrie 1989.
Reporter: Domnule colonel, a ştiut Nicolae Ceauşescu
ce i se pregăteşte, sau a fost luat prin surprindere de Revoluţia
din Decembrie 1989?
Paulian Păsărin: Despre evenimentele din 1989 pot să spun adevărul, pentru că am cunoscut faţa nevăzută a lucrurilor, dar nu voi folosi termenul de revoluţie, pentru că nu împărtăşesc această variantă şi vă voi argumenta în
continuare de ce.
S-a ştiut cu mult timp înainte ce va urma. Au existat informaţii în mediul oamenilor de informaţii şi nu de genul că s-ar putea, ci au fost informaţii certe.
Totul a plecat de la o greşeală a lui Nicolae Ceauşescu.
La sfârşitul anilor 70, după moartea lui Brejnev, s-a pus problema cine să fie succesorul lui la conducerea Partidului Comunist din Uniunea Sovietică.
Printre posibilii succesori a apărut şi Andropov, care era şeful KGB-ului în Uniunea Sovietică.
Atunci Ceauşescu a făcut greşeala (nu ştiu dacă sfătuit, sau din proprie iniţiativă, dar cred că a fost o iniţiativă personală), de a ieşi pe postul naţional de televiziune cu părerea că nu este Andropov cel mai potrivit să-l urmeze pe Brejnev la conducerea partidului.
De aici au sărit scântei şi de o parte şi de alta, dar mai ales din partea lui Andropov, care a ajuns în poziţia de preşedinte al Uniunii Sovietice.
Deci înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu a fost pusă la cale la Moscova.
În plan informativ, un subordonat de-al meu a venit şi mi-a spus că, în fiecare zi de marţi şi de vineri ale săptămânii, la blocul din Piaţa Aviatorilor, bloc care era al sovieticilor şi era un cămin-hotel, vin un autocar sau două cu turişti, care a două zi nu făceau altceva decât să împânzească Bucureştiul.
În urma verificării informaţiilor am constatat că turiştii verificau pieţele, magazinele, dar mai ales se familiarizau cu dispozitivele de pe traseele pe care circula Ceauşescu.
Dacă bărbaţii aveau ca sarcină să monitorizeze intersecţiile şi să vadă lipsurile cu care se confruntă populaţia, femeile au mers până acolo încât îi identificau pe băieţii noştri aflaţi în dispozitiv şi încercau să le facă "ochi dulci", în ideea de a intra în vorbă cu ei.
Am mers mai departe cu verificarea şi am aflat că aceste grupuri făceau parte dintr-o divizie amplasată în Basarabia. Unii dintre ei îşi căutau anumite poziţii, din care să poată acţiona cu arme de foc.
Eu îmi întăresc afirmaţia prin faptul că toţi care s-au aflat în mulţime şi asupra cărora s-a tras, au fost împuşcaţi de la înălţime, după traiectoria gloanţelor.

R: Coincid clădirile în jurul cărora au stat mai mult presupuşii turişti cu cele din care s-a tras în timpul evenimentelor din Decembrie 1989?

P. P.: Da, cele mai studiate clădiri de către respectivele persoane au fost chiar cele din care sau de pe care s-a tras în mulţime.
De exemplu, în jurul Televiziunii au fost instalate acele simulatoare, iar eu cunosc un caz concret, al unui anume Popescu, de pe Zambacian, care a mânuit tot timpul simulatorul şi a recunoscut ulterior acest lucru.
Este un fost agent KGB, care a povestit că a folosit simulatorul, iar pe masă avea un pahar cu apă şi o pastilă, pe care trebuia să o ia, ca să moară, dacă acţiunea ar fi eşuat, iar el ar fi fost prins.
R: Ce se făcea, concret, cu acele simulatoare?
P. P.: Simulatoarele erau de mai multe categorii:
de zgomot care imitau trecerea unui tanc, o rafală de mitralieră,
o explozie, dar şi simulatoare cu efecte luminoase, cu trasoare.
Deci, revenind la întrebarea iniţială, dacă s-a cunoscut sau nu ce urmează, este cert că Ceauşescu a fost informat despre faptul că urma să fie înlăturat.
Astfel, pentru că ştia că i se pregăteşte ceva, nu a rămas
niciodată pe timp de noapte în URSS, de câte ori s-a dus în vizită,
n-a acceptat niciodată să se facă aplicaţii pe teritoriul României,
împreună cu celelalte state din Tratatul de la Varşovia
şi nici măcar să treacă trupele pe teritoriul ţării, singurul lucru
pe care l-a acceptat fiind aplicaţiile pe hartă.
Mulţi spun că ar fi fost vorba despre o trădare a Securităţii,
dar Securitatea şi-a făcut datoria, aceea de a culege informaţii,
de a le verifica şi de a informa pe preşedinte despre ce se întâmplă,
ori noi asta am făcut.
Trebuie precizat că eu şi cu oamenii mei ne ocupam
strict de securitatea preşedintelui şi nu aveam nici o legătură
cu trupele de securitate, care se ocupau de securitatea naţională.
Poate am fost acuzaţi că nu am acţionat în timpul
evenimentelor din 1989, dar trebuia să te gândeşti întâi la ţară
şi apoi dacă e bine sau nu să-l aperi pe Ceauşescu.
Dacă ar fi acţionat Securitatea, ar fi însemnat măcel naţional.
Trebuie spus că s-a afirmat că în
România a fost genocid şi că sunt 62.000 de morţi,
o cifră lansată dinainte de sistemul de dezinformare sovietic,
ca să justifice intervenţia militară, o altă variantă pusă la
cale de sovietici, dacă varianta începută ar fi eşuat.
S-a acţionat cu planuri de dezinformare, s-a acţionat cu
zvonuri, propagandă defăimătoare, prin Europa Liberă şi
cu mobilizare de oameni, ceea ce s-a întâmplat la
Timişoara şi la Bucureşti.
Asta pentru că lumea era nemulţumită şi era uşor de
scos în stradă.
Iar la acţiune n-au participat numai sovieticii, au
participat şi americanii, aceştia din urmă în partea aeriană.
R: Deci, concret, cine şi ce a hotărât îl legătură cu soarta soţilor Ceauşescu?
P. P.: Bush cu Gorbaciov s-au întâlnit în vara lui 89 la Malta şi au
hotărât înlăturarea lui Ceauşescu de la conducerea României, dar s-a hotărât ca treaba să fie executată pe cale terestră de Uniunea Sovietică şi pe cale aeriană de Statele Unite. Reţeaua informativă, însă, a fost îmbunătăţită, pentru că, pe lângă serviciile secrete ruse şi americane ce au acţionat în plan informaţional, s-a colaborat şi cu serviciile de informaţii ale evreilor, sârbilor. De altfel, vreau să-i informez pe cititori că primul partid comunist care a rupt legăturile cu Nicolae Ceauşescu a fost Uniunea Comuniştilor Iugoslavi, în frunte cu Miloşevici, iar principala poartă de intrare a trupelor de comando în România, care au declanşat evenimentele de la Timişoara, a fost graniţa sârbească.
R: Am înţeles cine au fost actorii acestor scene, dar care era scopul, ce voiau, de fapt, să facă?
P. P.: Gorbaciov voia înlăturarea lui Ceauşescu şi o Perestroika, adică schimbarea şi destinderea, care să ducă la un grad mai mare de libertate, dar tot într-un socialism cu un singur partid.
De ce? Pentru că Gorbaciov era finul lui Andropov şi a fost şeful direcţiei de dezinformare din KGB, deci acţiona ca un profesionist. De altfel, la întâlnirea şefilor de state şi de guverne din Tratatul de la Varşovia, care a avut loc la Moscova, Gorbaciov s-a întâlnit separat cu fiecare şef de stat, iar când s-a întâlnit cu Ceauşescu i-a spus că trebuie făcută o schimbare, iar aşa cum s-au retras alţii (Honeker a plecat, Brejnev a plecat, Jivcov a plecat), e cazul să se retragă şi el, la al XIV-lea congres.
Răspunsul lui Ceauşescu a fost destul de categoric, cum că e treaba partidului şi a poporului său, iar atunci Gorbaciov l-a ameninţat, că-l şterge de pe faţa pământului, la care Ceauşescu a trecut şi el la ameninţări, spunând: “Dacă te mai amesteci în ţara mea îţi fac din Europa un Vietnam cum n-ai mai văzut niciodată şi-ţi cer Tezaurul, Insula Şerpilor şi Basarabia!”...
Efectul discuţiei lor s-a văzut şi în întâlnirea generală, pentru că Ceauşescu a anunţat că s-a înţeles cu şefii de state şi cu primii miniştrii, ca următoarea întâlnire a primilor miniştrii să aibă loc la Bucureşti şi Gorbaciov din prezidiu i-a zis: “Să vedem dacă mai apuci!”.
R: A fost acea întâlnire de la Moscova semnalul de începere a evenimentelor din decembrie 89?
P. P.: Categoric! La cererea lui Gorbaciov, a pornit ofensiva şi trebuie să clarificăm ce s-a întâmplat la Timişoara.
Se tot vorbeşte de cei 42 de morţi, care au fost împuşcaţi la Timişoara şi arşi în crematoriu la Bucureşti. Nu au fost oameni din Timişoara , ci oameni din trupele de comando, care trăgeau de aproape în oamenii care manifestau.
Au fost depistaţi, împuşcaţi şi duşi la Morgă. Din toţi, n-a venit până acum vreo rudă să spună că le-a fost ars cineva la crematoriu. Ei erau oameni recrutaţi cu ani în urmă din străinătate, e drept români, dar despre care nu se mai ştia nimic. Ei au fost recrutaţi şi pregătiţi în Ungaria şi au fost
pregătiţi special. Ei au fost cei care i-au scos pe studenţi afară cu forţa. Mulţi se tem să spună, dar eu ştiu, pentru că am cules informaţii.
R: Pe aceşti oameni din trupele de comando cine i-a împuşcat?
P. P.: Oamenii generalului Nuţă Constantin, şeful Inspectoratului General al Miliţiei i-au împuşcat, iar el a fost trimis la Timişoara de Elena Ceauşescu,
pentru că Ceauşescu era în Iran . Iar ca o dovadă că aşa a fost, ungurii au făcut deja monument celor 42 de morţi în Ungaria. Când a plecat din Timişoara , Nuţă a luat cu el toate documentele şi probele pe care le avea de la acţiunea care a avut loc, inclusiv probe video. Ruşii au ştiut, însă, că acesta are probe împotriva lor, aşa că l-au interceptat în tren la Alba Iulia şi l-au urcat într-un elicopter, care a pierit într-o explozie, iar Nuţă, echipajul şi dovezile au ars.
Deci, după cum vedeţi, totul a fost pus la punct, spontane fiind doar manifestaţiile oamenilor în stradă, dar şi ieşirea lor a fost provocată de cei care au organizat totul. Asta pentru ca o simulare de revoluţie a poporului
să mascheze intervenţia externă.

sursa http://www.agentia.org

Jucătorii de origine maghiară din echipa de hochei a României au cântat Imnul Ungariei

2011-12-18T14:48:00.006+02:00

Moment incredibil petrecut la meciul de hochei pe gheaţă dintre România şi Ungaria, disputat vineri seară la Miercurea Ciuc: "tricolorii" de origine maghiară au tăcul atunci când s-a intonat "Deşteaptă-te, române!", dar au cântat Imnul Ungariei! Evenimentul vine la puţin timp după ce Florin Cosmin Marinescu, un hocheist în vârstă de doar 15 ani, a fost bătut şi umilit de colegii maghairi de la lotul under 16, pe motiv că este român, chiar de Ziua Naţională, pe 1 Decembrie.

România, care s-a impus cu 4-1, are în lotul de 26 de jucători nu mai puţin de 24 de etnici maghiari. Cei doi români sunt portarul Adrian Catrinoiu şi ucraineanul naturalizat Evgheni Pisarenko. Libertatea scrie că, în momentul în care se intona "Deşteaptă-te, române!", tot lotul României prezent pe gheaţă a ascultat în tăcere, iar când a venit rândul imnului maghiar, câţiva dintre jucătorii naţionalei noastre au cântat mai cu foc chiar decât oaspeţii! Printre cei mai vocali s-au dovedit Peter Levente şi Zsombor Antal, dar şi câţiva dintre oficialii de etnie maghiară ai Federaţiei Române de Hochei pe Gheaţă. Mai mult, după intonarea ambelor imnuri de stat, membrii celor două echipe, ca de altfel şi întreaga sală, au cântat într-un singur glas imnul Ţinutului Secuiesc, deşi era vorba de o întâlnire oficială. La fel de scandalos, imnul Ţinutului Secuiesc a fost cântat şi la finalul partidei!

Hocheistul Florin Cosmin Marinescu a fost agresat verbal şi fizic de Ziua Naţională a României de colegii săi de etnie maghiară din lotul naţional Under 16. Conform site-ului oficial al Federaţiei Române de Hochei pe Gheaţă, mai mulţi jucători din lotul olimpic al României şi-au supus colegul la "umilinţe verbale şi fizice în vestiarul patinoarului Lajos Vakar din Miercurea Ciuc" la finalul unui antrenament.

Oficialii FRHG au efectuat o primă anchetă din care a reieşit că jucătorul Florin Cosmin Marinescu, în vârstă de 15 ani, a fost supus unor umilinţe verbale şi fizice de neacceptat.

sursa http://www.agentia.org

Acum, ca eu vad asa ceva, ar trebui sa stau calm si sa zic "lasa, ca trece" sau "asta e?".

Mai bine pun asta, cum ne irita micutzii, cum mai bine le aducem aminte ce se intampla cand ne suparam putin si avem contextul favorabil...

http://casanoastra-romania-dacia.blogspot.com/2010/03/armata-romana-cucereste-budapesta.html

Nici mizeriile alea de romani, nici praful pustei ne ne-au gonit de aici si nici n-o vor face

Amintiri din viitorul Rosiei Montane 1 (titlu original: Alethea)

2011-12-18T14:42:00.003+02:00

Cazul cat se poate dramatic al locuitorilor din apropierea unei mine de aur din Turcia, la Pergamon/Bergama, mina al carei proprietar este Newmont, cei care detin actiuni si la Gabriel Resources si RMGC

O fotografie din România a fost aleasă cea mai bună imagine din lume în 2011

2011-12-18T14:12:00.000+02:00

de
ALEXANDRA JELES

O fotografie realizată de un român a fost desemnată de către fundaţia Wikimedia drept cea mai frumoasă fotografie din lume în 2011 a unui monument istoric.
Fotografia realizată de fotograful Mihai Petre surprinde Mânăstirea Chiajna, situată lângă Bucureşti.
La concursul internaţional organizat de Fundaţia Wikimedia au participat fotografi din 18 ţări, care au înscris 169.150 de poze.
Sursă :
România Liberă

LIBERI VOM FI

2011-12-16T23:17:00.008+02:00

Şi au trecut 22 de ani de la lovitura de stat pe care o ştiţi cu toţii. Ce am făcut că au murit peste 1000 de oameni degeaba, pentru o minciună numită libertate?
I-am căinat şi cam atât, rămâne ca pe criminalii pe care îi ştim toţi să îi pedepsească Dumnezeu, că noi avem alte ocupaţii şi, în plus, suntem creştini, deci e ok să îndurăm tot, sau cel puţin aşa avem senzaţia. S-a scandat libertate şi acum cîteva zile, dar acolo nu erau nişte zeci de mii de oameni şi nici nu erau securiştii străini băgaţi ca să îi ţină în priză şi să îi stârnească pe ai noştri. Acum câteva zile erau doar vreo 20 de oameni în Piaţa Universităţii din Bucureşti, iar când au primit amenzile, şi-au adus aminte că au rate de plătit şi s-au potolit, că aşa funcţionează sistemul sclavagist. Oricum, decât o "Revoluţie" ca cea din '89, mai bine deloc. Mai bine o mişcare adevărată, care să aducă la conducerea ţării oameni care chiar îşi iubesc neamul şi patria, nu nişte comunisto-securişti ordinari ca cei care au venit după '89 şi care ne conduc şi acum, spre moarte, ignorând neamul românesc care s-a sacrificat de atâtea ori pentru viitorul său, inclusiv într-o lună de decembrie, acum 22 de ani. Parcă a trecut o viaţă de om, apropos. Aveam 9 atunci atunci şi chiar a trecut o viaţă de om. Visam că o să avem un viitor şi noi, românii, aici, la NOI ÎN ŢARĂ, în anii următori evenimentelor, dar m-am înşelat. Ghinionul mizeriilor care vor să ne fure visele e, însă, că eu am rămas un visător şi nu sunt singurul. Iar, cândva, vom avea o Dacie MARE ŞI LIBERĂ AICI.

Din bălţile de sânge va răsări o ŢARĂ şi pentru NOI

Octavian Manu

Revolutia Romaneasca 1989

2011-12-16T22:50:00.000+02:00

Aşa am înţeles noi, neamul nostru: o dâră de foc sfânt, pierdută în negura vremurilor ce vor să vie

2011-12-15T19:03:00.000+02:00

În 1947 grupările de partizani anticomunişti se retrăgeau în munţi. Inamici ai sistemului, vânaţi de autorităţi şi iubiţi de românii simpli, partizanii au parte de un destin exemplar. Va prezentam un scurt pasaj din trairea unor tineri care au inteles perfect destinul si frumusetea neamului romanesc. Un testament gandit din dragoste suprema pentru generatiile de astazi si pentru cele ce vor urma. Testamentul este conceput si intocmit de Gavrila Ogoranu, comandantul unui grup de rezistenta romanesc care s-a opus distrugerii Romaniei de catre comunisti. Povestea lor e mult mai inaltatoare.

Alcătuit de Grupul Carpatin-Făgărăşan în primăvara anului 1954, în muntele Buzdugan (ciorna acestui testament a fost găsită de Securitate la profesorul Remus Budac).

Pe potecile munţilor, acest grup de tineri n-a purtat numai arme. Alături de onoarea, mândria şi conştiinţa libertăţii neamului nostru, alături de durerea ceasului de faţă, în inima şi creierul nostru, am purtat ca o povară scumpă: visuri, doruri şi gânduri pentru vremile ce vor să vie. Visuri, doruri şi gânduri, izvorâte şi călite în dragoste pentru neamul nostru.

Şi aşa am înţeles noi, neamul nostru: o dâră de foc sfânt, pierdută în negura vremurilor, în care din loc în loc strălucesc sori şi luceferi, într-o ploaie de stele, şi care izvorăşte din hăul trecutului, de dincolo de vremea dacilor nemuritori. Iar înaintea noastră, în continuarea dârei de foc, printre crestele de brazi, vedem aceeaşi dâră de lumină, din ce în ce mai puternică, terminată în visul nostru la picioarele Domnului Hristos în Ziua cea Mare.

Şi-n această dâră de foc, din urma şi dinaintea noastră, noi, câţiva fii ai acestui neam, pe care destinul ne-a adunat pe aceste creste, ne aducem aportul nostru de foc, candela iubirii noastre de neam, jertfa noastră.

Vrem să aducem pe altarul patriei tot ce se va găsi mai bun în slaba noastră fiinţă pământeană: libertatea noastră, tinereţea noastră, renunţările la o viaţă tihnită. Şi de candela ce-am aprins-o va cere, pentru a lumina, însăşi viaţa noastră, nu vom ezita să o sacrificăm. Nu am luat arma în mână să luptăm pentru ambiţii deşarte de mărire omenească, nici din spirit de aventură, nici din ură pentru nimeni.

Cu atât mai mult suntem departe de meschinele probleme materiale, de pofta de îmbogăţire în viitor. Nici unul din noi nu avem averi de apărat, nici interese de clasă. Niciodată, nici noi, nici părinţii noştri, nu am exploatat munca şi viaţa nimănui. Din contră, suntem din rândul acelor care în viaţă au cunoscut mai mult foamea şi lipsurile, decât tihna şi belşugul.

Ceea ce ne-a mânat aici, a fost dragostea de acest neam, liberă de orice meschinărie. Am învăţat să privim neamul nostru, ca de altfel orice în lume, prin prisma dragostei. EXIŞTI ÎN MĂSURA ÎN CARE IUBEŞTI; ŞI TE ÎNALŢI ÎN MĂSURA ÎN CARE TE JERTFEŞTI PENTRU ACEASTĂ IUBIRE.

Noi nu admirăm neamul nostru, nici nu căutăm să-l înţelegem şi să-l studiem în virtutea nu ştiu cărui principiu scornit de mintea omenească. Noi îl iubim. Aşa cum e. Aşa cum îşi iubeşte copilul părinţii lui. Şi nu l-am schimba cu oricare altul, nici în gând, cum nici o mamă din lume nu şi-ar schimba copilul ei. În inima şi mintea noastră, n-au încolţit niciodată visuri şi gânduri de emigrare prin nu ştiu ce ţări fericite. Voim să rămânem aici părtaşi ai durerilor şi bucuriilor neamului, al destinului său, în valul căruia voim şi noi să ne contopim soarta noastră.

Noi nu admirăm şi nu lăudăm în cuvinte deşarte pe Ştefan cel Mare. Nici nu-i folosim numele ca soclu, pe care să înălţăm statuia nimicniciei noastre, noi îl iubim cu iubirea oşteanului care s-a jertfit sub comanda domnului, pentru libertatea Moldovei, la Valea Albă. Şi ne plecăm spinarea alături de aprodul Purice, ca domnul să încalece. Auzim ca o adiere dulce cuvintele de mulţumire ale lui Ştefan. Întindem o mână de frate peste veacuri, apărătorilor Sarmizegetusei, arcaşului lui Ştefan, oşteanului în opinci de la Rovine, pandurului lui Tudor şi moţilor lui Horea şi Iancu. Comunicăm de la suflet la suflet cu orice român de totdeauna, focul sfânt şi cald al familiei româneşti.

În aceşti ani am găsit în suflete de români, adesea umili şi nebăgaţi în seamă, atâta nobleţe şi atâta frumuseţe, încât nu o viaţă, dar şi o mie de vieţi de ai avea, merită să le jertfeşti. Ne-am lovit însă şi de atâta răutate, ipocrizie, interese, ambiţie prostească, zgârcenie şi mai ales nepăsare, încât ni s-a umplut sufletul de durere, amărăciune şi dezgust. A trebuit să primim pe obrazul nostru, nu odată, sărutul scârbos a lui Iuda şi, nu odată, otrăviţi cu roadele amare ale josniciei omeneşti, am ajuns în pragul deznădejdii. Ne-am coborât atunci în adâncuri şi din istorie ne-am luat din nou seva dătătoare de viaţă. Ne-am cuminecat din jertfa tuturor câtor şi-au dat viaţa pentru acest neam. Iar voi dragi camarazi căzuţi din rânduri, ne-aţi legat prin jertfa voastră cu putere, în lupta din care nu putem să ieşim decât biruitori sau morţi.

Şi mai ales am simţit în ceasurile negre mâna lui Dumnezeu, atunci când slabele noastre puteri omeneşti ne-ar fi dus la moarte şi deznădejde. Aici, pe crestele munţilor, am simţit cuvintele Domnului, care ne-a spus că fără El nu putem face nimic. Şi noi, prin suferinţa noastră, am învăţat să-L iubim. Căci până nu vei suferi tu însuţi, măcar o palmă sau o înjurătură pe nedrept, până atunci nu vei putea înţelege, drama de pe Golgota. Aceste gânduri, adânc frământate în nopţi lungi de iarnă, îngropaţi în zăpezi pe crestele Carpaţilor sau în ceasurile de veghe cu arma-n mână, vi le închinăm vouă, tineri din sate şi oraşe, ca semn al dragostei ce v-o purtăm, ca unora ce le va fi dat, când noi nu vom mai fi, să vadă şi să desăvârşească marea şi strălucita biruinţă românească.

Grupul carpatin-făgărăşan, muntele Buzduganu, Săptămâna Mare, anul 1954.

http://www.agentia.org/

Nesupunerea civică este necesară. Și legală.

2011-12-12T19:59:00.001+02:00

Nesupunerea civică este legală. Și necesară. Să le spună asta cineva și polițiștilor și jandarmilor

La sfârșitul săptămânii trecute, am avut o scurtă discuție cu Gabi Bădescu, fost șef al Agenței pentru Strategii Guvernamentale, legată de nesupunerea civică. Era în pauza unui debate la Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării (UBB Cluj) pe tema unei eventuale instituționalizări a obligativității voluntariatului. Gabi Bădescu afirma că, în cadrul unui alt debate, nimerise într-o echipă care trebuia să combată nesupunerea civică. Asta chiar dacă este un susținător al acestei forme de activism (în cadrul unui debate cu titlu demonstrativ poți ajunge și în echipa care trebuie să susțină puncte de vedere contrare cu cele personale – strict pentru demonstrație). Argumentul cu care afirma că a câștigat votul celor prezenți ținea de faptul că o ilegalitate nu poate fi combătută cu o altă ilegalitate.

Faptul că acest argument a avut succes (adunând voturile celor care participaseră la acel eveniment) nu mă miră, însă mă întristează. Pentru că reflectă lipsa de cultură civică a unei mari părți a românilor. Iar atunci când nu-ți cunoști drepturile, șansele să-ți fie încălcate cresc exponențial. Acest argument l-am auzit și cu alte ocazii în ultimele luni (și nu doar în cadrul unor exerciții): în cazul acțiunilor publice pe tema Roșiei Montană, în speccial în cazul ocupării fostului Hotel Continental, în cazul Ocupării de la Istorie ori, ieri, după acțiunile din București (în special) legate de Ziua Mondială a Drepturilor Omului.

***

Ei bine, nesupunerea civică este cât se poate de legală. Chiar dacă, aparent, în cadrul manifestării nesupunerii civice, există acțiuni pe care unii sau alții (de bună sau de rea credință) le cataloghează ca fiind ilegale. De altfel, inclusiv în legislația românească există norme care înlătură răspunderea pentru fapte care ar putea fi încadrate ca infracțiuni sau contravenții. Și mă refer expres la instituția legitimei apărări din Dreptul Penal. O persoană care comite o faptă (penală) nu răspunde dacă a săvârșit fapta respectivă pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, împotriva altuia sau împotriva unui interes public și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public.

Să luăm exemplele enumerate mai sus. Cazul Roșia Montană și ocuparea fostului Hotel Continental. Oponenții proiectului RMGC au obținut mai multe hotărâri judecătorești definitive și irevocabile (în special legate de certificatul de urbanism, certificatul de descărcare de sarcină arheologică și Planul Urbanistic General). Compania a primit însă din partea autorităților locale și centrale alte acte menite să le înlocuiască pe cele desființate definitiv și irevocabil de instanțele judecătorești (mai pe larg, aici). Acesta este un atac. Atât la adresa unor persoane ale căror drepturi sunt afectate direct, cât și la adresa unui interes public (respectarea hotărârilor judecătorești reprezintă un interes public). Atacul prevede acte materiale (certificatele eliberate), este direct (la adresa drepturilor încălcate) și injust. Așadar, prezintă toate aspectele necesare pentru a invoca legitima apărare.

Cu referire tot la cazul Roșia Montană este așa-zis-ul proiect de modificare a Legii Minelor, în fapt, un proiect de expropriere specială. Acest proiect a fost votat în Senat ”după degetul” șefilor de grup parlamentar. Cea mai mare parte a senatorilor habar nu au avut ce au votat. Proiectul urmează să intre la vot în Camera Deputaților. În rezumat, proiectul prevede măsuri absolut aberante (de la exproprierea în interes privat până la punerea în imposibilitatea de a apărare a drepturilor în justiție – detalii aici). Sunt încălcate dreptul de proprietate, dreptul de acces liber la justiție, precum și dreptul la un proces corect în cazul a mii și zeci de mii de români vizați de proiecte miniere. Nu este o metaforă, ci o realitate cât se poate de reală. Acest proiect de lege reprezintă un atac material, direct, imediat și injust la toate aceste drepturi.

Desigur, pentru a invoca legitima apărare, practica judiciară ia în discuție și o anumite limite (stabilite de la caz la caz) între atac și ripostă (în sensul că nu se consideră a fi, totuși, legitimă apărare, dacă ai primit o palmă pe stradă, iar tu ai scos cuțitul și i-ai luat gâtul agresorului).

Există (au existat) asemenea depășiri/ excese în cazul acțiunilor legate de Roșia Montană? Înainte de a răspunde la această întrebare trebuie menționat faptul că oponenții au epuizat căile legale de apărare și/sau de negociere (au fost câștigate procesele, dar hotărârile judecătorești au fost încălcate; au fost sesizate comisiile de specialitate ale Camerei Deputaților în legătură cu neconstituționalitatea proiectului de lege propus și s-au strâns și depus peste 100.000 de semnături împotriva aceluiași proiect de lege). Au fost folosite așadar căile legale și civice unanim acceptate, dar acest lucru s-a dovedit insuficient pentru a înlătura atacul. Doar apoi s-a ajuns la nesupunere civică – proteste publice și ocuparea simbolică a fostului Hotel Continental. Sunt aceste acțiuni disproporționate în raport cu atacurile care au cauzat riposta? Pe de o parte, avem acțiuni ale unor autorități locale și centrale (Consiliul Local Roșia Montană, Consiliul Județean Alba, Ministerul Culturii, Parlament), care eliberează pe bandă rulantă avize și certificate ilegale ori votează legi care încalcă grav drepturi constituționale. Pe de altă parte, avem oameni care organizează piese de teatru amator în piețe publice, dansează, se joacă ”Țară, țară, vrem ostași” sau expropriază simbolic diferite imobile publice sau private. Dacă există vreo disproporție între forța atacului și cea a ripostei, cred că este evident pentru orice persoană de bun simț sensul acestei disproporții.

Mai mult, trebuie ținut cont și de scopul acțiunilor. Ocuparea Continentalului (a unui amfiteatru de la Facultatea de Istorie ori a unor piețe publice) nu a fost făcută pentru a pune stăpânire pe clădire. Și nici dreptul unei terțe persoane nu a fost încălcat, pentru că, din cauza incompetenței autorităților și a unor legi proaste, în acest moment Conti este o clădire părăsită, abandonată și în continuă degradare – fără un proprietar real. În dreptul maritim, o navă abandonată trece în proprietatea celui care o salvează. Fostul Hotel Conti este o asemenea ”navă abandonată”, cu mențiunea că cei care au intrat în clădire nu au făcut-o cu scopul de a o trece în proprietatea lor, ci doar pentru a se folosi de vizibilitatea pe care o are.

Tot astfel, cei care au ocupat un amfiteatru al Universității București ori piețe publice n-au urmărit și nu urmăresc ”împroprietărirea” lor pe acele spații, ci folosirea vizibilității lor pentru a-și putea face cunoscute mesajele. Și în aceste cazuri, nesupunerea civică vine tot ca o legitimă apărare împotriva atacurilor la adresa unor drepturi. Egalitatea de șanse (în cazul studenților), bursele derizorii, reprezentarea lor în luarea deciziilor care îi privesc sunt doar câteva dintre drepturile care le sunt încălcate. Iar împotriva acestor încălcări au tot dreptul să se apere. Chiar și apelând la nesupunere civică.

Din lunga listă a drepturilor omului (pentru care s-a ieșit ieri în piețe) mă voi opri doar la unul singur: libertatea de exprimare. Ministerul Afacerilor Interne a elaborat proiectul unei noi legi a adunărilor publice. Un proiect absolut aberant despre care s-a scris destul de mult (amănunte aici). Reprezentanții societății civile au atras atenția asupra încălcărilor pe care acest proiect de lege îl aduce libertății de exprimare. Au existat întâlniri între reprezentanții Ministerului și cei ai societății civile, dar Ministerul a decis să meargă mai departe cu acest proiect de lege. Această decizie este un atac material, direct, imediat și injust la adresa libertății de exprimare, împotriva căruia nesupunerea civică este cât se poate de justificată. Și apărată de lege. Iar intervenția de ieri a forțelor de ordine din București reprezintă o serie de abuzuri pe bandă rulantă Inițial au invocat lipsa unei ”autorizări” a manifestării. După ce au aflat că la Primărie a fost depusă o înștiințare legată de acțiune (iar lipsa unui răspuns în 48 de ore echivalează cu acordul tacit) au spus că tinerii au fost ridicați pentru că ar fi refuzat să se legitmeze (declarație contrazisă chiar de amenzi: procesel verbale au fost întocmite pentru ”manifestări publice neautorizate”, nu pentru ”refuz de legitimare”.

În plus, legitimările pe care, teoretic, Poliția are dreptul să le efectueze, trebuie făcute în limite legale și cu respectarea unei proceduri foarte sticte, care trec prin faza de atenționare, percheziție corporală la fața locului, încercarea de identificare prin alte procedee (IMAGETRACK, AFIS 2000 etc.) și doar apoi prin ”conducerea la sediul Poliției”. În fine, faptul că acelorași persoane li s-au întocmit procese-verbale de contravenție pentru aceeași faptă reprezintă un alt abuz (nimeni nu poate fi tras la răspundere de două ori pentru aceeași faptă – că procesele verbale au fost întocmite la ore diferite nu are nicio relevanță atâta timp cât participau la același eveniment). Aceste abuzuri sunt, la rândul lor, atacuri materiale, directe, imediate și injuste împotriva unor persoane și interese publice, care justifică nesupunerea civică.

***

Așadar, nesupunerea civică are deplină acoperire legală atunci când vizează apărarea împotriva încălcării unor drepturi. Mai mult, nesupunerea civică și gradul de nesupunere civică într-o societate reprezintă un etalon pentru sănătatea mentală a acelei societăți. Lipsa nesupunerii civice poate sugera o societate perfectă, cu reguli și legi perfecte, care sunt respectate în totalitate și dincolo de orice interpretare. O societate fără contradicții și controverse sociale, economice, religioase, de gen, de rasă, de distribuire echitabilă a resurselor etc. Aceasta este, însă, o utopie. Astfel, lipsa nesupunerii civice nu poate indica decât o societate bolnavă. Ai cărei membri sunt total sedați și incapabili să reacționeze. Cu cetățeni apatici, lipsiți de educație și de reacție împotriva încălcării propriilor drepturi. Nesupunerea civică nu este doar legală, ci absolut necesară, fiind factor determinat al schimbării. Este virusul (dacă doriți) care stă la baza antibioticului necesar însănătoșirii unei societăți.

Mihai Goţiu

preluare http://voxpublica.realitatea.net

Violenta in Piata Universitatii de Ziua Internationala a Drepturilor Omului

2011-12-11T21:47:00.002+02:00

Dacă vor ieşi zeci de mii de oameni în stradă, îi vor sălta pe toţi?

Aproximativ zece persoane s-au întâlnit, cu puțin timp în urmă, în Piața Universității, pentru a celebra Ziua Internațională a Drepturilor Omului, cu steaguri tricolore și pancarte cu mesaje pozitive . Deși erau liniștiți, tinerii au fost luați pe sus de forțele de ordine și aruncați într-o dubă a Jandarmeriei.

UPDATE 15.00

Manifestanții luați cu forța de jandarmi și duși la Secța 1 de Poliție s-au întors în Piața Universității. Activiștii nu s-au dat bătuți și au continuat manifestarea publică, ce s-a transformat dintr-o simplă întrunire pașnică într-o luptă acerbă. De această dată, la kilometrul 0 s-au strâns aproximativ 20 de persoane care au fost bruscate și băgate cu forța în duba Jandarmeriei.

Forțele de ordine, 50 de persoane la număr, au fost și mai violente decât prima dată, târând până la dubă chiar și femei și adolescenți. Și de această dată, oamenii au fost aruncați în mașină, unii fiind chiar fugăriți de forțele de ordine. Un tânăr împins violent către dubă, striga disperat către jandarmii care îl bruscau: „Și pentru voi am venit azi aici! Și pentru drepturile voastre! Să vă fie rușine!”.

Forțele de ordine s-au comportat agresiv, în condițiile în care se aflau și copii mici printre manifestanți. O fetiță de 4-5 ani a rămas plângând, după ce oamenii legii au „curățat” zona.

Cât timp au fost reținuți la secție, tinerilor li s-au luat datele personale și li s-au dat amenzi în valoare de aproximativ 500 de lei. Un bărbat care venise cu copilul lui la manifestare, s-a plâns că acum nu va mai avea cu ce să își plătească ratele și cu ce să își hrănească fiul.

Activiștii făceau parte din ONG-uri care susțin drepturile omului și s-au reunit în Piața Universității, deoarece consideră că este un loc reprezentativ pentru libertatea de exprimare.

Ignorați de Primăria Capitalei

Tinerii nu aveau autorizație de protest, deși au solicitat aprobarea Primăriei Capitale acum cinci zile. Instituția era obligată să le dea un răspuns, fie acesta pozitiv sau negativ, în maximum 48 de ore, însă autoritățile au ignorat cererea depusă de manifestanți.

Cu toate acestea, tinerii au ales să organizeze o întâlnire pașnică, prin intermediul căreia să transmită mesaje pozitive și, printre altele, să susțină cazul Roșia Montană. Deși au anunțat atât Primăria Capitalei, cât și presa, că se vor reuni la kilometrul 0, instituția nu i-a luat în seamă.

Mai mulți jandarmi decât manifestanți

La scurt timp, și-au făcut apariția două dube pline cu jandarmi, care erau în număr mai mare decât manifestanții. Forțele de ordine i-au îmbrâncit pe activiști, chiar dacă tot ce faceau aceștia era să fluture niște steaguri ale României și să afișeze mesaje dedicate Zilei Internaționale a Drepturilor Omului. Jandarmii i-au luat pe sus și i-au aruncat violent într-o dubă, fără să îi lase pe manifestanți măcar să explice de ce se află acolo.

Târâți și aruncați în dubă de forțele de ordine

În timp ce era târât de cinci jandarmi, un tânăr striga disperat: „Vreau să știu ce am făcut!”, iar activiștii aruncați în dubă scandau: „Libertate! Libertate!”, în timp ce erau ținuți cu forța în mașină, fără să primească nicio explicație.

Sfidați de autorități

Manifestanții au declarat că au solicitat insistent autorizația Primăriei Capitalei, dar instituția a ales să îi ignore. Tinerii au considerat că aveau dreptul la un răspuns, precum și dreptul la exprimare liberă. Activiștii au spus că au organizat această întrunire pacifistă, pe care nu o consideră un protest, fără aprobarea Primăriei, deoarece instituția i-a sfidat timp de mai multe zile în care nu au primit niciun răspuns.

Reprezentanții ONG-urilor au declarat că au ales să se întâlnească la kilometrul 0 al Bucureștiului, pentru că îl consideră un simbol al democrației, însă, paradoxal, tocmai aici, tinerii au fost aduși la tăcere și umiliți de forțele de ordine. Manifestanții au mai spus că nu intenționau decât să-și spună punctul de vedere referitor la problemele legate de drepturile omului, fără să ceară demisia cuiva sau bunuri materiale.Unii dintre protestatari făceau parte din grupare Occupy România.

Chiar dacă nu deranjau pe nimeni, tinerii au fost înghesuiți în duba Jandarmeriei și duși la Secția 1 de Poliție.

Nicio explicație pentru comportamentul violent

Un reprezentant al Jandarmeriei a declarat că activiștii protestau ilegal, fără să aibe aprobare din partea Primăriei, însă nu a vrut să explice comportamentul agresiv pe care l-au avut forțele de ordine asupra tinerilor.

sursa: adevarul.ro

Scriu randurile astea la o zi de la ceea ce s-a vrut a fi o manifestatie pasnica pentru drepturile omului, zi care a fost intinata de Statul Roman! Am crezut pana mai ieri ca "democratie" nu e doar un slogan electoral asa cum ni se tot prezinta la tv in discursuri care mai de care mai pompoase. Am crezut ca mergand la aceasta manifestare, voi fi inteles, motivele mele vor fi intelese, dar nu a fost sa fie asa! Acum 22 de ani, pe acelasi loc de unde ne saltau ieri jandarmii mureau oameni pentru ideea de Libertate, in speranta ca noi, cei ramasi aici o vom pretui si o vom intelege. Insa acei bieti oameni au murit in zadar, pentru ca stim cu totii ce a fost de fapt Revolutia din '89; si cu toate ca stim atat de multi ce s-a intamplat atunci, cu toate ca viata e din ce in ce mai sumbra si mai dificila, cu toate ca ni se pun taxe peste taxe, cu toate ca nu mai avem respect, nu mai stim sa iubim, cu toata mizeria si lasitatea din jurul nostru, tacem din gura, intoarcem capul si mergem mai departe. Unde e poporul razboinic de care auzeam de atatea zeci de ori in manualele de istorie, unde sunt eroii nostrii care chiar si putini la numar, reuseau in repetate ori sa apere aceste locuri de sute de mii de invadatori!? De ce suntem nepasatori si lasam sa se distruga tot ce inca e frumos in jurul nostru? De ce nu ne luptam, cand inca mai avem pentru ce sa ne luptam? Ce le vom spune copiilor nostrii cand ne vor intreba ce am facut noi de s-a ajuns unde s-a ajuns!? Acum e momentul sa cerem schimbarea, si acum putem fi uniti; in definitiv, ei, cei care ne devoreaza viitorul cu lacomie, sunt unde sunt datorita noua, si cum noi i-am urcat, la fel de bine ii vom putea si cobori.

Dupa cum spunea si Gabi, unul din manifestantii saltati pe nedrept de Jandarmerie, am iesit in strada pentru voi, pentru toti romanii, jandarmi, militari, politisti, profesori, doctori, functionari, oameni simplii.
Am iesit ieri in strada pentru Romania, pentru a mi cere tara inapoi si pentru a o salva din ghearele lacomiei si hotiei, care au devenit modele de urmat pentru tineretul de astazi!
Mai ganditi-va.....

Andy Andrei

sursa: http://www.facebook.com/OccupyRomania

Focul Viu a coborât la Constanţa

2011-12-09T22:56:00.000+02:00

Sunt încă sub impresia unei seri petrecute alături de Sorin Taloş şi Tudor Raţ, adică trupa Focul Viu. De când i-am ascultat prima dată, am dorit să îi cunosc personal, iar acum asta s-a întâmplat. A cânta româneşte în România, astăzi, este un act de curaj, iar a cânta despre Pintea, Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu, despre faptul că suntem Daci este rarisim. Într-o vreme în care calea cea mai uşoară e aleasă de mulţi, există în ţara noastră formaţia Focul Viu ca un exemplu, printre puţinele, că important este să îţi urmezi crezul, că a îţi iubi ţara şi a acţiona în direcţia asta este un drum de urmat. Constănţenii care, de când i-au auzit prima dată pe cei de la Focul Viu, au vrut să îi cunoască, cei care apreciază muzica bună românească au ocazia de a vedea formaţia cântând sâmbătă, 10 decembrie, la Curtea Brâncovenească, de la 13.30 şi la Maritimo, de la 18.00. Eu, reprezentând Radio Neptun, organizatorul evenimentelor, vă aştept cu drag să trăim împreună bucuria de a asculta Focul Viu la Constanţa.

Octavian Manu

Domnia lui Apollo (Apollon, Apulu, Aplus, Belis) – Fragment din Dacia Preistorica de Nicolae Densusianu

2011-12-09T00:50:00.002+02:00

Dupa Hercule, in listele lui Manetho figureaza Apollo, ca rege al Egipetului. La Homer, Apollo are adeseori titlu de anax (rex imperator) si domneste peste toti muritorii, iar in inscriptiunile grecesti este numit si Basileus.

Dupa origine, Apollo a fost hiperboreu sau din regiunile de nord ale Istrului de jos.

Mama-sa, o fata hiperboree, era numita Lattona, gr. Leto, Lato si Laton, adica femeie de origine latina.

Diana, sora lui Apollo, dupa cum ne spune poetul Pindar, inca petrecea in tara de la Istru. Pe o inscriptiune romana de pe tarmul Dunarii de jos, ea este numita „Diana regina”.

Templul cel renumit al lui Apollo Hyporboreul se afla in insula cea sfanta de la gurile Dunarii, numita in vechime Leuce (Alba), astazi „insula Serpilor”.

Apolo, scrie Maniliu, a fost adorat cu deosebita onoare in regiunile Pontului Euxin.

Inscriptiunile grecesti si cele romane amintesc de cultul sau in orasele Istros, Calatis si Tomis.

Pastorii hiperborei din muntii Riphei ii sacrificau in fiecare an hecatombe de asini.Sageata lui Apollo, cu care ucisese ciclopul cari fabricase fulgerile lui Joe, a fost ingropata in muntii hiperboreilor (Carpati), dupa cum spun legendele vechi.

Apollo, ca divinitate a Soarelui, este reprezentat adeseori pe monetele nationale ale Daciei sub numele de APAN =Aplus si LCU= L(u)cu.

La greci, el este numit si Dikaios (justus, jus peritus), probabil avand in vedere originea sa din tarile Daciei (Dicla la Ulpian), dupa cum la Homer, abii din nordul Thraciei, iar la Herodot, getii erau numiti dikaiotatoi anthropon si dikaiotatoi Threikon (n.e: De unde rezulta clar ca dacii si tracii erau consierati de greci ca Parintii Omenirii! Vei „justi”, adica cei mai puri genetic, cei mai apropiati de zei…).

Apolo este infatisat si pe partea cea frumoasa din tezaurul de la Pietroasa, cu grifonul hiporboreu odihnind langa picioarele sale.

In orasul Apulum al Daciei, Apollo era zeul cel mai adorat dupa Jupiter optimus maximus. Aici el este invocat sub numele de Apollo; deus Apollo praestantissimus; Deus bonus puer posphorus Apollo Phtyius; Bonus puer; Bonus deus puer posphorus. Fara indoiala ca Apollo era zeul tutelar al orasului Apullum, numit la Ovidiu Apulus. Am putea chiar sa presupunem ca resedinta cea veche a lui Apollo se aflase la Apulus sau Apulum, cu atat mai mult cu cat grifonul hiperboreilor ne indica muntii cei avuti de aur ai Daciei si cari sunt in nemijlocita apropiere de vechiul Apullum.

Numele sau de Apollom nu este grecesc. Acest cuvant apartine limbei pelasge, ce se vorbea in nordul Thraciei, si avuse la inceput intelesul de albus (rom. alb, art. albul, iarca nume familiar Albul).

La Enniu, albu’ este un epitet al Soarelui. Latinii, scrie Macrobiu, numeau pe Apollo, „Soarele”. Sabinii, ne spune Festus, ziceau alpus, in loc de „albus”, iar la etrusci sau turseni, Apollo era numit Apulu si Aplus, dupa cum ne apar si pe monetele nationale ale Daciei, putem zice ale agathyrsilor.

In partile de sus ale Italiei, Apollo mai era numit si Belis, un cuvant ce avea acelasi inteles cu albus, rom bal.

In vechea literatura greceasca, Apollo mai avea si epitetul de Lykios, un cuvant ce deriva de la leukos, „alb”, luminos, dupa cum, la romani, Apollo era numit si deus lucoris, iar pe monetele nationale ale Daciei LVV = L(u)cu.

Atributele sale caracteristice erau: grifonul, simbol al domniei sale peste muntii de aur ai hiperboreilor, corbul lui Novac (Saturn) si soimul lui Montu (Uran).

Apollo, dupa cum ne spun traditiunile grecesti, servise in tineretile sale ca pastoriu la regele Admet din Thesalia si pazise cirezile de boi ale regelui Laomedon din Troia.

Aceasta traditiune o aflam si in literatura poporala romana.

Intr-un cantec epic batranesc, el figureaza ca cioban sau pastoriu de oi. In aceasta poema, ne spune dansul ca in urma razmeritilor ce se intamplase in aceasta tara, a ramas fara parinti, astfel ca a trebuit sa se faca cioban. In aceasta calitate, dansul a servit 9 ani la trei stapani; el este frate cu Tipocraiu (Typhon din traditiunile grecesti) si amandoi sint fii „domnului Mihnea Voda”, intelege: Manea-Voda (Novac cel Batran, Saturn). Ca semn al descendentei sale din familia domneasca el avea scris pe spate un luceafar si alti doi pe umeri.

In colindele poporale romane, resturi ale unor imne vechi religioase, Apollo este celebrat ca divinitate a Soarelui si a luminei, ca „Bunul D-zeu, cel mititel si infasetel” numit Bonus deus puer in inscrpitiunile Daciei si este invocat sub numele de :„L’eer, Leer si-a nost domn”, „Ler domn, domn de al nostru” si „Leru0i, doamne, tinerel”.

Curtile in cari se afla dansul sunt domnesti, dalbe imparatesti, inalte imparatii.

In aceste colinde , cuvantul leer sau ler este numai un epitet arhaic al lui Apollo. Forma cea veche a cuvantului era in limba latina liber, cu intelesul de „prunc” sau „copil mic” (parvulus).

Dupa cum ne spune Cicero, Apollo mai era numit si Liber in tinuturile grecesti, adeca in partile de rasarit ale Europei. Romanii insa il confundara cu Liber pater, un nume pe care dansii il atribuiau lui Bachus.

Sub numele de Luber figureaza Apollo si pe o inscriptiune romana din Dacia. Sora lui Apollo, Diana, inca este numita Libera.

Frigienii, dupa cum ne spune Macrobiu, celebrau la inceputul primaverii, in ziua a 8-a a calendelor lui aprilie, o sarbatoare solara, sub numele de Hilaria.

Pe o inscriptiune romana de la Naissus, din Mesia de sus, Diana figureaza sub numele de Hilara. O fiica a lui Apollo are in Carminele ciprice numele de Hilaira. Se pare ca astfel de numiri, de Hilaria, Hilara si Hilaira, sint numai simple forme literare ale unor invoicatiuni poporale ce se adresau divinitatile luminei, dupa cum in colindele romane, Apollo („Liber” sau „Ler domnul”) este invocat si sub formele de : „Hai Leru-mi doamne”, „Aler oi doamne” si „Eler doamne”.

(Dacia Preistorica, de Nicolae Densusianu, editura Obiectiv Craiova, Eugen Delcea)

preluare http://danlupu.net

Lăstar de stejar

2011-12-07T23:36:00.002+02:00

Şi se mai încheie un an, în curând. Sunt optimist de felul meu, deci sper că ţara asta se va face bine cândva. Mai bine zis că va reînvia. Pentru că e clar că acum a intrat în metastază. Cancerul o devorează şi face asta într-un mod nu foarte plăcut. Pe fundalul relaxării totale în faţa morţii a poporului român, elementele care, din păcate, formează centrele de putere ale ţării noastre accelerează România către groapă. Parlamentarii votează la şapte mâini şi se laudă cât sunt ei de buni la asta, găştile care au ca Dumnezeu doar banul controlează ţara, criminali periculoşi sunt lăsaţi liberi printre noi de către magistraţi corupţi, gradul de rudenie este cel mai bun CV. Aş mai putea să mai scriu o mie de rânduri despre spectacolul hidos al morţii ţării pe care o iubesc. În schimb, o să mai dau doar un exemplu. Miron Cozma şi-a făcut o formaţiune politică, iar în ţara în care partidul OTV condus de băiatul cu gingii vinete va accede în curând la putere, şi a sa organizaţie are şanse mari să facă asta. Dacă asta nu mi-a mai făcut greaţă, având deja antrenament de la trăitul nişte zeci de ani pe aici, faptul că am aflat că la lansarea partidului cocalarului cu păr gelat, soţul Marinelei Niţu adică, s-a cântat Imnul Golanilor, m-a dat peste cap. Asta o întrece şi pe aia cu Pedro Neulander, adică Petre Roman prim-ministru după lovitura de stat. Nu de alta, dar cu ideeea respectivă m-am împăcat deja. Scrisesem eu mai demult că urmaşii dacilor liberi sunt relativ puţini comparativ cu găozarii care au înflorit de-a lungul timpului pe acest teritoriu, dar să pută spectacolul autohton chiar aşa de tare nu mă aşteptam. Asta se lasă doar cu pământ pus peste şi cu aşteptat primăvara să răsară un lăstar de stejar pe mormântul patriei noastre dragi. Iar de acela să ne asigurăm că se va face un falnic stejar. Vorbitul este ieftin, va fi nevoie de mai mult. De trecerea de la fredonarea unor versuri sau repetarea unor idei, la aplicarea lor.

NOI SUNTEM….CINE SUNTEM NOI?

2011-12-05T23:03:00.000+02:00

Zona geografică în care se află astăzi România, a fost în urmă cu peste 10.000 de ani, vatra lumii, locul unde a început cu adevărat civilizaţia umană. Acest adevăr este destul de greu de digerat pentru celelalte mari naţiuni, printre care şi cu aspiraţii inalte la titlul de popor ales…

În zona Olteniei se înregistrează cea mai veche locuire în bordeie din lume(18,000 ani inainte de Christos), cea mai veche activitate de minerit, cel mai vechi târnacop de miner descoperit vre-o dată, cea mai veche activitate metalurgică a aramei din lume (8,000 ani înainte de Christos), cea mai veche scriere din lume (tăbliţele de la Tărtăria, judeţul Alba 5-6.000 înainte de Christos). Tot aici s-a inventat arcul, au aparut primele furnale din Europa, şi tot de aici au plecat şi s-au format celelalte popoare indo-europene şi nu numai cum ar fi: iranienii, carienii, italicii, frygienii, sciţii, cimmerienii, triburile iberice, bascii, sarmaţii, elenii(ahei şi dorieni), fenicienii….etc.

Traco-dacii reprezintă cea mai veche şi mai înaltă cultură de pe Pământ, anterioară civilizaţiei Sumeriene, şi totodată cea mai numeroasă (180 – 200 de triburi). Ei puteau fi găsiţi în întreaga Europă (Balcani, Ucraina, Ungaria, Austria, germania, Cehoslovacia, Polonia, Italia, Franţa, Spania, Turcia europeana, Asia Mica, Africa……chiar şi Burii din Africa de Sud sunt tot un neam Dac, din care făcea parte însuşi Burebista.

Scrisul şi odată cu el istoria, au apărut mai întâi în spaţiul tracic şi abia mai târziu in spaţiul greco-roman, dus probabil acolo tot de triburile care au migrat de aici. Traco-dacii au avut cea mai veche agricultură din Europa, (neolitic) si printre cele mai vechi din lume. La vremea lor erau singurul popor din lume care foloseau cercul la dispozitivele de măsurare a timpului.

Începând cu anul 1995, dupa studii îndelungate, însă intenţionat ţinute la subsol, o serie de savanţi americani de prestigiu au ajuns la concluzia că Potopul descris în Biblie a avut loc pe malul vestic al Marii Negre, unde locuia o populaţie neaşteptat de dezvoltată, (oare cine?). De altfel Olimpul, legendarul munte din mitologia greacă (ULIMP- Lumină sau Splendoare, în limba traco-dacă), nu era altceva decât muntele Bucegi pe care nu întâmplător dăinuie al doilea Sfinx de pe Pământ. Istoricul Homer spunea că numai tracii ştiau să lupte călare şi cu arcul începând cu mileniul cinci înainte de Christos.
Traco-dacii se remarcau printr-o corectitudine desăvârşită, toate convenţiile fiind încheiate verbal şi apoi păstrate cu sfinţenie. Lipsa de acasă era semnalată printr-un băţ lăsat la poartă, fiind mai mult decât suficient.
Traco-dacii erau singura civilizaţie din lume care nu a folosit sclavagismul sub nici o formă a sa.

În jurul anului 1400 Î.C, se construieşte în Tracia nord-Dunăreană, cea dintâi şcoală cu local de sine stătător de pe Terra, numită Androniconul, unde preoţii Zamolxieni predau toate disciplinele universitare începând cu teologia (cultul Zeului Soare şi al celor 12 constelaţii).
Confom mărturiilor rămase posterităţii ale lui Platon şi Socrate, însuşi Pitagora şi-a completat studiile la şcoala Zamolxiană, şi tot ei afirmau că în acea vreme în Dacia existau cei mai de seamă medici ai timpului.
Istoricul Herodot, îi considera pe Cimerieni originari de pe versantul Nord-Estic al Carpaţilor,(Moldova de astăzi). Apoi o parte din ei s-au deplasat spre Sud, în Anatolia, unde au fost cunoscuţi ca Cimiry. Migraţi ulterior către Italia, Spania, Anglia şi Irlanda au fost cunoscuţi sub denumirea de celţi.

Zona Nord -Dunăreană (România de astăzi), a fost considerată din vechime drept un paradis terestru.Un teren bogat în aproape toate bogăţiile pământului, cu terenuri agricole(Grânarul Europei de mai târziu), păşuni întinse, toate formele de relief, un incredibil sistem hidrografic natural, o zona bine apărată contra majorităţii dezastrelor naturale…..etc. Ca un miracol unic al istoriei, locuitorii acestei zone n-au putut fi alungaţi din vatra strămoşească şi nici deznaţionalizaţi.

Românii păstrează în continuare limba, portul, obiceiurile, tradiţiile strămoşilor de acum 7.000 de ani. Analizele minuţioase de sânge, demonstrează un alt miracol : în ciuda numeroaselor invazii, inclusiv mult distorsionata ocupaţie romană, ne-am păstrat puritatea genetică, specifică strămoşilor noştri.

România rămâne un miracol, căruia i s-a prevăzut un viitor mesianic. Profetul indian Sundhar Singh scria în 1922, că românii vor deveni un popor îndrăgit şi respectat de toate popoarele lumii.
Bibliografie:
- Augustin Deac - Istoria Adevărului Istoric
- P.L.Tonciulescu – Ramania, paradisul regăsit
- Nicolae Densuşianu – Dacia Preistorică , Vol.1, 2, 3, 4, 5
- Cornel Bârsan – Revanşa Daciei

sursa> http://tovidiu.wordpress.com/

Mentenanţa limbii române:trecerea de la să-ţi fac şi să-ţi dreg, la implementare

2011-12-05T20:18:00.002+02:00

Imi plac cuvintele străine naturalizate. Mai dezmorţesc limba. În timp, unele rezistă, altele dispar. A ieşit din uz cea mai mare parte a turcismelor şi grecismelor aclimatizate de sus în jos în Ţările Române. Franţuzismele din limbajul administrativ al secolul 19 au rezistat fiindcă era nevoie de ele, ca şi cuvintele nemţeşti din limbajul tehnic. Rusismele din anii 50 ai veacului trecut au avut viaţă scurtă. Nici nu se potriveau cu româna şi aveau şi conotaţii nasoale.
După 1989, cine voia să pară pro-occidental începuse să anvizajeze şi să achieseze. Îl mai ţineţi minte pe Adrian Severin? Au apărut apoi multinaţionalele, ai căror manageri nu ştiau româneşte, românul întors de la burse, care voia să-şi marcheze lingvistic întoarcerea din străinătate – şi reclamele în engleză.
Adjuncţii autohtoni ai şefilor de multinaţionale au început să vorbească o română pigmentată cu feed-back-uri şi locaţii. Secretarele nu-şi mai spuneau decît manager assistant. Mă aşteptam să fie vorba de crize de aclimatizare şi de micile noastre snobisme de cetăţeni ai unei ţări mici dar vioaie. Nici gînd. S-a ajuns la un nou limbaj de lemn, neologistic, întrebuinţat pe la posturi de radio şi de televiziune, cum cuvinte româneşti cît se poate de utile sînt înlocuite prosteşte de persoane care stau prost şi cu vocabularul limbii române şi cu gramatica ei. Tot soiul de absolvenţi şi absolvente de doi lei, cărora li se adaugă politicieni inepţi şi comentatori care par să-şi fi luat doctoratul înainte de a lua notă de trecere la română în liceu se dau în bărcile neologismelor, cu dezinvoltura prostului. Potrivit lor nu mai avem prilejuri, avem doar oportunităţi. Nu mai sîntem hotărîţi să facem ceva, ci sîntem determinaţi. Nu mai realizăm, ci implementăm.
Nu ne ducem într-un loc, ci într-o locaţie. Nu mai luăm în considerare, fiindcă anvizajăm. Nu mai consimţim, ci achiesăm. Serviciul de întreţinere a devenit mentenanţă. Ceva care ţi se pare obligatoriu e un must! Nu mai avem speranţe, deoarece am trecut la expectaţiuni. Nu ne mai concentrăm, pentru că ne focusăm. Şi nu mai aşteptăm un răspuns, ci un feed back.
Cu alte cuvinte, deţinem o oportunitate pe care sîntem determinaţi să o implementăm într-o locaţie pe care am anvizajat-o, achiesînd la o mentenanţă care e un must şi asupra căreia ne focusăm cu expectaţiunea unui feed-back pozitiv. Altfel, cînd ies din rol, îi auzi cu cîte un neaoş şi superior „Să-mi bag…” sau cu concluzia absolută: „Un căcat!”

Basarabia e Dacia

2011-12-03T18:38:00.000+02:00

Jurământ în faţa Ambasadei României la Chişinău

2011-12-03T09:24:00.000+02:00

Sus inima

2011-12-01T20:20:00.002+02:00

de George Coșbuc

Avem o mândră țară
Prin timpi de jale-amară
Strămoșii se luptară
S-o scape de stăpâni.
Azi singur noi, românii
Suntem în ea stăpânii,
Sus inima, români!

O lege-avem străbună
Prin veacuri de furtună
Ea n-a putut s-apună
Strivită de păgâni.
Ne-a fost Cel-Sfânt tărie
Și-n veci o să ne fie:
Sus inima, români!

În țara românească
De-a pururi să trăiască
Credința strămoșească
Și graiul din bătrâni.
Spre Domnul țării gândul
De-a pururi noi avându-l,
Sus inima, români!

2011-12-01T07:43:00.000+02:00

LA MULTI ANI , ROMANIA !

2011-11-29T19:24:00.000+02:00

,,LA MULTI ANI CELOR CE SIMT CA SUNT DACI! LA MULTI ANI DACIA!

OMV/Petrom câştigă cu 1.000.000 de euro mai puţin pe an

2011-11-27T11:13:00.001+02:00

Asociaţia România - Dacia Casa Noastră mulţumeşte tuturor celor peste 2000 de români care au venit alături de noi în demersul nostru de a boicota Petrom/OMV. Boicotul nostru a mers în paralel, atât pe site-ul nostru, rdcn.eu, dar şi aici http://www.causes.com/causes/564797-s-rupem-alian-a-benzinarilor, a doua adresă de net fiind şi cea pe care vom continua să chemăm şi alţi compatrioţi alături de noi. Cifra de 2000 de oameni poate nu pare una impresionantă, dar dacă facem un calcul simplu, introducând suma de 200 de lei pentru un consum minimal lunar de carburant de persoană, se strânge suma de aprox. 100.000 de euro lunar, deci de aprox. 1.000.000 de euro pe an pagubă pentru compania respectivă. Asta arată cât de mult înseamnă să acţionăm împreună împotriva celor care nu fac altceva decât să exploateze lipsa nostră de unitate.

Octavian Manu, preşedinte RDCN

Cum să rupi aripile unui fluture

2011-11-26T00:21:00.000+02:00

Cum să rupi aripile unui fluture? Păi, în primul rând, trebuie să-l laşi să devină fluture. Să zdrobeşti o omidă, nu este la fel de spectaculos. Asta tocmai pentru că omida depune tot efortul, iar în a munci nu e nimic spectaculos. În a zbura e gloria. Odată împlinit fluturele, deci frumos şi doar cu cerul ca limită, iei o plasă, de orice fel, o legi de un băţ şi începi să urmăreşti insecta respectivă.* Unii fluturi sunt mai uşor de prins, alţii mai greu. Un cuvânt, un gest, un semn doboară unii fluturi. Alţii au însă o rezistenţă mai mare la atacuri. Dar unii vânători de fluturi ar fi în stare pentru a prinde unele exemplare mai îndărătnice chiar să radă toate florile, iar ţintele să cadă leşinate de foame în plasa lor. Ideea este că mulţi fluturi sunt prinşi, dacă cineva îşi pune în cap să facă asta. Acum, că am ajuns la partea cu fluturele prins, să detaliem tehnica de rupere a aripilor sale. Insecta se prinde de corpul bombat sau alungit și catifelat, iar cele patru aripi membranoase, acoperite cu solzi mărunți sunt rupte de trup, rând pe rând, ca la un trifoi cu patru foi, aducător de noroc. Ordinea este aleatorie.

*Mai sunt şi unii care nu trebuie să fugă după fluturi, pentru că înaripatele creaturi vin de bună voie la ei.

GLP

CE INSEAMNA A FI NATIONALIST

2011-11-24T21:40:00.000+02:00

Popor: Un grup de oameni care traiesc in cadrul acelorasi granite, vorbesc aceeasi limba, au aceeasi cultura si, in general, aceeasi religie.

Spatiul geografic care caracterizeaza un popor este Patria acestui popor.

Patriot este acela care iubeste acest spatiu cat si poporul din acest spatiu geografic.

Natiunea: tot ce a dat mai bun un popor de-a lungul sutelor de ani formeaza Natiunea acelui popor. Natiunea reprezinta stadiul superior al notiunii de popor, chintesenta poporului, sumusul valoric recunoscut si acceptat international.

Nationalist este acela care iubeste ceea ce a dat mai bun poporul sau de-a lungul sutelor de ani (natiunea); cel care iubeste si protejeaza natiunea din care face parte.

In vremea noastra, sensul „nationalist” are, dupa unii, predominant, conotatie peiorativa, ingusta: cineva care nu gandeste „larg”, ci mai mult in cadrul restrans al natiunii lui, unilateral, motiv pentru care, dupa acestea, nu este bine privit intr-o societate multinationala.

Sunt si forme negative ale nationalismului : nationalismul sovin, extremist sau cel ultranationalist.

Nationalismul este constiinta apartenentei la un neam. Este normal sa existe o vointa a natiunii de a-si afirma si apara pamantul stramosesc, istoria, cultura, religia, limba si rasa. De unde, insa, agresivitatea si suspiciunea fata de acest cuvant? Unii politicieni s-au grabit sa imprime definitiei un aspect tendentios: nationalismul ar fi iubirea exagerata a propriului neam. Ca si cum ai putea sa-ti iubesti altfel decat exagerat propriul popor ?! Ei ar vrea sa-ti iubesti neamul mai prudent, mai ponderat, mai rezonabil, eventual sa renunti la exces si sa iubesti mai mult alte neamuri, straine.

Ideea e atat de aberanta, incat nu mai trebuie s-o comentam. Oare nu pentru neamul rom^n, german sau italian au murit milioane de rom^ni, germani ori italieni? Pe ce alt sentiment e cladita intreaga istorie a lumii? Nu poti sa-ti iubesti neamul decat in exces! Cine este sincer cu sine trebuie sa recunoasca deschis acest lucru!

Politicienii demagogi au priceput ca nu pot controla aceasta zona, ca iubirea de neam nu poate fi masurata, reglata ori cumparata. Numai intr-un regim in care valorile sunt rasturnate iar religia omului este banul, un asemenea sentiment e neaparat vinovat. Mai ales datorita faptului ca nationalismul intra in conflict deschis cu tezele comuniste, excesiv socialist-democrat-liberale, care si-au dovedit falimentul si au blocat dezvoltarea fireasca a tarii noastre.

A fi nationalist inseamna, insa, nu numai a-ti iubi neamul, ci si a-l respecta pe cel care, de alt neam fiind, e nationalist. Echilibrul care se creeaza intre aceste forte, sincere si puternice, e unul natural. Nu-i putem condamna pe unguri ca tin mai mult la neamul lor decat la al nostru. Nu intelegem insa pretentia absurda a unor minoritari de a ne cere sa toleram noi nationalismul lor pe teritoriul Tarii Noastre, in detrimentul nostru. Daca vor intelege sa fie nationalisti la ei acasa, noi nu putem decat sa-i respectam! Nu este o crima ca ne iubim tara, chiar daca, in acest sentiment, picuram si putin exces…

Nu este o rusine ca simtim in noi pulsul neamului nostru.

Fondatorul nationalismului romanesc, Nicolae Balcescu (1819-1852), ne-a lasat o lege: ”Natiunea este mai importanta ca Libertatea. Pierduta, Libertatea se recapata; dar Natiunea odata distrusa, este definitiv disparuta”.

N-am urmarit, de exemplu, problema influentei pe care ideologia ori poezia nationalista a lui Eminescu a exercitat-o asupra generatiilor urmatoare. Unii l-au socotit pe Eminescu prea putin nationalist, altii - prea mult obsedat de ideea nationala. Pe vremea studiilor la Viena, i se arunca acuzatia de cosmopolit si vandut strainilor. La una din adunarile Societatii Rom^nia Juna, in articolul sau din „Columna lui Traian” (23 august 1871), B. P. Hasdeu il socoate pe Eminescu cosmopolit. Ceea ce-i mai interesant e ca, dupa moartea poetului nostru national, desi era usor sa i se cunoasca activitatea ziaristica intru apararea cauzei nationale a rom^nilor din Ardeal, din Bucovina sau din indepartata Macedonie, desi „Scrisoarea I I I” ori „Doina” era la indemana oricui, lui Eminescu inca i se mai aduce acuzatia de-a fi fost prea putin nationalist.

Recitindu-i versurile, va las pe dumneavoastra sa le apreciati prezenta lor valoare:

Scrisoarea III" (fragment) .

."Dintr-acestia tara noastra isi alege astazi solii!

Oameni vrednici ca sa saza in zidirea sfintei Golii,

In camesi cu maneci lunge si pe capete scufie,

Ne fac legi si ne pun biruri, ne vorbesc filosofie.

Patriotii! Virtuosii, ctitori de asezaminte,

Unde spumega desfraul in miscari si in cuvinte,

Cu evlavie de vulpe, ca in strane, sed pe locuri

Si aplauda frenetic schime, cantece si jocuri...

Si apoi in sfatul tarii se adun sa se admire

Bulgaroi cu ceafa groasa, grecotei cu nas subtire;

Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman,

Toata greco-bulgarimea e nepoata lui Traian!

Spuma asta-nveninata, asta plebe, ast gunoi

Sa ajung-a fi stapana si pe tara si pe noi!

Tot ce-n tarile vecine e smintit si starpitura,

Tot ce-i insemnat cu pata putrejunii de natura,

Tot ce e perfid si lacom, tot Fanarul, toti ilotii,

Toti se scursera aicea si formeaza patriotii,

Incat fonfii si flecarii, gagautii si gusatii,

Balbaiti cu gura stramba sunt stapanii astei natii!

Astazi altii sunt de vina, domnii mei, nu este-asa?

Prea v-ati aratat arama sfasiind aceasta tara,

Prea facurati neamul nostru de rusine si ocara,

Prea v-ati batut joc de limba, de strabuni si obicei,

Ca sa nu s-arate-odata ce sunteti - niste misei!

Da, castigul fara munca, iata singura pornire;

Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire."

Eminescu imbratiseaza cu dragoste trecutul stramosesc si evoca figurile marete ale neamului. El rascoleste constiinta nationala, oferind generatiilor viitoare un nou simt al demnitatii si mai multa mandrie umana promovand nationalismul.

In daci, Eminescu vede un popor plin de noblete, de iubire de patrie si de libertate: „Era un popor brav acela care-a impus tribut Romei; era un popor nobil acela, a carui cadere te umple de lacrimi, iar nu de dispret, si a fi descendentul unui popor de eroi, plin de noblete, de amor de patrie si libertate, a fi descendentul unui asemenea popor n'a fost si nu va fi rusine niciodata".

In anul 1889, Eminescu ne spune: „In Rom^nia totul trebuie dacizat”!

Personal cred azi ca a fi Dac nu este o calitate, ci un dat. Nu alegem sa fim daci, ci ne nastem daci.

Pentru cine este familiar cu ideologia si psihologia manipularii maselor, nu este nimic nou ceea ce am spus si scris in repetate randuri : „Pentru lichidarea unui popor (sa spunem a celui dac), se incepe prin a-i altera, a-i sterge memoria: ii distrugi cultura, cartile, religia, istoria si apoi vine altcineva care ii va scrie alte carti, ii va da alta religie, alta cultura, ii va inventa o alta istorie (de origine latina ori slava -vezi 1944- , dupa momentul politic). Intre timp, poporul incepe sa uite ceea ce este sau ceea ce a fost iar cei din jur vor uita si mai repede: limba nu va mai fi decat un simplu element de folclor care, mai devreme sau mai tarziu, va muri de moarte naturala. Noile forme istorice vor aduce elemente si simboluri noi de adoratie, care le vor indeparta pe cele originare. Din vechiul start spiritual vor ramane undeva, la un etaj inferior al cunoasterii, numai cateva cuvinte, expresii, traditii, impresii, fragmente, nume de localitati, munti si ape, fara un inteles aparent. Formele vechi care, candva, au ocupat valenta transcendentalului, vor fi deplasate de formele noi, care vor dicta componenta si functiile «noului popor». Oare chiar asa s-a intamplat cu noi in ultimii 150 ani ?”.

Cand, nu de mult, nemtii se considerau un popor pur, arian, refuzand sa-si accepte originea asa cum era ea, noi toti i-am condamnat; si am avut dreptate. Cand un grup de „neinspirati” ne-au schimbat istoria, fluturandu-ne in fata una mai „nobila” decat cea adevarata, dacica, una romana, multi dintre noi s-au grabit s-o acceptam „cu mandrie” dar cu iresponsabilitate fata de poporul, natiunea noastra.

Lupta noastra prezenta cu acesti invalizi intelectuali este, azi, deosebit de grea; o minciuna repetata a devenit un adevar aproape de nezdruncinat.

Alexandru Humbold ne spune: „maturitatea unui popor se manifesta in momentul cand isi accepta istoria asa cum este ea, buna ori rea”.

Astazi, dupa iesirea de sub dictatura bicefala ceauseasca, tara noastra, poporul nostru, natiunea noastra sufera procesul redobandirii constiintei nationale, atat in interior cat si in exterior, in cadrul integrarii europene.

In lupta noastra pentru adevarata istorie a poporului nostru, trebuie sa desfiintam zeflemeaua lichelei istorice cat si scepticismul invalizilor intelectuali, a amatorilor de diversiune in viata culturala, si sa promovam adevarul asa cum este el, bun sau rau. Stim cu totii ca este foarte greu sa schimbi o parere falsa, fiindca e inradacinata de secole prin manualele scolare, prin tomuri de istorie, carti, articole, studii de asa-zisa „romanistica”, interventii la radio si la televiziune.

Bucuria de a descoperi o magistrala istorie daco-geta a stramosilor nostri precum si dorinta fireasca de a face cunoscuta aceasta istorie m-au determinat sa infiintez, in anul 1999, Societatea „DACIA REVIVAL” („Reinvierea Daciei”), cu sediul in New York. Societatea isi propune sa aprofundeze studiile privind istoria veche a Daciei.

Un public tot mai larg apreciaza eforturile noastre de a repune adevarul dacic pe masa diversificata - si uneori eronata - a istoriei omenirii.

In concluzie, a-ti iubi natiunea careia ii apartii este ceva natural: este o onoare si o datorie.

Napoleon Savescu

Cetati dacice cunoscute si nu numai .

2011-11-19T21:32:00.000+02:00

Locul Cel mai apropiat loc curent Judetul Nota

Acidava
Aegyssus Tulcea Tulcea
Aizisis Farliug Caras-Severin
Apoulon Piatra Craivii Alba Poate fi un alt nume pentru Ranisstorum
Apulum Alba-Iulia Alba Apuli trăit în centrul Transilvaniei cu capitalul lor la Piatra Craivii, Apulum.
Arcidava Varadia Caras-Severin
Arcobadava
Argedava Popesti Ilfov Capitala regelui Burebista.
Arrubium Macin Tulcea
Bononia Vidin Dolj
Borysthenes Olbia Ukraina La gura de vărsare a râului Bug, vechi Hypanis
Buricodava
Buridava Ocnele-Mari Valcea
Buteridava Dobrogea Nordica
Callatis Mangalia Constanta
Capidava Capidava Constanta
Carpis Menţionata în nord de Ptolemeu Clepidava Menţionata de Ptolemeu , mai jos de râul “Tyras lângă Dacia”
Cumidava Râşnov Brasov tabăra romană descoperită în Rasnov, fostul frontiera de nord est a Imperiului Roman.. O inscriptie in piatra, la castrul roman de la Râşnov da numele dacic al Cumidava.
Dinogetih Bisericuţa Tulcea Lângă Garvan.
Dokidava Simleul Silvaniei, Salaj
Drobeta Drobeta Turnu Severin Mehedinti
Dyonisopolis Balcik Bulgaria
Genucla Capital lui Zyraxes rege al Dobrogei.
Germisara Geoagiu Hunedoara
Germizena
Giridava
Helis Capitala regelui Dromichaites
Histria Istria Constanta
Marcodava Ocna-Mures Alba
Napoca Cluj-Napoca Cluj
Netindava Piscul Crăşani Ilfov Cetatea cu şanţuri de lut
Olbia Parutino Ukraine
Partiscum Szeged Ungaria Oraş la confluenţa Mureşului cu Tisa.
Pelendava Craiova Dolj
Perburdava Poate fi o altă ortografie a Piroboridava.
Petrodava Bâtca Doamnei, Piatra Neamţ Neamt Cetatea conţine altare asemănătoare cu cele din Muntii Orastiei. . Regatul Dicomes.
Piroboridava Poiana – Adjud Vrancea
Porolissum Moigrad Salaj
Potaissa Turda Cluj
Ranisstorum Poate fi un alt nume pentru Apoulon.
Ramidava Sarmizegetusa Dealul Grădiştii Hunedoara
Setidava Între Nistru şi Nipru
Singidava Măgura Hunedoara Între Bretea Mureşului şi Branisca
Singone
Sornum Muntenia
Sucidava Corabia Olt
Sucidava Celei Olt
Susudava Nipru Între Nistru şi Nipru
Tamasidava Răcătău Bacau La 4 km sud de sat de-a lungul râului Siret.
Tapae sud vestul Transilvaniei Decebal a fost lider de aici înainte de a deveni rege al dacilor
Tiason Tinosu Prahova
Tibiscum Jupa – Caransebes Caras-Severin
Tsierna Dierna – Orşova Mehedinti
Ulmetum Pantelimonude Sus Constanta
Utidava Târgu Ocna Bacau . 500 m sud-est a orasului drept al Trotusului.
Zargedava Brad Bacau
Ziridava Pecica Arad

Cetati dacice fara identificarea denumirii lor vechi:

Cel mai apropiat loc curent Nota
Brasov Sanctuarul dacic de la Racos
Banita Hunedoara Controlul Valea Jiului. . 4 km est de sat.
Barbosi Galati
Beştepe Tulcea
Blidaru Hunedoara Cetate militara
Branesti Galati
Breaza Transilvania
Butea Iasi
Bârlalesti Vaslui
Capalna Alba
Cioclovina fortificaţie dacică cu un sistem de ziduri 8-14 m lăţime. Zidului principal a este de 2,5 km cu 33 de ziduri perpendiculare.
Ciurbesti Iasi
Costesti Hunedoara Locative-turnuri si sanctuare.
Cârlomanesti Buzau
Crasanilor
Cugir Alba
Fata Cetei, Ceata 40 – 50 terase
Fetele Albe Hunedoara . aşezare civilă l data de 30 terase artificiale.
Gogosesti Iasi
Vârf de Hulpe cetate care a asigurat accesul la Sarmizegetusa prin valea raului Sibisel.
Igesti Vaslui
Jigodin Hargita
Lupesti Vaslui
Marca Salaj
Piatra-Neamt, Cozla Neamt
Piatra Rosie Hunedoara Dreptunghiular 102x45m cetate, cu turnuri la colturi.
Est este un fort al doilea şi în apropiere sunt urme de sanctuare runda a doua.
Sprâncenata Olt
Stancesti Buzau
Tilisca Sibiu
Zimnicea Teleorman Atacat de Alexandru în secolul 4 î.Hr.
Zetea Hargita

10 milioane de lei pentru cetăţile dacice din Munţii Orăştiei

2011-11-14T19:09:00.001+02:00

Scris de : M.A. 2011-11-14 14:18

Zece milioane de lei. Atât va aloca anul viitor MCPN pentru începerea unui program de cercetare sistematică la cetăţile dacice din Munţii Orăştiei.

Sarmizegetusa (foto: unseenromania.com)

Proiectul este prevăzut să se desfăşoare pe durata a patru ani, a declarat recent, la Deva, ministrul Culturii şi Patrimoniului Naţional,Kelemen Hunor, transmite Agerpres. El a arătat că, în acest buget, a fost inclusă şi achiziţia unor echipamente necesare specialiştilor, cercetarea sistematică urmând să fie derulată, cel mai probabil, de Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca, instituţie subordonată Ministerului Culturii.

”Bugetul alocat pentru anul viitor, la acest proiect, este de 10 milioane de lei. Este primul pas, fiindcă aici trebuie să cumpărăm echipamente destul de costisitoare, unele chiar depăşind 30.000-40.000 de euro. Dar fără aceste echipamente şi fără o dotare corespunzătoare nu poţi să faci o cercetare arheologică sistematică”, a arătat Kelemen Hunor.

Potrivit acestuia, imediat ce va fi aprobat bugetul Ministerului Culturii pe anul viitor, vor începe procedurile necesare pentru derularea programului de cercetare în siturile dacice din Munţii Orăştiei. Cetăţile dacice ar putea beneficia de o formă de administrare specială, după modelul rezervaţiei naturale Delta Dunării. Un memorandum pe această temă se află în circuitul de avizare al ministerelor de resort, ţinând cont că siturile dacice se află pe teritoriul Parcului Natural Grădiştea Muncelului-Cioclovina.

sursa http://www.ziuaveche.ro/

Poate, pana la urma, presiunea pusa de asociatiile care lupta pentru Dacia, isi va face efectul, iar cercetarea si protejarea capitalei Daciei nu vor mai fi doar niste vorbe, ci lucruri concrete.

http://casanoastra-romania-dacia.blogspot.com/2011/10/raspuns-unesco-la-scrisoarea-deschisa.html

http://casanoastra-romania-dacia.blogspot.com/2010/04/petitia-pentru-sarmizegetusa-trimisa.html

PCR a impartit decizii de expropriere la Constanta

2011-11-09T07:57:00.000+02:00

La aceasta acţiune Asociaţia România-Dacia Casa Noastră (RDCN) a fost reprezentată de subsemnatul, Octavian Manu, preşedintele său. Acţiunea vine să completeze demersurile noastre din Constanţa de strângere de semnături, dar şi de împărţire a peste 1000 de fluturaşi de către RDCN în cadrul campaniei de salvare a Roşiei Montane. De asemenea, reprezentanţi ai asociaţiei sunt implicaţi în astfel de acţiuni în Bucureşti şi Ploieşti.

preluare http://www.ziuaconstanta.ro

Un grup de activisti ecologisti grupati intr-un inventat PCR - Partidul Cianurarilor din Romania a desfasurat, astazi, in Constanta, o actiune menita sa atraga atentia opiniei publice asupra noii Legi a Minelor, care, daca va fi adoptata in forma actuala, permite companiilor private sa exproprieze in numele statului terenuri unde acestea doresc sa dezvolte exploatari de zacaminte naturale.

In cadrul campaniei "Marea Expropriere", falsii mineri, purtand casti de protectie, steaguri tricolore si bannere cu Salvati Rosia Montana, au descins cu Deciziile de Expropriere la Prefectura Constanta, la primire aflandu-se subprefectul Aidun Curt-Mola, Directia de Sanatate Publica a judetului Constanta - hartia fiind inmanata directorului adjunct Mihaela Dinisov, Agentia pentru Protectia Mediului, unde „beneficiarul" a fost directorul Senol Zevri, un fost activist pentru protectia mediului, si Directia Judeteana pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural National, unde au fost intampinati de directorul executiv Actuan Murat.

In mod simbolic, au fost expropriate si patru dintre simbolurile culturale si istorice ale Constantei - Cazinoul, Statuia lui Mihai Eminescu, Farul Genovez si Statuia lui Ovidiu. Ultima locatie expropriata a fost sediul PDL Constanta, unde presedintelui organizatiei judetene, Gigi Chiru, i-a fost inmanata decizia unilaterala de expropriere.

Directorul Directiei Judetene pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural National a fost singurul reprezentant al institutiilor publice vizate astazi, care a acceptat sa semneze petitia pentru impiedicarea Legii Minelor, care poate fi completata si pe situl http://www.rosiamontana.net/. De asemenea, majoritatea studentilor aflati intr-o recreatie in fata Universitatii Maritime Constanta au contribuit cu semnaturi. Ei au fost impresionati de faptul ca in Romania se preocupa cineva si de soarta mediului inconjurator.

Presedintele organizatiei judetene PDL Constanta a abordat problema Rosiei Montane din perspectiva "interesului national". Cu toate acestea, intrebat fiind daca zacamantul va fi exploatat de catre Romania, domnia-sa a replicat ca "aceasta este o alta discutie".

"Am folosit aceasta forma neobisnuita de protest pentru a atrage atentia asupra riscului exproprierilor abuzive, ce pot fi generate de o lege pe care o consideram neconstitutionala. Asteptam ca toti cei ce au primit astazi Deciziile de expropriere sa ni se alature demersului prin care sa impiedicam adoptarea unei legi strambe, generatoare de previzibile abuzuri si, nu in ultimul rand, de distrugere a mediului si a patrimoniului national" a declarat Cosmin Barzan, presedinte Centrul pentru Resurse Civice, coordonatorul actiunii la Constanta.

La randul sau, subprefectul Aidun Curt-Mola a declarat: "Eu sunt foarte ecologist, dar nu in detrimentul dezvoltarii comunitatilor. Vreau ca si in judetul Constanta sa produc o dezvoltare indrustriala foarte mare. Ea vine la pachet si cu o crestere a gradului de poluare, important este sa gasim balanta intre protectia mediului si dezvoltare comunitara."

O indreptare istorica: NIKOLA TESLA a fost roman!

2011-11-06T19:59:00.000+02:00

Il considera de-al lor si sarbii, si croatii, si americanii, si romanii. Caci cine nu s-ar mandri cu un geniu despre care se spune ca a fost cel mai mare inventator al veacului 20? S-a nascut acum 155 de ani, intr-un sat, azi, croat, dar locuit secole de-a randul de vlahi. Ascunsa indaratul unui cimitir vlahesc, la umbra unei superbe biserici ortodoxe, casa copilariei lui Tesla isi astepta demult adevarata poveste. V-o spunem noi. Am fost pe urmele ei si am aflat adevarul. Marele Tesla a fost roman *

Furtuna si lumina

Incepuse sa se insereze de-a binelea. Potop de nori se adunasera peste Biserica "Sf. Petru si Pavel" din Smiljan. Starnit pe neasteptate, din patru zari, un vant cumplit parea sa rupa temeliile lumii. Sa tot fi trecut de 10 seara, cand fulgerele prinsera a taia cruci de foc prin desisul noptii. Trasnetele luminau turla bisericii si ferestrele casei preotului Tesla, acoperind cu sunetul lor suspinele de suferinta ale Gicai. Caci sus, la etaj, intr-o odaita din vreme pregatita, nevasta preotului Milutin Tesla se zbatea in chinurile facerii. Daduse deja viata la trei copii, dar nasterea aceasta era mai chinuitoare
decat toate. Statea sa bata de miezul noptii, si toate sfortarile Gicai se dovedisera in zadar. In zadar se ruga preotul Milutin, in zadar erau indemnurile pricepute ale moasei. "Inca o data, inca o data, Gica, scumpa mea!". Intr-un tarziu, exact la miezul noptii, un fulger lumina fereastra, ca ziua in amiaza mare, apoi un tunet strasnic zgudui clopotul bisericii, ce prinse a bate indelung. Gatuita de emotia grelei nasteri, moasa Jasna tremura toata cand, printre tunete si fulgere, i-l aduse Gicai la piept pe micul Nikola.

Biserica din Smiljan cu noua turla

�"Tare ma tem ca va avea o viata zbuciumata, la ce vreme e afara, scumpa mea. Sa ne rugam pentru el! Va fi un fiu al furtunii...", rosti femeia soptit, pentru ca vorbele sa nu-i fie auzite de preot. "Nu, Jasna, nu! Nikola va fi un fiu al luminii!", i-a raspuns Gica, privindu-si senina si fericita mandretea de baietel.

Omul care a inventat secolul XXI

Si, intr-adevar, un fiu al luminii avea sa fie Nikola Tesla. Inovatiile sale au uimit pe toata lumea. Inca de tanar, a adus contributii colosale in domenii ca electricitatea, radioul, motoarele si alte tehnologii fara de care lumea de azi ar fi de neinchipuit. Cat despre experimentele sale legate de comunicarea la distanta, fara fir, genialitatea lui ne e tuturor la indemana, minut de minut, cand vorbim la telefonul mobil, cand trimitem un fax, cand ascultam radioul sau cand butonam telecomanda televizorului. La baza tuturor acestor ingenioase inventii stau intuitiile, gandurile si munca istovitoare a lui Nikola Tesla. Lista inventiilor sale e atat de lunga, iar efectele acestora asupra vietii omului modern atat de raspandite, incat, ca sa nu se lungeasca prea mult cu vorba, cand discuta despre realizarile lui, biografii spun, simplu si la obiect, ca "Nikola Tesla a inventat secolul XXI".
I s-a oferit Premiul Nobel, dar l-a refuzat. Gloria desantata a epocii interbelice i-a fost, desigur, la indemana, dar Nikola a preferat asceza in chiar inima tumultuoasa a Americii, la New York. Putea deveni un magnat, cele 700 de brevete de inventie l-ar fi indreptatit la huzur financiar, dar a trait simplu, singur si modest, la etajul 33 al hotelului New Yorker din Manhattan, umplandu-si linistea cu ideile sale mereu revolutionare sau cu viziunile acelea teribile, coplesitoare, ca fulgerele din noaptea in care se nascuse.

Fiul luminii

�
Cand nu muncea, gandul ii statea numai si numai la porumbei. Era deja octogenar, in anii '40, dar nu era zi sa nu iasa in parc si sa stea cu porumbeii lui dragi, sa le vorbeasca, sa-i mangaie si sa-i hraneasca. Cand, dupa un grav accident de masina, nu s-a mai putut misca multa vreme, iarasi nu era zi de la Dumnezeu, ca un curier sa nu bata timid la usa de hotel a marelui Tesla, pentru a lua de la el seminte pregatite cu migala ca sa le duca porumbeilor din parc. Iubea porumbeii ca pe ochii din cap. Acolo, in indepartata America, erau singurele fapturi care ii mai aduceau aminte de anii copilariei sale de la Smiljan. Smiljanul vlahesc din Croatia de azi, cu casa parinteasca din spatele bisericii ortodoxe, cu paraul siroind chiar pe sub gardul gradinii sale, Smiljanul copilariei sale, plin de oi, de gaini si de gaste. Si de nelipsitii porumbei care-l asteptau pe malul apei, dimineata de dimineata, cand se pregatea sa porneasca spre scoala.

Raiul pe pamant

Smiljanul lui Tesla se deschide ca un paradis pe dreapta autostrazii, imediat ce iesi din nesfarsitul cordon de tuneluri intunecoase ce traverseaza muntii saracaciosi - numai piatra seaca - ai Croatiei. Dar Smiljanul e altceva! Un paradis ratacit intre munti. Un spatiu verde si manos, aurit de lumina toamnei, inconjurat de dealuri line. Si casele sunt altfel, inalte, solide, cu acoperisuri tuguiate de tigla, cu multa lucratura de lemn si cu suri acoperite cu sita. Gospodarii taranesti ca-n Vrancea sau Apuseni, imagini familiare, stiute, care fac sa-ti bata inima mai tare in piept.

Complexul Nikola Tesla din Smiljan, refacut

�Si curtile satului sunt altfel, doldora de animale, cum nicaieri nu mai vezi prin Croatia cea inconjurata de mari albastre si invadata de turisti. Si soarele e altfel, mai prietenos si mai stralucitor, numai bun de prins in piept, langa inima.
Turla bisericii ortodoxe din Smiljan ne indruma, fara tagada, pasii spre casa copilariei lui Nikola Tesla. Azi, biserica e catolica si are clopote noi, inaltate dupa al doilea razboi mondial, singurele lucruri care nu cadreaza cu peisajul. Caci altfel, daca nu ai tine in mana pliante scrise in limba croata, ai putea crede foarte bine ca esti intr-un sat din Romania. In cimitirul vechi de secole, crucile de lemn si-au pierdut numele si stau infundate in pamantul reavan. De acolo, din cimitirul in care isi duc somnul de veci vlahii, cei uitati si stersi de pe fata pamantului, romanii care au tinut treaza credinta ortodoxa pe malurile Marii Mediterane, cu mult inainte de instaurarea catolicismului, se vede intreaga splendoare a Smiljanului.

Cruci vechi in cimitirul vlahilor

�Cirezi de vaci si turme intregi de oi pasc pe pasunile dintre nesfarsitele lanuri de porumb. Ogoarele oamenilor sunt desenate frumos si, iarasi, ca nicaieri in Croatia, limitele dintre hotare nu sunt facute din garduri de pietre albe, puse unele peste altele, ci din leaturi de lemn, batute in pari. Aici, in acest rai vlahesc, a copilarit Nikola Tesla, fiul preotului Milutin de la biserica ortodoxa din sat.
Despre prezenta straveche a vlahilor prin partile Smiljanului afli de cum intri in muzeul amenajat in casa in care, la mijlocul secolului al XIX-lea, s-a nascut Nikola Tesla. Infratita cu o fosta sura, care mai miroase inca a fan, locuinta e la doi pasi in spatele vechii biserici ortodoxe, care o desparte de cimitirul "pravoslavnicilor". O casa frumoasa, vopsita intr-un alb luminos, de o simplitate ce transmite o caldura aparte. Un ghid croat asteapta la intrare si, in cuvinte putine, iti explica pasii de parcurs prin labirintul ingenios gandit al muzeului. "E un muzeu modern, mai special. Cred ca fix asa i-ar fi placut lui Nikola Tesla sa fie amenajat aici, la Smiljan", spune.

Un document exploziv

Muzeul Tesla din Smiljan. Documente de exceptie despre prezenta vlahilor in Croatia

�Cum intri pe dreapta, in prima incapere, un panou mare, in limba engleza, vorbeste tocmai despre locurile in care s-a nascut si a copilarit genialul inventator. Textul spune, savant, despre organizarea, "la finele secolului al XVI-lea, a unei zone de granita in zona Smiljanului, menita sa apere actualul teritoriu croat si alte teritorii apartinand si ele Imperiului Austro-Ungar de frecventele incursiuni otomane". Zona era locuita de o populatie "cu o dezvoltare sociala distincta de restul provinciei austro-ungare", spune, negru pe alb, textul care te intampina in casa copilariei lui Nikola Tesla. Numai ca acelasi text informeaza cum intentiile militare ale austriecilor au fost blocate de populatia vlaha, care locuia, de cand lumea, in zona insulara a Croatiei. Cunoscuti ca un neam darz, izolat si vesnic nesupus, vlahii ortodocsi le-au cerut austro-ungarilor sa le fie respectat "Jus Vlahorum", "Dreptul Vlah", pe care insusi Imperiul Otoman l-a instituit in favoarea lor. Atunci, austro-ungarii n-au avut incotro: le-au reconfirmat drepturile lor vechi de cand lumea, in schimbul satisfacerii serviciului militar in armata imperiala si, astfel, zona de granita a Smiljanului a devenit o zona granicereasca, cum sunt multe si-n Romania, total deosebita de restul zonelor locuite de croati.

Note pe marginea unui certificat de nastere

�Detaliile salii "biografice" a lui Tesla sunt cat se poate de intrigante. Nici un cuvant despre descendenta marelui geniu! "Aceasta prezentare in imagini, cuvinte si sunete vorbeste despre viata si despre mintea stralucitoare a marelui inventator Nikola Tesla (Smiljan, Croatia, 1856 - New York, SUA, 1943)". Atat! Doua localitati, doua tari, doi ani! Pentru ca, mai jos, sa fie impachetata in cuvinte dichisite o justificare stangace: "Personalitatea lui Tesla a atras mereu atentia ca un magnet, dar chiar si azi se stiu foarte putine despre el. (...) Dincolo de toate, Tesla a fost autorul unor inventii exceptionale, un inventator. Un geniu al electricitatii si luminii".
Permanent subiect de controversa in ultimul secol, descendenta lui Nikola Tesla, pe care si-o asuma si sarbii, si croatii, dar despre care nu exista indoiala (dupa cum se arata si-n textul de fata) ca e vlaha, nu a fost nici azi clarificata. Iar muzeul din Smiljan nu face nici cel mai mic efort sa o elucideze. Exista insa un amanunt relevant: pe certificatul de nastere, prezentat pe unul dintre uriasele monitoare din muzeu, scrie clar ca Nicolae Tesla a fost botezat in sanul bisericii ortodoxe. Biserica cea sfanta a vlahilor, care, in imaginile proiectate pe un alt ecran din aceeasi camera a casei parintesti a lui Tesla, apare, in jurul anului 1930, cu turla ei superba, ortodoxa, distrusa in timpul celui de-al doilea razboi mondial si refacuta in forma actuala in 2001, dupa ce intreg complexul memorial Tesla a fost ras de pe fata pamantului in timpul sangerosului razboi sarbo-croat de la inceputul anilor '90.

Vlahii cei frumosi si biserica lor

Turla veche a bisericii ortodoxe arata in imaginile de epoca mai semeata decat insusi dealul Bogdanic, la poalele caruia a fost construita.

Superba sura de lemn, de langa casa natala a lui Tesla

�Cu varful sau tuguiat, inaltat peste un turn zdravan, patratos, seamana leit cu biserica de lemn din Albac, din Muntii Apuseni. A fost construita pe la 1700 si ceva, daca e sa dau crezare monografiei satului Smiljan, scrisa in croata, pe care, inainte de plecare, vanzatoarea de la magazinul de suveniruri de la Memorialul "Tesla" m-a imbiat sa o iau, daca vreau sa vad si sa citesc mai multe despre istoria vlahilor de prin partile Croatiei. Vlahii au fost cei care au adus in zona Smiljanului credinta ortodoxa, dar despre stravechile lor biserici nu se stie absolut nimic, scrie Ana Tomljenovic in monografie, lasand sa se inteleaga ca biserica "Sfintii Petru si Pavel" a fost ridicata de vlahi.
Cat de mult tineau vlahii la biserica de la 1700 se vede limpede in imaginile extraordinare pe care le prezinta Ana Tomljenovic in cartea sa. Fotografii realizate la inceputul secolului trecut, cat inca Tesla era in viata, surprins intr-o zi de hram, chiar in fata bisericii ortodoxe "Sfintii Petru si Pavel" din Smiljan. Doi vlahi cu mustati albe, dar inca plini de vigoare, imbracati in costum de sarbatoare. Isi tin pustile lor, de batrani graniceri, la vedere, semn al fortei si curajului cu care s-au tinut neclintiti de neamul lor liber si nesupus, la doi pasi de Mediterana. Au camesi albe, chimire late si vestare batute cu tinte. Femeile lor se arata sfioase in fata aparatului de fotografiat. Stau cu mainile impreunate de emotie, fetele le sunt prelungi si senine, iar baticurile innodate sub barbie. Pe poze scrie si data cand au fost facute: 12 iulie 1904. O zi superba, ca si acum, cu un soare stapan peste tot cerul acela nesfarsit de albastru al Smiljanului.

Gradina cu miracole

Statuia lui Nikola Tesla, in fata casei natale

�Ies din muzeu, rasfoind monografia, imbatat parca de lumina orbitoare ce radia mai puternic ca insasi toamna, din fotografiile cu vlahi. Cu abia 100 de ani in urma, vlahii aceia frumosi calcau mandri exact pe aceleasi locuri, in jurul bisericii ortodoxe, starnind curiozitatea fotoreporterilor vremii. Dau pagina dupa pagina si tresar de fiecare data cand, printre atatea cuvinte croate necunoscute, dau peste cate un "vlasi", "vlahe" sau "vlahinja".
La doi pasi de cimitirul cu vlahi, cu fata la paraul Vagancica, e statuia lui Nikola Tesla. O statuie stilizata, frapant de mica pentru omul de aproape 2 metri care a fost Tesla, ca si cum sculptorul ar fi incercat sa prinda in trasaturile si hainele elegante, de savant new-yorkez, ale inginerului emigrat in Statele Unite, trupul firav al copilului Nikola, de pe vremea cand descoperea, in gradina casei natale din Smiljan, toate miracolele lumii acesteia. Miracole pe care, mai apoi, avea sa le transforme in inventii de secol XXI. Intocmai asa mi-l imaginez pe Nikola, mic si firav, la vremea primelor sale viziuni, inainte chiar sa mearga la scoala. Erau viziuni teribile, dese si violente, aparute din senin, pe fondul unei sensibilitati aparte, pe care nimeni nu a putut-o explica pe deplin nici pana in ziua de azi. Uneori avea viziunea obiectelor din casa, chiar in fata ochilor sai, desi era la kilometri distanta de locuinta parinteasca din Smiljan.

Reporteri fericiti: echipa "Formula AS", cautand urme romanesti in Croatia. De la st. la dr.: Catalin Manole, Bogdan Lupescu, Sanziana Pop, Claudiu Tarziu si Ciprian Rus

�Iar obiectele acestea erau atat de clare, incat cu greu isi putea da seama micul Nikola daca ele sunt reale sau nu. Cel mai greu ii era insa sa scape de aceste imagini, care persistau minute intregi in fata ochilor sai, fara sa se poata debarasa de ele. Alteori, stand precum statuia de azi in fata casei, micul Nikola avea viziunea materialitatii aerului, simtea energia divina a acestuia sub forma unor luminoase limbi de foc. Incet-incet, cu multa rabdare, Nikola a reusit sa devina prietenul propriilor sale viziuni chinuitoare. A inteles ca ceea ce pentru lumea din jur parea o boala ciudata nu era decat un dar de la Bunul Dumnezeu. Si astfel, ideile sale inovatoare si viziunile sale speciale au devenit una.
La maturitate, ajunsese deja sa controleze mental imaginea propriilor sale inventii. Invartea cu mintea imaginile din fata ochilor sai, pana cand motoarele sau dispozitivele de telecomanda erau perfecte. "Toate inventiile i s-au derulat mental, le-a previzualizat. De asemenea, toate au fost perfectionate, au fost corectate intr-o proiectie mentala atat de reala,
incat niciodata un aparat imaginat de el nu a dat gres. Totul a functionat perfect, fara corectii ulterioare, totul a fost construit fara experimente preliminare. Tesla a facut cunostinta cu tehnica in eter, tehnica pe care a vazut-o descompusa, in detalii, in functiune", spunea celebrul inventator roman Henri Coanda despre Nikola Tesla, geniul despre care nu avea nici o indoiala ca era "roman de-al nostru". Tatal lui Coanda era, se pare, un cunoscut de-al lui Nikola Tesla, astfel ca micul Henri a avut placerea sa-l cunoasca in copilarie pe marele inventator, fata de care a avut intreaga viata un respect extraordinar.

Micul Arhimede

Nikola a locuit in Smiljan doar pana la varsta de 6 ani.

Tesla la varsta senectutii

�A urmat aici primul an de scoala elementara, dupa care familia s-a mutat in orasul Gospic, din imediata apropiere, la dorinta expresa a preotului Tesla dupa moartea fratelui mai mare al lui Nikola, Dane, un baiat de o inteligenta teribila si cu niste calitati extrasenzoriale mai dezvoltate chiar decat cele ale mezinului. Moartea lui Dane a fost o lovitura foarte grea pentru Gica si Milutin si avea sa se rasfranga dureros si asupra lui Nikola, care a trait toata copilaria si adolescenta cu obsesia ca nu se va putea ridica niciodata in ochii alor sai la inaltimea genialului Dane. Asta, desi, dupa cum singur marturiseste intr-un volum autobiografic, trecea inca de foarte mic in lumea satului Smiljan drept un baiat foarte destept. "Tu unul nu primesti nimic, pentru ca esti prea destept!", i-a spus intr-o zi lui Nikola un bogatan din Smiljan, care se oprise, intr-o buna zi, pe ulita satului, sa imparta cate un banut de argint copiilor care se jucau acolo. Toti si-au primit banutul, mai putin Nikola...
Dar rasplata inteligentei avea sa i se intoarca insutit. La Gospic, pe cand era elev, i-a uimit pe toti, scotandu-i de la stramtoare pe pompierii care tocmai inaugurau o instalatie de scoatere a apei din rau. In chiar mijlocul pompoasei demonstratii publice, la care asista intreg orasul, pic de apa nu curgea prin furtunele trupelor de interventie! Fara sa fi stiut nimic despre mecanismul de functionare, Nikola a mers direct la furtunul de aspirare, pe care l-a gasit cazut in apa. A intrat el insusi in rau si l-a aranjat, iar apa a tasnit pe data prin furtunele pompierilor, "stropind nu putine haine de duminica din public", dupa cum isi aminteste Tesla cu umor. "Arhimede, alergand gol pe strazile Siracuzei si strigand "Eureka!", cat il tineau plamanii, nu a facut o impresie mai mare decat am facut eu. Am fost luat pe sus de lumea entuziasta. Am fost eroul zilei!", povesteste Tesla, despre unul dintre semnele precoce ale spiritului sau tehnic si inovator.

Dor de Smiljan

La spalat rufe

�Nu incape indoiala ca spiritul acesta inovator l-a mostenit de la mama sa, extraordinara Gica Tesla. O femeie fara carte, dar de o inteligenta sclipitoare, creativa si spontana din cale afara, in tot ceea ce facea prin gospodarie. A inventat ea insasi numeroase instrumente utile in bucatarie sau prin gradina, iar Nikola spunea ca ideile ei ar fi avut un destin fantastic daca nu ar fi trait atat de departe de tumultul si de oportunitatile lumii moderne, pe care Nikola avea, insa, sa o infrunte pieptis. Karlovac, Graz, Maribor, Praga, Budapesta si Paris au fost reperele devenirii sale, pana cand, in 1884, a luat drumul Americii, recomandat sa lucreze pentru uzinele lui Thomas Edison. S-a certat la scurt timp cu marele inventator si a pus bazele propriei sale companii, dupa care, in 1891, la 35 de ani, a primit cetatenia americana si s-a stabilit la New York. Acolo avea sa si moara, singur si sarac, considerat de multi in epoca un geniu nebun, animat doar de dragostea pentru porumbeii din Central Park, pe care ii ingrijea zi de zi si pe care, daca erau bolnavi, ii doctorea ore in sir, in camera sa de hotel de la etajul 33.

Graniceri vlahi, in curtea bisericii ortodoxe din Smiljan

�Doar ei ii mai aminteau batranului Tesla de zilele luminoase ale celor 6 ani petrecuti, demult, in copilarie, la Smiljan. Smiljanul vlahesc, pe care il evoca atat de cald cand, in memoriile sale, scrie despre momentul mutarii familiei la Gospic. "Schimbarea aceasta a fost ca o calamitate pentru mine. Mi s-a rupt inima cand m-am despartit de porumbei, de gaini si de oi, si de turma noastra magnifica de gaste, care se ridicau spre zari, dimineata, devreme, si se mai intorceau abia seara, la apusul soarelui, de pe campurile manoase ale Smiljanului".
Smiljanul lui Nikola e si acum un loc magic, ca-n evocarea din memoriile sale. Simti spiritul lui Tesla plutind de colo-colo pe deasupra lucrurilor, asemeni porumbeilor care sunt si azi, la un veac si jumatate, nelipsiti, dimineata de dimineata, din curtea vechii biserici ortodoxe, asteptandu-l pe micul Nikola sa porneasca iarasi, sprintar, spre scoala, cu buzunarele doldora de dumicati sterpeliti din bucataria Gicai.

Casa natala si biserica ortodoxa cu turla veche, in jurul anului 1930

�Sus, la etajul casei, sunt toate inventiile lui. Un mic atelier cu usa lasata intredeschisa, spre deliciul curiosilor, cat timp savantul face o plimbare pe malul Vagancicai. Doar crucile vechi, din lemn, ale vlahilor din cimitirul "pravoslavnic", par sa fi imbatranit putin. In rest, invaluit ca-ntr-un magic glob de sticla, totul e la fel ca in anii aceia solari, din monografia Anei Tomljenovic, cand vlahii gatiti de sarbatoare stateau sfiosi la poze, in fata bisericii. Inainte de plecarea din Smiljan, mai fac doi pasi prin cimitir, cautand, parca, pe crucile de piatra, chipurile granicerilor vlahi din monografia satului. Cobor apoi, din nou, spre statuia lui Tesla, cat sa mai privesc o clipa peste sat. E o liniste dumnezeiasca, iar aerul straluceste cu solzi de aur, intocmai ca-n viziunile din copilarie ale lui Nikola.

Fotografii de CLAUDIU TARZIU si CIPRIAN RUS

preluat din FORMULA AS

Limba romana, patria mea!

2011-10-31T16:27:00.001+02:00

Sanctuarul dacic din Muntii Orastiei

Suntem romani pentru ca vorbim romaneste. Nimic altceva nu ne defineste atat de fundamental: nici credintele, nici obiceiurile, nici granitele. In momentul in care vom inceta sa mai vorbim aceasta limba, nu vom mai avea identitate. Dar multi dintre noi am inceput deja sa o facem, fara sa stim ca suntem victimele unui adevarat razboi impotriva limbii romane

Ce (sau cine) este limba romana?

Lingvistii isi imagineaza limba romana, din punct de vedere etimologic, ca pe un sandvis: chifla este elementul latin, care cuprinde o felie consistenta de sunca (influenta slava), cateva foi de salata (influenta maghiara, turceasca, greceasca, rusa, franceza si altele), si putina maioneza, dar foarte putina, pe post de resturi din substratul stravechi dacic. Desigur, stiinta poate defini limba romana cum considera ea ca e mai potrivit. Dar lingvistica singura, cu limitele ei, nu ne ajuta deloc sa intelegem cu adevarat ce (sau cine) este limba romana si care este rostul ei. Limba romana nu

este latina plus slava, plus substrat, plus maghiara plus, plus, plus... Limba romana este acea forma speciala sub care spatiul acesta geografic si spiritual dintre Carpati, mare, Dunare si dincolo de ele a capatat o identitate. Limba romana nu este o simpla structura logico-lingvistica cu ratiuni de comunicare, rasarita intamplator la un moment dat dintr-o alta limba ori dintr-un amestec de limbi, ci un dat de la Dumnezeu, asa cum sunt toate limbile, cu un trup si un spirit, cu o istorie, un destin si un rost. Ea detine un nucleu, o esenta, care este una si aceeasi de mii de ani, cu mult inainte ca aceasta limba sa se fi numit "romana". Pe acest trup s-au asezat diferite haine, dupa imprejurari si moda: haina slava, cea turceasca, haina maghiara sau greceasca, jobenul frantuzesc sau jeansii americani. Chiar si latina nu a fost decat o alta haina, mai groasa, mai rezistenta si mai de cale lunga, imbracata, intr-un anumit moment al istoriei, de acest nucleu stravechi. Si pentru ca aceasta haina a convenit din punct de vedere politic mai marilor vremii, dar nu era, totusi, decat o simpla imbracaminte, lingvistii au inceput sa nascoceasca cum ca de fapt latina este si trupul, si spiritul limbii romane. Au inventat peste o mie de cuvinte latinesti care stau, chipurile, la baza unor cuvinte romanesti, dar care in latina nu au existat niciodata. S-au dat peste cap ca sa demonstreze ca dacii si-au abandonat limba in favoarea latinei, chiar si acei daci - foarte numerosi - care n-au intrat niciodata in contact cu romanii. Au sucit pe toate partile limba romana pentru a o face sa intre in tiparul latin. S-au straduit sa ne convinga ca limba romana are o istorie recenta, ca ea s-a "format" la un moment dat, cam pe vremea cand slavii dadeau tarcoale la Dunare. Si au reusit sa ne pacaleasca. Evident, din perspectiva strict stiintifica, respectand criteriile lingvisticii, ceea ce se vorbeste acum se poate socoti alta limba decat ceea ce se vorbea acum cateva mii de ani. In realitate este o iluzie, bine ascunsa ochilor nostri: esenta si spiritul limbii sunt aceleasi, doar "hainele" puse pe deasupra ne iau ochii, mereu altele, mereu mai colorate si mai inselatoare... Si numele, desigur: astazi ii spunem "limba romana", dar ea este aceeasi limba carpatina a noastra de mii de ani, indiferent cum s-a numit in stravechime.

Spiritul limbii romane

La o simpla rasfoire a Dictionarului Explicativ (DEX), constatam ca toate cuvintele limbii romane vin de undeva: latina, bulgara, sarba, maghiara, turca, greaca, rusa, franceza, germana, engleza, italiana, tiganeasca si altele. Nu exista nici un cuvant atribuit vreunui strat mai vechi decat latina, in schimb, exista mii de cuvinte cu etimologie necunoscuta. Ar rezulta ca romana este un soi de amestec, care a luat tot ce a putut de la toate limbile cu care a intrat in contact, fara ca limbile cu pricina sa fi luat ceva de la noi. Stranie poveste! Cine poate explica misterul aparitiei limbii romane dintr-o limba latina care a inghitit pe nerasuflate, ca un balaur, intreaga limba daca, si in care s-au amestecat, apoi, ca intr-un Babel absurd, aproape toate limbile Europei? Nu e nici un mister, caci adevarul este altul: multe din cuvintele considerate slave sunt, de fapt, dacice, iar slavii le-au luat de aici; multe cuvinte pe care noi spunem ca le-am luat de la maghiari, in maghiara au sensuri foarte restranse si maghiarii insisi nu stiu de unde le-au luat. Si foarte multe cuvinte si chiar structuri considerate latinesti, in latina nu au existat niciodata, ci sunt stravechi, carpatice... Aceste lucruri au fost spuse de lingvisti straini, care nu au nici un motiv sa masluiasca istoria limbii romane.
Din pricina faptului ca noi credem in continuare in teoriile proclamate de savantii nostri, nu s-a gasit inca nimeni care sa incerce sa defineasca limba romana din singura perspectiva justa, aceea de dat sacru. Constantin Noica a aratat, citandu-l pe Eminescu, ca cuvintele cu cea mai mare incarcatura de semnificatii sau cu intelesuri netraductibile sunt intotdeauna cuvintele vechi, de la mosi-stramosi, nu cuvintele de ieri si de azi. Insa savantii nostri, tocmai pe acestea le ignora sau le falsifica originea. Unde altundeva poti cauta spiritul limbii, daca nu in ceea ce a dainuit de secole, neatins? Spiritul limbii se gaseste in felul in care sunetele se combina intre ele si sunt accentuate, dand nastere unei melodii aparte a limbii, in gramatica, in cuvinte si expresii care adesea nu pot fi traduse in alte limbi, in sensuri si imagini, in felul in care se imbina si se ordoneaza cuvintele, si in cuvintele insele, milenare, mii de cuvinte cu origine necunoscuta, despre care lingvistii nu vor sa pomeneasca niciodata sau le atribuie influentei altor limbi. Cand e vorba de elementul stravechi al limbii, ni se recita, batjocoritor: barza, viezure, mazare, de parca asta e tot ce ne-a ramas dupa tavalugul latin...

Ganditorul de la Hamangia. Produsul unei spiritualitati avansate

Oare de ce bucuria este numita cu un cuvant dacic, pe cand tristetea, mahnirea, necazul, supararea, obida, jalea sunt luate de la vecini? Poate pentru ca bucuria este sentimentul fundamental al fiintei umane, emotia care iti arata ca esti pe calea cea buna, ca esti in acord cu Dumnezeu. Gandul, cel care leaga lucrurile si le gaseste sensul, este desemnat tot printr-un cuvant dacic (unii lingvisti mai sustin si astazi ca ar veni din... maghiara!). Doina este un alt cuvant milenar, care transpune esenta sufletului romanesc, starea de dor. A mosteni nu putea fi decat un cuvant cu o viata de mii de ani, la fel ca mos si mosie, din aceeasi familie. Vatra este un cuvant dacic sau chiar dinaintea dacilor, la fel si codrul. Cuvantul a ingropa (si groapa) are si el o varsta de cateva mii de ani, iar exemplele sunt multe, multe, multe...
In dictionare nu se foloseste niciodata termenul de "dacic" sau "substrat". DEX-ul, dictionarul nostru de capatai, prefera sa spuna ca un cuvant este de origine necunoscuta decat sa admita ca este dacic. Lucrarile de istoria limbii romane incep intotdeauna cu latina: ce-a fost inainte, nu conteaza, e considerat doar o "influenta" minora, marginala... Ceea ce sperie cu adevarat pe dusmanii identitatii noastre de neam si limba este continuitatea incredibila, de mii de ani, caci valurile istoriei si straturile ce s-au asezat pe deasupra nu au reusit sa modifice acest sambure puternic.

Razboiul impotriva limbii romane

De aici porneste totul: de la presimtirea sau intelegerea rostului pe care il are limba romana. Caci daca limba romana este cea care da identitate unui spatiu spiritual care sta la temelia Europei, este limpede ca cei ce doresc uniformizarea, stergerea diferentelor, globalizarea, au un dusman de temut in aceasta limba cu radacini milenare. Si nu este de-ajuns sa fie falsificate tratatele de istorie si de lingvistica, deoarece limba isi vede mai departe de menirea ei, pastrandu-si radacinile adanc infipte in pamant. Pentru ca limba romana sa-si piarda rostul, cei potrivnici actioneaza asupra vorbitorilor, ca intr-un veritabil razboi.
Exista un razboi impotriva limbii romane, caci exista un razboi impotriva identitatii noastre. Iar singurul mod prin care ni se pot taia radacinile este indepartarea de limba noastra. Constantin Noica spunea ca vorbirea omului este fiinta lui. Deci pentru a-i lua unui om sau unui neam identitatea, trebuie sa ii distrugi limba: atat istoria limbii, cat si spiritul ei.
Caile pe care se desfasoara lupta impotriva limbii romane si, implicit, a identitatii noastre, sunt numeroase. La nivel academic, savantii, fie ignoranti, biete marionete oportuniste, fie vanduti cu totul si potrivnici intereselor neamului, depun eforturi in a ne falsifica radacinile. De aici aversiunea fatisa, devenita un adevarat razboi, fata de civilizatia dacilor si fata de tot ce inseamna componenta straveche a limbii romane: cetati dacice lasate pe mana jefuitorilor, triste figuri de academicieni care se extaziaza in fata ideii cuceririi Daciei si a masacrarii dacilor care si-au aparat pamantul, dictionare si tratate ridicole, care cauta sa demonstreze ca dacii au renuntat brusc, definitiv si in masa la limba lor, iar limba romana este continuarea limbii latine, devenita imediat un "primitor universal", o "limba ospitaliera" care a renuntat de buna voie la tot ce a avut specific si a luat de la altii tot ce are acum.
Mass-media este un alt canal prin care se duce acest razboi. Presa si internetul promoveaza cu mare insistenta saracirea limbii, mai ales in randul tinerilor. Este adevarat ca limba oglindeste realitatea din jurul nostru, dar este la fel de adevarat ca si noi suntem modelati, foarte subtil si eficient, de limba pe care o vorbim. Daca folosim zi de zi un vocabular sarac, vom deveni repede la fel de saraci in spirit. Lucrurile devin cenusii, totul este ori "misto", ori "naspa", nimic nu mai este "frumos", "grozav" ori "minunat". Suntem "cool" ori "trendy", avem "joburi" de "manageri", "merchandiseri", "brokeri" ori "dealeri", engleza ne sufoca, suntem invatati sa pretuim mai mult alte limbi decat a noastra, ajungem sa ne fie rusine sa mai folosim cuvinte romanesti curate. Rezultatul e sigur: in cateva generatii vom uita mai mult de jumatate din limba, vom face dictionare chiar si pentru romana ultimelor decenii si nu vom mai sti ca "Limba noastra-i limba sfanta,/ limba vechilor cazanii,/ care-o plang si care-o canta/ pe la vatra lor, taranii".

Europa romaneasca

Putini sunt cei care inteleg ce se intampla cu adevarat, caci pentru noi, limba materna este un lucru la fel de firesc ca si aerul pe care il respiram, si nu suntem constienti de schimbarile subtile care se produc in vorbirea noastra. Doar cei plecati departe stiu ce inseamna sa visezi romaneste si sa tresari la auzul unei vorbe de acasa. Insa adevarata fata a acestui razboi s-a vazut si continua sa se vada in afara granitelor tarii, in comunitatile istorice de romani, care cuprind cu radacinile lor aproape jumatate din Europa: din Rusia, Ucraina, Basarabia, pana in Ungaria si Croatia, din Serbia, Albania, Bulgaria, pana in Macedonia, Grecia si chiar Turcia. Istoria acestor romani este incarcata de suferinta, iar astazi, desi traim in vremuri democratice, in cele mai multe dintre aceste teritorii limba romana e vorbita doar in soapta.

Dacia pe timpul lui Burebista. Se intindea pe aproape intreaga Europa de azi

�

Istoricii din antichitate sustineau ca tracii erau cel mai numeros popor din lume, dupa inzi. Ei ocupau cea mai mare parte a Balcanilor, Asia Mica si toata Europa de Sud-Est. Dacii, ramura nordica a tracilor, locuiau pe ambele maluri ale Dunarii, ajungand in nord pana la Carpatii Padurosi, in apus pana la Tisa si Morava, in rasarit, dincolo de Nistru, pana la gurile Bugului, iar in sud se intindeau pana la Muntii Balcani. Vreme de patru secole, intre sec. III si VII d.Hr., Imperiul Roman a fost, practic, un imperiu de sorginte tracica: majoritatea imparatilor Romei si ai Bizantului, ca si multi generali, proveneau din randul tracilor si al dacilor nord-dunareni. Dupa ce granita de pe Dunare s-a prabusit, in Balcani au navalit slavii, avarii si alte neamuri, iar despre traci si daci nu s-a mai auzit mare lucru. Cartile de istorie nu-i mai pomenesc, de parca ar fi intrat in pamant. In realitate, cei mai multi au ramas pe vetrele lor, iar urmasii lor sunt toti cei ce vorbesc astazi romaneste, de multe secole, in aceleasi teritorii. Nici o alta limba europeana nu a avut un astfel de destin.
In 1878, Mihai Eminescu publica in ziarul "Timpul" urmatoarele cuvinte: "Nu exista un stat in Europa Orientala, nu exista o tara de la Adriatica la Marea Neagra, care sa nu cuprinda bucati din nationalitatea noastra. Incepand de la ciobanii din Istria, de la morlacii din Bosnia si Hertegovina, gasim pas cu pas fragmentele acestei mari unitati etnice in muntii Albaniei, in Macedonia si Tessalia, in Pind ca si in Balcani, in Serbia, in Bulgaria, in Grecia, pana sub zidurile Atenei, apoi, de dincolo de Tisa incepand, in toata regiunea Daciei Traiane, pana dincolo de Nistru, pana aproape de Odessa si de Kiev". Mai tarziu, Nicolae Iorga spunea ca Romania reintregita de dupa primul razboi mondial se invecina tot cu romani. Numarul romanilor din jurul granitelor era, intr-adevar, foarte mare, aproape de trei milioane: intre 800.000 si un milion in Ucraina, aproximativ 200.000 in Bulgaria, aproximativ 300.000 in Serbia, in regiunea Timoc, si aproximativ 100-160.000 in vestul Banatului, intre 100.000 si 400.000 in Ungaria, intre 12.000 si 65.000 in Rutenia Subcarpatica, aflata in componenta Cehoslovaciei, intre 1919-1939. La acestia se adaugau cei aproximativ 300.000-450.000 de aromani din Albania, Macedonia, sudul Serbiei si sud-vestul Bulgariei, si cei 500-600.000 de aromani din Grecia, si inca vreo cateva zeci de mii de meglenoromani si istroromani, primii in nordul Greciei, ceilalti in Croatia. Numarul lor a scazut foarte mult, unele comunitati sunt chiar amenintate cu disparitia. Astazi mai trebuie sa-i mai adaugam pe romanii din Republica Moldova (cca trei milioane), ramasi dincolo de granite, dupa cel de-al doilea razboi mondial.

Procesiune dacica la Drobeta

�

Peste tot, in toate aceste teritorii, romanii au suferit amarnic timp de un mileniu. Au fost deportati si imprastiati, nu le-au fost recunoscute drepturile, nu au avut scoli si biserici, li s-au schimbat numele romanesti cu altele straine, nu li s-a dat voie sa se roage sau sa planga in limba lor. La fel s-a intamplat si cu romanii din Ardeal, in timpul maghiarizarii fortate. Astazi, in afara tarii, romana este oficiala doar in Serbia, si acolo doar in cazul romanilor din Voivodina, in Republica Moldova, si pe Muntele Athos, la schiturile Prodromu si Lacu. Insa romanii din Timocul sarbesc nu sunt recunoscuti nici acum ca minoritate romaneasca, nici cei din Bulgaria, nici aromanii din Grecia, Albania ori Bulgaria, nici meglenoromanii. In Basarabia, limba romana a fost numita "moldoveneasca", pentru a i se sterge identitatea, in Transnistria, cimitirul soldatilor romani a fost arat si crucile aruncate la gunoi, in Ucraina a fost batut un preot roman si enoriasii sai, icoanele stropite cu motorina, iar biserica romaneasca a fost gazata in timpul slujbei de Inviere. In Timocul sarbesc s-a dat ordin de demolare pentru singura biserica romaneasca... Toate s-au intamplat acum, in ultimii ani, iar lupta pentru deznationalizarea romanilor din afara granitelor este in plina desfasurare.

Europa s-a nascut in Carpati

Dar ce se intampla cu celelalte limbi ale Europei? Sunt la fel de napastuite? Acest razboi este doar al nostru, sau si al altora?

�

Fiecare limba de pe lumea asta isi are istoria ei si propriul ei rost. Noi il stim pe al nostru si pe al limbii noastre. Multi savanti straini au demonstrat ca leaganul Europei nu il constituie civilizatia greco-romana, ci plamada etno-lingvistica din Carpati si de pe Dunarea de Mijloc pana la mare, cu cateva mii de ani inainte ca grecii si romanii sa fi iesit in lume. De aici au plecat oameni, idei, cuvinte, catre intreaga Europa, si fara acest nucleu dunarean-carpatic nu ar fi existat nimic din ceea ce astazi numim "Europa Clasica". Desigur, varianta oficiala a istoriei noastre sustine ca nu exista continuitate din acele timpuri pana astazi, ci au existat cel putin doua rupturi majore. Prima, cand splendida cultura a neoliticului a fost spulberata de razboinicii indo-europeni, care au invadat Europa in epoca bronzului. Din acest cataclism ar fi rasarit dacii. A doua, cand limba si civilizatia dacilor ar fi disparut, pentru totdeauna, in urma razboaielor cu romanii si a politicii de romanizare. Iar din acest cataclism am fi rezultat noi, romanii. Aceasta este politica de taiere a radacinilor, prin care am fost invatati ca noi, ca popor si ca limba, ne-am ivit aici de putina vreme. Dar exista destui invatati, in special straini, care contesta, unii, distrugerea civilizatiei cucutenienilor, altii, chiar venirea indo-europenilor, iar altii, insusi procesul de romanizare. Si mai exista si o dovada scrisa, teribil de periculoasa pentru cei care vor sa ne vada dezradacinati: tablitele de la Sinaia. In aceste tablite, pe care toata comunitatea stiintifica se zbate zadarnic sa le declare falsuri, este consemnata limba dacilor. Iar aceasta limba nu este indo-europeana, dovada a faptului ca prima ruptura nu a existat si, in plus, contine multe cuvinte si structuri pe care noi le-am socotit pana acum ca venind in romana din latina, dovada ca romanizarea este, cel putin in parte, o iluzie, si nici cea de-a doua ruptura nu a existat. Cu alte cuvinte, limba romana este, in esenta ei, aceeasi de mii de ani, in ciuda nenumaratelor straturi depuse pe deasupra.
Lingvistica romaneasca nu are inca forta de a iesi din jocul tulbure pe care il face de un secol, nu e in stare sa caute in miezul lucrurilor si sa vada continuitatea de esenta a acestei limbi, care a dat identitate unei mari parti a Europei. Este un proces dificil, ce necesita mult curaj, caci nici o alta limba a Europei nu a avut un asemenea destin.

Razboinici daci

Dar cine sunt cei care au pornit si intretin acest razboi? E greu sa le gasim un nume. Sunt cei ce cauta sa uniformizeze lumea, sa topeasca natiunile si identitatile intr-o singura mare comunitate. Unii considera ca acesta e un lucru bun, ca trebuie sa tindem spre unitate. Poate este asa, dar nu aceasta e calea cea buna. Daca Dumnezeu a creat lumea atat de diversificata, trebuie sa respectam diversitatea. Fiecare limba oglindeste universul in felul ei si fiecare limba contine un ceva specific numai ei si nici unei alte limbi de pe lumea aceasta. La fel, fiecare neam este o fiinta in sine, unica si irepetabila, definita prin limba sa. Nu putem participa la universal decat prin particularul care ne-a fost dat. Si apoi, limba si neamul, atat ale noastre cat si ale altora, nu sunt niste simple chestiuni politico-sociale, care sa poata fi manipulate, ci au fost lasate de Dumnezeu.
Se vor gasi si unii, nu putini, care sa sustina ca tot ce se intampla este absolut firesc si ca nimeni nu are nimic cu noi si cu limba noastra. Mai mult, ca cei care sustin astfel de teorii sunt ori paranoici, ori nationalisti macinati de frustrarea ca nu am fost capabili sa ocupam un loc mai in fata pe scena istoriei. E problema lor! Pentru cine are ochi sa vada, minte sa inteleaga si suflet sa cuprinda, noi nu am fost, intr-adevar, pe scena istoriei: noi suntem insasi aceasta scena. Eminescu a intuit acest lucru, si dupa el si altii. Insa pentru a castiga acest razboi, trebuie sa fim constienti de valoarea nemarginita a limbii romane. A exprimat-o cel mai simplu si firesc Nichita Stanescu: "A vorbi despre limba romana este ca o duminica. Limba romana este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se numeste, de aceea, pentru mine, iarba iarba se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvoraste, de aceea, pentru mine, viata se traieste".

Foto: George Dumitriu

Sursa: Formula As

INCREDIBILA POVESTE A PRIMEI ROMÂNCE ADMISE LA SORBONA. FENOMENUL IULIA HASDEU

2011-10-30T19:01:00.000+02:00

Vom scrie sau vom prelua de pretutindeni , articole despre exceptiile si exceptionalii poporului roman ca o contrapondere la toate rautatile spuse si scrise despre noi.

Unii spun că spiritul Iuliei Hasdeu n-a plecat niciodată de la castelul din Câmpina. Uneori, noaptea, vecinii aud pianul cântând. Pentru cei care cred în spiritism, mâinile care bat în clape sunt ale Iuliei. Pentru cei care n-au dezlegat niciodată misterul lumii de dincolo, pe scaunul de la pian ar putea fi oricine. Dincolo de tainele lumii de dincolo, scrise sau nu, pe pagini aruncate de a valma, Iulia Hasdeu fascinează şi azi prin povestea ei.
Când pleci de la castel, după ce încerci să vezi cu ochii minţii lucruri despre care doar ai citit sau ai auzit, îţi vine să-ntorci capul. Te mai uiţi o dată spre fereastră, îţi spui în gând că pianul nu poate cânta singur şi totuşi ştii bine că ceva ciudat ai simţit când ai intrat în templul disperării lui Hasdeu. Rău n-are de ce să-ţi fie, de vreme ce, moda capitalistă face ca gradina castelului să se umple de mirese, convinse fiind că Iulia Hasdeu le va purta noroc.

"Tata, nu dispera! Ştiu că eşti foarte nefericit, dar vom vorbi mereu! Sunt bine acum, nu mai sufăr!"

"Lilica tatii, îmi este permis să ştiu numele planetei sau regiunii unde zbori, dacă acest nume
este cunoscut de fiinţele umane?", se întreba Bogdan Petriceicu Hasdeu.

Acesta a fost primul mesaj care avea să lege, într-un mod aparte, o comunicare între lumi. Lumea reală, a tatălui distrus de durerea pierderii copilului şi fiica plecată prea devreme şi nedrept în lumea îngerilor.

"Îngerii mei, as vrea să vă întreb atât de multe lucruri, dar, în fine, voi sştiti mai bine gândurile mele, întrebarile pe care vreau să vi le pun", scria poetul.

Unu şi jumatate este ora la care timpul s-a oprit în loc pentru Bogdan Petriceicu Hasdeu. După ce ani de zile a căutat orice mijloace să-şi salveze fiica bolnavă de tuberculoză, savantul s-a aplecat îndurerat în faţa morţii ei. Iar viaţa lui s-a transformat într-o luptă pentru a putea comunica cu fiica sa din lumea de dincolo.

"Hasdeu a fost înnebunit de durere. Nu este o exagerare. Hasdeu a fost înnebunit de durere, Haşdeu a dorit să moară odată cu Iulia. Se spune ca ar fi dormit chiar cu un pistol sub pernă. Dar nu a putut să faca gestul. După moartea Iuliei, părinţii descopera pe caietele ei, niciodată controlate, opera literară: poezii, proza şi teatru, gânduri, idei pe care Iulia le avea le aşternea pe hârtie. Şi, zile şi nopti, plângând, ei petrec deasupra acestor caiete, copiaza tot ceea ce Iulia a lăsat acolo scris. În urma cu câţiva ani, în 2005, poeziile Iuliei au fost reeditate. Dupa 100 şi ceva de ani, după un secol,toata opera poetica a Iuliei a fost adunata la un loc într-un volum bilingv, aşa cum au fost scrise ele, în original, în limba francează şi traducerile. Dar ceea ce este foarte interesant este că se împlinea ceea ce Iulia gândea în anul 1886", a declarat Jenica Tabacu.

Iulia Hasdeu a fost un copil genial. Lovit, ca toate geniile, de blestemul unei vieţi prea scurte. Curmate brusc, din pricina unei boli pentru care medicina nu descoperise încă leacul. Din copilăria fragedă Iulia vorbea perfect franceza, germ ana şi engleza. La 17 ani studia deja la Facultatea de Litere de la Sorbona, iar genialitatea ei i-a uimit pe francezi.

"A fost prima studentă de origine română, admisă la Sorbona", a spus Jenica Tabacu.

Un copil asupra căruia Dumnezeu avea să lase multe din semnele lui. Iulia a murit de tuberculoză la 18 ani, iar ceasul morţii coincidea, în mod straniu şi precis, cu ceasul naşterii. 1 şi jumătate. Ea îşi presimţise sfârşitul de vreme ce, după moartea sa, tatăl său avea să găsească însemnările ei despre moartea ce avea să vină.

Şi după moartea Iuliei, tatăl ei nu a trăit decât pentru a-i înalţa, a-i construi un adevărat cult", a declarat Jenica Tabacu.

Viaţa socială şi creaţia lui Bogdan Petriceicu Hasdeu s-au prăbuşit odată cu moartea fiicei lui. Iar ochii parcă rămăseseră ţintiţi la ora fatidică ce avea să-i fi schimbat destinul. În jurul lui nu mai exista nimic, iar sufletul bolnav nu mai avea decât o singură dorinţă. Aceea de a comunica într-un fel, în orice fel de fapt, cu fiica sa. Pentru savant, spiritismul nu era tocmai un secret. Teoretic, auzise de el de când lumea şi pământul, iar studiile sale l-au ajutat să-i înţeleagă tainele. Nu se gândise niciodată însă până atunci să-l practice. Aşa că într-o zi a încercat să intre n legătură cu fiica sa, iar şedinţele de spiritism au devenit obişnuinţă. Într-una dintre şedinţe, Iulia îi răspunde tatălui său.

"Trecuse şase luni de la moartea fiicei mele. Era în martie. Iarna plecase ; primavara nu sosea încă. Într-o seara umedă şi posomorâtă,şedeam singur în odaie lângă masa mea de lucru. Dinainte-mi, ca întotdeauna, era o testea de hârtie şi mai multe creioane. Cum? Nu ştiu, nu ştiu, nu ştiu ; dar fără ca s-o stiu, m ana mea lua un creion şi îi rezema vârful de luciul hârtiei. Începui a simţi la tâmpla stângă bătăi scurte şi îndesate, întocmai ca şi când ar fi fost bagat într-însa un aparat telegrafic. Deodată, mâna mea se puse în miscare fără astâmpar. Vreo cinci secunde cel mult. Când braţul se opri şi creionul căzu dintre degete, mă simţii deşteptat dintr-un somn, deşi eram sigur că nu adormisem. Aruncai privirea pe hârtie şi cetii acolo foarte limpede: "Je suis heureuse ; je t'aime ; nous nous reverrons ; cela doit te suffire" Julie Hasdeu. ("Sunt fericită ; te iubesc ; ne vom revedea ; asta ar trebui să-ţi ajungă") - Era scris şi iscalit cu slova fiicei mele", mărturisea Haşdeu.

"Când a iesit din aceasta stare de transa, Hasdeu a constatat că scrisese cu scrisul fiicei sale si semnase chiar cu semnatura ei. Acela a fost începutul", a spus Jenica Tabacu.

"Şedintele acestea de spiritism nu au pornit dintr-o stare feerica, ele au pornit dintr-o tragedie, dintr-o dramă interioară şi dintr-o neacceptare a lui Haşdeu că Iulia a murit", a declarat Doru Bem, maestru Reiki Grup Paracelsiuss.

Şocat, dar şi fericit, savantul îşi dorea cu ardoare un loc unde dialogurile nocturne între el şi Iulia să fie ferite de ochii curioşilor. La Câmpina avea un hectar de pământ, aşa că a hotărât să ridice acolo o casă unde să fie doar el şi spiritul fiicei sale. Dacă Iulia era atât de prezentă şi îi insotea fiecare gând, dacă spiritul ei îi răspundea şi se putea materializa, însemna ca avea nevoie de un adăpost pentru întâlnirile dintre cele două lumi.

Haşdeu s-a trezit în timpul unei şedinţe de spiritism, că pe foia de hârtie, fiica sa desenase, prin mâinile sale, planurile unui castel, ce semăna cu o piesă de şah. Castelul este plin de simboluri. Sacrul şi profanul se unesc armonios, fiecare particică a sa fiind plină de simboluri transcedentale.

Nu este pura întâmplare ca acest castel are 3 turnuri, 3 pivniţe- scări cu 7 trepte, 3 scaune în camera Iuliei . Există multe forme de triunghi -simboluri ale trinitătii divine, al echilibrului şi al armoniei, dar şi coordonate ale minţii, trupului şi ale spiritului, 3 intrări, aproape la fiecare intrare, în lateral, existând oglinzi paralele - simbol al inconstistenţei materiei trupului, al imaterialitătii spiritului şi a vastităţii infinitului. 3 şi 7 sunt de asemenea numere magice ce înlesnesc pătrunderea în lumea spiritelor. În castel se intră printr-o uşă mare, grea, din piatră plasată pe un ax cu diamante în jurul căreia uşa se roteşte cu uşurinţă. Deasupra uşii este ochiul atotstiutor şi atotvăzător, ochiul lui Dumnezeu. Castelul fusese astfel înălţat după gustul şi indicaţiile spiritului Iuliei, iar Haşdeu se ducea, seară de seară, în camera obscură, la întâlnirea cu Iulia. Ca lumea să nu-l creadă nebun, sau poate, de bucurie că poate comunica în scris cu lumea de dincolo, savantul îşi chema prietenii la şedinţele de spiritism.

"Primul sau medium a fost Vasile Cosmovici, un tânăr care va urma studii de medicina la Paris şi se va stabili acolo. Apoi un altul, Theodor Sperantia, care va ajunge peste ani membru al Academiei Române prin ajutorul dat de savant şi, în final, Ion Şerbulescu. Şerbulescu cum semna el în manuscrise, mai avea un medium care scria de regulă în limba rusă, un basarabean Zamfir Arbore2, apovestit Jenica Tabacu.

"Aducea foarte mulţi pictori, ca în felul acesta încercau să picteze ce se întâmpla în şedintele de spiritism", a spus Doru Bem, maestru Reikki Grup Paracelsiuss.

"Erau ..aceşti mediumi specializati într-un anumit fel pentru ca de pildă, Vasile Cosmovici şi Ion Şerbulescu erau mediumi care scriau mesaje de la îngerul Lili şi de la îngerul Nicolae, fratele savantului pentru că Haşdeu, în comunicările spiritiste nu-i invoca doar pe fiica sa defunctă ci şi spiritul fratelui sau mort, Nicolae, spiritul tatălui său, spiritul bunicului şi ai altor membri ai familiei", a declarat Jenica Tabacu.

"Din cauza asta Biserica vine şi spune "morţii cu morţii şi vii cu vii" ! Şi nu e bine să te bagi peste ei. Spiritismul se află într-o zonă ocultă din punctul de vedere al Bisericii, nu este tolerată, şi nu este bine să te amesteci cu nişte lucruri pe care nu le cunoşti, Allain Kardec, dealtfel, este părintele spiritismului, spunea ca "este un plan pe care ori îl stăpâneşti, ori te stăpâneşte el pe tine", nu cred că este o zona în care să te joci, în care să intri dintr-un adolescentism al curiozităţii, al pasiunii rebele interioare, şi asta poate aduce foarte multe entităţi care să se agaţe de tine, care să rămână prin casă, cu care să nu te poţi descurca, şi se pot întâmpla accidente nefericite, ţi se pot întâmpla foarte multe lucruri cu care intri în rezonanţa, cu entitati pe care nu le vezi", a spus Doru Bem, maestrul Reikki Grup Paracelsiuss.

Se spune că multă vreme pianul Iuliei a răsunat printre zidurile castelului, sub atingerea diverselor mâini. Până când...într-o noapte,în lumea umbrelor, Iulia a dictat o partitură pe care ea însăşi a intitulat-o "Sursurum". Pe foile rămase mărturie a nopţilor de convorbiri spiritiste, nu există nici un cuvânt în limba română. Iulia prefera, de cele mai multe ori, ca limbă de comunicare cu lumea de aici, franceza. A avut dăţi însă, când şi-a uimit tatăl, scriind, chiarşi în arabă, o limbă pe care n-o ştia.

"Nu există nici un mesaj în limba română de la spiritul Iuliei şi nici cel al lui Nicolae după cum nici de la spiritul lui Alexandru mesajele nu veneau în limba rom ana ci în limba rusa. Semnate e un fel de a spune. Aceste mesaje erau scrise, erau transmise daca vreţi prin scriitura automată, directă. Mediumii le scriau, le scriau dupa ce cădeau într-o stare de tranşa. Le scriau iî obscuritate, intr-o cameră.acolo se reunea cercul spiritist al lui Haşdeu. Uneori nici lampa cu gaz, nici flacara lumânării nu era permisă şi mesajele erau scrise pe coli numerotate pentru ca aceste file, în acea rapiditate cu care scria mediumul, cădeau", a spus Jenica Tabacu.

În 13 ani s-a păstrat transcrierea unui număr de 101 rezumate ale şedinţelor de spiritism, dar numărul lor a fost cu mult mai mare. Limba preferata a acestor comunicari era franceza, însă puteau fi şi în română,engleză, rusă şi chiar araba. Deşi pentru oamenii simpli care locuiau în jurul castelului, ceea ce se petrecea înauntru era de neînţeles, pentru cei aflaţi în interiorul zidurilor, majoritatea carturari şi artisti, aceste şedinte nu făceau altceva decât sa le deschida noi orizonturi de explorat.

Printre cei care au luat parte la şedinţele de spiritism s-a aflat şi I.L Caragiale. În timpul şedinţelor erau invocate, în afară de spiritul Iuliei, cel a, mamei sale, al unchiului din partea tatălui şi al bunicului patern. În orice astfel de sedinta era imperios necesara prezenta unui mediu capabil, iar în aceasta privinta sunt date unele lamuriri chiar în transcrierile şedintelor care s-au păstrat până azi. Iulia vorbeşte despre casă, îi dă tatalui ei sfaturi cu privire la diverse probleme şi povesteşte chiar şi despre vieţile ei anterioare.

"Cădeau la picioarele scaunului pe care era aşezat acesta. Şi atunci, pentru ca mesajul să fie coerent, să curgă, evindent filele, la filele sedinţei trebuiau aşezate în ordine pentru ca, la sfârşitul sedinţei, mesajele erau citite. Erau citite şi erau transcrise de Haşdeu. Pe fiecare filă vom gasi scrisul, aproape ilizibil al mediumului şi sub el sau deasupra lui scrisul lui Hasdeu. Fară spiritism n-ar fi putut să supravieţuiasca acestei dureri", e de părere Jenica Tabacu.

Trupul material al Iuliei se odihnea într un mormânt din cimitirul Bellu. Cavoul a fost construit şi decorat fără a exista dinainte un plan general şi o viziune de ansamblu a viitorului monument, fiecare detaliu fiindu-i inspirat lui Haşdeu " într-un mod inconstient". B.P. Haşdeu era convins că spiritul Juliei era cel care-l sugesţiona totdeauna în privinţa templului, cu exceptia unei singure daţi când spiritul fratelui său, Nicolae, i-a sugerat pictarea celor doi îngeri pe oglinzi.

Sugestiile erau primite direct sau prin intermediul unor mediumi. Pe 16 octombrie, 1890, pe fila unui manuscris spiritist, savantul explica ideea scrisă de medium, aceea ca "în fiecare unitate exista o trinitate", prin faptul ca îi fusese comandat de către spiritul Juliei să aşeze în cavou trei busturi: al lui Christos, Shakespeare şi Victor Hugo, toate formând trinitatea ". Al număr simbolic în construcţia cavoului este 9. 9 fiind numărul portretelor membrilor familiei Haşdeu, amplasate în suporţii-stea, pe tocul ferestrei mormântului. Tot din arhiva spiritistă aflam că savantul a primit indicaţia de a aseza de-o parte şi de alta a scării la intrare în cavou, două oglinzi pentru a "avea infinitul ". B.P. Hasdeu urmează sugestia şi pe fiecare oglindă cere să fie pictat un înger al cărui chip se răsfrange în cealaltă oglindă. În timpul şedinţelor de spiritsm, Iulia îi cere tatălui ca în cavoul din Bellu să pună şi figurile apostolilor", cu exceptia lui Iuda pentru care va exista doar un mic piedestal cu numele său scris.

Cavoul Iulie Hasdeu de la cimitirul Bellu este fără doar şi poate o mare operă arhitectonică ce îmbină perfect elementele primordiale ale universului. În vremea comunismului, una dintre cele mai cunoscute societăţi spiritiste din Brazilia, a facut statului român o propunere: "Au vrut sa cumpere cavoul cu cinci milioane de dolari. Era simplu, îl demontau şi îl montau acolo. Auzind conducerea ca valorează cinci milioane de dolari, au spus "nu dom'le, n-aţi înteles bine, noi îl dăm cu cincizeci de milioane de dolari! Şi asta a fost în avantajul nostru, pentru că a ramas cavoul aici!", a povestit Paul Filip, cronicar.

În anii 50, multe dintre obiectele lăsate de Hasdeu au disparut, iar castelul a fost lăsat în paragină.

"Castelul era pazit, era un pluton de ostaşi care-l păzeau. S-a urcat sus unul dintre ei, cu şapca unui tovaraş de jos, sapcă muncitoreasca, şi i-a pus-o lui Iisus Cristhos pe cap, şi a spus : uite, vezi ce fotogenic este, dacă-i punem şapca muncitorească?! Acum, nu ca s-ar fi suparat pronia cerească ca i-a pus şapca muncitoreasca, dar faptul că a fost luat peste picior, l-a costat pe respectivul, adica n-a apucat să iasa din cladire, şi a căzut, stop-cardiac, să zicem, a căzut pe loc, mort. S-au mai întamplat si alte chestii, cum spun bătrânii de ceea ce nu cunosti, sa nu râzi!".

Cei care viziteaza astăzi Muzeul Memorial Iulia Hasdeu de la Câmpina pot pătrunde, în intimitatea biroului lui Haşdeu, în salon, în camera în care se află pianul Iuliei şi mai ales, în camera de spiritism în al cărei perete se poate observa o gaur cu un diametru destul de mare. Nu suficient pentru a permite accesul unui om, însă perfect pentru trecerea spiritului Iuliei, atât de aşteptat la aceste şedinte. O alta atracţie pentru turişti este statuia lui Iisus de o înălţime mai mare decât statura obişnuita a unui om. Acesta se ridica deasupra unor nori cu braţele ridicate într-un gest de binecuvântare, însă cu ochii în lacrimi. Reprezentarea deosebită şi amplasarea sa într-o lumină speciala au făcut ca imaginea Mântuitorului sculptat să impresioneze peste masura pe cei care au calcat pragul castelului.

"Nu este un spirit malefic Iulia Hasdeu, din contra, este un spirit binevoitor, cei care au reuşit să ia legatura cu ea au fost ajutaţi, au fost încantaţi, bineinteles, cine a venit cu inima deschisă!".

Spiritul Iuliei a fost cel care i-a sugerat tatălui său şi numele primei scrieri despre spiritism din istoria României. Sic Cogito. Indiferent dacă aceste convingeri ale lui Haşdeu sunt împărtăşite, sau nu, castelul de la Câmpina rămâne un monument cultural, dar şi semnul unei legături speciale, dincolo de moarte, între un tată distrus de durere şi fiica lui, plecată prea devreme de lângă el.

Je suis roumain (aussi)!

2011-10-30T10:11:00.000+02:00

Pe data de 29 octombrie incepand cu orele 14:00 pe Parvis des Droits de l'Homme la Trocadero, Paris a avut loc manifestaţia " Je suis Roumain" ("Si eu sunt roman!",) Prin această manifestatie s-a dorit sa se denunţe imaginea negativă a comunitatii romanesti creata de catre media franceză . Manifestantii au purtat o serie de panouri si afise cu scopul de a contribui la crearea unei imagini mai echilibrate a comunitatii romane decat cea vehiculata in media. De asemenea ei au discutat cu publicul deoarece o schimbare a perceptiilor colective nu poate fi creata decat prin comunicare si prin contactul efectiv cu oamenii din jur.
By: Catalin Pletea

Creearea etniei "daca" in Nomenclatorul de etnie si limba materna - Petitie

2011-10-28T10:22:00.000+03:00

Creearea etniei "daca" in Nomenclatorul de etnie si limba materna

Sustinem creearea etniei "daca" in Nomenclatorul de etnie si limba materna folosit la Recensamantul din 2011. Suntem foarte multi cei ce se considera daci, de etnie daca (nu am fost niciodata romanizati). Avem dreptul de a ne exprima liber etnia, si, de aceea, vrem creearea acestei etnii in Nomenclator, pentru a nu fi inclusi in statistici la categoria "etnie romana" sau "alte etnii".

Aviz celor curajosi, care urmaresc adevarul si dreptatea!

http://www.petitieonline.com/creearea_etniei_daca_in_nomenclatorul_de_etnie_si_limba_materna

Raspuns UNESCO la scrisoarea deschisa a RDCN despre Sarmizegetusa

2011-10-26T19:44:00.000+03:00

Noi, DACII

2011-10-24T22:43:00.002+03:00

Spre disperarea unora, din fericire din ce în ce mai puţini la număr, identitatea noastră ca popor începe să fie conştientizată de din ce în ce mai multe persoane. Mai exact identitatea noastră de urmaşi ai dacilor. Trebuie să mă fac bine înţeles. Nimeni nu susţine puritatea rasială, dar nimeni nu poate veni şi spune că suntem o adunătură de neamuri venite de nu ştiu unde, că nu avem un puternic fond dacic, predominant genetic şi, implicit, tradiţional. Toate sărbătorile populare sunt dacice, hainele populare sunt dacice, ceramica este cu modele dacice şi tot aşa. De asemenea, limba este dacică, prelatină. Legiunile care au venit aici au venit să fure, nu să educe populaţia locală, iar legionarii erau în majoritatea lor din alte părţi ale imperiului, nu din Roma. "Dar sa presupunem totusi ca dogma latinizarii este adevarata. Au venit romanii in 106 si au inceput o campanie de latinizare a dacilor. Mii de invatatori romani si-au incaltat sandalele, au luat toiegele, tablitele de scris si translatorii, care trebuiau sa le asigure intelegerea cu populatia daca si au inceput latinizarea. Populatia in acele vremuri era o populatie de pastori, de vanatori si agricultori, iar acestia trebuiau sa fie gasiti, convinsi prin translatori de importanta studiului limbii latine si convinsi in primul rind de cat de buni sunt romanii sau de avantajele vorbirii in limba latina iar in final acestia nu ar mai fi denumit padurea sub numele de "padure" ci "silva" sau in loc de tata ar fi spus "pater".
Ce ar fi castigat dacii din aceasta invatare a limbii latine? Probabil favoruri de la stapanitorii romani, mindria de a vorbi limba celui mai mare imperiu al lumii care-i cucerise si posibilitatea de a vizita Roma fara translator.
Ce ar fi cistigat romanii ? Probabil multumirea sufleteasca a faptului ca limba latina este vorbita de mult mai multa lume si ca aici la margine de imperiu se simteau ca pe strazile Romei.
Ar mai fi o problema. Media de varsta fiind in vremurile acelea mult mai mica decat astazi trebuia ca aceasta campanie sa fie facuta foarte rapid pentru ca subiectii sa apuce sa-si invete urmasii latineste.
Ce costuri ar fi avut aceasta campanie pentru romani? Probabil uriase deoarece trebuie luat in calcul si ca trebuia asigurata protectia acestor misionari ai latinitatii ei ajungand in zone in care se vorbea limba daca, dar stapanirea romana nu era privita cu simpatie dovada si desele rascoalele ale dacilor din zona ocupata.
Vorbesc romanii in documentele lor de o operatiune de o anvergura asa de mare ce ar fi necesitat costuri uriase? Au ajuns romanii in Bucovina si Basarabia mai mult decat cu misiuni comerciale? Din cate stim noi nu. Care ar putea fi explicatia ca totusi acolo se vorbeste romaneste? O explicatie a fost ca in timp, dacii care au fost latinizati de romani au luat la randul lor toiagul si tablitele si s-au apucat sa-i latinizeze ei pe dacii ramasi neaosi. Este o ipoteza. Este aceasta credibila? Dogma spune ca da.
Este acest proces de schimbare a limbii unui popor intr-o perioada scurta de timp (la nivel istoric) frecvent in istorie ?
Din cate stim pina in prezent nu s-a mai intamplat nicaieri asa ceva.
Interesant este ca romanii nu au putut sa latinizeze nici Peninsula Italica desi au avut la dispozitie din 753 i.e.n. cand s-a infiintat Roma (dupa legende) si pana in prezent (2750 de ani). Daca ar fi latinizat-o, atunci in Italia nu ar exista dialecte si ar exista o unitate de limba mult mai puternica decit in Romania, findca romanii au avut la dispozitie mult mai mult timp. Si totusi in Italia sunt aproximativ 1500 de dialecte!
De ce au vrut romanii sa ne latinizeze numai pe noi desi pana la noi au mai cucerit o multime de popoare ramine un mare mister al antichitatii la a carui dezlegare chemam toti lingvistii romani care sustin teoria latinizarii", spune Dumitru Bădilă. De asemenea, cei de aici constituiau punctul de plecare al civilizaţiei, deci cade teoria înapoiaţilor luminaţi de superiorii romani. "Înaintea gloriei Greciei şi Romei, înainte chiar de primele oraşe ale Mesopotaniei sau a templelor de-a lungul Nilului, au trăit în valea de jos a Dunării şi la poalele Balcanilor oameni care au fost primii în artă, tehnologie şi comerţ la mare distanţă.", se scria în The New York Times, acum doi ani, părere susţinută de specialişti de peste ocean şi din Europa. Mai mult decât atât, genetica vorbeşte, iar cei care nu înţeleg logica imposibilităţii latinizării unui popor într-un interval atât de scurt, într-o ţară ocupată parţial, poate ca înţeleg datele genetice. "Faptul că, în sens biologic, genetic, „Noi nu suntem urmaşii Romei” este astăzi dovedit cu puterea izvorâtă din ştiinţă. Ex-romanii, ca mai toată Europa de Vest, aparţin grupului genetic R1b, în timp ce populaţia de azi a ţării noastre aparţine majoritar Haplogrupurilor I 1b – 75%-, şi R1a-20%. Acest argument genetic, esenţial demarcant pentru populaţiile din diferite zone ale lumii, ne detaşează cu claritate şi ne proiecteză, unic, în spaţiul carpato-dunărean, dintotdeauna şi pentru totdeauna", conform lui Napoleon Săvescu, preşedinte al “Dacia Revival International”. Iar faptul că de aici suntem şi că nu noi suntem urmaşii Romei, ci europenii sunt urmaşii noştri vorbeşte relaxat şi un genetician de renume. "O Evă mitocondrială din Tracia se află la originea românilor. Populaţia de aici a migrat apoi spre toată Europa cu 30-40.000 de ani în urmă. Mitul este originea latină. Strămoşii românilor, care aveau acest fond genetic, trăiau aici cu peste 5000 de ani în urmă. Probe ce demonstrează că este vorba de cea mai veche populaţie europeană s-au găsit în Peştera cu Oase şi la Cioclovina", a declarat profesorul Alexander Rodewald, director al Institutului de Biologie Umană de la Universitatea din Hamburg. Iar asta că, de exemplu, chiar suedezii ne sunt urmaşi, o spun cu drag nordicii respectivi, luând linia genetică din Biblie.

1. Noah
2. Japheth
3. Tiras
4. Tarusha
5. Thirasian
6. Thracian
7. Troi
8. Trojan
9. Aes
10. Aesar
11. Svear
12. Svenonian
13. Sverige
14. Swede

,se înşiră pe www.osterholm.info.

Cam atât, pe scurt, pentru cei care au o problemă cu continuitatea noastră aici. Poate ei sunt din alte părţi, dar eu sunt de aici şi, de asemenea, mulţi conaţionali de ai mei sunt de aici, nu au venit de nicăieri, şi ne mîndrim cu asta. Aceasta a fost, este şi va fi Casa Noastră.

Octavian Manu

.MARIJA GIMBUTAS Civilizatia Marii Zeite si sosirea cavalerilor razboinici . Ed. Lucretius 1997
2.GABRIEL GHEORGHE Sarea Carpatica criteriu pentru regandirea istoriei Revista Muntii Carpati nr. 16 1999
3.GETICA nr. 1-2 si 3-4 Ed. Gandirea 1992
4.ROMANIA atlas istorico-geografic Ed. Academiei Romane 1996
5.IORDACHE MOLDOVEANU Dacii vorbesc
BALAS MOLDOVEANU - introducere in tracologie-
Ed. Semne 1999
6.G.D. ISCRU Natiunea matca din spatiul Carpato
Danubiano-Balcanic Casa de editura si
librarie " Nicolae Balcescu" 1998
7.PAUL LAZAR TONCIULESCU Impactul Romei asupra Daciei
Ed. Miracol 1997
8.ELIE DULCU Romanii, o antichitate arhaica

Cartea "Potopul lui Noe", de William Ryan si Walter Pitman, poate fi comandata la Editura Dacica

"Originea poporului român - de la mit la realitate", Alexander Rodewald, director al Institutului de Biologie Umană de la Universitatea din Hamburg

https://docs.google.com/gview?url=http://www.dacia.org/daciarevival/images/stories/docs/Calatorie_genetica.doc&chrome=true

The Lost World of Old Europe: The Danube Valley, 5000-3500 BC [Hardcover]
David W. Anthony (Editor), Jennifer Y. Chi (Editor)

Biblia

Dan Puric - Cine salveaza Romania?

2011-10-24T20:07:00.000+03:00

Cea mai veche civilizatie, in Romania

2011-10-12T21:24:00.000+03:00

Un adevarat Eden egalitarian ar fi inflorit in partea central-estica a Europei acum aproximativ 7 000 ani. Savantii occidentali se declara fascinti de complexitatea si atributele stravechii culturi Cucuteni de pe teritoriul Romaniei. In prezent lumea stiintifica a ajuns sa recunoasca cultura Cucuteni drept prima civilizatie a Europei.

Arheologii au denumit-o Cucuteni dupa satul cu acelasi nume din apropierea Iasiului, unde in anul 1884 s-au descoperit primele vestigii apartinand acestei culturi. Apoi urme ale civilizatiei Cucuteni s-au descoperit pe teritoriul Ucrainei langa Kiev in anul 1897, unde a fost denumita Trypilia, ignorandu-se cu buna stiinta ca era vorba de una si aceeasi civilizatie Cucuteni, descoperita anterior in Romania.

Artefactele sunt alcatuite din statuete de lut si vase din acelasi material.
“Nici la ora actuala nu se cunoaste semnificatia simbolurilor pictate pe vase, precum si rolul statuetelor care reprezinta forme umane si animale. Mai mult decat atat, nu cunostem cu exactitate modul cum acei oameni isi tratau mortii, in ciuda excavatiilor recente nu am descoperit nici un mormant sau loc de crematie” declara Lacramioara Stratulat, director al Complexului Muzeal National din Iasi, in cadrul conferintei de presa premergatoare expozitiei din Vatican.

Cultura Cucuteni a precedat cu cateva sute de ani toate asezarile umane din Sumer si Egiptul Antic. Conform descoperirilor, oamenii culturii Cucuteni au fost primii care traiau organizati in asezari mari. Aceste proto-orase de Cucuteni erau alcatuite din cladiri aranjate in cercuri concentrice. Cultura Cucuteni se intindea pe o suprafata de 350 000 kilometri patrati, pe teritoriul actual al Romaniei, Republicii Moldova si Ucrainei. Productiile lor artistice erau dominate de linii repetate, cercuri si spirale care creau un efect de iluzie optica pe vasele care erau impodobite in acest mod unic.
Nici una dintre statuetele antropomorfice descoperite nu prezinta trasaturi grotesti sau furioase. Rarele statuete masculine au fetele acoperite de masti, in timp ce statuetele feminine sunt au picioare lungi si zvelte, sunt gratioase, fara masti si prezinta tatuaje pe corp.

Nu exista statuete cu sclavi inlantuiti sau figurine sacrificate, un semn clar al unei civilizatii egalitariene si pacifiste, conform opiniilor istoricilor.

“Cunoasterea aprofundata a acesti culturi este foarte importanta…Suntem mandri ca aici a aparut cea mai importanta si avansata cultura neolitica din intreaga lume” afirma Romeo Dumitrescu, presedintele fundatiei Cucuteni pentru Mileniul trei, din Bucuresti.

Sursa: http://www.descopera.ro/dnews/3221841-cea-mai-veche-civilizatie-europeana-a-fost-in-romania

DACIA PREISTORICA - documentar FULL

2011-10-12T09:56:00.002+03:00

Flori de Octombrie

2011-10-07T11:47:00.003+03:00

Asociaţia România - Dacia Casa Noastră (RDCN) şi Radio Neptun îi asteaptă pe constănţeni marţi, 11 octombrie (16.30 - 19.00), la Curtea Brâncovenească, str. Vasile Lupu, nr. 43 - 45 (zona Capitol) la vernisajul expoziţiei de fotografie "Flori de Octombrie" (Aurel Duţă). Cu această ocazie va fi susţinut un scurt moment artistic - muzică folk şi muzică populară. Artiştii care vor cânta sunt Walter Ghicolescu, Mariana Butnaru, Florentina Suciu, Andrei Stroescu şi Poze cu Sunet . Expoziţia va putea fi vizitată până pe 25 octombrie la Curtea Brâncovenească, având ca scop strângerea de fonduri pentru Centrul de plasament Fair Play din Constanţa, dar şi atragerea atenţiei asupra situaţiei dificile în care se află copiii defavorizaţi din ţara noastră.

Octavian Manu, preşedinte RDCN

Acţiuni ale Asociaţiei România-Dacia Casa Noastră (RDCN), nu vorbe

2011-09-24T17:12:00.000+03:00

Prea multe mişcări există doar virtual, prea mulţi români acţionează doar virtual. Dar salvarea din situaţia în care se află ţara vine de la cetăţenii României numai prin implicare concretă în problemele societăţii noastre. Doar intenţiile bune e clar că nu sunt sunt de ajuns. Aşadar, RDCN prezintă un scurt bilanţ al acţiunilor sale din ultima perioadă şi din viitorul apropiat, care completează demersul continuu de pe net al asociaţiei de informare corectă a românilor.

Asociaţia România – Dacia Casa Noastră (RDCN) anunţă organizarea în parteneriat cu Radio Neptun şi cu sprijinul Consiliului Judeţean Constanţa a manifestării „Dăruieşte o carte şi-un cântec – câştigă o inimă”. Aceasta constă în prezentarea de spectacole de muzică folk, muzică populară şi donarea a sute de cărţi în zona oraşului Ştefan Vodă din Republica Moldova, în perioada 13 – 16 octombrie 2011. Cei interesaţi să doneze cărţi care să ducă cuvântul limbii române fraţilor de peste Prut sunt aşteptaţi zilnic, până pe data de 12 octombrie 2011, la sediul Radio Neptun din Constanţa, la Brick.

De asemenea, RDCN ţine să mulţumească Donario, Complexului Muzeal de Ştiinţe ale Naturii Constanţa şi Muzeului de istorie naţională şi arheologie Constanţa pentru sprijinul acordat în buna derulare a proiectului nostru umanitar „Un Cer Senin”. Prin acesta, peste 100 de copii din centre de plasament, dar şi din mediul rural au putut veni la mare câteva zile în această vară, bucurându-se de ceea ce Constanţa oferă.

RDCN mulţumeşte şi Seminarului Teologic din Constanţa pentru deschiderea faţă de cultura şi istoria neamului românesc. Începând din data de 13.09.2011, între RDCN şi Seminarul Teologic din Constanţa există un parteneriat în cadrul căruia are loc Cercul tinerilor prieteni ai culturii şi istoriei României.

RDCN mai anunţă implicarea membrilor de la Constanţa în colectarea deşeurilor în cadrul campaniei din 24 septembrie, Let's do it, România. Sperăm ca prin efortul voluntarilor Let's do it, România din toate judeţele din această zi mesajul pentru ceilalţi membri ai comunităţii să fie clar: Nu mai poluaţi! Respectaţi natura! Respectaţi Casa Noastră, România!

În încheiere, RDCN anunţă implicarea membrilor săi la nivelul Bucureştiului şi municipiului Constanţa în cadrul campaniei de salvare a Roşiei Montane, prin strângerea de semnături în intervalul 17-24 septembrie 2011 pentru Petiția pentru Roşia Montană (http://www.rosiamontana.net/). Pe această cale, vă invităm să ne contactaţi pe mailul romania.dacia@yahoo.com, dacă doriţi să vă alăturaţi campaniei de salvare a Roşiei Montane, care va continua prin strângere de semnături şi distribuire de fluturaşi, dar şi alte acţiuni stabilite de comun acord cu iniţiatorii petiţiei, asociaţia de proprietari şi locuitori de la Roşia Montană, Alburnus Maior. Cei care doresc să se implice, ca participanţi externi sau ca membri ai noştri, şi în alte proiecte ale asociaţiei care are ca obiectiv eliberarea României de indiferenţă, pentru crearea unui viitor mai bun românilor la ei acasă, pot să facă aceasta prin intermediul site-ului nostru rdcn.eu

Octavian Manu, preşedinte RDCN

Tot izbandim, iar dreptate tot se va face

2011-09-19T20:28:00.004+03:00

O data la cateva luni, cate un "baiat de bine" se da pe langa unul dintre membrii nostri mai activi si mai usor de mintit si il convinge ca e bine sa se discute decat despre istorie in grupul nostru, adica in Asociatia Romania - Dacia Casa Noastra (RDCN), iar faptul ca ea este aripa apolitica a Frontului de Eliberare a Daciei (FED), grupare neoficiala a unor oameni liberi care cred ca implicarea in viata cetatii este singura cale de salvare a acesteia, nu este bine. Sa ramanem numai la istorie daca se poate, la trecut, asta cu eliberarea tarii de jegurile care ne distrug viitorul nu e bine, nici macar sa fie visat, pentru ca acolo suntem acum. Asta s-a intamplat si cu Calin Nebunul sau Celbunul sau Serbanuti, fostul nostru membru de la Targu Mures. Asta s-a intamplat si cu unul dintre cei care erau mai activi, unul de la Ialomita, dar ruperea a fost mai prin primavara. Revenind la Calin, la nici 24 de ore dupa ce s-a autoexclus din asociatie si a fost exclus din grupurile noastre impreuna cu cel care isi spune pe Fb Diegis lupalb, sursa coruperii sale, s-a intamplat atacul de 2 zile asupra grupului Dacia. Deci, pe aceasta cale, tinem sa anuntam "baiatul de bine" ca ziua judecatii, pentru mizeriile platite de straini care ataca la modul asta parsiv, prin ruperea de membri si prin aruncarea de laturi asupra paginilor de net, grupari ce isi anunta intentia de a avea o tara libera, va veni mai devreme sau mai tarziu. Cat despre Calin, ii uram cele bune, pentru ca inapoi nu mai poate veni acum. Noi ne vedem de drum.
Octavian Manu, presdinte RDCN, lider FED

Atlantis in the Black Sea? - Ruins and sunken cities, the Black Sea?

2011-09-10T19:51:00.001+03:00

Sa nu fim acuzati de subiectivism...

2011-09-07T13:17:00.001+03:00

William Schiller, arheolog american, lucrarea <>: “Civilizatia s-a nascut acolo unde traieste astazi poporul roman, raspandindu-se apoi, atat spre rasarit, cat si spre apus, acum circa 13-15.000 de ani!”

Marija Gimbutas, specialist american de origine lituaniana: “Romania este vatra a ceea ce am numit Vechea Europa, o entitate culturala cuprinsa intre anii 6.500 – 3.500 i.Hr., axata pe o societate matriarhala, teocratica, pasnica, iubitoare si creatoare de arta, care a precedat societatile indo-europene patriarhale de luptatori din epocile bronzului si fierului.”

Louis de la Valle Poussin: “Locuitorii de la nordul Dunarii de Jos pot fi considerati ca <> de origine a limbilor indo-europene, adica stramosii Omenirii.”

Ekstrom Par Olof, scriitor si lingvist suedez: “Limba romana este o limba-cheie, care a influentat in mare parte toate limbile Europei.”

Gordon W. Childe: “Locurile primare ale dacilor trebuie cautate, deci, pe teritoriul Romaniei. Intr-adevar, localizarea centrului principal de formare si extensiune a indo-europenilor trebuie sa fie plasata la nordul si sudul Dunarii.”

Bosch Gimpera, cercetator german: “Spatiul din care au pornit indo-europenii este situat intre Valea Dunarii, Marea Egee si Marea Neagra.”
Eugene Pittard, antropolog: “Stramosii etnici ai romanilor urca neindoielnic pana in primele varste ale Umanitatii, civilizatia neolotica romana reprezentand doar un capitol recent din istoria tarii.”

Prof. Fabio Scialpi: “Sunt intrigat de prezenta, pe teritoriul Romaniei, a mai multor toponime cu rezonanta sanscrita.”

A. Jarde, renumit elenist, Paris 1923: “Asupra istoriei primitive a regiunilor care vor forma Grecia, grecii insisi nu stiu nimic. Pana in prezent, solul grec n-a scos la iveala nii o urma materiala a paleoliticului. Cei mai vechi locuitori din Grecia sunt tracii, apartinand timpului neoliticului.”

Bonaventura Vulcannius din Bruges, 1597: “Getii au avut propriul lor alfabet cu mult inainte de a se fi nascut cel latin (roman). (…) Getii cantau, insotindu-le din fluier, faptele savarsite de eroii lor, compunand cantece chiar inainte de intemeierea Romei, ceea ce – o scrie Cato – romanii au inceput sa faca mult mai tarziu

23 august la Radio Neptun si rdcntv

2011-08-24T09:53:00.000+03:00

Watch live streaming video from rdcntv at livestream.com

Cel de-al XII-lea Congres Internațional de Dacologie Cuvânt de deschidere

2011-08-13T13:35:00.000+03:00

Motto:

Un popor nu poate exista fără istorie fiindcă aceasta îi dă demnitate și dreptul de a trăi alături de alte popoare.

Cităm din recomandarea nr.1283/1996 privind istoria şi predarea istoriei în Europa, adoptată de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei: „Istoria constituie unul din mijloacele de reconstituire şi de făurire a identităţii culturale. Ea reprezintă, de asemenea, o cale de acces către experienţa şi bogăţia trecutului şi a altor culturi. Cunoaşterea istoriei este importantă pentru societatea civilă. Fără aceasta, individul este mai vulnerabil la manipularea politică sau de orice fel.”

Adunarea recomandă Comitetului Miniştrilor să încurajeze învăţarea istoriei în Europa, formulând următoarele propuneri: cunoaşterea istoriei trebuie să fie o parte esenţială a educaţiei tinerilor; predarea istoriei va trebui să permită tinerilor să-şi formeze deprinderi de gândire critică pentru a interpreta şi a analiza informaţia într-o manieră critică şi responsabilă, pentru a recunoaște complexitatea problemelor şi pentru a aprecia diversitatea culturală; vor trebui identificate stereotipurile şi orice alte distorsiuni bazate pe prejudecăţi naţionale, rasiale, religioase și altele.

În ultimii ani, datorită în mare măsură ideilor promovate de congresele de dacologie, România a început să înțeleagă și să aprecieze o altă istorie a trecutului ei, istoria cea adevărată, să cunoască alți eroi, cei care au existat pe acest pământ milenar, ceea ce a dus la o reînviere spirituală a nației noastre a cărei intensitate risipește bezna a o mie de ani de fals sau de tăcere.

Tot mai mulți oameni înţeleg acum că întreaga noastră istoriografie s-a clădit pe principii false: latinitate, unitate şi continuitate cu agresorii romani, deși teritoriul ocupat al Daciei nu reprezenta nici măcar un sfert din suprafața ei. Ca urmare a aberațiilor repetate, acum niciun istoric nu este dispus să se contrazică și să-și recunoască greșeala, să renunțe la ceea ce cu îndârjire afirma de-a lungul anilor. Noi avem convingerea că nu e niciodată prea târziu pentru nimeni să-și recunoască eroarea și, în consecință, să spună adevărul. Cu toate că există argumente științifice de necontestat - ADN-ul, de exemplu, care atestă continuitatea absolută a Genomului I1B, a celui dacic în cadrul populației noastre și care este aproape inexistent la populațiile italiene și spaniole - pseudoștiințificii noștri continuă să nu ia în considerație aceste informații. Probabil că lor li se potrivește zicala potrivit căreia o minciună repetată devine adevăr închipuit... Simpla lor negare însă nu este suficientă! Niciun argument științific sau arheologic nu le schimbă opinia eronată pentru simplul motiv că, în viziunea lor egoistă, adevărul le-ar distruge nu numai teoriile susținute cu atâta sârg, dar și statutul de istorici...

Sunt foarte interesat să ştiu: mai există oare în lume un alt popor care să fi fost “transformat” într-un timp atât de scurt, istoric vorbind, din daci în romani? Evident că întrebarea mea este retorică pentru că nu mai există un astfel de popor...
Mă întreb totuși: de ce nu am devenit turci? De ce nu am devenit slavi? Că doar şi ei au trecut pe la noi...

Îl citez mai jos pe istoricul Camil Bujor Mureşanu, membru titular al Academiei Române și a cărui opinie bizară despre istoria poporului român a devenit dogmă a înaltului for academic :“Disputa principală se poartă în jurul veracităţii informaţiei cuprinse în mituri şi, prin urmare, a posibilităţii de a o descifra şi de a interpreta în lumina ei realităţi revolute”...

Stimabile profesor, cu tot respectul trebuie să vă corectez și să vă informez că analizele genetice (genomul) sunt nu mituri, ci realități de necontestat. În consecință, este jenant pentru dumneavoastră să induceți în eroare pe cei care încă respectă instituția pe care dumneavoastră o reprezentați. Vă invit să accesați la computer website-ul nostru, www.dacia.org , Dacia Revival, și la ”Articole în limba română” să citiți Călătorie genetică.

Pregătirea academică/universitară garantează achiziționarea unei metode științifice, nu și rezultatele.

”Dacia Revival” (Reînvierea Daciei) n-a pus și nu pune problema României imediate, a României moderne sau contemporane. Ar fi prea puțin. Nu s-ar potrivi nici dimensiunii viziunii sale și nici așteptărilor noastre. ”Reînvierea Daciei” pune problema în termeni bazați pe știință și care surprinde în totalitate devenirea națională a poporului nostru. ”Reînvierea Daciei” nu dorește o revoluție a momentului istoric, ci una a istoriei.Societatea noastră internațională trebuie astfel nu să re-creeze România, ci să-i răscumpere trecutul, să-i trezească mândria pentru minunata noastră istorie străveche pierdută în labirintul neadevărului.

Pasiunea daciștilor contemporani este o expresie necesară de reacțiune în fața unui trecut de nenoroc. De aici pleacă dorința de a depăși pendularea între o amărăciune dizolvantă și o furie optimistă. Prin glasul nostru, prin reînvierea virtuților dacice, dăm țării un sens istoric onorant și redeschidem un al doilea început al României, cel adevărat, printr-o Dacie Reînviată într-o Europă unită în care valorile perene să fie apreciate.

O țară are nevoie de modele în toate straturile societății. Degeaba așteptăm să ne recunoască alții (de ce ar face-o, mă întreb)dacă nu ne cunoaștem și nu ne recunoaștem noi înșine. Iar conștiința de sine vine prin cunoașterea de sine.

Dacă am aplica premiza potrivit căreia a nu reacţiona la împilare înseamnă a pactiza cu împilatorul, ar însemna să dăm undă verde manifestărilor ulterioare de denigrare a istoriei nostre adevărate. O astfel de atitudine trebuie condamnată imediat și cu vehemență.

Ideea romanizării Daciei, așa cum ne este ea prezentată de academicii noștri, seamănă cu aceea a sclavului care tinde să seînrudească cu stăpânul și care vrea sa fie considerat chiar rudă a stăpânului. Umilința naște monștri de gândire și acțiune.

Până la Einstein, timpul (ca mărime fizică) era considerat liniar și cu un singur sens, ceea ce conducea la nepotriviri în calculele matematice la nivel cosmic. Când marele fizician a introdus noțiunea de "curbură a timpului", s-a produs o oarecare "isterie" în rândul unor fizicieni cu titluri academice, fapt similar curentului "dacist" contra celui "latinist". Azi, traiectoriile sateliților și rachetelor țin cont de curbura timpului pentru a obține precizia necesară! Pentru că adevărul este unul singur!

Orice construcție, fie ea și de natură ideologică, trebuie să aibă o bază temeinică pentru a rezista. "Fundația" istoriei noastre este subțire și șubredă, pare pusă în fugă doar ca să fie ceva acolo... Și ceea ce pare "bătut în cuie" în istoria academică despre poporul nostru are o mulțime de găuri și aliaje antagonice care te fac să te îndoiești de capacitățile intelectuale și de buna credință nu numai ale celor care le produc, dar și ale celor care le ascultă fără să le înțeleagă, fără să le conteste sau să le comenteze în mod inteligent și nu dogmatic.
Prin manualele de istorie ni se impunea să credem că suntem ”Urmașii Romei... Am învățat să repetăm ca niște papagali că străbunii noștri s-au lăsat șterși de pe fața pământului ca să facă loc cuceritorului.
Am învățat o căruță de năzbâtii, contrazise de faptul că existăm aici de mai bine de 8.000 de ani și că avem același port popular ca cei de pe Columnă. Copiii născuți pe pământul dacic au îmbrăcat costumul popular al părinților lor și l-au cinstit lăsându-l din generație în generație, nealterat, așa cum îl aveau străbunii. De ce, dacă erau urmași ai romanilor și crescuți în spirit latin, n-au îmbrăcat toga și sandalele, ci ”cămeșa”, ițarii și opincile, fotele și iile care au străbătut cu mândrie până în zilele noastre?

Păguboasă este şi tăcerea pe tema sud-dunăreană a Moesiei, Daciei Ripensis, Daciei Mediteranea, a tribalilor, a împăraţilor ridicaţi din această zonă (unii dintre ei asumându-şi explicit originea dacă), a chipurilor de daci plini de măreţie din Roma şi din Balcani, a primelor sate vlahe din Balcani, a imperiului asăneştilor, a istoriei aromânilor şi istroromânilor, a tyrageţilor transnistrieni, a caracterului moldovenesc al spațiului transnitrean medieval şi a săpânirii efective a Transnistriei în vremea lui Duca Vodă. Jalnică este această tăcere cum jalnică e și lipsa de interes!

Prin omitere şi non-acţiune, autoritatea istorică oficială a României se face părtașă la răul ce se instalează treptat, cu efecte catastrofale, în subconștientul poporului nostru, începând încă din copilărie, și care impune românilor să creadă că ei sunt urmașii Romei! Așa ni s-a pregătit subjugarea mentală și sufletească! În viziunea de sclavi a istoricilor români, poporului îi trebuia o nouă origine, de sorginte romană, îi trebuia o nouă limbă, latina, un nou nume de țară, România, venit de la Roma... Și toate acestea, false cum sunt, s-au perpetuat de-a lungul anilor și au dat un brânci intrării noastre, în genunchi, în Europa. Noi trebuia să fim produsul unui amestec etnic, de preferință cu paternitate romană. Dar ce amestec! Un amestec indigest cu hoții de la Roma, cu niște soldați romani, cu mercenari veniți din toate colțurile prăpădite ale lumii antice... Și în sfârșit, când am fost lăsați să ne Re-Unimcâteva din provinciile vechii Dacii, ni s-a spus, fără drept de apel, că de fapt avea loc o Unire a unor provincii, iar noul nume nu avea voie să fie Dacia, ci România. O totală lipsă de discernământ și de respectare a adevărului științific!

Nici ”Plăcuțele de la Sinaia”, tema congresului nostru din acest an, nu au făcut excepție. Contestate de către cei mai mulți așa-ziși cercetători români de înalt nivel, plăcuțele descoperite la Sinaia și apoi copiate sunt mărturia în plumb a întâietății mondiale în domeniul scrisului a străbunilor noștri daci. Iar lucrările și opiniile ce vor fi prezentate la congres vor dovedi acest fapt.

”Reînvierea Daciei” îi reinstaurează românului rostul lui originar. Înainte, românul era numai român, adică un material uman alcătuit din adormiri și umilințe. Dacul este un român de substanță, un român inteligent, un prieten sincer pentru cei cinstiți, o amenințare pentru cei lipsiți de onestitate. Într-o nație de umili și de umiliți, el, Dacul, introduce onoarea și orgoliul clădit pe o măreață istorie. El, Dacul, este un om a cărui mândrie suferă de insomnie, dar care construiește cu răbdare o Românie bazată pe adevărul istoric de netăgăduit și care-i va aduce odihna binemeritată în analele etnicității naționale.

El, Dacul, dă viitorului Adevărul!

Permiteți-mi, vă rog, să vă mulțumesc tuturor și fiecăruia în parte pentru entuziasta participare la congres și pentru militantismul dumneavoastră admirabil de a spune adevărul și de a-l face cunoscut în întreaga țară.

New York, august 2011

Dr. NAPOLEON SĂVESCU

Fondatorul și președintele Societății Internaționale

”Dacia Revival” - Reînvierea Daciei România - SUA

Avem si Noi Super Eroi

2011-07-11T22:59:00.002+03:00

Asfalt peste cetatea dacică Sarmizegetusa

2011-07-09T08:39:00.001+03:00

Mediul arheologilor din România este în fierbere după ce abia ieri s-a aflat că o iniţiativă pompieristică a secţiei de drumuri din cadrul Consiliului Judeţean Hunedoara afectează destul de grav capitala dacică Sarmizegetusa Regia. Constructorii au derulat în ultimele săptămâni lucrări de reabilitare a drumului care duce spre cetatea dacică şi a dispus şi realizarea unei parcări de aproape 3.000 de metri pătraţi chiar lângă zidurile fortificaţiei, pe o zonă în care, cu 30 de ani în urmă, se găsiseră urme de locuire dacică.

Necesară, dar făcută româneşte

Vicepreşedintele Fundaţiei "Renaşterea Daciei", Vladimir Brilinsky, spune că parcarea era necesară, pentru că mai ales în perioadele ploioase zona se mocirlea sub roţile maşinilor cu turişti care insistau să ajungă "mecanizat" până la Poarta de Vest a cetăţii, dar este de părere că iniţiativa este pompieristică: "Din câte am înţeles, au mai rămas ceva bani de la lucrările de amenajare a drumului şi s-a decis amenajarea acestei parcări. Era nevoie de ea, dar trebuia făcută legal. Din cunoştinţele mele, nu există aprobările necesare pentru această lucrare".
Informaţia este confirmată de Adriana Pescaru, vicepreşedinte al Comisiei Naţionale de Arheologie, cea care a descoperit dezastrul joi după-amiază întâmplător, în timp ce îşi conducea câţiva colegi care doreau să vadă cetatea antică. "Este incalificabil ce s-a întâmplat. Este mai rău ca pe vremea lui Ceauşescu, atunci când ne trezeam cu ziduri de beton şi alte greşeli majore în incinta sacră de la Sarmizegetusa Regia. Măcar atunci exista un proiect şi o aprobare dată de forurile competente. Acum nu există nicio aprobare din partea Comisiei pe care o reprezint şi nici din partea Ministerului Culturii. Şi mai rău, lucrarea s-a făcut fără supraveghere arheologică, mai ales că în zona respectivă, în anii '80, s-au descoperit urmele unor locuinţe dacice. Avem de-a face cu o acţiune de distrugere într-un obiectiv istoric din patrimoniul UNESCO. Pentru că au excavat prea mult, ajungând până lângă zidul fortificaţiei, blocuri din zid au început să cadă. Au mutat şi panourile explicative, au făcut şi două rânduri de scări. Niciunde în lumea asta, într-un sit arheologic antic nu se intră pe trepte, aşa cum au fost amenajate la Sarmizegetusa. Din incintă mai trebuie scoşi vreo 100 de copaci căzuţi, cum o să-i scoată acum?".

"Am dispus oprirea lucrărilor"

Preşedintele Consiliului Judeţean Hunedoara, Mircea Moloţ admite că la efectuarea lucrărilor s-au comis erori, motiv pentru care a dispus oprirea acestora: "Lucrarea a fost făcută printr-o colaborare între Direcţia Tehnică a Consiliului Judeţean şi Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva. Astăzi, la Sarmizegetusa Regia vor urca mai mulţi specialişti pentru a vedea mai bine care este situaţia şi, cel mai probabil, de luni se va lucra doar sub supravegherea arheologilor. Nu ştiu, sincer, dacă era nevoie sau nu şi de o aprobare de la Comisia Naţională de Arheologie, dar mă gândesc că nu ar fi fost nevoie de aşa ceva pentru o parcare situată, până la urmă, în afara cetăţii în sine".

Parcarea amenajată de Consiliul Judeţean are o suprafaţă de aproximativ 3.000 de metri pătraţi şi se dorea a fi asfaltată. Muncitorii ajunseseră cu construcţia până la faza pregătirii pentru asfaltare, straturile de pietriş şi zgură fiind deja aşternute şi compactate până să intervină arheologii.

O "boală" lungă

Sarmizegetusa Regia se află de mai bine de 10 ani într-o încurcătură legislativă care nu face deloc bine nici sitului istoric, nici activităţii turistice. Zeci de legi, ordonanţe de guvern şi ordine de miniştri se bat însă cap în cap când vine vorba de cetăţile dacice, aşa că, atunci când, de exemplu, trebuie scos un copac secular căzut peste zidurile antice, demersurile pot dura şi o jumătate de an. Consiliul Judeţean a cerut, anul trecut, preluarea parcului natural şi a cetăţilor dacice în administrarea sa, ministrul culturii, Kelemen Hunor a promis că acest transfer va fi făcut, însă a constatat abia apoi că o asemenea decizie implică modificarea a peste 63 de acte normative.

Între timp, sanctuarele dacice sunt la discreţia vizitatorilor, unii dintre ei folosindu-le pentru a se "încărca cu energii", alţii pentru ritualuri de tot felul, fără să fie supravegheaţi de nimeni. Mai mult, numărul crescând de turişti nu se resimte nicicum în buget pentru că intrarea la Sarmizegetusa nu se taxează. Haosul în care sunt lăsate cetăţile dacice a facilitat şi fenomenul braconajului arheologic, iar acum statul cheltuieşte milioane de euro pentru recuperarea de brăţări dacice din aur, kosoni şi alte obiecte valoroase sustrase din zonă.

Sursa: evz.ro

E-CAIETELE DE COLECTIE,,ISTORIE SI LEGENDA"

2011-07-04T09:19:00.001+03:00

Campania de promovare a caietelor de colectie ,,ISTORIE SI LEGENDA" isi propune sa contribuie, in primul rind, prin puterea exemplului dat de ilustrii nostri inaintasi, la reintoarcerea tineretului catre valorile traditionale poporului nostru. Este revoltător faptul că, în epoca moderna pe care o strabatem, elevii invata in scoli si universitati ca noi ca popor suntem urmasii Romei si nu ai DACILOR. BUREBISTA, DECEBAL, DECENEU apar in mintea elevilor ca niste personaje straine, ciudate care au trait cindva, demult, pe pamantul tarii noastre. Maretia trecutului nostru istoric si vocea ilustrilor nostri stramosi devine din ce in ce mai estompata riscand sa para stranii si, in final, sunt sterse definitiv din memorie. In afara manualelor de scoala fiecare are posibilitatea sa afle si alte informatii din alte surse, pentru asta exista internetul si e- caietele de colectie ,,ISTORIE SI LEGENDA". Conceptul de E-CAIETE DE COLECTIE ESTE O NOUTATE PE PIATA CAIETELOR din Romania. Pana azi nu a existat acest tip de caiet special, el avand un continut complementar celor invatate in clasa si va ofera posibilitatea de a calatori cu ajutorul internetului in toata lumea antica. E- CAIETELE ,,ISTORIE SI LEGENDA" au propriul site dedicat, continand sute de linkuri, si peste 1500 de carti electronice care pot fi descarcate gratuit. Pe acest site puteti accesa informatii noi, animatii, secvente audio si video, calatorii virtuale.

Parintele Spiridon (man. Petru Voda) despre ideologia tolerantei ca fenomen prin care lucreaza apostazia din zilele noastre: ecumenismul, actele cu cip s.a.

2011-06-23T08:15:00.000+03:00

Parintele Spiridon (man. Petru Voda) - Despre ideologia tolerantei from Apologeticum on Vimeo.

România-Dacia Casa Noastră pornește Campania NU Alimenta de la Petrom și OMV

2011-06-20T20:14:00.000+03:00

Asociaţia România – Dacia Casa Noastră anunţă declanşarea de astăzi, 20.06.2011, a unui boicot oficial împotriva companiei OMV Petrom (SNP). Considerăm că un astfel de demers este necesar pentru că timpul campaniilor făcute doar pe net a trecut, cum a fost chiar cea îndreptată împotriva Petrom/OMV în primăvara acestui an, la care şi-au adus aportul şi unii actuali membri ai asociaţiei noastre. Este momentul să avem parte de un demers organizat, de durată, care să arate că societatea civilă din România există, că clientul contează, că preţurile nu pot fi umflate oricât doar de dragul unui profit mare. Ţinta noastră este Petrom/OMV din aceleaşi raţiuni pentru care a fost şi ţinta mişcărilor neoficiale de pe net. Compania integrată de ţiţei şi gaze Petrom/OMV, singurul producator local de petrol si gaze, controlat de grupul petrolier austriac OMV, este un lider de piaţă care prosperă în timp ce populaţia României este din ce în ce mai săracă. Dacă în 2010 profitul companiei a înregistrat o creştere de 163%, iar anul acesta Petrom/OMV vrea să ajungă la un profit de 2,3 miliarde de lei (circa 551 milioane de euro), cu aproape 6% mai mare faţă de rezultatul de 2,19 miliarde de lei (521 miliarde de euro) înregistrat în 2010, anul trecut în ţara noastră populaţiei nu i-a mers prea bine. Datele Eurostat arătau că, în septembrie 2010, 23% din populaţia ţării era sub limita sărăciei, plasându-ne pe locul doi în UE. De asemenea, Petrom/OMV, pentru a îşi creşte profitul, pune presiune pe statul roman să scumpească gazele, o variantă agreată de companie fiind şi exportul gazelor mai ieftine ale ţării pentru realizarea pe această cale a unui profit mai mare, în ambele cazuri urmând noi valuri de scumpiri. Cum benzinarii nu pot fi determinaţi toţi să scadă preţurile, pentru a ajunge la un nivel decent, cum ar fi cel de 4 lei per litru, rămâne să punem presiune pe unul singur, pentru a îi determina să ia în considerare şi consumatorii. Dacă preţurile nu vor scădea, noi vom avea, oricum, satisfacţia faptului că le creăm o pagubă lunară celor de la Petrom/OMV. Dacă reprezentanţii statului român, stat la care se duce cea mai mare parte din preţul unui litru de carburant, sunt sancţionaţi la alegeri, este momentul ca şi benzinarii să fie sancţionaţi. Suma care se duce la concurenţa companiei Petrom/OMV va fi aproximată de noi pe baza unei numărători a ip-urilor celor care se alătură campaniei pe site-ul nostru – rdcn.eu, completată de sondaje de opinie periodice. De asemenea, dimensiunile campaniei se vor vedea şi din numărul celor care participă la concursul celor mai reuşite poze cu mesaje de boicot la adresa companiei OMV Petrom, o primă acţiune a noastră de sprijin a campaniei. Detalii despre acest concurs se găsesc tot pe site-ul nostru - rdcn.eu. Precizăm că datele de mai sus vor fi făcute publice periodic.

Asociaţia România – Dacia Casa Noastră, înfiinţată la Constanţa, în luna mai a acestui an, cu membri în mai multe oraşe din ţară, cum ar fi Bucureşti, Craiova, Galaţi, Sibiu sau Timişoara, militează pentru redescoperirea şi protejarea valorilor autentice româneşti, pentru informarea corectă a membrilor societăţii şi pentru stimularea unei reacţii civice adecvate mediului social actual.

rdcn.eu

„Efectele negative ale vaccinării şi ecografiei fetale”

2011-06-16T15:50:00.004+03:00

Prima acţiune a Asociaţiei România - Dacia Casa Noastră

În cadrul unei conferinţe de presă ţinute joi la Curtea Brâncovenească din Constanţa, Asociaţia România - Dacia Casa Noastră a făcut prezentarea filmului documentar „Efectele negative ale vaccinării şi ecografiei fetale”. Materialul cuprinde rezultatele studiului de mai mulţi ani efectuat asupra vaccinării şi ecografiei fetale de către prof. Ioan Vlăducă, matematician pasionat de biomatematică (modelarea matematică a fenomenelor biologice) şi autor al mai multor cărţi, cum ar fi „Dictatura pseudo-ştiinţei”, „Dialoguri despre ştiinţă şi credinţă” şi „Arta tradiţională românească, pe cale de dispariţie”, dar şi cea care rezumă abordarea sa a subiectelor menţionate mai sus, „Vaccinarea si ecografia fetala. Efecte negative”. Conform preşedintelui asociaţiei, Octavian Manu, realizarea documentarului a fost necesară pentru ca informaţia prezentată de prof. Ioan Vlăducă să ajungă mai uşor la cei interesaţi de sănătatea lor şi a copiilor lor. „Sămbăta trecută a avut loc o conferinţă la Casa de Cultură din Constanţa, care a avut ca temă vaccinurile şi ecografia fetală. Prelegerea a fost ţinută în mare parte de prof. Ioan Vlăducă, care a prezentat o serie de aspecte extrem de intersante legate de modul în care afectează sănătatea vaccinurile şi ecografiile fetale. Din păcate, la conferinţa respectivă au participat aprox. 20 de persoane, aşa că am luat decizia de a realiza un material video cu prof. Ioan Vlăducă pentru a oferi informaţiile prezentate de el unui număr mai mare de persoane interesate de subiect. Materialul prezentat astăzi este postat pe Youtube, deja, şi urmează să fie postat şi pe site-urile noastre, dacialibera.com şi rdcn.eu, împreună cu mai multe materiale pe aceeaşi temă ale prof. Vlăducă, ce nu au mai încăput pe peliculă”, a spus Octavian Manu. De asemenea, preşedintele Asociaţiei România - Dacia Casa Noastră a făcut şi o scurtă descriere a filmului documentar, menţionând câteva materiale care au fost prezentate de prof. Ioan Vlăducă. Printre acestea se numără un scurt moment video cu un fost lider al domeniului medical din Finlanda, dr. Rauni Kilde, care spune că la ora actuală înregistrăm o campanie de înfricoşare a populaţiei pentru a ne injecta cu toate vaccinurile posibile, care sunt foarte periculoase şi care, în opinia sa, nu fac decât să reducă populaţia globului şi să îmbogăţească marile companii farmaceutice. De asemenea, filmul cuprinde rezultatele mai multor studii internaţionale care arată că copiii nevaccinaţi sunt mult mai sănătoşi decât cei vacinaţi, cercetări care sunt susţinute şi de voci de pe plan intern, prof Vlăducă menţionând-o în materialul video pe autoarea studiului „Vaccinurile, în loc să prevină, ne îmbolnăvesc. Ce soluţii avem?”, dr. Christea Rodea – Gross. „Scopul vaccinurilor „obligatorii” la copii este de a-i feri de anumite boli, în special de bolile infectocontagioase denumite şi „bolile copilăriei”. Inevitabil se pune întrebarea cât de periculoase sunt aceste „boli ale copilăriei”? Între timp s-a observat că ele nu reprezintă un real pericol pentru copii, ci dimpotrivă, îi ajută la formarea unui sistem imun sănătos, ba chiar îl apără şi uneori îl vindecă de alte boli grave. Bolile copilăriei ar trebui făcute până la pubertate, în special de către fete, pentru ca atunci când nasc, să posede un titru (cantitate) suficient de anticorpi pentru apărarea copilului. Odată cu vaccinarea se constată efectul invers: are loc o bulversare a sistemului imun, cu repercusiuni grave pentru toate generaţiile viitoare”, spune dr. Christea Rodea – Gross. Nu în ultimul rând, prof. Vlăducă vorbeşte în film şi despre studii care spun că ecografia fetală nu este chiar fără riscuri, cum ar fi cel realizat în anul 1990 pe şoareci, care a evidenţiat o deteriorare a neuronilor în urma ecografiei fetale (2,5 MHz, 780 mW/cm2). Deteriorarea era similară cu cea produsă de încălzirea cu microunde. Acestor rezultate ştiinţifice prof. Ioan Vlăducă a ataşat şi declaraţia unui cadru medical care nu şi-a declinat identitatea: „Fiind medic, sunt şocată de faptul că unele mămici sau viitoare mămici cred că o examinare ca ecografia este o metodă de divertisment. Spun asta, pentru că, radiolog fiind şi efectuând zilnic ecografii, am avut ocazia de multe ori să constat că, deşi teoria şi cărţile spun că ecografia nu este dăunătoare fătului, pot spune: copilaşii voştri nu se omoară după ea. În timpul examinării, aparatul emite ultrasunete care se răsfrâng de pe bebeluşul vostru şi astfel se creează imaginea pe care o vede medicul. De multe ori el încearcă să împingă cu mânuţele, picioruşele pe burta mamei, sau se întoarce cu spatele să se ferească”.

Asociaţia România - Dacia Casa Noastră, înfiinţată, la Constanţa, în luna mai a acestui an, cu membri în mai multe oraşe din ţară, cum ar fi Bucureşti, Craiova, Galaţi, Sibiu sau Timişoara, militează pentru redescoperirea şi protejarea valorilor autentice româneşti, pentru informarea corectă a membrilor societăţii şi pentru stimularea unei reacţii civice adecvate mediului social actual.

Cartea prof. Ioan Vlăducă
Vaccinarea si ecografia fetala. Efecte negative
se poate comanda direct la Editura AREOPAG
la adresa
comenzi@areopag.ro