29 nov. 2009

Raspuns adresat unui semnatar al petitiei "Pentru Sarmizegetusa"

Andrei-Romulus Ciuciu: Doamne ajuta sa ajunga undeva petitia asta!

Domnule Andrei-Romulus Ciuciu, va garantez ca aceasta petitie, indiferent de numarul de semnaturi, va ajunge la presedintele Romaniei. Chiar daca trebuie sa-mi pun un cort la poarta Cotroceniului, in calitate de cetatean roman, voi vorbi cu al meu presedinte si ii voi prezenta petitia, impreuna cu semnaturile adunate.

Ipocrizie si manipulare

Ma gandeam sa comentez ceva despre candidatii la presedintie, dar acum am petitia asta si, pana nu e gata toata povestea, nu mai scriu nimic despre ei. Astept si sa termine circul, ca sa pot sa trimit tuturor celor care pot s-o popularizeze (pana acum fiind doar pe 2 forumuri), ca sa nu fiu acuzat ca o folosesc in scopuri politice, chiar daca al meu blog are articole impotiva ambelor variante din turul 2...Vreau doar sa spun ca acum aveti ocazia sa cerneti dintre formatorii de opinie de pe net. Acum o sa vedeti ipocrizia mustind, pentru ca multi dintre aia care tipau ca sunt crestini (deci drepti, iubitori de adevar) si va preveneau de pericolele manipularii media, se dovedesc ei insisi niste manipulatori ordinari. Din cand in cand, atunci cand trebuie, va imping in ce directie vor ei. In rest, va tin multumiti de faptul ca sunteti informati de pericolele care va inconjoara. Un singur lucru, in afara de vorbaria perversa si ipocrita, nu veti vedea ca vor face: instigarea la actiune civica. V-ati gandit ca sunteti manipulati si de siturile anti sistem? Manipulati sa nu faceti nimic? Indemnati sa comentati si sa priviti si cam atat? Indemnati la actiune numai cand trebuie si pentru cine trebuie?

27 nov. 2009

Bis

Ma repet: este in puterea voastra sa schimbati soarta capitalei dacilor. Nu conteaza cine va fi presedinte. Institutia prezidentiala este vizata, numele celui care ocupa postul fiind irelevant. Nimic nu este pierdut niciodata si cat va mai fi o singura palma de pamant pe care sa putem sta in picioare, trebuie sa ne batem pentru palma aceea. Va invit la actiune, semnati aceasta petitie. Aveti la dispozitie doua adrese pentru semnat, pentru ca eventualele probleme tehnice ale unei pagini de petitii sa nu va impiedice sa va alaturati acestui demers. Scuza ca noi nu putem face nimic este valabila atat timp cat credem ca nu putem face nimic. In momentul in care vom constientiza ca NOI putem schimba tara asta, atunci tara asta se va schimba.

Petitia "Pentru Sarmizegetusa"


"Am putea crede ca situl arheologic Sarmizegetusa Regia este protejat, fiind monument istoric pe lista monumentelor apartinand patrimoniului cultural national, monument de patrimoniu mondial si parte integranta din Parcul Natural Gradistea Muncelului. Insa copacii sunt mai protejati decat vestigiile istorice care, sigur pana in iulie 2009, probabil si in prezent, nu sunt in administrarea statului roman, neexistand pagubit in cazul unor furturi sau daune produse. De asemenea, prin insusi statutul de parc natural, zona nu poate fi excavata pentru a fi scoasa din pamant, in totalitate, Sarmizegetusa - inima Daciei. Pana acum nu au fost scoase la suprafata decat zidurile de incinta si o terasa cu un complex de sanctuare. Ingropate, sub o padure protejata in mod special, raman palate, temple, fortificatii, ateliere, locuinte etc. Avem un munte terasat acolo, cu o salba de cetati de jur imprejur, vestigii uitate in pamant sau lasate la mila intemperiilor si a jefuitorilor de comori. Orice tara civilizata isi protejeaza trecutul, dar autoritatile abilitate nu fac nimic, lasand sa se aleaga praful sau uitand ingropat trecutul.

Daca sunt corecte teoriile care spun ca Dacia este leaganul civilizatiei europene, capitala celor care stapaneau si inca stapanesc aceste pamanturi reprezinta un punct de maximum interes, nu numai pentru istoria nationala, ci pentru istoria intregii umanitati. Pe de alta parte, daca aceste teorii sunt nefondate, faptul ca dacii sunt stramosii nostri nu poate fi negat. Lasand la voia intamplarii acele vestigii arheologice, abandonam casele si mormintele noastre. Haideti sa salvam noi, impreuna, ca un prim pas, capitala statului dac.

Prin prezenta cerem Presedintelui Romaniei sa anuleze statutul de monument natural al padurii care acopera Sarmizegetusa si sa faca demersuri pentru a se demara cercetarea arheologica integrala a capitalei dacilor. Sarmizegetusa si complexul de cetati din zona sa fie investite cu statut special de obiective arheologice de maxima importanta pentru Romania. Astfel, toate cetatile dacice din zona, incepand cu Sarmizegetusa, sa fie investigate arheologic si sa fie scoase la lumina in totalitate. De asemenea, cerem protejarea descoperirilor care au fost si vor fi facute, prin atribuirea de catre statul roman a unui administrator special pentru cetatile dacice din Gradistea Muncelului. Iar acesta sa aiba la dispozitie un buget care sa-i permita securizarea optima si promovarea pe plan national si international a complexului de asezari dacice."

Semnati petitia aici sau aici.

26 nov. 2009

Petitia "Pentru Sarmizegetusa", pe inca o pagina pentru petitii

Gata, am pus petitia si pe www.petitiononline.com, deci acum puteti sa o semanti si la adresa http://www.petitiononline.com/sarmi/petition.html. Situl asta, deocamdata, merge... petitieonline.ro inca nu si-a revenit. Nu i-am mai schimbat titlul, este aceeasi petitie, acum gazduita de 2 situri de profil.

25 nov. 2009

Genial

Si fiindca traim in Romania, nenorocitul de site pe care orice om poate pune o petitie - petitieonline.ro, incepand de ieri, nu mai poate fi accesat; nici dupa 12, nici inainte, toata ziua am incercat sa intru si n-am reusit. Vedeti? Nu conteaza ce vrem noi, sistemul de votare ne omoara. Mi se pare genial. Vreti sa votati, ne pare rau, nu merge site-ul, aste e... Sper ca desteptii care au in admininstrare domeniul respectiv vor rezolva problema cat mai repede. Daca nu o rezolva, iau petitia si o pun pe toate siturile internationale pentru petitii, poate, macar unul, prin rotatie, va fi accesibil non-stop populatiei. O sa pun titluri diferite, cu acelasi text, si o sa rog pe cei care au semnat una sa nu le mai semneze pe celelalte. Daca si siturile alea n-or sa mai mearga, atunci o sa capat un mic inceput de paranoia, incetand sa mai cred in coincidente.

23 nov. 2009

Fiecare dintre voi poate face diferenta

Este in puterea voastra sa schimbati soarta capitalei dacilor. Nu conteaza cine va fi presedinte. Institutia prezidentiala este vizata, numele celui care ocupa postul fiind irelevant. Nimic nu este pierdut niciodata si cat va mai fi o singura palma de pamant pe care sa putem sta in picioare, trebuie sa ne batem pentru palma aceea. Va invit la actiune, semnati aceasta petitie.

Petitia "Pentru Sarmizegetusa"

"Am putea crede ca situl arheologic Sarmizegetusa Regia este protejat, fiind monument istoric pe lista monumentelor apartinand patrimoniului cultural national, monument de patrimoniu mondial si parte integranta din Parcul Natural Gradistea Muncelului. Insa copacii sunt mai protejati decat vestigiile istorice care, sigur pana in iulie 2009, probabil si in prezent, nu sunt in administrarea statului roman, neexistand pagubit in cazul unor furturi sau daune produse. De asemenea, prin insusi statutul de parc natural, zona nu poate fi excavata pentru a fi scoasa din pamant, in totalitate, Sarmizegetusa - inima Daciei. Pana acum nu au fost scoase la suprafata decat zidurile de incinta si o terasa cu un complex de sanctuare. Ingropate, sub o padure protejata in mod special, raman palate, temple, fortificatii, ateliere, locuinte etc. Avem un munte terasat acolo, cu o salba de cetati de jur imprejur, vestigii uitate in pamant sau lasate la mila intemperiilor si a jefuitorilor de comori. Orice tara civilizata isi protejeaza trecutul, dar autoritatile abilitate nu fac nimic, lasand sa se aleaga praful sau uitand ingropat trecutul.

Daca sunt corecte teoriile care spun ca Dacia este leaganul civilizatiei europene, capitala celor care stapaneau si inca stapanesc aceste pamanturi reprezinta un punct de maximum interes, nu numai pentru istoria nationala, ci pentru istoria intregii umanitati. Pe de alta parte, daca aceste teorii sunt nefondate, faptul ca dacii sunt stramosii nostri nu poate fi negat. Lasand la voia intamplarii acele vestigii arheologice, abandonam casele si mormintele noastre. Haideti sa salvam noi, impreuna, ca un prim pas, capitala statului dac.

Prin prezenta cerem Presedintelui Romaniei sa anuleze statutul de monument natural al padurii care acopera Sarmizegetusa si sa faca demersuri pentru a se demara cercetarea arheologica integrala a capitalei dacilor. Sarmizegetusa si complexul de cetati din zona sa fie investite cu statut special de obiective arheologice de maxima importanta pentru Romania. Astfel, toate cetatile dacice din zona, incepand cu Sarmizegetusa, sa fie investigate arheologic si sa fie scoase la lumina in totalitate. De asemenea, cerem protejarea descoperirilor care au fost si vor fi facute, prin atribuirea de catre statul roman a unui administrator special pentru cetatile dacice din Gradistea Muncelului. Iar acesta sa aiba la dispozitie un buget care sa-i permita securizarea optima si promovarea pe plan national si international a complexului de asezari dacice."

Semnati petitia aici sau aici.

Presedintele nostru

Iata-l si pe presedintele nostru, adica presedintele U.E., numit, iar nu votat. Baietii nici macar nu se mai chinuie sa simuleze vreun proces democratic, cum fac amatorii de la noi.



Are fata, nu?

Alegeri

O zi definitorie pentru democratie. La ora la care scriu aceste randuri, inca nu s-au adunat voturile, stiti,unicul sondaj real, dar la ce ne mai trebuie rezultatele. Sigur primii trei au fost primii trei, ca asa au zis sondajele. Chiar daca nu erau la un moment dat, ailalti, oricum, nu aveau nicio sansa, doar asa ziceau sondajele, asa ca de ce sa ne fi risipit voturile pe ei. Noi am avut sondaje inainte de alegeri (pe cine ar fi bine sa votam) si exit polluri sau cum le zice, adica alte sondaje, care ne spun, deja, cum s-a votat. Ce dracu' a mai cautat lumea pe la urne, nu stiu. In plus, atatea plimbari cu autocarul si sacose cu ulei si orez contra vot, plus sectii de votare cu atatea comisii... Mult mai ieftin ar fi sa se faca un sondaj pe 1500 de respondenti, si ala sa ne spuna cine iese primar al orasului Romania, din judetul U.E, din tara Terra. Astfel am inchide si gura alora care sustin teorii ale conspiratiei legate de numaratul voturilor, pentru ca nimeni, niciodata, n-a spus ca "nu conteaza cine voteaza, conteaza cine numara voturile"... Ideea e ca traim intr-un sistem democratic si suntem liberi sa ne alegem, noi, viitorul.

21 nov. 2009

Petitia "Pentru Sarmizegetusa", anunt

Noutati privind petitia Sarmizegetusa: astazi 21.11.2009, pana la ora 21.20, nici un roman nu a semnat-o (nume, prenume, asa de dragu' valabilitatii semnaturii). Intr-adevar, va pasa. Hau tarisoara noastra, hau ce nasol este, hau stramosii nostri lasati la mila soartei, NOI DACII LIBERI! Lasa ca votam noi maine pentru presedinte si rezolva ala tot, noi nu trebuie sa depunem un efort prea intens de a semna vreo petitie. Aia care au facut praf tara, 20 de ani, ne vor scoate la lumina. 20 de vizitatori unici, azi, pana la ora 21.25, pe blogul meu, nicio semnatura pentru petitie. Exceptand pe cei care poate deja au semnat-o, aia care intra aici si nu semneaza petitia, va rog cititi stiri mondene, ati gresit adresa de net.

Norocosii

Tara noastra are mai multe "strate" de bogatie a zis un regizor pe nume Mihaileanu, la Antena 3, explicandu-ne ce norocosi suntem noi, ca avem tara plina cu tigani cu care ne prezinta emisiuni gen Top Gear sau No Reservations. In ciuda faptului ca aia ne-au abandonat sovieticilor, care au avut grija sa se intample asta, englezii si americanii sunt simpatici, iar celebrul regizor are dreptate, nu? Hai sa fie cu noroc! Urarea de noroc o insotesc cu o urare de bine, postata drept comentariu pentru superba melodie care urmeaza. Cine nu realizeaza ce mare noroc avem, este un bou...

jordanbogdan
"ba luavas rasa in pula de romani afumati ce sunteti sa va ia nevestele in pula ati inebunit cu cocalarii va luati du prostii aia dela tv aia pe toti tiganii ai face cocalari de prosti ce sunt in pula mea mai suntem si ursari si spoitori si boldeni ce pula ne spuneti la toti cocalari ca va iau familia in pula de labagii si oricum toti tiganii nostri indiferent de rasa toti sunt respectosi si la locu lor asa ca mai dati-va in pula mea de romani prajiti sugealea-ti pula la toti cocalariiiiiiiii"



P.S. hai bafta la votare! iar pentru U.P. sa te viziteze jordanbogdan mncatias!

Pestera Limanu - Pestera Titanilor





Neglijata de catre autoritati, desconsiderata de catre localnici, pestera Limanu a fost si este inca subiectul unei controverse istorice: este sau nu celebra pestera Keiris, pestera Limanu de astazi?
Reputatul istoric Vasile Parvan a identificat pestera Keiris ca fiind localizata in zona Gura Dobrogei, insa noile studii indica mai degraba pestera Limanu ca fiind labirintul subteran pe care dacii l-au folosit pentru a se ascunde de proconsulul roman Marcus Licinius Crassus.

Marturia despre acest eveniment istoric deosebit de important ne-a ramas de la istoricul Cassius Dio, care relateaza in “Istoria romana” intregul episod legat de pestera Keiris, despre care se spunea inca de pe atunci ca era atat de intinsa, incat pana si titanii se refugiasera acolo dupa infrangerea suferita in fata zeilor.

In anii 29 – 28 i.e.n, proconsulul roman intreprinde o expeditie razboinica pentru a veni in ajutorul lui Roles, care se afla in conflict cu regele Dapyx. Fortareata fiind cucerita, locuitorii acesteia s-au refugiat, luandu-si cu ei si avutul, in pestera Keiris, un labirint vast care avea mai multe intrari. Crassus, insa, le-a gasit pe toate si le-a zidit. Perspectiva infometarii i-a facut pe localnici sa se predea. Dupa aceasta cucerire, Crassus a continuat sa atace si alte regate gete, indiferent de politica pe care acestea o aveau fata de Imperiul Roman.

Istoricul antic nu a facut nici un fel de mentiune asupra locului un de ar putea fi amplasata aceasta pestera. Ultimele studii si cercetari indica pestera Keiris ca find actuala pestera Limanu, Caracicala sau La Icoane, dupa celelalte denumiri ale sale. Denumirea “La Icoane” nu isi are valente crestine, se pare ca a fost inspirata de chipurile cioplite aflate la intrarea in pestera, probabil un semn de recunoastere, distruse partial in prezent.

Situata in Comuna Limanu, judetul Constanta, pestera a fost studiata pentru prima data de catre speologul C.M. Ionescu, in 1916. Mai tarziu, o echipa condusa de Margareta Dumitrescu si Traian Orghidan, a cercetat pestera, impartind-o in 3 sectoare.

Dr. Vasile Boroneant a gasit, la atenta cercetare a pesterii, elemente care au marcat caracterul de unicitate al acestei pesteri in tara noastra. Coridoare lungi si intortocheate facute dupa un plan bine gandit, firide pentru opaitele care serveau la iluminat, semne care marcheaza colidoarele, probabil puncte de orientare, doua camere cu altar al caror tavan este afumat, ceea ce ne indica ca isi serveau scopul, oase incastrate in peretii pesterii sau obiecte de ceramica din diverse perioade, de la cea geto-dacica, romana, pana la cea greceasca, toate aceste urme ale unor civilizatii trecute vin in sprijinul relatarii istoricului antic Dio Cassus.

Unele galerii au peretii si tavanele acoperite cu desene, simboluri sau caractere romane si chirilice. Istoricul Vasile Boroneant identifica aceste desene ca apartinand mai multor generatii, pornind din secolul I i.e.n. pana spre sec XI e.n., evocand scene sau porturi ale artei tracice din epoca fierului, arta traco-dacica sau perioada romano-bizantina.

Pestera a fost mult timp deschisa vizitatorilor ocazionali sau curiosilor, care au reusit performanta de a o vandaliza, mazgalind peretii acesteia si acoperind o mare parte din desenele si inscriptiile conservate acolo de mai bine de 2000 de ani. Toate acestea, sub privirile indiferente ale autoritatilor, care au gasit abia de curand de cuviinta sa restrictioneze accesul in pestera.
Istoricii care au cercetat pestera spun ca acolo sunt inca multe ramasite care asteapta sa fie cercetate, dar conditiile sunt improprii unor cercetari adecvate.

Nu a durat mult pana la intrarea pesterii in circuitul folcloric local. Sunt cunoscute mai multe episoade care povestesc despre suprafata vasta a acesteia, motiv de curiozitate si ocazie de aventura pentru localnicii temerari. Si se pare ca nu putini sunt cei care s-au aventurat pe coridoarele intunecate, multi dintre el ramanand acolo pentru totdeauna, altii intorcandu-se pentru a povesti despre ceea ce este dincolo. Majoritatea istoriilor se refera la intinderea acestei pesteri. Se pare ca unele coridoare duc dincolo de granita Romaniei, pana in Bulgaria. Exista un episod cu un satean care s-a aventurat in cercetarea pesterii pana a ajuns in pivnita unui taran bulgar, i-a baut vinul si apoi s-a intors acasa. O alta istorie este a unui localnic care a dorit sa isi sape o fantana in curte si s-a oprit in momentul in care din pamant au inceput sa iasa lilieci, semn ca deranjase un cuib subteran. Fantana mai exista si astazi si este inchisa, nefiind functionabila.
Se pare ca alte coridoare ale pesterii duc pana sub biserica satului, fapt atestat de patania unor copii rataciti in subteran, care au auzit la un moment dat clopotele bisericii, dandu-si seama astfel unde se afla.

Aceste pesteri, valoroase din punct de vedere arheologic, biologic, antropologic sau istoric pentru intreaga omenire, au atras atentia cercetatorilor de profil din afara Romaniei. Intrebarea ramane: ce facem noi pentru a pastra si proteja aceste daruri neasteptate venite din negura istoriei noastre?

Sursa: www.descopera.ro

20 nov. 2009

Dezbaterea celor trei, scurt comentariu

Oare Crin Antonescu a spus, in direct, indirect, atunci cand l-a numit pe Tudor Chirila ca reper moral, ca "americanii-s de vina, futu-i in gura sa-i fut"?:) Simpatic. Sincer, eu as merge putin mai departe de americani, dar pot incepe cu aia.

16 nov. 2009

Petitia pentru Sarmizegetusa

Am putea crede ca situl arheologic Sarmizegetusa Regia este protejat, fiind monument istoric pe lista monumentelor apartinand patrimoniului cultural national, monument de patrimoniu mondial si parte integranta din Parcul Natural Gradistea Muncelului. Insa copacii sunt mai protejati decat vestigiile istorice care, sigur pana in iulie 2009, probabil si in prezent, nu sunt in administrarea statului roman, neexistand pagubit in cazul unor furturi sau daune produse. De asemenea, prin insusi statutul de parc natural, zona nu poate fi excavata pentru a fi scoasa din pamant, in totalitate, Sarmizegetusa - inima Daciei. Pana acum nu au fost scoase la suprafata decat zidurile de incinta si o terasa cu un complex de sanctuare. Ingropate, sub o padure protejata in mod special, raman palate, temple, fortificatii, ateliere, locuinte etc. Avem un munte terasat acolo, cu o salba de cetati de jur imprejur, vestigii uitate in pamant sau lasate la mila intemperiilor si a jefuitorilor de comori. Orice tara civilizata isi protejeaza trecutul, dar autoritatile abilitate nu fac nimic, lasand sa se aleaga praful sau uitand ingropat trecutul.

Daca sunt corecte teoriile care spun ca Dacia este leaganul civilizatiei europene, capitala celor care stapaneau si inca stapanesc aceste pamanturi reprezinta un punct de maximum interes, nu numai pentru istoria nationala, ci pentru istoria intregii umanitati. Pe de alta parte, daca aceste teorii sunt nefondate, faptul ca dacii sunt stramosii nostri nu poate fi negat. Lasand la voia intamplarii acele vestigii arheologice, abandonam casele si mormintele noastre. Haideti sa salvam noi, impreuna, ca un prim pas, capitala statului dac.

Prin prezenta cerem Presedintelui Romaniei sa anuleze statutul de monument natural al padurii care acopera Sarmizegetusa si sa faca demersuri pentru a se demara cercetarea arheologica integrala a capitalei dacilor. Sarmizegetusa si complexul de cetati din zona sa fie investite cu statut special de obiective arheologice de maxima importanta pentru Romania. Astfel, toate cetatile dacice din zona, incepand cu Sarmizegetusa, sa fie investigate arheologic si sa fie scoase la lumina in totalitate. De asemenea, cerem protejarea descoperirilor care au fost si vor fi facute, prin atribuirea de catre statul roman a unui administrator special pentru cetatile dacice din Gradistea Muncelului. Iar acesta sa aiba la dispozitie un buget care sa-i permita securizarea optima si promovarea pe plan national si international a complexului de asezari dacice.

Semnati petitia aici.

15 nov. 2009

Soarele ca un inger cu aripi si vesminte negre

Eu nu am mai vazut inger imbracat in negru, cu aripi negre si cu capul in forma de soare.



Detaliu pictura murala de la biserica de lemn din Surdesti.

13 nov. 2009

Stefan spunea...

timpul: program de lucru: 8 = 16.30 sau 8 -12, 13- 17 (in cel mai fericit caz, altfel va fi 20, 21 in loc de 17) de luni pana sambata, sosit acasa- spalat, mancat, putina vorba in familie, putin calculator, somn intrerupt, sculat, spalat, mancat, serviciu. Nu mai este timp pentru socializare, mers la spectacole,citit, etc. si atunci ne miram ca nu mai avem prieteni ,sau ca familia nu mai este ce a fost. Sistemul ne face sa devenim singuratici, sociali, egoisti, invidiosi. A disparut bunul simt, a disparut ajutorul dezinteresat, a disparut omenia. Trebuie sa luam atitudine, sa ne opunem indobitocirii de mase,sa ne organizam si sa nu mai toleram prostia, minciuna, indoctrinarea. trebuie sa cautam surse credibile de informatii, sa le impartasim la ceilalti, sa incercam sa ne unim.
Stefan

Comentariu de pe mdzr.blogspot.com

12 nov. 2009

Viteaza din Nucşoara

Intr-o tara in care la TV avem placerea deosebita de a urmari copiii ministrilor comunsiti, de genul lui Serghei Mizil sau Jean Maurer, care sunt bine mersi, desigur, lumea habar n-are de oamenii care au luptat pentru libertatea noastra in comunism. Asadar, o sa va mai prezint o poveste care ar trebui sa fie stiuta de noi toti.

10 nov. 2009

Visit Bulgaria

"Urmasii tracilor", bulgarii, ne prezinta niste aur de-al lor. De ce e al lor? Pentru ca e pe teritoriul lor, ala care a fost al nostru. Oricum nu-i al nostru, pentru ca noi nu avem cum sa fim urmasii dacilor sau tracilor, pentru ca aia, si sub alte denumiri, se spune ca erau tartorii unei bune parti din Eurasia. Imediat sareau sa taie pe cei ce-i suparau, erau cei mai numerosi dupa indieni.. Nah, noi putem fi scuipati in cap zeci de ani si nu reactionam, iar ca numar incepem sa ne incadram la speciile pe cale de disparitie. N-o mai lungesc si va las sa vizionati comorile vecinilor de la sud.

9 nov. 2009

Beowolf, nepotul regelui getilor, Hygelac

Beowolf si legendele nordice numesc mai multi regi geati, dar numai Hygelac gaseste confirmare in Liber Monstrorum unde este numit Rege al Getilor si intr-o copie a Historiae Francorum unde este numit Rege al Gotilor. Aceste surse se refera la un raid in Frisia, in jurul anului 516, care este de asemenea descris in Beowolf. Hygelac este mentionat si in legenda lui Beowolf, pentru ca este fratele mamei lui Beowolf.

Acelasi personaj pe o placuta dacica si pe una sumeriana?

"Rasfoind" netul, am dat peste aceste doua poze, fiindu-le atasata, in engleza, afirmatia ca personajele cam seamana intre ele.

then there is this guy


he looks like this guy

Legile frumoase (Belagines) ale Geto-Dacilor

Un stat atît de avansat în multiple cunostinte (fizica, logica, astronomie, medicina, chirurgie, etc.), nu putea fi decît un stat bine organizat din punct de vedere juridic, legal. Faptul ca s-au pierdut cele mai multe carti care vorbeau despre civilizatia si cultura Dacilor, ne lipseste de posibilitatea de a preciza în ce constau legile statului regal al Dacilor. Ca ele erau, ne încredinteaza Iordanes, care (identifica pe Geti cu Gotii) spune ca Deceneu „i-a facut sa traiasca conform legilor naturii; transcriind aceste legi, ele se pastreaza pîna astazi, sub numele de belangines"[220].

Textul acesta în legatura cu normele de drept a fost diferit interpretat. Neigebaur, J.F.[221] spune ca în anul 84, „sub regele geto-dacilor, Burebista, Deceneus introduce scrisul, precum si artele si stiintele; ambii dau legile, numite Bellagine" desi ele erau mai vechi.[222]

Comentînd acelasi text, Vladimir Hanga spune ca Deceneu a dat poporului geto-dac legi scrise (conscriptores). Hanga mai spune ca termenul belagines „este gotic (bilagineis din vechea radacina nordica lag; cf. engl. lau)[223]. Parerea ca Belagines ar fi un termen gotic porneste de la faptul ca Iordanes credea ca Getii si Gotii sint unul si acelasi popor. Ca în adevar Geto-Dacii aveau legi, acelasi Vladimir Hangu mentioneaza ca Ovidius, exilat la Tomis de Augustus, scrie ca „în dispretul legilor autohtonii îsi fac singuri dreptate, folosind razbunarea sîngelui ca si în orînduirea gentilica"[224]. Avînd în vedere ca în textul citat din Iordanes este vorba de legile transcrise, consideram ca belagines este un cuvînt compus traco-dac si se poate traduce legile frumoase (belle+leagines), dupa cum Beledina înseamna Cetatea frumoasa[225].

Desigur ca legile Geto-Dacilor erau mult mai vechi decît vremea lui Deceneu si Burebista. Ceva mai mult. Belaginele fusesera scrise de regele Zamolxis, dupa cum ne încredinteaza Iamblichos[226]. Dupa ce i-a învatat si chiar i-a convins ca „sufletul este nemuritor", „le-a scris legile" 227]. De „regulele lui Zamolxis" aminteste si Agathias Scolasticul (552-558)[228] Deci Belaginele au fost destul de cunoscute în antichitate.Înainte de a încheia acest capitol, amintim cea mai de seama informatie cu privire la religia Geto-Dacilor si a Legilor Frumoase. Diodor din Sicilia[229] spune ca „la asa numitii Geti, care se cred nemuritori, Zamolxis sustinea si el ca a întrat în legatura cu Zeita Hestia" de la care a primit Legile Frumoase[230]. Belaginele trebuie puse în legatura cu constatarea lui Platon si Socrate ca „epodele sint vorbele frumoase care fac sa se nasca în sufletele oamenilor întelepciunea"[231]. Ele trebuie sa fie puse în legatura cu „legea ospitalitatii", cu „legea îndatoririlor fiecarui membru al comunitatii", „legea omeniei", totalizate în „obiceiul pamîntului" cunoscut de vecini ca ius valachicum sau „legea stramosilor" datatori de „legi si datini", dupa cum constata si Mihai Eminescu[232].

Xenofon scrie ca Socrate „cerceta numai lucrurile care îi privesc pe oameni: ce e pios si ce nu, ce e frumos si ce e rusinos, ce-i drept si ce-i nedrept, ce-i curajul si ce e lasitatea, ce e statul si cine îl guverneaza si toate cîte socotea, ca stiindu-le, noi devenim buni si virtuosi, iar cei care le ignoreaza merita sa fie numiti sclavi"[233]. Este vorba de belagine. În ultimul timp aflu o lucrare foarte interesanta în care citim: „Colectia veche de legi a Daciei, numita Leges Belagines, scrisa în limba geta de care pomeneste Iordanes, se mai foloseste la jumatatea sec.VI d.H. Ulterior aceste legi au purtat si numele de Lex antiqua Valachorum – fiind amintite pîna tîrziu în diferite documente istorice din Transilvania, Ungaria, Polonia, tara Romaneasca si Moldova"[234]. Acest teritoriu este de fapt vechea Dacie nord-dunareana. Urmarind aceasta tema, cercetari viitoare vor gasi si alte temeiuri pentru precizarea legilor de comportare placuta în viata, a marelui popor al Traco-Dacilor.

Sursa: www.enciclopedia-dacica.ro

8 nov. 2009

Iordanes, Dicineu si gotii

"Gaius Tiberius iam tertius regnat Romanis, Gothi tamen suo regno incolumnes perseverant, quibus hoc erat salubre, aut commodum, aut votivum, ut quicquid Dicineus eorum consiliarius praecepisset, hoc modis omnibus expectendum, hoc utile iudicantes, effectui manciparent. Qui
cernens eorum animos sibi in omnibus obedire, & naturale eos habere ingenium, omni pene philosophia eos instruxit: erat enim huius rei magister. Nam Ethicam eos erudivit, ut barbaricos mores ab eis compesceret: Phisicam tradens, naturaliter propriis legibus vivere fecit, quas usque
nunc conscriptas, Bellagines nuncapant: Logicam instruens, eos rationis supra caeteras gentes fecit expertes: Practicen ostendens, in bonis actibus conversari suasit: Theoricen demonstrans,
signorum duodecim, & per ea planetaru cursus, omnenmq; astronomiam contemplario edocuit, &
quomodo lunaris orbis augmentum sustinet, aut patitur detrimentu edixit: solisq; globus igneus quantum terrenum orbem in mensura excedat, ostendit: aut quib, nominibus vel quib. signis in coeli polo vergentes, aut revergentrs (sic!) CCCXLIIII. stelae ab ortu in occasum praecipites ruant, exposuit. Qualis erat rogo, voluntas, ut viri fortissimi, quando ab armis qutriduum usq; vacassent, doctrinis philosophicis imbuebantur? Videres unum coeli positionem, alium herbarum
frugumq: explorare naturas; istum lunae commoda incommodaq; illum solis laborem attendere, & qomodo rotatu caeli raptus,retro reduci ad partem occiduam, qui ad orientalem plagam ire festinarit, ratione accepta quiescere. Haec & alia multa Dicineus Gothis sua peritia tradens,
mirabilis apud eos invenitur, ut non solum mediocribus, imo & regibus imperaret."

TRADUCERE (Timotei Ursu):
"(Acum) Gaius Tiberius era cel de al treilea domnind peste Romani , totusi Gotii continuau sã trãiascã nevãtãmati, altminteri avantajati, convenabil si potrivit dorintelor lor, datoritã
faptului cã Dicineus, învãtat dãtãtor de sfaturi al lor, le pretindea atâta ascultare, încât acele decizii sãnãtoase sã le dobândeascã cu folos. De unde vãzându-i bravi si gata a se lega pe
de-a întregul de sine si cã, într-adevãr, au istetime, pe fiecare bãrbat l-a învãtat filosofia: era cu
adevãrat, în aceasta, un maestru. Cu adevãrat i-a învãtat Etica, încât sã-i înfrâneze din traditiile lor barbare: predându-le stiintele Naturii i-a fãcut sã trãiascã firesc dupã propriile legi,
dupã cum spun pânã astãzi scripturile, denumite Bellagine: învãtând Logica,
prin cunoastere s-au situat deasupra altor neamuri: arãtând(u-le) în Practicã (cum anume), i-a sfãtuit sã trãiascã în fapte bune: demonstrând(u-le) Ipotezele, cele douãsprezece semne si, prin aceasta miscarea planetarã, i-a instruit pe de-a întregul în examinarea astronomicã, si cum
suferã o crestere discul lunii sau se înjumãtãteste în descrestere prevãzutã; si (le-a) înfãtisat de câte ori discul incandescent al soarelui întrece în mãrime suprafata pãmântului si (le-a) înfãtisat cât se înclinã polul ceresc al semnelor sau (se?) înaltã cele 346 stele, grãbind de la rãsãrit la apus. Câtã era dorinta de cunoastere, ca cei mai puternici bãrbati cu câte patru zile sub arme fãrã întrerupere sã mai gãseascã timp pentru a se initia în învãtãmintele filosofice? Vei vedea pe unul
explorând dispunerea boltei ceresti, altul conformatia plantelor si a roadelor pãmântului; acesta cresterea si descresterea lunii, acela urmãrind lucrarea soarelui, si cum rapida rotire a cerului revine deandoaselea la apus dupã ce se grãbeste repezit la rãsãrit, cunoasterea întelegându-i odihna.. Aceasta, si multe altele din stiinta sa, le-a încredintat Dicineus Gotilor, în chip minunat, dupã ce au ajuns împreunã, înstãpînindu-se nu numai asupra celor de rând, dar chiar si
asupra regilor."
Iordanes, Getica, pasajul 69-71,
Sursa: Dacia Magazin, 17 noiembrie 2004

7 nov. 2009

Precizare

Niciunul dintre opozantii lui Basescu nu va scote tara asta la liman, nu mai cred ca e vreunul capabil sa faca asta. Ideea este ca eu nu vreau dictatura, a inceput sa-mi placa sa am un blog propriu pe care sa ma exprim cum vrea muschiul meu pro activ. Asadar o sa iau pozitia unui baiat ratacit, cu oarecari intentii bune, Mircea Badea, si o sa votez si cu Sandra Cretzu, numai ca sa pot scrie ce vreau si ca sa mai am o urma de speranta ca tara asta se mai poate ridica de la pamant, printr-o miscare autentica romaneasca, aparuta, sa zicem, intr-un mediu care i-a dat o sansa de afirmare.

Maria Magdalena

Pe Sandra o cheama Sandra Cretzu! Dedicatie de la doamna inca, se pare, Cretzu!:))) Romanii astia!!!:). Pe fostul sot, notoriu impresar, il cheama Michael , banuim ca originar Mihai, Cret(z)u.

5 nov. 2009

Petrecerea continua

Pentru ca, mai nou, chiar si copiii trebuie sa semneze in scoli pentru cornuri si lapte, il scoatem pe Toma la inaintare, ca sa realizam ca nu suntem, acum, foarte departe de un regim totalitar.

4 nov. 2009

Piroboridava, cetatea geto-dacica de la Poiana

Antica Piroboridava
Dacii de la capătul uliţei

* La Poiana, cetatea uitată pe Siret * Nemurirea de la sat s‑a născut... în epoca bronzului * Arheologia, pe timp de pace şi război * "Aici au fost dacii lui Decebal şi Burebista!" * Cetatea pentru "cine are ochi să vadă" * Detectivi pe urmele istoriei * O "gură de rai" la răscruce de vremuri
Ştiam că străvechea davă a dacilor se află undeva, într‑o margine agăţată de cer, pe un promontoriu deasupra Siretului, la marginea comunei Poiana. Cu toate acestea nu mi‑am putut reţine o străfulgerare de uimire când, la capătul unei uliţe ca toate uliţele - năpădită de praf în timp de secetă, îngropată în noroaie după o rupere de nori - mi s‑a dezvăluit în faţa ochilor platoul unde, după cum mi‑a spus cineva din partea locului, "iaca, aici a fost antica Prioboridava!". Mi se părea oarecum ireal să mă aflu la 20 de paşi de locul în care dacii lui Decebal au clădit acum două milenii una dintre cele mai prospere aşezări ale timpului. Mă aşteptam, poate, ca locul să arate "altfel". În faţă nu aveam însă decât povârnişuri urcând şi coborând cu repeziciune, tăiate pe alocuri de straturi de lut, pe pantele unde pământul s‑a despicat copleşit de capriciile naturii. Câţiva cai păşteau nestingheriţi pe coama unui deal, acolo unde altădată stăteau de veghe străjerii, semn că vremea războaielor cu romanii sau iureşul popoarelor migratoare a trecut de mult. Locul pare însă a păstra o vibraţie misterioasă, amplificată şi priveliştea fără mărginire ce se dezvăluie de pe înălţimea promontoriului. Piroboridava pare, astăzi, o cetate uitată. Dar sângele amestecat cu bronz şi fier încă din epocile cele mai vechi îşi cere drepturile! "Pământul aista musteşte de istorie!", îmi zice cineva. O parte din destinul locului s‑a lăsat dezvăluit, o parte îşi mai aşteaptă încă descoperitorii.
Istorie via Ptolemeu
Pentru locuitorii din Poiana legătura cu trecutul de legendă pare a fi intrat într‑un soi de normalitate. Nu de ieri, de alaltăieri se întâmpla ca sapa să dea de cioburi de vase sau vârfuri de săgeţi. Demult s‑a dus vorba de aşa "minuni" şi poate astfel, pe la începutul secolului trecut, învăţatul Spiru Haret îl ruga pe istoricul Vasile Pârvan să se îngrijească de cercetarea locului. Pe la 1913 se făceau aici primele săpături, iar piesele găsite l‑au dus cu gândul pe neobositul Pârvan la "Geografia" lui Ptolemeu, din sec.I î.Hr, în care se pomenea de antica Piroboridava, aşezare la marginea Siretului, una dintre importantele aşezări fortificate ale geto‑dacilor de pe teritoriul actualei Moldove. Prin partea locului a trecut în perioada interbelică şi arheologul Gheorghe Ştefan, iar descoperirile sale au întărit ideile privind localizarea Piroboridavei în comuna gălăţeană Poiana. Mai mult, s‑a stabilit că aşezarea avea o prezenţă mult mai veche, încă din epoca bronzului. Un aşa filon istoric nu se putea să nu stârnească interesul cercetătorilor. Cei mai entuziaşti au fost istoricii Radu şi Ecaterina Vulpe, cei care, tot în perioada interbelică, au pus bazele primelor săpături sistematice. "Atât aceste cercetări, cât şi cele ulterioare au pus în valoare un sit arheologic de o valoare deosebită, ne‑a explicat muzeograful Costel Ilie, de la Muzeul de Istorie Galaţi. Gândiţi‑vă că pe aceste locuri au trăit oameni încă din epoca bronzului, în urmă cu trei mii de ani! Dovadă stau piesele ceramice din cultura Monteoru! Avem piese reprezentative şi din cele două epoci ale fierului - cultura Hallstatt şi, respectiv, La Tene. Dar perioada de maximă înflorire este cea traco‑dacică, fiind identificate cinci niveluri de locuire. Mai mult, descoperirile de factură elenistică şi romană dovedesc contactele economice ample pe care Piroboridava le avea şi, implicit, importanţa ei strategică în acest spaţiu."
Patimi de arheolog
Munca arheologilor nu a fost nici ea lipsită de capriciile istoriei. La izbucnirea celui de‑al Doilea Război Mondial, săpăturile de la Poiana au fost întrerupte. O parte dintre descoperiri au ajuns la Institutul Naţional de Arheologie din Bucureşti, dar unele piese au avut o soartă nefericită. Un bombardament al aviaţiei germane avea să surprindă, în gara Chitila, şi un vagon în care se aflau piese descoperite la Piroboridava, acestea fiind distruse în totalitate... "A fost, din păcate, o pierdere importantă, însă este încă o dovadă că istoria, arheologia, îşi au un grad de neprevăzut, nelipsind nici episoade dramatice", ne spune Costel Ilie. Tenacitatea arheologilor a fost mai puternică decât... bombardamentele. Imediat după terminarea războiului, Ecaterina şi Radu Vulpe, sprijiniţi şi de alţi arheologi din ţară, au reluat săpăturile. O mână de ajutor au dat chiar şi sătenii din Poiana, iar mulţi dintre cei de azi, pe atunci elevi, încă îşi mai amintesc, nu fără emoţie, de acele zile. Chiar şi primarul comunei de azi, Tudor Trofim, a fost unul dintre elevii care, în anii 50, "căra cu roaba" pe şantierul arheologic din Poiana. "Elevi, erau şi studenţi, dar şi oameni din comună - vreo 50 cu totul, erau zi de zi la săpături. Pentru noi era şi o mândrie, că la lecţii ne ducea învăţătorul acolo şi ne zicea: <> Cum să nu te simţi mândru? Şi era şi curiozitate. Păi, pe unde s‑a mai pomenit să scoţi din pământ lucruri de mii de ani?", zice primarul Trofim. Astăzi, nu prea se mai cunosc urmele şantierului de altădată, decât pentru cel care "are ochi să vadă". "Iaca, aici s‑a săpat, şi pe dincolo, şi ceva mai la deal", mi se zice. "Unii săpau, noii, ăia mai mici, căram şi scormoneam pământul, totul se spăla prin sită şi cum găseam ceva, cum chemam pe dom' profesor! Avea dl profesor Vulpe şi un cort, chiar pe marginea râpei dinspre Siret, şi acolo nota, cerceta; de! ‑ om de ştiinţă! Ne adunam buluc să vedem, ba o fibulă, ba un vas, ba ţin minte că s‑a găsit şi o sica - sabie din aceea, încovoiată, cum apar la dacii pe Columna lui Traian!" Unele descoperiri erau chiar mai ceva decât altele, îşi aminteşte şi "vicele", Ion Munteanu, şi el părtaş la săpăturile acum mai bine de 50 de ani: "Odată, au dat oamenii peste un inel frumos, din acela cu piatră preţioasă. Nu ştiu ce o fi fost cu inelul acela, dar profesorul Vulpe mult s‑a mai bucurat. A chemat toţi oamenii care erau acolo şi la toţi le‑a făcut cinste cu băutură la aşa descoperire!" Dincolo însă de descoperirile în sine, situl de la Piroboridava a fost şi o veritabilă şcoală pentru cercetătorii ce au urmat calea istoriei. Multe din personalităţile care aveau să marcheze arheologia românească au trecut pe la Piroboridava: N.Gostar, C.Matasă, A.Niţu, R.Petre, Şt.Ştefănescu sunt numai câţiva dintre cei care s‑au format, printre altele, şi pe şantierul arheologic de la Poiana.
Premiu la Academie!
Ultimele cercetări, dintre anii 1985 - 1990, au fost iniţiate de Muzeul de Istorie din Iaşi, alături de arheologul Silvia Teodor, de la instituţia sus menţionată, un rol activ având şi istoricii Stela Ţau şi Mircea Nicu, de la Muzeul Mixt din Tecuci. Însă nici munca lor nu a fost lipsită de aventuri. Pe lângă materialul arheologic nou descoperit, istoricii şi‑au propus şi o reevaluare a pieselor din campaniile precedente. Nu a fost o muncă uşoară. Pe lângă faptul că a trebuit adunat materialul arheologic risipit la mai multe muzee din ţară, multe dintre indicaţiile scrise care însoţeau piesele s‑au pierdut. A fost nevoie de o muncă de veritabil detectiv pentru a reconstitui circumstanţele în care s‑a făcut fiecare descoperire, acest lucru fiind totuşi posibil studiind caietele de şantier ale arheologilor dinainte, păstrate la Muzeul Mixt din Tecuci, în care era consemnată munca lor de zi cu zi şi observaţii, desene amănunţite despre fiecare piesă descoperită. Efortul a meritat, fiind concretizat în monografia "Piroboridava - Aşezarea geto‑dacică de la Poiana", realizată de Silivia Teodor în colaborare cu Radu Vulpe, recompensată, în 2003, cu premiul "Vasile Pârvan", acordat de Academia Română!
Trecut inestimabil
Munca desfăşurată de arheologi pe durata a aproape un secol a dus la realizarea unei colecţii de antichităţi dintre cele mai impresionante. În prezent, cele mai multe dintre piesele descoperite la Piroboridava se află incluse în colecţiile Muzeului Mixt din Tecuci, dar exponate reprezentative pentru istoria locului sunt expuse şi la muzeele de prim rang din Galaţi, Bucureşti şi Iaşi. "Piroboridava este unul dintre centrele istorice de o importanţă deosebită pentru judeţul Galaţi, dar piesele găsite aici au o semnificaţie specială nu numai pentru această zonă, ci şi pentru istoria naţională, în ansamblu. Trebuie să admirăm tenacitatea cercetătorilor care ne‑au precedat, dorinţa lor de a aduce la lumină acest crâmpei de istorie. Obstacolele nu au fost uşoare: războaie, lipsa de fonduri, degradările naturale, dar şi din cauze umane. Şi, nu în ultimul rând, trebuie să ne reamintim permanent că Piroboridava este un loc care merită valorificat din punct de vedere educaţional, turistic, la un nivel mult mai ridicat decât o facem în prezent", a subliniat Cotinel Munteanu, directorul Muzeului Mixt din Tecuci.
Pentru cei ce păşesc acum pe locul anticei Piroboridava, locul se înfăţişează paşnic, o "gură de rai" suspendată deasupra Siretului. Nu vă lăsaţi însă înşelaţi de aparenţe. Fiecare piatră poate ascunde un crâmpei al unor vremuri tumultuoase. De pe vârful colinelor ochiul poate surprinde un loc în care istoria capătă dimensiunea mileniilor. Merită să pătrundem trecutul pentru a înţelege, poate, mai bine, prezentul!
Tărâmul lui Dionysos
Comoara din... viţa-de-vie

Ca mai despre toate locurile în care au locuit dacii, nu se poate să nu fi venit vorba şi de bogăţiile lor. La Piroboridava nu s‑a pomenit de "focuri" peste comorile din vechime, dar asta nu înseamnă că pământul nu‑şi are secretele sale. S‑au descoperit câteva tezaure. Cel mai interesant este, poate, cel de monede callatiene (emise de Callatis, Mangalia de astăzi - n.r.), piese din bronz aurit. Importante sunt însă şi două tezaure de dinari romani din argint. Unul dintre ele, expus acum la Casa Cuza din Galaţi, a fost descoperit în anii 80 de un sătean din Poiana în timp ce săpa.. în vie. Tezaurul a fost însă recuperat de Miliţie... Apropo de vie, se pare că ea este adevărata "comoară" pe care dacii au lăsat‑o moştenire urmaşilor. Legenda spune că Băbeasca Neagră e un soi pe care dacii l‑au selectat din viţa‑de‑vie sălbatică de pe vremuri şi că o parte din viile de la Piroboridava îşi au originile celebrele podgorii de la Nicoreşti! O fi, nu o fi aşa, un miez de adevăr există, dat fiind faptul că printre descoperirile arheologice de la Piroboridava se numără şi unele de utilitate viti‑vinicolă! Poate că nu este deloc întâmplător că una dintre piesele cele mai frumoase descoperite la Piroboridava este un vas de teracotă reprezentându‑l pe Dionysos, în mitologia greacă, zeul vinului şi al viţei‑de‑vie!
În ziua de azi, sunt bineveniţi cei ce calcă pe urmele zeului în căutarea unui vin cu calităţi... olimpiene. Ce‑i drept, din câte am aflat, au mai fost şi câte unii care doreau să caute tezaure folosind detectoare de metal. Însă aceştia nu au avut nici o şansă de a da peste cine ştie ce comori, fiind luaţi la fugă şi de autorităţile, şi de localnici.
Din antichitate la... proiecte europene
Chiar dacă valoarea istorică a aşezării de la Piroboridava este incontestabilă, prea puţine sunt, deocamdată, modalităţile de punere în valoare a sitului arheologic. Pe drumurile din judeţ nu există nici măcar un indicator care să îndrume potenţialii vizitatori spre locul cu pricina. Ce să mai vorbim de hărţi sau panouri explicative. Doar la intrarea în comuna Poiana, deasupra indicatorului de localitate, mai este o plăcuţă în care suntem îndemnaţi să vizităm vechea aşezare. Chiar şi în aceste condiţii, o expediţie în zonă rămâne sub semnul întrebării dată fiind condiţia drumurilor rămase, parcă, neatinse, de pe vremea dacilor, chit că în unele locuri s‑a turnat nişte piatră. Ce‑i drept, comuna este încă tânără, fiind înfiinţată din punct de vedere administrativ, prin desprinderea de Nicoreşti, abia în 2004. Actualul primar al comunei, Tudor Trofim, are, în principiu, planuri mari, stimulate şi de conjunctura electorală: "Intenţia noastră este ca, până în toamnă, să realizăm un proiect de amenajare a zonei unde se află Piroboridava. Vrem să împrejmuim locul, să amenajăm un parc - cu căi de acces, borduri, bănci, trandafiri - să realizăm un mic muzeu şi chiar nişte spaţii de cazare în care, eventual, vizitatorii să poată înnopta", ne‑a explicat primarul Trofim. Mai mult, ca să se simtă că pe acolo au vieţuit dacii, autorităţile locale şi‑ar dori să amplaseze pe platoul unde a fost antica Piroboridava şi o statuie a lui Decebal. Una peste alta, întreaga investiţie s‑ar ridica la 2 - 2,5 miliarde lei (vechi), iar primarul este convins că, într‑un fel sau altul, dacă va trece "examenul" electoral, va face rost de suma necesară. Deocamdată, el este pe drumul cel bun. Până acum, a reuşit cel puţin să pună stavilă celor care, într‑o vreme, depozitau tone de gunoi chiar la intrarea în cetate... Pentru "micul muzeu" s‑ar găsi unele piese chiar şi la şcoala din comună. În hol, în două vitrine prăfuite, stau de‑a valma piese de ceramică, proiectile din timpul războiului şi chiar un revolver ruginit, găsite de săteni prin grădini. Vitrinele au intrat "în decor", nu prea le mai bagă nimeni în seamă, dar - cine ştie? - poate că ar fi acolo nişte piese care chiar ar merita atenţie.
Idei alternative
Teoretic, pentru valorificarea turistică a Piroboridavei ar fi o şansă şi prin obţinerea unei finanţări europene, prin Regio - Programul Operaţional Regional, subliniază muzeograful Costel Ilie, din cadrul Muzeului de Istorie Galaţi: "Plecând de la partea de infrastructură până la realizare unui muzeu de sit ‑ unde să fie expuse anumite piese sau să fie organizate proiecţii de filme sau fotografii, s‑ar putea realiza un proiect care să atragă fonduri. Dar, desigur, asta ţine şi de interesul autorităţilor... Mai mult, s‑ar putea gândi un proiect mai amplu pentru judeţul Galaţi, să se realizeze un circuit turistic în care, pe lângă Piroboridava, să fie incluse şi mănăstirile din apropiere, cum ar fi cele de la Buciumeni şi Adam", a arătat muzeograful. O idee pentru valorificarea locului ar fi şi deschiderea unui şantier arheologic şcoală pentru studenţii la istorie, cu atât mai mult cu cât, Universitatea "Dunărea de Jos", de exemplu, are o astfel de specializare. Altfel spus, dacă ne batem mintea, idei s‑ar găsi. Mai rămâne ca şi ele să fie puse, cumva, în practică.
Circuit local
Horă la "Cetăţuie"

Din punct de vedere arheologic, sfârşitul aşezării de la Piroboridava poate fi datat undeva în sec.II d.Hr. Asta nu înseamnă că locul a rămas în părăsire. După închegarea satului Poiana, platoul unde se afla vechea aşezare dacică a intrat din nou în "circuitul" local. Oamenii au fost atraşi de priveliştea splendidă ce se desfăşoară de la înălţimea promontoriului aflat pe malul Siretului. În prezent, în zilele bune se vede până departe, până la Mărăşeşti, Adjud şi chiar până la Focşani. Acumularea de la Călimăneşti adaugă, la rândul ei, partea ei de farmec. Aşa se întâmplă că poienaşii, pe vremea când se făceau horele, tot pe platoul de la Piroboridava - la "Cetăţuie" se adunau. Ba într‑o vreme, aura "mondenă" a locului a fost amplificată de faptul că tot acolo se făceau şi nunţile. Cei mai în vârstă îşi amintesc cum tocmeau mirii fanfara de la Buciumeni să le cânte la nuntă şi cum se încingeau petreceri de sfârâiau călcâiele nuntaşilor. Acum, nici de hore, nici de nunţi nu prea mai vine vorba. Pitorescul locului mai are însă puterea lui de atracţie. În zile de sărbătoare, tineretul mai ales, mai urcă la "Cetăţuie", măcar aşa, pentru un picnic la iarbă verde. Cum am spus, nu de iarbă verde duc lipsă poienaşii, dar priveliştea este absolut fenomenală.
Piroboridava
Etapele cercetărilor arheologice

1913 - 1926 Sondaje arheologice ‑ Vasile Pârvan, Gheorghe Ştefan
1927 - 1933 - Cercetări sistematice - Radu Vulpe, Ecaterina Dunăreanu Vulpe
1939 - 1940 - Cercetări sistematice - Radu Vulpe, Anton Niţu
1949 - 1951 - Cercetări sistematice - R.Vulpe, Ec.Vulpe, A.Niţu, C.Mătasă, C.Cihodaru, C.Călinescu, N.Gostar, V.Bălan, Şt.Kiss, Ec.Negruţi, R.Petre, Şt.Ştefănescu
1985 - 1990 - Cercetări sistematice - Silvia Teodor, Stela Ţau, Mircea Nicu

De dcp100168 » 27 Mai 2008
Sursa: www.galateni.net

De ce ti-e frica, pasarica?

Site-ul de internet al lui Traian Basescu, candidat la presedintie, are un frate...geaman. Chiar daca aspectul grafic este pastrat intocmai, pe www.traianbasescu.org, continutul este "usor" diferit de cel original. Astfel, autorii site-ului clonat au reinterpretat declaratiile electorale, sloganul si fotografiile presedintelui in functie.



Click pe imagine pentru a accesa site-ul.

3 nov. 2009

Descarci conţinut ilegal? Adio Internet!

De anul viitor, guvernele mai multor state membre UE vor pune în vigoare o lege care va interzice accesul la Internet persoanelor ce încalcă drepturile de autor - "three strikes and you're out" sau "calci de trei ori strâmb şi adio Internet". Perioada de interzicere urmează să fie stabilită de fiecare ţară în parte. În Franţa spre exemplu, cei care vor fi depistaţi că descarcă ilegal conţinut, vor fi puşi în stand-by timp de un an.

Aceste decizii se vor lua încet-încet în mai toate ţările membre UE, după ce Parlamentul European, presat de guvernele mai multor state ce doresc diminuarea pirateriei, a renunţat luna trecută la un amedament controversat şi a dat practic undă verde legilor anti-piraterie.

Amendamentul care împiedica adoptarea unor legi stricte spunea că "Orice măsuri care restricţionează acele drepturi sau libertăţi fundamentale pot fi luate numai în circumstanţe excepţionale, fiind subiectul unor proceduri în conformitate cu Convenţia Europeană pentru Protejarea Drepturilor Omului."

În urma acestor decizii, a apărut şi un sondaj care este interesant în egală măsură atât pentru userii de DC şi torente, cât şi pentru organizaţiile care apără drepturile de autor: în Marea Britanie, persoanele care descarcă muzică ilegal sunt totodată şi cele ce cumpără mai mult conţinut original decât indivizii "cuminţi".

Sursa: www.go4it.ro

Una: toata Romania ramane fara net. A doua: chiar daca esti cuminte si regulamentar, cine garanteaza ca aia nu te trec pe lista cu niste descarcari fictive. Daca ii deranjezi cu niste chestii, iti taie macaroana. Traim vremuri interesante.



1 nov. 2009

Soferul lui Al Capone a fost un roman

Un ardelean din Sibiu a devenit celebru dupa ce a lucrat mai bine de 10 ani in Statele Unite pentru temutul gangster Al Capone. Scapat ca prin minune de plasele intinse de politia din toata America, Ieronim Budac s-a intors intr-un final in satul natal, unde ulterior, timp de 16 ani, a fost primar si, de asemenea, cel mai bogat om din Cartisoara-Sibiu. Astazi, rudele sale vorbesc cu mandrie despre cel care a fost, pentru o perioada indelungata de timp, si soferul celui mai vanat gangster din toate timpurile.

In satul Cartisoara putini mai sunt cei care l-au prins in viata pe Ieronim, romanul care a speriat America in perioada prohibitiei. Povestea lui o aflam insa chiar de la primarul satului, Dorin Magda, in varsta de 40 de ani, una din putinele rude in viata ale lui Ieronim Budac.

Urmarit de politisti, a sarit cu camionul plin de whisky in fluviul Mississippi.

Ieronim a fost unchiul mamei mele si stiu povestea lui inca de cand eram doar un copil. Ieronim a plecat, la fel ca multi alti tineri din sat, sa lucreze in America. Avea 18 ani atunci, chiar inainte de primul razboi mondial. A ajuns in America si a lucrat intr-un bar. Acolo l-a cunoscut pe Al Capone. Se zice ca a ajuns sa lucreze pentru el deoarece Ieronim era priceput sa faca cazane de rachiu si chiar facea acolo tuica ardeleneasca. Incet, incet a ajuns sa fie unul dintre oamenii de incredere ai gangsterului american, ba chiar soferul personal al acestuia. Ieronim era, asa, un fel de om de facea ce facea si iti capta increderea. Timp de 10 ani a lucrat pentru Al Capone si a trecut prin multe peripetii. De multe ori era sa-si piarda chiar viata, insa lui Ieronim nu ii era frica de nimic. O data, dupa o urmarire ca in filme ce a durat cateva ore pe strazile din America, cu politia pe urmele lui, s-a aruncat cu tot cu camionul plin de whisky in fluviul Mississippi. Sticlele cu alcool s-au dus la fund, el a scapat cu viata si nici nu a lasat nici o dovada a contrabandei in urma lui. Mafiotul nu numai ca nu s-a suparat pentru marfa pierduta, dar l-a si recompensat din plin pentru curajul lui. A avut noroc, zic eu, si a ajuns teafar inapoi in satul natal si in plus de asta a venit si cu foarte multi bani, ne povesteste primarul Dorin Magda.

Intors acasa dupa mai bine de 10 ani, Ieronim s-a facut repede remarcat de concetatenii lui. Plin de bani si cu multa experienta in domeniul afacerilor, si-a construit in Cartisoara cea mai mare casa, un joagar si cateva cazane mari de tuica. A dat de lucru la oameni, s-a facut remarcat si in scurt timp a fost ales primar. A ramas in aceasta functie timp de 16 ani, pana cand au venit comunistii la putere, i-au confiscat averea si l-au declarat chiabur.

A facut multe pentru acest sat, a ridicat o scoala, a construit cea mai renumita cazangerie de tuica din toata partea asta a Ardealului, un joagar si multe altele. Cand a venit din America stia sa faca chiar si whisky. Era un om bogat, dar avea o mare suferinta. Nu a avut niciodata urmasi. Cea care i-a fost sotie, Galina, l-a parasit pentru ca lui ii placeau viata si pericolul. S-a insurat cu ea dupa ce a venit din America, dar a divortat dupa cateva luni. A infiat o fata, careia i-a lasat casa. Ea a vandut insa mostenirea si a plecat din sat, ne mai spune Dorin Magda.

Scrisorile pe care Al Capone i le-ar fi trimis lui Ieronim Budac au disparut fara urma. Sotia lui i le-a ars pe toate, cu poze cu tot. Cateva fotografii au mai ramas. O sa facem un album special despre el, care va fi expus in viitor aici la primarie, pentru ca toata lumea sa stie ca soferul lui Al Capone a fost de la noi din sat. Acum aceste poze sunt date la expertiza, pentru a se verifica autenticitatea lor, astfel ca nimeni sa nu se indoiasca de adevarul spuselor mele, ne mai spune primarul din Cartisoara

Ieronim Budac este inmormantat in cimitirul din sat, alaturi de rudele sale. A murit in anul 1977, la varsta de 80 de ani.

A murit de sifilis

Cunoscut sub numele de Al Capone sau cu porecla Scarface, cel mai faimos cap mafiot al tuturor timpurilor, Alphonse Gabriel Capone , s-a nascut in 1899, in Brooklyn, New York, intr-o familie de imigranti italieni. Incepand cu mijlocul anilor '20, Al Capone a fost regele incontestabil al industriei viciilor din Chicago. Cursele de cai, cazinourile, restaurantele, bordelurile, distileriile ilegale, toate erau controlate de Scarface. Acestea ii aduceau un profit anual de 100 de milioane de dolari. Pentru a nu avea probleme cu autoritatile, Capone a cumparat o serie de personalitati ale acelor vremuri, printre care sefi ai politiei si primari. Gloria lui se incheie in anul 1931, cand a fost prins pentru evaziune fiscala si condamnat la 11 ani de inchisoare. La opt ani dupa ce a fost eliberat, celebrul gangster a murit in casa sa din Florida, rapus de sifilis.

Sursa mafia.ablog.ro